Arhivele lunare: aprilie 2012

Documentare: Rusia si vanatoarea avioanelor invizibile

Standard
Reclame

Arme nucleara: India, Pakistan si Africa de Sud

Standard

 

Africa de Sud dorea si ea cu disperare –aflata fiind sub embargou datorita politicii de apartheid- sa obtina arma nucleara. Daca, la nivel de dorinta totul este clar, nu acelasi lucru se poate spune in legatura cu demersurile, actiunile si nivelul atins in obtinerea acestui obiectiv!

Desi, Africa de Sud pornise cercetarile in acest domeniu inca din 1969, abia in vara anului 1977, ea a atras atentia, atunci cand Moscova a anuntat SUA ca satelitii sai de spionaj, detectasera ceea ce parea a fi pregatiri pentru o explozie atomica subterana in desertul Kalahari (Africa de Sud), nu departe de Namibia. Aici, inca din 1975, sud-africanii desfasurau forari de mare adancime –peste 250 m- cel putin suspecte, in cadrul bazei militare Vastrap; americanii detectand cu ajutorul satelitilor aceste lucrari, fara insa a putea furniza dovezi concludente (numai o vizita la fata locului putea aduce lamuririle necesare, ceea ce era exclus pe atunci). De altfel, nici astazi nu se stie sigur daca sud-africanii au fabricat cel putin o bomba nucleara, dar cert este faptul ca detineau tehnologia fabricarii ei.

Guvernul de la Pretoria nega cu vehementa ca instalatiile fotografiate, atat de catre sovietici cat si de catre americani, ar fi avut vreun scop nuclear, dar admitea ca erau instalatii militare si, drept urmare, refuza sa permita unor reprezentanti straini sa le viziteze.

Cireasa de pe tort a venit doi ani mai tarziu, in cursul noptii de 22 septembrie 1979! Atunci, un satelit de observatie detectase o dubla fulgerare intens luminoasa intr-o zona vasta cuprinzand partea de sud a Africii, oceanele Atlantic si Indian si parti din Antarctica. Fulgerarea putea fi interpretata ca fiind caracteristica pentru o explozie nucleara de mica putere, desi alte indicatii uzuale (cum ar fi norul radioactiv) care urmeaza unui test aerian n-au fost detectate.

Cu toate acestea, chiar daca Africa de Sud n-a produs arma nucleara, avea cu certitudine capacitatea tehnologica necesara, mari zacaminte de uraniu (pe la inceputul anilor *60, Franta chiar negociase un contract de cumparare a uraniului cu Africa de Sud, la schimb, dupa unele surse, cu armament), precum şi facilităţi de îmbogăţire a uraniului (au doua reactoare nucleare de mare putere de fabricatie franceza, la Koeberg, in apropiere de Cape Town. Existenta acestui acord de cumparare cu Africa de Sud a ramas secret o lunga perioada de timp, dar nu si pentru americani, care aflasera totul).

Multi expertii americani n-aveau nicio indoiala la inceputul anilor *80, ca realizarea unui dispozitiv de mica putere bazat pe uraniu-235, singurul exploziv nuclear pe care-l putea produce in acei ani, Africa de Sud, necesita o capacitate tehnologica pe care, teoretic, o atinsesera! Sud-africanii, deja lucrau la un ciclu complet de obtinere a combustibilului nuclear si la tehnici de gestionare a deseurilor (cel putin, asta sustineau in fata oricui punea intrebari!).

Exista si informatii, neconfirmate inca, care mentioneaza o colaborare cu Israelul in dezvoltarea programului nuclear, dar si cu Taiwanul si China. Exista suspiciuni ca Israelul ar fi pus la dispozitia Pretoriei, tehnologia de fabricatie a rachetelor operativ-tactice, dar cert este faptul ca, comertul cu arme dintre cele doua tari era infloritor la nivelul anilor *70, statul evreu livrand Africii de Sud de la armament de infanterie si munitii, pana la nave militare si rachete. Si-au modernizat cu suport israelian propriile avioane Mirage III.

Cu toate acestea nu exista inca probe certe cu privire la o eventuala colaborare israeliano-africana  in privinta fabricarii de rachete cu raza medie si lunga de actiune, capabile sa poarte ogive nucleare. S-a vehiculat la mijlocul anilor *80, ca Israelul ar fi transferat Africii de Sud, tehnologia de fabricatie a rachetei Jericho II, dar nu exista dovezi in acest sens. Greu de crezut insa, dar cel mai probabil, le-au acordat asistenta tehnica in dezvoltarea propriilor rachete, inclusiv a sistemelor de ghidare aferente.

Cei mai multi experti, considera ca Africa de Sud n-a efectuat totusi o explozie nucleara proprie. Cea din noaptea de 22 septembrie 1979 (daca intr-adevar a avut loc!), ar fi putut fi efectuata de catre o alta tara, aici putand fi vorba de Israel (in schimbul transferului de tehnologie militara, Africa de Sud ar fi acceptat in mare secret, o experienta atomica israeliana pe teritoriul sau). Plauzibil sau nu, atat Israelul cat si Africa de Sud, n-au recunoscut niciodata asa ceva!

