Arhive pe etichete: roaf

„Pe unii îi poţi prosti întotdeauna, câteodată îi poţi prosti pe toţi, dar nu poţi să prosteşti tot timpul pe toată lumea!”. Abraham Lincoln

Standard

RoMilitary este un blog serios si are in spate o echipa serioasa si destul de bine educata!

RoMilitary nu cere ceva, spunand simplu : “Noi vrem avioane!”, noi spunem asta ne trebuie, asta putem face si acestea sunt solutiile! Problema avionului multirol este dezbatuta in presa de ani si ani de zile, insa articole serioase care sa ofere si solutii de sustenabilitate economica nu am vazut pe nicaieri.

Ori ca amatorisul din presa este deja un flagel, ori ca economistii din redactiile media sunt daia facuti la norma, cu diplome oferite sub forma de bonus si pe principiul: “ Lasa domne ca economia asta nu-i chiar asa de grea!” Ori economia este grea, necesita ceva carte.

Repet inca o data, fara falsa modestie, RoMilitary nu are o atitudine de tip Domnul Goe: “Eu vreau sa vie trenu’! De ce nu vine?!” Dimpotriva, noi spunem de ce ne trebuie avioane de lupta, cam ce numar am avea nevoie si ce model, noi explicam cititorilor nostri, in “n” articole, cum se poate finanta o astfel de afacere, cum trebuie gandita, ce beneficii ar avea economia romaneasca de pe urma ei!

Noi explicam de ce varianta avioanelor second-hand este nociva, si o facem cu cifre.

Noi spunem un singur lucru, in contradictie cu mare si imensa majoritate  a mediei din Tara: Da, se poate sa avem o armata bine dotata, se poate sa avem o industrie militara performanta, care sa dea de lucru la zeci de mii de romani, si care sa nu produca pierderi, ci dimpotriva bogatie.

Din pacate suntem singurii care spunem aceste lucruri. Singurii care si demonstram ca se poate.

Acum a venit randul unui alt articol despre offset, un articol grandios prin sumele implicate, o teza care arata exact ceea ce noi sustinem de un an de zile: nu conteza sumele investite in aparare, ne permitem absolut orice dorim: F-35 sau Typhoon, Patriot PAC III, sau fregate ultramoderne, tancuri de ultima generatie sau elicoptere de atac!

Cat costa?! Pur si simplu nu conteaza! Ce conteaza este vointa de a face ceva si mintea necesara pentru o negociere corecta.

In acest articol veti citi offsetul un pic altfel, prin prizma calculelor reci, prin raportare la PIB, veti vedea grafice. Desfid pe oricine sa-mi demonstreze ca ceea ce veti citi mai jos este doar o simpla fantasmagorie. Bineinteles cu argumente!

GeorgeGMT

Offsetul sub forma de matematica economica

Proiect Canada

Putem pornii de la discutia, mai concreta, din bugetul Canadian pe subiectul F35.

Din acest buget vom deduce costurile de exploatare pe 30-35 ani pentru 65 aparate F35 ( se preconizeaza ca ar fi o analiza mai detaliata – motiv pentru care a si fost declansat acest mic conflict )

Buget total estimat pentru F35 (achizitie si intretinere ): 25.000.000.000 dolari

Cost unitar F35: 197.000.000  dolari, sursa : Wikipedia

Cost 65 aparate 197.000.000 x 65 = 12.805.000.000 dolari

Rezulta costuri de exploatare pe 30 ani:  buget – cost achizitie  = 12.195.000.000  dolari

Consideram:

1,5 piloti / avion

Ore zbor / pilot = 150 ore

Perioada          =   30 ani

Rezulta un numar total de ore:  65 aparate x 1,5 piloti x 150 ore/an x 30 ani = 438.750 ore

Putem determina costul pe ora de exploatare ( fara costuri de achizitie )

12.195.000.000 / 438.750 = 27.794,87179  dolari/ora exploatare

Pentru conversie in euro folosim un coeficient de 0,8 ( adica 0,8 euro = 1 dolar )

27.795 x 0,80 = 22.236 euro / ora exploatare

 

Proiectul Romania

 

Putem considera urmatorul proiect pentru 51 [ 48 + 3 scoala(initiale)] avioane F35.

Cost unitar in euro: cost in dolari x coeficient  = 157.600.000 euro / aparat

Acum o scurta si sumara definitie a PIB-ului:

 

   PIB = C + G + I + (Ex – Im)

Unde:

C  = consumul privat

G  = cheltuielile guvernamentale

I   =  investitii in bunuri de capital

Ex = exporturi brute

Im = importuri brute
Este o definitie foarte sumara si superficiala, este doar o privire de ansamblu.In cazul nostru PIB-ul va fi tot ce va vinde „o investitie”(ce produce si vinde) din care scadem importurile care se fac pentru ca aceea investitie sa faca vanzarea respectiva.

Exemplu : pentru un pantof am nevoie de: talpa, piele, sireturi, lipici si un pantofar. Vand pantoful cu 50 lei si  scad 2 lei valoarea ( costul de achizitie ) al lipiciului pe care il import.

Diferenta e 48 de lei (adica diferenta dintre pretul de vanzare si cost produse importate, 50-2=48 ) este toata valoare nou adaugata si se contorizeaza la PIB. In aceasta diferenta de 48 de lei, se regasesc salarii, costul materialelor din intern si adaosul pus pe acel pantof.

Consideram ca se importa 40-50 % din aceasta CA(cifra de afaceri) pentru a se produce acel volum si a avea acele vanzari.

Putem merge mai departe si sa stabilim un procent ( estimativ bineinteles ) din valoare investitiei  100%.

 

Tabel  achizitii cu  120 ore


Tabel achizitii 150 ore

O sa incerc cateva exemple concrete :

Nokia – investitie estimata sub 300 mil euro, CA 1,5 mld euro: daca importau 75%, valoare de 25 %

care se facea aici este 1,5 mld x 25% = 375 mil, cu mult peste valoarea investitiei ( deci mai

mult de 100% din valoare investitiei nu a a vanzarilor), merg catre PIB pe an.

Ford – investitie estimate 700 mil euro, CA estimata 1 mld euro, se estimeaza ca vor produce aici mai

mult de 60-65 % din masina ( aici se produce chiar si motorul ),  1 mld x 60% = 600 mil catre PIB in fiecare an.

Dacia – investitie estimate 1 mld euro, CA  2 mld euro , estimez ca se produce  aici peste 65-70% ,

la  2 mld x 65% = 1,3mld, mult peste valoarea investitiei, banii catre PIB in fiecare an de productie.

Ce am vrut sa subliniez este ca un procent de 100 % din valoarea investitiei ( care sa se regaseseasca in Produsul Intern Brut, an de an) nu este un procent mare sau neralizabil, in conditiile unei tehnologii adecvate si a unui management performant si care pe deasupra, are foarte multe usi deschise la nivel international.