Un alt stat, care produce si detine cu siguranta arme nucleare, este India. Aceasta tara din sudul Asiei, a saptea ca intindere din lume si pe locul doi ca numar de populatie, a efectuat primul sau test nuclear pe data de 18 mai 1974, cand a detonat cateva kilograme de plutoniu in desertul Rajasthan (provincie la granita cu Pakistanul).

Inainte de asta, India se numarase printre cele mai importante 10 state neposesoare de arme nucleare care refuzasera obligatiile Tratatului de neproliferare si decisesera sa pastreze deschisa optiunea atomica militara (acest grup mai includea Pakistanul, Brazilia, Argentina, Africa de Sud, Israelul, Algeria, Arabia Saudita si Egiptul. Cel din urma stat, desi decisese initial sa nu ratifice acest tratat pana ce nu va adera la el si Israelul, l-a semnat pana la urma in anul 1981).

Explozia indiana n-a fost totusi o surpriza pentru specialisti, fiindca inca din anii *60, Bhabha, primul presedinte al Comisiei nationale pentru energie atomica, nu facuse un secret din intentia de a studia mecanismele exploziilor nucleare. Totusi, dupa moartea lui prematura in 1965, succesorul sau, Vikram Sarabhai, un pacifist, o convinsese pe Indira Gandhi, primul ministru de atunci, ca efectuarea unui test nuclear n-ar fi fost oportun din punct de vedere politic. Insa, Sarabhai a murit in anul 1971, si in anul urmator, fiica lui Nehru a dat ordin ca explozia-test sa fie efectuata. Aceasta misiune i-a revenit lui Homi Sethna, un inginer talentat care condusese construirea primei uzine de plutoniu din tara si care, in 1972, fusese numit sef al Comisiei pentru Energia Atomica.

Contrar tuturor asteptarilor, reusita detonarii a intarit considerabil prestigiul national al doamnei Gandhi, mai ales ca tara era confruntata in 1974 cu dificultati economice, sociale si politice tot mai mari.

Primul test nuclear indian s-a desfasurat in subteran, in concordanta cu Tratatul de interzicere a experientelor nucleare, la care guvernul indian era parte. Plutoniul utilizat fusese produs din uraniu indigen iradiat in reactorul de cercetare civil construit spre sfarsitul anilor *50 cu tehnologie si ajutor financiar din Canada. Extragerea plutoniului fusese realizata la uzina nationala de reprocesare a combustibilului, in functiune din 1965, care a fost construita fara ajutor extern direct. India a ales calea independentei, refuzand oferta britanica de construire a unei asemenea uzine de reprocesare, in anul 1958.

Desi nu are o legatura directa cu acest articol, consider ca este oportun a vorbi despre tehnologia atomica canadiana, cu care dealtfel, se va intalni si Romania –aceasta luand in considerare importul centralelor electrice de acest tip, in anul 1968. Interesant este faptul ca acest stat, si-a pefectionat singur, fara ajutor extern, propriul reactor cu apa grea. Primul reactor canadian cu apa grea si uraniu natural (CANDU –Canadian Deuterium Uranium) cu o putere de 200 MW, a aparut la inceputul lui 1967, cu mult dupa termenul planificat. El a fost folosit pentru elaborarea, sub acelasi nume si sub conducerea fizicianului Wilfred Lewis, a filierei de reactor „national” al Canadei. Lucrarile au inceput la Toronto, unde se construiau patru instalatii de 500 MW(e) –megawatt electric, ce defineste puterea energetica a unei centrale – fiecare. Acestea au fost receptionate intre anii 1971-1973 in conditii de eficienta deosebita; lucrarile la alte patru unitati, de aceasta data de 750 MW(e) fiecare, au inceput in 1971 si 1972. Reactoarele canadiene de tip CANDU, permit incarcarea si descarcarea combustibilului nuclear, in timp ce reactorul este in functiune, ceea ce face posibila producerea de plutoniu usor iradiat fara intreruperi costisitoare.

Interesant este si faptul ca India, fusese initial interesata in a cumpara un reactor nuclear din Franta. Ea fusese, in 1951, prima tara care a incheiat un acord nuclear cu Franta, si declarase ca era deosebit de interesata in reactorii cu uraniu natural. Cu toate acestea, India se opunea oricarei forme de control privind prima ei centrala nucleara.

Totusi, in 1962, in cursul unei conversatii cu Pierre Guillaumat (ministrul francez pentru energia atomica), presedintele Comisiei indiene pentru Energia Atomica, J. Bhabha, comparand filierele de reactori rivali cu uraniu natural si cu uraniu imbogatit, a remarcat gesticuland: „Cel mai bun este, desigur, acela pentru care nu trebuie sa platesti!”. Desi parea o gluma, ulterior faptele au dovedit contrariul! Practic, in iulie 1963, in ciuda ofertei frantuzesti privind o centrala electrica cu reactor cu uraniu natural, moderat cu grafit si racit cu gaz, fara masuri de siguranta, guvernul indian a acceptat o licitatie de oferte americane, atras fiind de conditiile extrem de avantajoase oferite prin intermediul Bancii de Import-Export controlate de SUA. Aceasta se numea „Eximbank”, ea cerand o dobanda de 0,4% cu rambursare in 40 de ani, incepand din al zecelea an de la darea in folosinta a reactorului. In aceste conditii extrem de avantajoase, indienii au comandat doi reactori cu apa in fierbere, cu uraniu imbogatit, fiecare de 190 MW, care urmau sa fie construiti la Tarapur, in regiunea Bombay. Tranzactia a fost o mare victorie pentru SUA –reprezantand prima centrala nucleara vanduta in lumea a treia –si un esec rasunator pentru Franta, care se si vedea castigatoare fara drept de apel.

Singura tara care a reactionat vehement la explozia indiana a fost Canada; stat ce era implicat in cel mai evident mod in facilitarea operatiei indiene –reactorul fiind livrat si construit de catre canadieni. De altfel, in 1976, guvernul canadian a intrerupt orice colaborare atomica cu India, ceea ce a dus la afectarea grava a acestuia, fiindca se baza pe ajutorul si tehnologia canadiana. Asta n-a insemnat si anularea lui, dar pentru o perioada destul de lunga de timp, nu s-au efectuat noi teste cu arme nucleare. Nici unul dintre celelalte state nucleare principale nu a facut vreo plangere. Au existat proteste si din partea Pakistanului, care pretindea ca ar fi observat o crestere a radioactivitatii in zona adiacenta frontierei cu India, dar n-a putut aduce si dovezi in acest sens.

Astazi, India dispune de rachete purtatoare de ogive nucleare, de productie proprie, dar despre toate acestea vom vorbi in articolul urmator.

 

 

    WW

Sursa: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol. 

 

 

Submarine nucleare americane pentru Australia?!

Standard

Situatia din Pacific este potential tensionata. SUA se gandesc serios si in mod oficial sa transfere Marinei de Razboi Australiene un submarin nuclear, ca raspuns la cresterea militara a Chinei din zona.

Collins class (foto: pacificsentinel)

Australia este in acest moment in cautarea unei solutii, care sa acopere golul care va fi lasat de submarinele lor din clasa “Collins”. Ambasadorul American la Camberra a declarat ca flota de submarine australiana este foarte imporatanta pentru echilibrul militar din zona Asia-Pacific, iar SUA vor sprijini orice hotarare va lua Australia.

In acest moment nu este clar daca australienii vor miza in continuare pe submarine clasice sau se vor orienta spre cele cu propulsie nucleara. SUA este dispusa sa ajute Australia in oricare dintre variante, si eventual sa vanda sau sa inchirieze sub-uri nuclear catre aliatii lor din emisfera sudica.

Dupa recenta dislocare a 2500 de infanteristi marini in tara cangurilor, declaratia arata clar importanta crescuta a Australiei pentru politica strategica a Americii in zona Pacificului.

Sursa: defenceforumindia.com

Americanii isi scot pitbull-ul la plimbare. Deocamdata spre „deliciul” si „bucuria” persilor! Si tot deocamdata cu botnita pusa!

Standard

Pentru prima oara, americanii isi scot pitbullul (F-22 Raptor) la plimbare prin parc, sa-l vada vecinii. Deocamdata in lesa. Lesa, adica lungimea ei, depinde numai de vecini, de iranieni mai clar.

Pe fondul cresterii tensiunii in zona Golfului Persic, SUA au inceput demersurile logistice pentru deplasarea, in premiera absoluta, a avioanelor sale F-22 Raptor, spre viitorul teatru de operatiuni.

Avioanele vor stationate in Emiratele Arabe Unite, in baza aeriana Al Dhafra Air Base trei, declara sursele americane. Aceeasi baza a fost folosita de americani in 2001, imediat dupa atentatele din New York, pentru avioanele U-2 si Global Hawk, care executau misiuni in Golf.

“The United States Air Force has deployed F-22s to Southwest Asia,” a declarant capitanul Phil Ventura. “Such deployments strengthen military-to-military relationships, promote sovereign and regional security, improve combined tactical air operations and enhance interoperability of forces, equipment and procedures.” Nu s-au specificat tipul si nici durata exacta a misiunii in care F-22 va fi implicat.

Un F-22 Raptor patruland pe deasupra apelor Golfului Persic va fi categoric extrem de spectaculos, un motiv de teama pentru iranieni, mai ales daca tinem cont de faptul ca persii vor fi cu totul in ceata vis-à-vis de locatia si traiectului aparatelor americane ca doar sunt invizibile. Daca mai tinem cont si capacitatea Raptorului de a folosi viteza supersonica pe timp indefinit, de viteza de ascensiune fantastica, de capacitatea de a colecta date de la distante prohibitive pentru alte avioane, de radarul AESA, putem concluziona ca gura mare a iranienilor s-ar putea sa fie ceva mai mica de acum incolo.

Clar nu e nici o bucurie sa-ti zboare pe deasupra capului cel mai performant si letal avion de lupta in viata, cu atat mai mult cu cat habar nu ai pe unde este de fapt si cam ce face ‘mnealui pe acolo!

“The F-22 is unlike any other fighter in the world and our friends and potential adversaries know it,” the executive says. “When we deployed the F-22s to Guam and Japan, everybody in Asia and the Pacific paid attention.” Americanii sunt siguri ca vor atrage atentia cu bestia lor, dand tarcoale Teheranului, iar daca ii vor scoate si botnita…ei bine nu cred ca iranienii l-ar vrea pe Raptorul american liber la vanatoare cu nasul in vant dupa avioanele sale!