Vorbim despre estimari, nu facem calcule exacte, nu calculam toate dobanzile nu vrem sa ne complicam, e vorba doar de o imagine de ansamblu.

Inainte sa detaliem in tabele, as aduce in sprijinul acestui articol urmatoarea problema, care e mai mult de “gandire” decat de matematica:

 

Daca inconjori Pamanatul cu o sfoara pe la Ecuator si ulterior adaugi 1 metru ( un metru ) de sfoara si inconjori iar Pamantul,

intrebarea este daca poate trece o pisica pe sub aceasta sfoara? 🙂 Pare ciudat nu?! Ecuatorul Terrei are o lungime de aproximativ 40.000 de km., asta insemnand 40 de milioane de metri! Conteaza un metru atat de mult, in fata a 40 de milioane de metri, atat de mult,  incat o pisioca sa treaca?! Raspunsul ar fi categoric NU! Insa aici vine clinciul, matematica si logica nu te mint niciodata, dar prima impresie…DA. Daca am adauga UN SINGUR metru la cei 40 de milioane si am trage de sfoara in sus, ea s-ar ridica cu aproximativ 15 cm, loc suficient pentru ca o pisica sa treaca.

9-10 miliarde de euro..UAU!!!O groaza de bani! Asta doar pana cand incepi sa-i calculezi, si abia atunci observi ca efortul bugetului pentru o astfel de achiztie ar fi…POZITIV!  Cititi mai departe…

 

Folosim o baza fixa, PIB din 2012 si consideram ca offsetul e singurul element de crestere economica, asta pentru a nu avea alte influente si a fi mai vizibil efectul.

Luam in calcul o perioada de 15 ani ( ca si la proiectul de achizitie ) ,dupa acesti 15 ani diferenta ramane constanta ( daca se pastreaza aceleasi conditii )

Nu sunt necesare dobanzi, deoarece livrarea de aparate, se va face in transe care se vor putea acoperii in 2-3 ani ( deci dobanzile sunt nesemnificative )

Plati


Asta nu inseamna ca in 2027 cresterea va fi cu 71 mld mai mare decat in 2012, doar ca, pe parcursul acestor 15 ani, sumele pe care le va avea la dispozitie „PIB-ul” Romaniei vor fi cu 71 mld mai mari. Mai clar, suma de 71 de miliarde de euro reprezinta venituri in PIB generate de-a lungul celor 15 ani, luati in calcul, plecand de la un offset de 10 miliarde de euro.O sa incerc sa-mi explic punctul de vedere asupra acestor cifre, in special din ultima colana (Crestere cumulata aferenta intregului proiect ):

 

Ex : Daca primesc la salar un plus de 100 euro, fata de cat luam luna trecuta, asta nu inseamna ca eu peste 15 luni o sa iau un salar cu 1500 euro mai mare, dar ca pe parcursul acestor 15 luni eu am avut la dispozitie 100*15=1500 euro in plus, cheltuiti util sau inutil in fiecare luna.

 

 Nota: Nu s-au luat in calcul deflatorul de PIB si nici dobanzile la creditul initial. In principiu aceste cifre nu sunt de natura sa modifice imaginea de ansamblu a ideei articolului.

Este un punct de vedere, legat doar de un aspect al acestei oportunitati de offset.

Sa nu aveti retineri sa ve spuneti parerea 🙂  , poate sunt ideei mai bune sau poate sunt corectii de calcule sau logica.

Multumesc

Gabi

Asii Aviatiei de Vanatoare A Romaniei: Dorel Luca!

Standard

Era o zi de vara, intr-un an in care Fortele Aeriene Romane aveau in dotare mai mult de 100 de avioane supersonice. Care si zburau. De fapt, incepeam sa ne mandrim, pe buna dreptate, cu noua faza a batranului MiG-21, celebrul de acum LanceR.

In aceasta zi, la final de luna august, baza aeriana Kecksemet a fost martora unei “confruntari” mai putin obisnuite, insa indelung asteptata. Stiu, confruntare e mult spus, de aceea am folosit si ghilimelele. De o parte, era reprezentantul gazdelor – generalul locotenent Kositzky Attila, comandantul Aviatiei Militare Maghiare, pilot foarte experimentat cu aproape 3.000 de ore de zbor la activ. De cealalta parte se afla comandorul Dorel Luca, poate cel mai bun produs al scolii romanesti de zbor la nivelul aparatelor supersonice, si noul, pe atunci, MiG 21 LanceR.

Pe langa statutul de gazda, Attila avea si avantajul tehnicii. Desi LanceR-ul romanesc era altceva la capitolul avionica, asa cum se stie partea mecanica a ramas neschimbata. Iar generalul maghiar, cu al lui MiG 21 BIS, era avantajat de puterea superioara a “pasarii” sale.

Comandorul Luca se urca in avion pentru o “sesiune” de antrenament premergatoare evolutiilor din spectacolul propriu-zis de la Kecksemet ’98. MiG-ul, docil ca intotdeauna atunci cand se afla la mansa Luca, se aliniaza in axul pistei, incepe rulajul si tasneste spre cer.

– Nem, nem, nem!, striga ungurii, piloti si ei de 21.

In partea romana, un usor moment de panica, nestiind ce a generat reactia gazdelor.

– Nu se poate! Ce motor ati pus pe avion atunci cand l-ati modernizat? Asta sigur nu e acelasi Tumanski!

Moment de destindere pentru romani, care le explica omologilor lor ca LanceR-ul a suferit modificari de genul acesta, avionul fiind modernizat la cspitolul avionica.

– Nu se poate. Sigur e alt motor pentru ca avem si noi MiG-uri 21 si stim ce se poate scoate din ele. Cand aterizeaza domnul comandor mergem sa ne uitam la avion.

Evolutia lui Luca a fost, ca de obicei, senzationala. Mai mult, urmarindu-l pe pilotul roman ungurii scapau involuntar cate un “nem”, convinsi fiind ca urmaresc un avion total diferit de cele pe care le au ei in dotare. Se termina si evolutia, LanceR-ul vine precis la aterizare iar gazdele, glont la avion, sa verifice motorul. Musca nu s-a mai auzit dupa ce au constat ca este vorba de exact acelasi motor pe care il au si ei!

Am ales sa incep cu aceasta relatare, reala, tin sa precizez, pentru a sublinia de la inceput calitatile pilotului Dorel Luca. Pilot care, in data de 6 iulie, isi serbeaza ziua de nastere, din pacate pentru noi, cei care il admiram si il stimam cunoscandu-l doar din evolutii si povesti, departe de mansa 21-ului mult-iubit.

Continuarea articolului pe  AviatieMagazin

Mig-21 Dracula Zombie, in the after life!

Standard

MIG-21 LanceR…se intoarce.