 

Sursa: aviationweek

Multumiri lui Kilroy

Si acum o galerie foto cu cel mai „invizibil” american, made by Lockheed Martin!

Cu GBU 39B sub/in burtica.

Sursa poze: ausairpower

Eu, in locul iranienilor, as fi foarte mandru, pentru ca dintre toti muritorii de rand, US Air Forces m-au ales pe mine pentru ciomageala inaugurala cu F-22 Raptor. Bre e mare lucru! Vor ramane in istorie, ca fiind prima victima a Raptorului.

PS Ma intreb cam ce va fi in sufletul pilotilor iranieni cand stiu ca nu vor stii niciodata daca si cand au fost luati in colimator de un Raptor pus pe sotii.

Coreea de Nord a scos la parada rachete din carton?!

Standard

Rachete chinezeşti la parada din RPD Coreeană

SUA au acuzat oficial China că a transmis RPD Coreene tehnologii de rachete, a anunţat secretarul cu presa al Casei Albe, Jay Carney. Scandalul a început după ce pe 15 aprilie, la parada militară de la Phenian au fost prezentate pentru prima oară rampele de lansare pentru noile rachete cu rază medie de acţiune.

Rachetele nord-coreene, la parada

Experţii americani au stabilit – compania chineză Hubei Sanjiang a livrat RPD Coreene piese de asamblare pentru rampele de lansare autopropulsate pentru rachete. Rampa de lansare şi transport dotată cu 16 roţi a fost creată pe baza studiilor Corporaţiei aerospaţiale ştiinţifice şi de producţie din China, a presupus Ted Parsons, colaborator al săptămânalului Jane’s Defence Weekly. Cu opinia lui este de acord şi Richard Fisher, specialist al Centrului pentru evaluări internaţionale şi strategice. El consideră că poate fi vorba de modelul de export al maşinii militare chineze. Iată opinia expertului Andrei Volodin de la Institutul economiei mondiale şi relaţiilor internaţionale.

„Acest lucru poate fi interpretat ca ajutor al părţii chineze, care se efectuează pe bază permanentă. Procesul asamblării maşinilor are loc pe teritoriul RPD Coreene. Se poate vorbi de livrări directe din China. Aceasta este o sferă secretă a cooperării militaro-tehnice nu numai dintre China şi RPD Coreeană, ci şi între alte state”.

Comentând situaţia, MAE al Chinei a declarat că Guvernul respectă strict toate acordurile internaţionale în domeniul neproliferării armei de distrugere în masă şi a tehnicii rachetelor. Însă, potrivit reprezentantului Departamentului de Stat al SUA Mark Toner, numai comitetul pentru sancţiuni al ONU poate verifica informaţia referitoare la apariţia în RPD Coreeană a tehnicii militare chinezeşti noi.

Oricum ar fi, însă Phenianul a provocat indirect un nou scandal între SUA şi China în domeniul transmiterii tehnologiilor rachetelor. Anul trecut în legătură cu unele aspecte ale cooperării Phenianului cu Teheranul în sfera racheto-nucleară, au apărut suspiciuni şi în privinţa Chinei. Este însă adevărat că atunci nimeni nu a găsit fapte reale.

De data aceasta, situaţia se complică şi datorită faptului că potrivit informaţiilor din surse sud-coreene, RPD Coreeană încheie pregătirea celui de al treilea test nuclear din istoria ţări. Seulul afirmă că pe fotografiile făcute cu ajutorul sateliţilor se poate vedea cum pe poligonul nuclear din Coreea de Nord, unde au avut loc primele două teste nucleare, a fost construit un tunel nou. Este posibil că instalaţia nucleară se află deja în tunelul care este zidit, afirmă surse din Guvernul Coreei de Sud.

………………………………………..

Articolul complet pe Vocea Rusiei

Dar pe de alta parte, nemtii de la Der Spiegel sustin ca rachetele erau hand-made, de carton adica!

Au si argumente, cum ar fi:

-racheta nu s-ar potrivi normal, cu rampa de lansare,

-capetele rachetelor par a fi facute din material plastic intins pe un cadru de sarma. Ziarul german a adus cativa experti militari pentru analiza fotografiilor, iar acestia au concluzionat ca ar fi fake.

Pe aceasta fotografie se poat observa diferente intre rachete, in sensul ca au accesorii, diferite de la racheta, la racheta.

Sursa + poze: Der Spiegel

SUA isi extinde actiunea politica a dronelor si in Yemen

Standard
Rapoartele sustin: CIA si Pentagonul au dat dreptul de a lansa atacuri, chiar daca identitatea persoanelor aflate in pericol nu este cunoscuta.
Barack Obama a aprobat o schimbare politica, noua, ce permite Agentiei Centrale de Informatii si armatei americane sa lanseze atacuri ale dronelor in Yemen, chiar si in situatia in care identitatea celor ce ar putea fi ucisi, nu este cunoscuta, potrivit rapoartelor mass-media din SUA.
Washington Post, citând oficiali ai Administraţiei, a declarat, joi, că Preşedintele SUA a aprobat acest proiect. (dupa parerea mea absolut inept si demn de o politica a secolelor XIV-XVI).
S-a mentionat uciderea unor presupusi luptatori Al-Qaeda, la inceputul saptamanii acesteia in apropiere de granita cu provincia Marib.
Schimbarea presupune a marca o extindere semnificativa a atacurilor dronelor, asupra ceea ce SUA sustine a fi un grup afiliat Al-Qaeda, ce se afla in Yemen.
Wall Street Journal citeaza oficiali SUA ce sustin ca nu este cunoscuta identitatea victimelor, dar sunt considerate a fi ,,obiective de terorism de mare valoare sau amenintari la adresa SUA.”
Unii oficiali din Congres şi-au exprimat deja îngrijorarea cu privire la aceste actiuni grave si sustin faptul ca, ideea de nedemonstrare a faptului ca acei luptatori faceau parte din Al-Qaeda sau ar fi amenintat SUA, poate sa infurie populatia locala si astfel, aceasta,  se va alatura luptei impotriva Statelor Unite. (ceea ce cred si eu: as cataloga ,,schimbarea” o actiune nazista sau stalinista, las la aprecierea voastra).
Wall Street Journal citează un oficial american: ,,fiecare cetatean din Yemen este inarmat, deci cum pot sa fac diferenta intre presupusii militanti si armata yemenita?”. (Oricum sa tragi din cer cu bombe in oameni pe care nu-i cunosti, nu cred ca este o solutie, e un genocid pe fata).
Toti oficialii au vorbit sub protectia anonimatului, deoarece chestiunea strategica este deosebit de delicata. (si cei care au organizat aceste actiuni sunt deosebit de dementi, dupa parerea mea).
Oficialii yemeniti au respins, miercuri, o cerere din partea CIA si a US Army ce permitea legalizarea atacului asupra acelui grup de luptatori.

Ce este scris in paranteza sunt opiniile mele si sper ca nu am denaturat articolul.
Ma intreb, daca oficialii romani ar fi aprobat cererea… punand in balanta si cazul Teo Peter (Dumnezeu sa-l aiba in paza!)
Nero Flash

ARMELE BACTERIOLOGICE SI CHIMICE –un rau deloc necesar! Partea a II-a

Standard

  In privinta dezvoltarii actuale de arme biologice este remarcata Cuba, despre care CIA ar detine date certe ca dispune de un laborator modern (creat cu ajutor sovietic si cu incalcarea embargoului) de tehnologie genetica, unde ar desfasura cercetari pentru obtinerea de armament biologic –aici lucrand si specialisti de origine rusa.

  Si americanii au facut asemenea cercetari in timpul Razboiului Rece -bazele punandu-se in anul 1918, prin infiintarea companiei Chemical Warfare Service –la Centrul de Cercetari pentru Armament Biologic al armatei SUA, de la Fort Detrick, Frederick, Maryland. Aici, s-au testat si s-a lucrat cu toti germenii cunoscuti (urmarindu-se si crearea de vaccinuri), dar si cu “Febra Dengue” (febra hemoragica raspandita de catre tantari, aria de provenienta fiind Africa), urmarindu-se posibilitatea folosirii ei ca arma biologica, alaturi de “Febra Lassa” –cu manifestari si letalitate asemanatoare cu Ebola. Nu se stie cu certitudine la ce rezultate au ajuns si ce anume au reusit sa creeze, dar astazi, institutul de cercetari este orientat exclusiv pe crearea de vaccinuri si medicamente –conform celor declarate. Exista si voci care sustin ca cea mai mare “realizare” de la Fort Detrick ar fi virusul HIV, ce a aparut la inceputul anilor *80 in comunitatile de homosexuali, dar guvernul american n-a recunoscut si nici nu v-a recunoaste vreodata asa ceva! Cert este doar faptul ca nu se stie cu siguranta de unde provine acest virus, de la maimute, din laboratoare secrete, extraterestrii, etc- supozitii si legende sunt destule…

  Datorita faptului ca sunt ieftine si usor de produs, iar aparatura si echipamentul necesar este usor de procurat (marea lor majoritate gasindu-se in orice laborator medical bine utilat, ori sunt echipamente de uz curent in industria chimica), multe state au incercat, unele chiar au reusit, sa-si creeze stocuri de arme chimice si biologice, precum: Iran, Irak, Ungaria, Cehoslovacia, Africa de Sud, Coreea de Nord, Libia, Taiwan, Israel, Egipt, Vietnam, Laos, Cuba, Bulgaria, India, China, Coreea de Sud. Desi, mare majoritate dintre acestea au declarat ca si-au distrus aceste stocuri, ele raman, fara indoiala, cu “cunostintele necesare” fabricarii acestor arme.

 

  Unde s-a situat in trecut si unde se situeaza astazi, Armata Romana? Contrar tuturor zvonurilor si legendelor, Romania n-a fabricat si nici n-a dispus de cantitati insemnate de arme chimice si biologice, desi avea capacitatea industriala si tehnologica, de a le produce. Aceste capacitate inca mai exista, mult diminuate bineanteles! Armata Romana, a avut si are inca astazi, capacitatea de a produce in laboratoarele proprii, cantitati limitate de arme biologice si chimice, ce sunt destinate cu precadere cercetarii (in vederea obtinerii de mijloace eficiente de aparare) si instructiei. Romania, produce toate acestea sub control strict din partea ANCES, fiind totodata semnatara a Conventiei de la Haga pentru interzicerea armelor chimice si biologice (9 decembrie 1994). 