I se mai spune si Nemuritorul, si are un comportament ciudat de zombie. Sigur crezi ca moare, dar el nu si nu, din mormantu-i se ridica si zboara, si zboara iar, cate putin odata, ce-i drept, dar totusi zboara.

Mai jos urmeaza caterinca. Daca tot e moment de plans, mai bine sa radem. Mi-a zis mie odata unul ca sa razi de tine insuti e semn de sanatate mintala, asa ca…

Referirile de mai jos se refera 🙂 la discursul unui politruc la dresa avioanelor de lupta ale Romaniei. Care avioane?! Cum bre care, alea multe de le vom cumpara, candva, undeva, intr-o lume mai buna si mai dreapta, la loc cu verdeata….ptiu’, ptiu’, de trei ori!

Si acum vorba lui Margineanu…ascultati vrajeala!

Dar ‘puntu’ 8 din proclamatzie’ trebuie comentat un pic…

“Achizitia de avioane multirol nu e o urgenta.”

Ma rog, este urgenta doar daca se mai doreste aviatie de vanatoare.

Daca nu, vorba ta, nu-i urgenta. Chiar nu-i urgenta deloc.

Daca insa se mai doreste, achizitia de avioane este din pacate o urgenta.

Pentru ca MIG-urile 21 pe care le avem, de atata amar de vreme, nu or sa mai zboare. Sunt cam consumate (resursa). Au ajuns de or sa zboare 2 minute si 33 de secunde pe an, in loc de 3 minute si 17 secunde, ca sa le mai tina in aer si in 2014.

“Romania trebuie sa se gandeasca la ce-i trebuie aceste avioane.”

Pai i-ar trebui cam la ce se folosesc avioanele de lupta…

In printzipiu nu pentru Miliztie Aeriana – “Alo, Domnu” cu autobuzu’, vedetzi ca ati intrat in spatiul nostru aerian…”, cat pentru razboi…interceptie, suprematie aeriana, atac la sol…d’astea.

In principiu ar trebui sa fie cat mai moderne si cat mai multe, pentru ca there’s quality in quantity.

Dar la cum merg treburile, o sa ajungem foarte curand sa ne punem intrebari existentiale genu’:

“Romania trebuie sa se gandeasca la ce-i trebuie tancuri.”

“Romania trebuie sa se gandeasca la ce-i trebuie marina.”

“Romania trebuie sa se gandeasca la ce-i trebuie aparare AA.”

“Romania trebuie sa se gandeasca la ce-i trebuie Armata.”

Raspunsul il cam stim, o sa fie probabil ca nu, nu ne mai trebuie.

Pentru ca la fel s-a cam raspuns la intrebarile:

“Romania trebuie sa se gandeasca la ce-i trebuie Industria.”

– “Romania trebuie sa se gandeasca la ce-i trebuie Agricultura.”

– “Romania trebuie sa se gandeasca la ce-i trebuie Resursele.”

– “Romania trebuie sa se gandeasca la ce-i trebuie Spitalele.”

– “Romania trebuie sa se gandeasca la ce-i trebuie Invatamantul.”

“Daca in 5-10 ani vrea sa cumpere drone (USA asta vrea sa faca), atunci n-are rost sa cumpere (si sa plateasca) avioane pe urmatorii 30 ani.”

Hai sa lamurim chestia asta cu dronele. Asta cu cumparam drone peste 5 ani nu tzine.

La fel cu aia cu o sa cumparam F35 peste 10 ani.

Momentan nici o putere nu da semne ca ar vrea sa scoata omul din cabina.

D’aia USA are F22 si lucreaza la F35 care o sa zboare la toti prietenii, Rusia la avionu’ ei, chinezii un J20 mic acolo, europenii vor moderniza Rafale, Gripen si EF etc.

Dronele au treaburile lor.

Dronele nu vor inlocui total avioanele cu pilot, cel putin nu in viitorul apropiat.

Lipsa omului in cabina poate genera surprize gen iti aterizeaza avionul in Iran pentru o sedintza foto…

“Mai bine-si peticeste ce are, ori ia lucruri foarte ieftine pana are acces la ceea ce-i trebuie.”

Daca te referi la peticirea MIG21 Lancer si transformarea lui in Dracula-21 Strigoiul din Carpati, nu stiu daca e varianta cea mai fericita.

La un avion de lupta de zeci de ani nu prea ai ce dracu sa-i mai peticesti.

Sa vina un inginer aeronautic sa ne explice mai bine, noi suntem amatori.

Ii schimbi aripile, bucati din fuselaj, niturile, lonjeroanele, tablele, motorul, hidraulica, electrica. Si in conditiile astea ce mai ramane din ala vechi? Il faci alt avion.

Asta implica 2 chestii:

– Una, de unde iei piesele alea? Rusii nu-ti mai dau.

De la chinezi, care au produs 2400 de clone de MIG21 pana in 2006?

De la altii care mai au harburi pastrate prin garaje si ti le vand sa le canibalizezi?

-A doua: costurile distractiei.

-Si a treia( din ciclul “Cei 4 Apostoli erau 3 , Luca si Matei”): the outcome.

Te chinui sa gasesti cellule, sa tragi piese din ele, dai banii pe ele, trece timp pana le faci after-life zombification updateul la Miguri si in final obtii tot niste MIG21 carpite de nu stii ce crapa la ele in zbor, iar in lupta cu SU27,MIG29,MIG31 Dumnezeu cu mila…

De asemenea, nici cumparatul rablelor F16 uzate ale altora nu-i varianta cea mai fericita, din aceleasi motive enumerate mai sus: trebuie sa bagi bani in ele ca sa le carpesti.

“Daca are avioane si elicoptere de atac la sol, atunci mai bine se uita la avioane de dominatie aeriana.”

Noi nu avem avioane de atac la sol(IAR93 le-au taiat in loc sa le modernizeze, au taiat inclusiv avioane cu cateva zeci de ore de zbor), tot MIG urile alea care mor acum fac si treaba aia. SOCAT nu e mare branza de elicopter antitanc, si ala e cu resursa in pioneze, ca-s tot de pe vremea lui Ceasca, doar modernizate.

“Daca nu, poate ca trebuie sa cumpere avioane care pot si sa lupte impotriva tancurilor in combinatie cu avioane de vanatoare.”

Nu ne permitem sa cumparam nici macar vanatori, daramite sa mai cumparam un avion specializat antitanc gen A10. D’astea isi permit americanii…In plus noi nu o sa mai avem avioane de vanatoare deloc, asa ca vanatoarele de tancuri vor fi in combinatie cu…nimic.

Deci super iluminatzii nostri conducatori au la dispozitiune variantele:

– Varianta disperata: revitalizeaza zombiurile alea de Lancer, un after-end-of-life update.

Or mai bantui cativa ani, in final tot or sa moara dracului de tot.