   Cu toate acestea, au existat, cel putin la nivel de intentie a conducerii de partid si de stat, inainte de 1989, anumite programe ce vizau producerea si dotarea cu arme chimice si biologice. Acestea erau considerate Secret de Stat, conform celor declarate de catre generalul “Picior in ghips” Stanculescu, in cartea sa intitulata “In sfarsit adevarul…”, din care citam: “Discutam mai mult problemele armei chimice. La el (este vorba de Ceausescu) era problema staţiei-pilot în una, două uzine mari pentru fabricarea iperitei şi pe care o experimentasem în teren. Aceasta a fost prima dintre cele trei componente ale armelor chimice. Apoi a fost arma bacteriologică, când a venit generalul Popescu dinIndia cu probele de viruşi în eprubete, sticluţe în buzunarul interior de la haină”. Acelasi lucru il sustine si Pacepa in memoriile sale, sustinand ca existau proiecte de creare a unor arme de distrugere in masa(nucleară – conform spuselor sale: “Ceauşescu vroia cu disperare să aibă o bombă atomică cât de mică” , chimică şi bacteriologică, precum şi studiile efectuate în secret pentru realizarea unei rachete cu rază medie de acţiune pe baza SCUD) –toate acestea fiind considerate inalte secrete de stat. Unde s-a ajuns cu aceste programe nu stim cu certitudine, dar a fost luat in calcul in 1988 si avionul fara pilot sovietic, VR-3 REIS (TU-143), pe care cercetatorii romani de la Crangul lui Bot (ELMEC/Ploiesti) vroiau sa-l imbunatateasca si sa-l faca capabil (cu ajutorul DIE, care a “aflat” de la sovietici, pe la jumatatea anilor *80, date tehnice si planurile constructive, ale TU-300 KORSHUN, o dezvoltare de fapt a TU-143. In mare, sovieticii modificasera la TU-143 suprafata aripii, transformand-o in aripa delta si i-au marit fuselajul, crescandu-i rezerva de carburant si incarcatura utila. TU-300, cântărea 3000 de kg, avand o raza de actiune de aproximativ 1000 km. Avea un nou sistem de navigatie ce era oarecum similar cu cel de pe Tomahawk, radar cu capacitate de marcare a terenului, putand zbura la inaltime mica, ceea ce il facea greu de detectat. Putea fi echipat cu bombe in casete, incarcatura nucleara mica, chimica si bacteriologica, coordonatele tintei putand fi setate in memoria rachetei).

Armata Romana nu mai dispune de Trupe Chimice ca unitati de sine statatoare, precum inainte de 1989, ele existand astazi ca mici subunitati in compunerea categoriilor de forte. Principalul obiectiv al trupelor NBC din Armata Romana, este astazi, protectia trupelor proprii la principalele amenintari de acest gen: nucleare, chimice si biologice. Cercetarea si conceperea mijloacelor de contracarare a amenintarilor din spectrul nuclear, biologic si chimic, se face la Centrul de Cercetare Stiintifica pentru Aparare NBC din cadrulACTTM, ce a fost infiintat pe data de 30 octombrie 1924.

Specialistii de acolo au in lucru, in premiera mondiala, un sistem foarte performant de detectie a agentilor biologici –detectia acestora urmand sa se faca in cateva minute, ceea ce inseamna “viata” pentru soldatii din prima linie, care daca va fi realizat si va da rezultatele scontate, ar insemna o mare realizare pentru Armata Romana. Trebuie sa mentionam ca la ora actuala, SUA dispune de cel mai modern sistem de acest gen din lume, creat in urma atentatelor de la 11 septembrie 2001, ce consta intr-un laborator mobil, dotat cu un sistem de aspirare si filtrare a virusilor si bacteriilor, dar identificarea dureaza cel putin 30 de minute ceea ce este deja prea mult. Asta inseamna ca teoretic, sistemul nu impiedica in timp real contaminarea soldatilor din prima linie, dar avertizeaza asupra naturii acesteia.

Specialistii Armatei Romane din cadrul Centrului de Cercetare NBC, au realizat recent diferite mijloace de interventie in caz de atac terorist (chimic, biologic sau nuclear), accident industrial, incidente, etc.

Principalii agenti chimici de lupta, pentru care Armata Romana dezvolta mijloace de protectie si distrugere, sunt: sufocanti (Clor, Fosgen); sangvini (Cianura de hidrogen, Clorura de cianogen, Arsina); vezicanti (Iperita cu sulf, Iperita cu azot, Levisit); neurotoxici (Soman, Sarin, Tabun, VX).