– Varianta de scos ochii la prosti: cumpara harburi calarite de altii ani buni de zile, F16 7th hand.

Bani dati (nu numai pe fieratanii dar si pe infrastructura, antrenament, armament)pe fieratanii nu tocmai stralucite. Dar se pot face averi frumoase din comisioane, celule, piese si armament la suprapretz.

– Varianta scumpa, dar optima pe termen lung: cumpara avioane noi cu offset.

Asta pare sa fie varianta evitata cu orice pret. Dar cu ORICE pret.

Din diferite motive, gen nu sunt bani. Decat pentru pubele de 10000EU, telecabine, bazine de inot, autostrazi la suprapret, tunurile date de firmele de partid, indiferent de partid etc.

-Si de ce nu, varianta ‘selectie naturala’: renuntam la aviatie de vanatoare si gata.

Decat sa carpim strigoi sovietici, sa cumparam harburi olandeze, mai bine renuntam.

Decat sa avem o armata la minimul decentei, mai bine furam cat putem si ne bagam picioarele.

Asta e. Atat putem noi romanii. Nu e nici o rusine.

Mie la varianta asta imi face impresia ca se doreste sa se ajunga.

E varianta optima, cea mai ieftina si cea mai sustenabila pe termen lung pentru Romania.

Hautor mancateas ala micu’ copypaste ( se citeste fonetic! Multumim)

PS Daca vreunul stie ce si cum despre articolul de mai din deal, primeste, of course, o carte si ma dau si eu intelectual si civilizator prin cultura. Daca nu stie nici unul, bafta mea, ca nu mai cumpar carti, nu mai fac educatiune, da’ raman cu bistarii!

Bafto delo, bre domnilor!

Avioane noi versus avioane sh, o comparatie strict economica.

Standard

Asa cum i-am promis ieri lui Marius, iata un calcul comparativ pentru achizitia de avioane.

Asadar, in articolul de mai jos, aveti o fundamentare financiara si economica pentru avioane sh versus avioane noi, cu cifre si dobanzi+costuri totale, asta ca sa nu mai zbiere nimeni ca nu avem bani. Astept cu interes un argument in favoarea ideei, ca Romania este prea saraca penrtru a plati 60-70 de milioane de euro pe an(bani pe care s-ar putea sa nu-i platim deloc), in schimbul a 24 de avioane de lupta noi!

Asa cum am spus mereu, argumentul lipsei banilor este doar praf in ochi, acum aveti in fata ochilor un mic calcul de rentabilitate. Toate sumele au fost rotunjite in sus, iar asta inseamna ca in realitate sumele platite de Romania vor fi mai mici.

 

In esenta lucrurile sunt extrem de simple si comporta mai puncte de vedere care trebuie luate in considerare in cadrul unei astfel de alegeri. Asadar vom merge pe varianta cu 24 de avioane.

1.       Consideratii generale

La orice achizitie de avioane militare, care sa inlocuiasca actuala flota de MIG-21 LanceR, trebuie avute in vedere costurile fixe, care sunt al dracului de mari. In principiu costurile fixe sunt acele sume care nu pot fi modificate substantial, nici daca cumperi avioane noi sau avioane vechi, nici daca cumperi 15 sau 48.

Acestea sunt fondurile necesare pentru conversia bazei materiale si a infrastructurii, pregatirea personalului navigant si al tehnicienilor, piese de schimb si armament, simulatoare.  Aici ar mai trebui adaugat ca in cazul unui numar mic de avioane, nu vom avea nici capacitatea de a le repara in tara si asta datorita faptului ca la un numar mic, nu exista motive economice sa modifici infrastructura de la Aerostar, mai bine le sui pe trailer si le trimiti in afara. Bineinteles ca intr-un astfel de caz, specialistii tai in avioane supersonice dispar.

2.       Avioane noi sau SH, strategia care trebuie urmata

In principiu, nu are niciodata rost sa cumperi ceva la mana a doua. Costurile de exploatare sunt mai mari, diponibilitatea este mai mica, capacitatea de a moderniza o structura deja veche, considerabil redusa. In afara de aceste aspecte pur tehnice, finantarea unei achizitiei sh nu poate fi facuta decat pe banii tai, iar costurile fixe, aproape la fel de mari ca si in cazul aparatelor noi, te vor trage la fund. Adica un F-16 sh, nu poate decola tot de pe o pista sh, ci la fel ca in cazul unui avion nou, va avea nevoie de infrastructura nou.

Nu poti cere investiti in contrapartida, offset, daca cumperi avioane vechi, pe un motiv destul de simplu: aparatele sunt o afacere de la guvern  la guvern, iar guvernele nu ofera offset. Modernizarea unor structuri deja vechi, poate insemna o suma cuprinsa intre 10 si 20 de milioane de euro per aparat. O astfel de suma poate insemna, in cazul nostru, cu 24 de avioane, 240-480 milioane de euro. Dar suma este mica in comparatie cu cei 800-900 de milioane necesari pentru a acoperi costurile fixe. Intr-un astfel de scenariu offsetul este doar o gluma si cel mai probabil va consta din donatii de echipamente, si ele la fel de vechi, din partea statului de la care am preluat avioanele. Exemplul Germaniei cu Gepardul, este cred edificator. Am primit trei tractoare de artilerie, din anii ’60.

Foto: http://www.flickriver.com/photos/tags/bergepanzer/interesting/

In cazul avioanelor noi, totul, dar absolut totul este diferit. Costurile fixe, desi aceleasi, pot fi introduse in achizitia generala de avioane si vor fi incluse in pachetul de offset. Avioanele noi iti ofera garantia ca le vei putea zbura conform cu manualul, ca nu vei avea surprize si cel mai important: iti asigura accesul la o finantare rapida si foarte ieftina.

3.       Finantarea

In cazul aparatelor sh, finantarea va veni de la bugetul de stat. Adica vom primi avioanele si apoi ni se vor lungi urechile dupa modernizare, pe modelul fregatelor. Daca respectivele avioane zboara cat de cat, asta va fi. Tunul de bord, cateva rachete Matra si Python 3. Infrastructura va fi mosmondita, indesata sa intre in limitele necesare pentru noul avion, cativa piloti, cativa tehnicieni si gata. Bani nu vor fi de la bugetul statului in vecii veciilor.

In cazul avioanelor noi, nu avem astfel de probleme, finantarea vine o data cu avionul si este problema producatorului de avioane si a guvernului sau.

4.       Avioane noi+offset+finantare

Acum sa prezentam schema economica a unui contract serios pentru achizitia de 24 de avioane noi.

Un avion nou fulloption ne duce la peste 100 de milioane de euro bucata. Asta inseamna, conform si cu ce a spus Mark Gintestein, 2.4-2.5 miliarde de euro. Daca Romania s-ar imprumuta de acesti bani, dobanda platita ar fi in jur de 7% pe an, la limita intrarii in incapacitate de rostogolire a datoriilor. In primavara Romania a luat 1.5 miliarde de dolari, de pe piata americana de capital, cu o dobanda de putin sub 7%. Deci acesta este pretul la imprumuturile pe care statul roman le face. Foarte scump.