Dintre acestea, recent intrata in inzestrare este instalatia de neutralizare a antraxului (foarte moderna, cu nimic inferioara celor similare straine) si diferite tipuri de tubusoare-indicatoare, pentru militari. Acestea sunt mijloace simple de detectie, care-i avertizeaza in timp util, daca se afla intr-un mediu contaminat, si costa suma fantastica de…un euro, bucata! Ele sunt de mai multe feluri, precum: tubusor-indicator pentru fosgen si acid cianhidric; tubusor-indicator pentru detectarea substantelor toxice psihochimice din aer, de pe teren, obiecte sau tehnica de lupta; tubusor-indicator pentru agenti hemotoxici, pentru sarin , soman, iperita, etc. Ca o nota aparte, aceiasi specialisti au realizat lovitura termobarica; inca din anul 1990,Romaniadispunea prin eforturi proprii, de tehnologia realizarii armei termobarice, fiind a treia tara din lume care o detinea!

Cea mai importanta realizare ramane, deocamdata, Modulul de Interventie Rapida -SIBCRA (Sampling&Identification of Biological, Chemical and Radiological Agents), apreciat pozitiv de catre partenerii din NATO. Acesta este un sistem mobil pe platforma WW Transporter, ce este “gata de misiune” in maxim 30 de minute, echipamentele fiind operationale 100%, intre -20/+50 grade Celsius.

Modulul SIBCRA, are capacitatea de a asigura identificarea primara a substantelor a substantelor chimice periculoase (agenti neurotoxici, agenti vezicanti, agenti toxici cu actiune generala si noxe industriale), determinarea contaminarii radioactive (doza de radiatii si debitul dozei); colectarea probelor video –probe juridice, dispunand de un mic robot pe senile; precum si prelevarea, ambalarea si transportul in siguranta a probelor representative catre laboratoarele de analiza.

SIBCRA, are in componenta sa echipamente de ultima generatie, atat din import (in principal de la firmele Bruker-Daltonics si Drager) cat si autohtone, precum: RAPID, RAID –M (contaminarea chimica), AP-2C si MINIWARN. Determinarea contaminarii radioactive, masurarea debitelor de doza si calcularea dozelor de radiatii radioactive, se face cu aparatura de tip DET-COM (monitorizarea contaminarii radioactive), DET-2, RRM.

SIBCRA, poate prelucra si transmite in timp real datele obtinute, structurilor de comanda, iar preluarea, ambalarea si transportul in siguranta a probelor contaminate, se face in conformitate cu procedurile NATO, AEP-10, AEP-49 si STANAG 3854. SIBCRA, este utilizat în cadrul serviciului de supraveghere şi avertizare chimică, biologică, radiologică şi nucleară pentru intervenţie în aria de responsabilitate a forţelor terestre, iar aparatura si echipamentele aflate in dotarea vehiculului, sunt de ultima generatie:

–          detector pentru poluanţii atmosferici-RAPID. Un detector compact, mobil, in infraroşu, ce asigura în timp real detecţia unei game variate de agenti chimici. Detecteaza toate substantele CWAS cunoscute, cat si substanţele toxice industriale (TIC). Detectia si monitorizarea acestora se face automat de la cativa kilometrii, fie staţionar sau în mişcare. Sistemul permite legătura între două sau mai multe sisteme RAPID, pentru configurarea unui sistem de triangulare, care să permită reconstrucţia tomografica din domeniul CWA. De altfel, SIBCRA dispune de un program software foarte performant, de cobceptie romaneasca -program de monitorizare a agenţilor chimici şi radioactivi -ce permite integrarea în reţea a detectoarelor RAID-M, RAPID şi a detectorului DET-COM, asigurând transmiterea automată şi în timp real a informaţiilor despre situaţia chimică şi radioactivă, prin intermediul sistemului de comunicaţii al armatei, la punctele de comanda.

–  completul de detecţie a agenţilor chimici AP-2C funcţionează pe principiul spectrofotometriei în flacără şi este destinat să detecteze şi să identifice prezenţa agenţilor chimici de luptă sub formă de vapori, aerosoli, praf şi pe cei sub formă lichidă, cu ajutorul unui dispozitiv de luare a probelor, precum şi a SCTI sub formă de vapori şi aerosoli.

–          RAID-S2,este un detector de gaze cu utilizare duala (civila si militara), ce poate fi operat timp indelungat. Acest sistem, monitorizeaza non-stop: aerul si mediul înconjurător, precum si aerul filtrat prin filtrele de protecţie NBC, determinand prezenta substantelor chimice şi radiologice, catalogandu-le si alarmand personalul. Acest echipament se gaseste si in dotarea fregatelor: Regele Ferdinand, Regina Maria si Marasesti.

-RAID-M 100 este capabil de a detecta, clasifica şi identifica si califica, concentratia continuă de CWA. Identitatea de substanţele detectate este afişată prin codul său standard (GA, VX, etc) sau abrevierea corespunzătoare. RAID-M 100, alarmeaza sonor si optic personalul, atunci când se identifică un agent chimic. Echipamentul este portabil, aflandu-se in dotarea trupelor NBC, IGSU, SRI, dar si a utilizatorilor civili.