Dar in cazul avioanelor, sau a oricarei tehnici de lupta cumparata prin offset, astfel de probleme pur si simplu nu se pun. Aici exista doua variante:

credit guvernamental direct, de la ministerul lor de finante, catre ministerul nostru de finante. In astfel de cazuri dobanda oferita este undeva in jurul valorii de 1.5%, sau chiar mai mica

credit obtinut de Romania de pe pietele externe de capital, DAR cu garantarea imprumutului de guvernul tarii de la care cumparam avioane. In cazul SUA sau al Suediei, rata dobanzi la un astfel de imprumut bate spre 2.5%. Desi mai mare, este perfect suportabila.

Acum sa facem calcule: 2.5 miliarde de euro, pe o perioada de 15 ani, cu dobanda calculata la sold regresiv de 2.5% , ne poate face sa platim in total in jur de  3 miliarde de euro, adica o rata anual de sub 200 de milioane de euro.

ATENTIE!!! Daca am lua creditul direct de la guvernul respectiv, la o dobanad de 1-1.5%, rata anuala ar fi undeva la sub 160 de milioane de euro pe an.

Acum, cei 2.5 miliarde de euro imprumutati se vor intoarce ca offset in economia romaneasca. Acesti bani vor fi investiti, in urma negocierilor si mai apoi vor produce ei insisi bani: taxe, impozite, locuri de munca, exporturi. Una peste alta cam toate variantele de calcul arata ca respectivele investitii  pot aduce la bugetul statului, macar o suma egala cu ratele platite de noi la imprumut.

Dar haideti sa fim pesimisti si sa presupunem ca 2.5 miliarde de euro investiti in cinci ani, vor aduce catre buget doar 100 de milioane de euro!!! OK atunci mai punem noi inca 60 de milioane pentru a avea 24 de avioane noi. Credeti ca este atat de scump?!

In cazul in care am lua 48 de avioane, suma mai mare care ar fi investita in economia noastra, ne-ar oferi o si mai mare libertate de impunere, cat de cat, a locului si a zonei in care am dori noi sa se faca offsetul. Iar in cazul prezentat de RoMilitary a unui imprumut masiv de 30 de miliarde, pentru dotarea intregii armate, libertatea de miscare ar fi enorma.

Practic cu cat cumperi mai mult, cu atat partenerul tau de afaceri este mai flexibil. Nici un guvern nu si-ar permite sa trateze Romania neserios, cand ar avea in fata contracte prezumtive de 15 miliarde de euro. Alte preturi, alte investiti, alte beneficii.

 

Consideratii finale

Un avion vechi inseamna paguba pe toata linia. Militar este greu de exploatat, scump si mai ales dificil de mentinut in zbor, cu o disponibilitate a flotei foarte scazuta, undeva sub 40%.  Mai inseamna si bani direct de la buget, bani pe care nu-i avem, sau credit cu dobanda de 7%, credit pe care nu ni-l permitem. Mai inseamna avioane putine si cu resursa in pioneze, avioane care nu vor putea fi exploatate la maximum.

Un avion nou costa la poarta fabrici cam 50-60 de milioane de euro, iar pretul total, incluzand aici, piese, piloti, tehnicieni, infrastructura, etc, se duce la 110-120 de milioane. Diferenta dintre pretul la poarta fabricii si costul total sunt asa-zisele costuri fixe. Aceste pot fi si ele micsorate, in cazul avioanelor sh, dar daca sunt reduse, sunt reduse  pe baza scaderii capabilitatilor de lupta a flotei.

Avioane noi inseamna banii foarte ieftini si offset, adica un cost total, pe intrega perioada de rambursare a imprumutului undeva la sub 100 de milioane de euro pe an, iar daca totul merge bine chiar mai mic.

La avioane sh costurile totale vor fi apropiate de 1.7 miliarde de euro( credit +dobanda), cu dobanda de 7%, putin probabil pe o durata mai mare de zece ani, pentru ca nu suntem de incredere, iar asta inseamna eu exercitiu anual al creditului de  peste 150 milioane de euro, fara nici un ajutor din partea offsetului, care chiar daca va fi, va fi facut cel mai probabil pe model german, prin donatie de echipamente, cu care tara care ne-a dat avioanele oricum nu mai are ce sa faca.

Nemaivorbind aici ca in cazul avioanelor noi, vom reusi sa mai salvam ceva din resturile industriei autohtone aeronautice, iar in cazul unor cazaturi sh, tot ce a mai ramas se va duce dracului pe repede inainte.

 

Asadar daca cumparam avioane noi platim 60-100 de milioane de euro pe an, daca luam avioane vechi platim dublu. Problema este ca la avioane vechi trebuie sa facem noi rost de bani, bani pe care nu-i avem si nici nu-i vom avea, pe cand la avioane noi, banii nu sunt problema noastra. Noi vom ramane doar cu beneficile.

Stiu ca o astfel de abordare poate parea curioasa: adica guvernul nostru este atat de prost sa nu stie aceste lucruri, sau eu nu stiu ce vorbesc?!

Domnilor sunt printre voi suficienti oameni mai bine pregatiti decat mine, asadar va astept contraargumentele, insa sunt sigur ca nu veti gasi. Nu ma pricep eu foarte bine la militarie, dar le macro-economie mai stiu cate ceva. Asadar raspunsul la intrebarea cu guvernul…raspunsul este foarte simplu! Sincer habarnuam ce gandesc…

 

PS Nu fac aici apologia nici unui producator de avioane. Din punctul meu de vedere Romania poate achiziona de la Eurofighter Typhoon, Rafale sau Gripen, pana la F-16 sau SuperHornet, ideea sa fie noi si sa aiba in spate o finantare si un offset negociate serios.

Nici problema politica nu ma intereseaza. Primul partid care spune ca apararea este o prioritate, si mai si semneaza niste contracte, ca de gura mare  sunt satul, va avea tot sprijinul meu. Ma duc si la mitinguri si pun afise, numai sa vad ca in sfarsit baietii care ne conduc au inteles si ei ca banii, daca nu sunt trebuie facuti, nu taiati din cheltuieli, pana ramai damblagiu de foame.

 

George GMT

S-a schimbat macazul: România ar putea cumpăra second-hand-uri F16 din Olanda, și nu din SUA

Standard

F-16 din Olanda?! Cea mai proasta veste posibila!

F-16AM olandez

Inca mai tin minte cum anul trecut ne paruiam daca sa luam sau nu “rablele”” americanilor, F-16 C/D Bk 25 revitalizate si dotate foarte bine cu avioanica si aparatura noua si foarte moderna. Doamne ce mai tipam unii la alti, ca pana la urma, sa ne trezim cu ce?! Cu F-16 A/B, din Olanda?!

Vicepreşedintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor, George Scutaru, a declarat că România are în prezent posibilitatea de a opta între achiziţionarea de avioane F16 în uz, aflate în dotarea forţelor olandeze şi portugheze, sau achiziţionarea de avioane F16 noi, care însă sunt prea scumpe.

„România are de optat între soluţia avioanelor în uz F16, aflate în prezent in dotarea forţelor aeriene olandeze şi portugheze şi care pot fi disponibilizate pentru ţări interesate, sau între avioane noi F16, dar ale căror costuri depăşesc actualele posibilităţi financiare ale Guvernului”, a declarat Scutaru, pentru MEDIAFAX.

Deputatul PNL a precizat că CSAT trebuie să dea în şedinţa de joi „un răspuns clar privind cel mai important subiect de pe agenda Armatei României”, respectiv dotarea cu avionul multirol.

În opinia deputatului liberal, dacă CSAT evită în şedinţa de joi să ia o decizie, „există riscul ca, din cauza agendei electorale, acest subiect să fie amânat în 2013, fapt ce va avea grave consecinţe asupra securităţii naţionale”.

Sursa: Mediafax

 

S-a schimbat macazul: România ar putea cumpăra second-hand-uri F16 din Olanda, și nu din SUA

Ministrul Apărării, Corneliu Dobriţoiu, a declarat, pentru Agerpres, după întâlnirea cu militarii rezervişti, că o echipă de specialişti va merge în Olanda şi Portugalia pentru a evalua starea tehnică a unor avioane de tip F-16, că România ar putea să le cumpere pentru dotarea armatei.

”Vom evalua starea tehnică a avioanelor, să vedem dacă ele corespund din punct de vedere tehnic, ce nevoi de up-grade ar avea, cât ar costa şi dacă ni le putem permite sau nu. Se fac evaluările în Portugalia şi în Olanda”, a spus Dobriţoiu.

………………………………………continuarea AICI

 

Olanda ar putea vinde României 15 avioane F16 în uz, fără legătură cu Schengen

Ambasadorul agreat al Olandei la Bucureşti, Matthijs van Bonzel, a declarat că Olanda ar putea vinde României 15 avioane F16 în uz, dar bine întreţinute, diplomatul precizând însă că această eventuală tranzacţie nu are legătură cu o flexibilizare privind Schengen.

„Avem de vânzare 15 avioane. Sunt în stare foarte bună, au fost bine îngrijite în scurta lor viaţă. Sunt de vânzare şi noi am vrea să le dăm unei alte ţări NATO. Asta vă pot spune”, a declarat Matthijs van Bonzel într-un interviu acordat Mediafax.

Ambasadorul nu a precizat cât de vechi sunt acele avioane. „Dar sunt în stare foarte bună. Şi sunt disponibile la vânzare”, a adăugat el, explicând însă că nu face speculaţii legate de preţul acestora.

Sursa: Digi24.ro

 

Aceasta tranzactie aberanta, daca se va face, ascunde de facto propria neputinta a clasei noastre politice, iar declaratiile lui Dobritoiu privind faptul ca oricum nu ne trebuiau avioane de generatia a IV-a noi, pentru ca in 10-15 ani vom avea F-35, este doar dulceata cu care sa inghitim mai usor pilula amara a avioanelor F-16A/B.

In mod clar si foarte usor de inteles pentru oricine, NU VOM PUTEA avea acces la F-35 atata timp cat economia Romaniei nu se misca pe coordonate industriale moderne si sanatoase! Si ce ne face pe noi sa credem ca in 10-15 ani vom deveni o mica putere industriala, cand in 22 de ani nu am facut decat sa demolam si sa vindem ce se facuse deja pe ailalta vreme?!

Fratiilor F-35 poate fi al nostru, dar pentru asta avem nevoie de o economie zdravana, economie pe care eu personal, si stiu foarte bine ce vorbesc, nu o vad acum , dar cei mai rau nu o vad nici in viitor si asta pentru ca nu cred ca in urmatorii ani va exista un guvern capabil sa o faca.

Asadar F-16 A/B pentru inca zece ani, sau cat dracului le vor tine resursa, vechi si slab dotate, iar apoi ce?! F-16 C/D sh de la polonezi?! Asta ar fi varianta cea mai logica pentru niste oamenii care au dat dovada de orice, numai de logica economica si viziune de viitor, nu!

Pacat de piloti, pacat de RoFF, pacat de noi toti, tot ce-mi vine in minte acum este un Huooooooooo, din tot pieptul!

Ba daca sunteti tantalai si nu va duce capul sa faceti bani, lasati-i ba pe altii, ca doar, in mod clar pentru oricine, nu sunteti voi cei mai destepti romani in viata! Ba as pune pariu pe contrariu!

 

Dumnezeu sa ierte RoAF!

Salvarea economica a Romaniei: OFFSET-ul! Programul economic care ar scoate Tara din criza si ar oferi din nou slujbe celor tineri.

Standard

Intrarea in Zona Euro a Romaniei, motiv de veselie?!

Pai ar putea fi, insa cu o singura conditie: o industrie foarte performanta, competitiva si creatoare de bunuri de larg consum performante tehnologic. O industrie pe model german, care sa poata vinde la export doar datorita calitatii si inovatiei prezenta in produsele sale si asta deoarece, odata cu iesirea leului de pe piata, BNR-ul nu va mai putea subventiona exportatorii prin politica de curs, practic nu se va mai putea lasa euro sa creasca in raport cu leul, pentru a masca lipsa de competitivitate a unei parti din industria romaneasca.

Odata cu euro multi vor pune cruce afacerilor lor balcanice, unde principiul “merge si asa”, sau exporturile care erau pe val datorita subventiei mascate prin cursul de schimb, se vor duce dracu in primul an.

Asadar vrem euro, vrem o economie stabila cu o moneda care sa nu ne dea palpitatii, vrem dobanzi decente la imprumuturi?! OK, da atunci inainte sa intram in euro ne trebuie o economie industrializata, moderna si producatoare de bunuri cu adaos mare de inteligenta, nu de forta de munca ieftina, nu de lohn industrial.

Pai si ce facem?! Ca vremea in care statul baga bani in economie sau construia fabrici a fost…impuscata! Investitile straine, atatea cate mai sunt, se duc unde vor ele, acolo unde banii se fac repede si, la o adica, isi pot lua zborul in cateva luni, vezi cazul Nokia. Ori noi vrem investii mari, pe termen lung, inalt tehnologizate, vrem ca anumite ramuri industriale si agricole sa prospere, vrem ca banii sa meraga acolo unde ar propulsa Romania cu mult inainte, stabil si pe termen lung.

…sau

F-16 Viper, foto: LM

Raspunsul este: OFFSETUL! Singura sursa de bani pentru investii disponibila acum.

O solutie in aceasta dilema ar fi si este de fapt OFFSET-ul, generat de posibile contracte de achizitie de tehnica militara necesara modernizarii Armatei. Asa cum stim cu toti, Armata Romana are urgenta nevoie de tehnica noua, in cantitati mari, pe sume uriase. O estimare mai grosiera arata ca pentru a avea o dotare decenta, ca numar si calitate, investitile pe care bugetul statului ar trebui sa le faca, in urmatorii ani, in inzestrarea Armatei depasesc 30 miliarde de euro.

Bineinteles ca o astfel de suma iese din discutie ca fiind alocabila direct prin bugetul de stat. Pentru asa ceva trebuie minte si planificare.

OK sa presupunem ca Romania contracteaza credite in valoare de 30 de miliarde de euro si doteaza Armata la superlativ, mai presupunem ca dobanzile la aceste credite, garantate de guvernele companiilor producatoare de armament, sunt sub 2%. Ca un exemplu acum cateva zile Germania s-a imprumutat de pe piata libera cu o dobanda de sub 1%!

Ce sa faca Romania cu offsetul in valoare tot de 30 de miliarde?! Pai in primul rand trebuie respectate cateva reguli:

  1. Investitile generate de offset sa se faca prin negociere directa, adica Romania sa aiba o vorba de spus despre domeniul unde se vor face
  2. Produsele care vor fi construite in Romania sa aiba cel putin 60% din valoare finala in componente produse tot la noi, asta ca sa fim siguri ca nu ne pricopsim iarasi cu o “investitie” de tip lohn, adica de tip Nokia
  3. Graficul realizarii si puneri in productie a investitilor sa fie direct corelat cu graficul rambursarii ratelor la imprumuturi, sa nu patim iarasi o belea  gen Ford Craiova. Nu faci investitia, nu platim ratele, o faci jumate’, tot jumatate platim si noi
  4. Lucrarile de infrastructura negociate sa fie in parteneriat public-privat

Cei 30 de miliarde avuti la dispozitie ar insemna cresterea datoriei de stat a Tarii undeva spre 60 de miliarde, sub pragul critic de 60% din PIB, asadar probleme nu am avea.

Dar ce sa facem cu 30 de miliarde?! Adica unde sa negociem cu companiile investitoare sa bage banii?

Undeva la 2-3 miliarde, poate chiar spre 4-5, ar trebui investiti in capacitatile noastre de productie militara. Va trebui sa obligam firmele respective ca o parte cat mai importanta din respectiva arma sa fie construita in Romania. Mentenenta si munitiile ar fi obilgatoriu de facut in Romania si de asemenea ar fi de discutat anumite parteneriate si pentru viitoare livrari catre terti.

Este vorba aici de retehnologizari, mariri de capacitate de productie, creeare de altele noi. Ideea cea mai buna ar fi privatizarea industriei militare, nu in totalitate, cu obligatii de productie si mentinerea specificului unitatii respective. Asta ar insemna locuri de munca bine platite, o anumita independenta, macar si partiala, a industriei militare romanesti si exporturi, adica bani multi si pe termen lung, din integrarea industriei romanesti, in lantul logistic si de productie al companiei mama.

Restul de 24 de miliarde…sunt oricum putini pentru o renastere industriala, dar sunt un inceput foarte promitator. Ideea din spatele unor astfel de planuri de investitii, nu este ca tu Romania sa produci masini de spalat, ci sa oferi conditiile necesare unor astfel de productii. Mai exact ar trebui avuta in vedere infrastructura majora: autostrazi si cai ferate, porturi, antrepozite, zone libere.

Constructia unor autostrazi: Timisoara-Craiova-Bucuresti, Cluj-Suceava-Iasi-Galati-Constanta, faimoasa autostrada Transilvania si de asemenea modernizarea infrastructurii feroviare pe principalele linii comerciale ale Romaniei: Constanta-Bucuresti-Brasov-Cluj-Ungaria, Constanta, Suceava, Bucuresti-Craiova, Craiova-Dunare, modernizarea catorva porturi dunarene, extrem de necesare comertului tot mai vioi pe fluviu, ar inghiti putin peste 15 miliarde de euro, dar in cativa ani aceasta infrastructura moderna si fiabila, construita numai prin parteneriat public-privat, ar propulsa economia romaneasca ca o racheta. Comertul la Marea Neagra, unde portul Constanta este deja ceea mai mare vedeta locala si transportul pe Dunare ne-ar aduce miliarde de euro pe an, iar daca aceste investitii ar fi cuplate cu dezvoltarea in zonele portuare, deja modernizate, a unor zone libere de productie si reexport…fratilor, l-am prinde pe Dumnezeu de un picior!

Nemai vorbind ca autoastrazile sunt investiti de tip multiplicator, mai exact un euro investit in sosele, aduce in maximum 10 ani intre 5-10 euro la PIB, prin dezvoltarea zonelor adiacente, prin cresterea competitivitati economice, datorita transportului rapid si ieftin, prin slujbele generate. Iar o dezvoltare economica baza pe infrastructura este o dezvoltare solida si sustenabila, nu ca cresterea economica din anii 2004-2008, genearata de specula si credite idioate.

A treia mare directie de investiti ar fi capacitatile industriale nou-dezvoltate, bazate pe negocierea offsetului. Aici trebuie sa fim destepti si sa cerem numai investitii a caror amortizare se face in multi ani, fabrici adica, si asta datorita faptului ca nimeni nu-si va inchide o capacitate de productie noua si moderna, adica cea deschisa la noi, in detrimentul uneia mai vechi din alta tara. Avem nevoie de industrie, dar nu orice forma de industrie.

Romania poate deveni rapid un mare producator agricol, are cel mai bun pamant, are apa, are o clima buna, asadar ar trebui sa avem si o industrie solida agrara. Avem nevoie de producatori locali integrati de utilaje agricole, de la sape, la elicoptere utilitare, de o industire moderna de ingrasaminte, de silozuri noi si mari, pentru a putea vinde doar atunci cand pretul produselor agricole este ridicat, nu imediat dupa recoltare.

Asadar fabrici de tractoare, combine agricole, sisteme de irigatii moderne si daca suntem intradevar foarte destepti vom pune si conditii ca un anumit procent sa fie exportat, sa zicem +50% .

De asemenea nu ne-ar strica inca 1-2 fabrici de automobile, fabrici de produse de larg consum, usor exportabile: industrie chimica, cu accent pe industria comestica, o foarte mare aducatoare de plus valoare, constructii de nave in santierele dunarene, industria comunicatiilor: televizoare, telefoane, etc, etc.

Am putea avea zeci de mii de locuri de munca in industriile viitorului: telecomunicati, electronica, auto, chimica, si toate aceaste cu obligativitatea ca macar 50% din produs sa fie facut in Tara.