Sunt in inzestrarea trupelor NBC si realizari autohtone, precum:

-analizorul portabil multi-canal, care este proiectat pentru a identifica rapid orice tip de contaminare radioactivă gama: de sol, apa, alimente, etc, inclusiv de la probe care sunt suspectate de a fi contaminate cu materiale radioactive, avand urmatoarele caracteristici: tip de detector: NaI (TI); gama de masura: 50 keV-3 MeV; rezolutie de energie raportat la CS 137: până la 9%; sensibilitate de energie raportat la CS 137: 20%; durata de viata a bateriei: peste 6 ore; 12 ore instabilitate de energie: pana la 1%; doză nivel gama: 0,01-300 qSv / h; gama spectrului de frecvenţe achiziţie de timp: 1-60000 s; greutate: 2,3 kg; dimensiuni: 350x185x140 mm; dispune de semnal optic de avertizare atunci când rata de doză este depăşita. Analizorul portabil multi-canal poate fi setat diferit, pentru următoarele evenimente, avand capacitate de auto-diagnoza, semnalizand orice defectiune: optic şi acustic, atunci când anumite valori presetate sunt depăşite; optic, atunci când bateria este descărcată.

Trupele NBC, dispun si de corturi logistice, de decontaminare si sisteme COLPRO cu structura gonflabila. Acestea pot fi accesorizate in functie de necesitati si solicitare: sisteme de incalzire/racire a aerului, sisteme de iluminare, sisteme de incalzire si injectie decontaminant, podele modulare, ecrane solare, etc. Romania foloseste in comun cu celelalte tari NATO software-ul NBC Analysis, pentru analiza si prognoza NBC (acest program este utilizat de catre toti membrii Aliantei, fiind creat de firma BRUHN NEWTECH din Danemarca).

 

Dupa ce am trecut fugitiv prin ceea ce inseamna amenintarile NBC, ne intrebam pentru ce toate acestea si cui ii folosesc? Aceste Arme nu sunt nici utile, nici necesare si cu atat mai putin usor de controlat –putand duce la epidemii si dezastre care pot afecta ireversibil si statul care le-a folosit si produs. Rata lor de siguranta este foarte mica, putand deveni o adevarata “Cutie a Pandorei”, odata ce sunt folosite. Cu siguranta insa, conform specialistilor, exista virusi si arme chimice, despre care nu se stie nimic sau mai nimic, in arsenalul unor state, mai mult sau mai putin dezvoltate si industrializate, “creatie” intamplatoare sau nu, a “geniului uman (pus in slujba “binelui” sau “a raului”, nu conteaza, tot “geniu” ramane!).

Stiinta, cu siguranta, nu sta pe loc! Si aici, crearea de noi medicamente si vaccinuri contra acestor amenintari este o lupta permanenta dar, conditia esentiala, este cunoasterea si identificarea amenintarii, altfel, totul este tardiv…Dar oare, se cunoasc in totalitate aceste amenintari? Virusii suporta permanent mutatii in natura, devenind din ce in ce mai rezistenti la antibiotice, deci, “creatiile” de laborator, oare astazi, la ce nivel de amenintare au ajuns? Nimeni nu stie cu certitudine!

Mai asistam astazi, la o “lupta” cel putin ciudata, a OMULUI cu…CREATIA, prin asa-zisa CLONARE –o sfidare, dupa parerea multor cercetatori si nu numai, la adresa VIETII si a mersului firesc a acesteia. Atat de departe a ajuns Genetica, dar ceea ce facem ASTAZI cu NOI, cu VIATA noastra, cu PLANETAnoastra, are cu siguranta consecinte pentruMAINE!

Armele chimice si biologice sunt o greseala a civilizatiei umane, aberante, distrugatoare si ilogice, ce nu folosesc nicicum progresului; ele sunt un atentat la VIATA UMANA, asa cum sunt defrisarile, murdaria, poluarea, disparitia speciilor animale –pentru NATURA. Cata dreptate are acel autor, necunoscut mie, care a facut urmatoarea afirmatie: “OMUL, ESTECEAMAI PRIMEJDUITA SPECIE DE PE PAMANT!” –si asta, fiindca OMUL este si ramane, cel mai mare dusman al…OMULUI.

Ce urmeaza nu putem sti, dar in privinta armelor chimice si biologice, desi n-au nicio legatura cu acestea, elocvente sunt cuvintele lui Voltaire: “Trebuiesc douazeci de ani pentru a-l aduce pe om din starea de planta in care se afla in pantecele mamei sale si starea de pur animal care este starea primei sale copilarii, pana la aceea in care maturitatea incepe sa rodeasca. Au fost necesare treizeci de secole pentru a-i cunoaste cat de cat structura. Ar fi necesara vesnicia pentru a cunoaste ceva din sufletul sau. Si nu trebuie decat o clipa pentru a-l ucide”.

 

  WW

 

Surse:

Multumesc unui foarte bun prieten pentru ajutorul acordat la realizarea acestui articol.

Bioterorismul –Andrew Lloyd.

Revista Fortelor Terestre.

www.ancex.ro/upload/ISTORIA_ARMELOR_CHIMICE.pdf

www.ancex.ro/upload/ISTORIA_ARMELOR_BIOLOGICE.pdf

www.ecomagazin.ro/razboiulbiologic-vechi-de-3000-de-ani/

ro.wikipedia.org/wiki/Unitatea_731

www.brad.ac.uk/acad/sbtwc/…/Romanian…/Lecture_No_2_RO.ppt

Surse poze: Wikipedia –Enciclopedia Libera; Internet.