O astfel de explozie a investitilor directe ar crea zeci de mii de locuri de munca direct si sute de mii de locuri de munca in secundar, prin dezvoltarea pe orizonatala a industiilor adiacente si a serviciilor conexe.

Am putea revitaliza intregi zone georgrafice si ramuri industriale care acum nu mai exista. Am avea din nou sansa de fi o natiune industrializata si un viitor adevarat in fata, mai ales pentru tanara generatie. Ar fi din nou bataie pe locurile de la Politehnica, am avea din nou o clasa de ingineri bine pregatiti si care ar avea un viitor serios la ei in tara.

Faptul ca industria este viitorul si ca nu poti avea o clasa de mijloc bazata pe dezvoltarea IMM-urilor, fara o mare industrie bine dezvoltata, este absolut evident pentru oricine. Serviciile, atat de laudate in Occident, nu fac decat sa invarta bani, bani creati insa de industrie si agricultura. In realitate serviciile nu produc bani, nu produc nimic, nu fac decat sa rostogoleasca plus valoare create in ramurile direct productive.

Asadar industria grea, industria producatoare de bunuri de larg consum, de utilaje, etc, este baza de la care putem construi o economie flexibila, constituita din mici afaceri de familie. In Germania, mama tuturor statelor industrializate din Europa, sunt peste 3,5 milioane de IMM-uri, care acopera peste 60% din personalul angajat. Dar aceste mici afaceri de familie sunt grupate pe langa imensele concerne industriale germane: Siemens, Mercedes, industria metalurgica, cea constructoare de masini, industria chimica.

IMM-urile sunt intradevar modul de trai decent al secolului XXI, insa ele au nevoie de ancore si beneficiari mari.

Cum poti face acest lucru, de unde sa obtina Romania, mai ales pe aceasta criza care nu se mai termina, fondurile si expertiza necesare pentru o reindustrializare serioasa?! Pai optiunea noastra este OFFSETUL generat de reinarmarea masiva a Armatei Romane.

Nu este simplu, dar se poate face! Si se poate face in asa fel, incat peste 20 de ani, sa fi platit deja cei 30 de miliarde de euro imprumutati, dar sa fi ramas cu o economie sanatoasa si multivalent dezvoltata, o economie industrial-integrata.

Poate ca va ganditi ca Romania nu poate obtine astfel de finantari si avantaje economice, ca ar fi prea frumos sa fie adevarat! Si aici va inselati! Romania a primit deja o astfel de propunere, exact pe principlile despre care am vorbit mai sus.

SAAB a oferit Romaniei, intr-un cadru oficial si cu garantia Guvernului Suediei in buzunar, o oferta pentru achizitia de 48 de avioane de lupta JAS 39 Gripen. Astfel SAAB-ul ofera urmatoarele:

-credit guvernamental suedez, cu o dobanda de sub 2% pe an

-doi-trei ani de gratie, in care Romania nu plateste absolut nimic

-ratele anuale vor fi calculate elastic in functie de mai multi parametri, astfel:

-crestere/scaderea economica aTarii

-gradul de realizare a offsetului

-gradul de respectare a angajametelor (nivel de productie, numar de angajatii, exporturi, etc), pe care investitorul le-a realizat sau nu.

Mai clar platim in functie de cresterea economica interna, si in raport cu respectarea angajamentelor luate de catre investitor in cadrul programului de offset.

Si bineinteles ave si exemplul polonez, la achizitionarea de avioane F-16! Daca polonezi au putut, pe noi ce dracu ne impiedica, daca Suedia ne ofera, noi de ce nu acceptam?!

Astfel am avea o aviatie nou si performanta, investiti industriale noi si performate, locuri de munca, cu miile bine platite, ca doar aia nu vin sa faca ciorapi si chiloti in Romania, ci produse industriale, iar in aceea ramura economica este nevoie de muncitori si ingineri bine calificati, de unde rezulta si salarii pe masura, iar mai departe rezulta CRESTERE ECONOMICA REALA, INDUSTRIALA ADICA, nu specula imobiliara si credite cu buletinul. Rezulta o economie de tip Nordic, Germanic si nu una de consum pe datorie de tip sudic.

Iar pe modelul celor de la SAAB am putea sa lucram pe mai departe cu Suedia: fregate, corvete, submarine, rachete anti-nava si alte echimapamente militare de super-top, pot fi prinse intr-un contract-cadru mult mai amplu cu comapanii suedeze.

Viitorul, ca de altfel si viata noastra, se afla in proprile noastre maini! NOI si numai NOI hotaram ce ni se intampla, restul e…can-can! Doar prosti si ratati, oameni slabi in general, se lasa dusi de val, merg pe mana destinului. Oamenii adevarati, puternici si mandri, siguri pe ei insisi, isi fac soarta cu propriile lor maini. Ei nu se duc unde ii duce curentul, ci ajung acolo unde vor ei.

Cum spuneam, viitorul Romaniei si al nostru, este in mainile noastre, doar noi vom hotara daca Romania de peste 20-30 de ani, va fi o tara mandra, puternica si respectata, sigura pe ea, si gata sa faca fata oricarei amenintari, sau dimpotriva vom fi un mic tinut sarac si bantuit de coruptie si demoni, aflat la granita UE, si care traieste dupa o zi pe alta, din mila celor mari!

Tineti bine minte acest lucru: VIATA ESTE ASA CUM VREI TU SA FIE, SAU MAI EXACT ESTE ASA CUM AI TU PUTEREA SA TI-O FACI! Si Tara la fel!

  1. Detalierea celor cateva posibile investitii in industria militara, pe langa infuzia de capital si tehnologie – cred ca este nevoie de minim 5-6 miliarde euro din cele 30 pentru asa ceva:
    1. Demarararea programului AH-1 la IAR-Brasov (capital aprox. 10. mil.euro)– 12-15 mil $/bucata x 100 bucati, produs in proportie de 80% in tara => 1 mld. euro + alte investitii ( “Conform studiilor, la fiecare 3 dolari cheltuiti pentru achizitia elicopterelor, 2 dolari s-ar fi intors in industria noastra” ). Dezvoltarea programului Super-Puma si Socat /Surion prin obtinerea licentei de la Eurocopter, sau un joint-venure cu Eurocopter pe acest subiect.Sau abandonarea totala a liniei Eurocopter pentru produse civile ale firmei Bell Helicopters. Vezi si propunerea de prelungire a asocierii cu Eurocopter S.A. dupa data de 26.06.2013:

http://www.iar.ro/cnvm2012/Hot_AGA_2.pdf

    1. Un succesor al IAK-52, a se vedea proaspatul proiect al Serbiei -> cea mai buna cale de a repune pe picioare industria aeronautica. Investitie necesara redusa, refolosind tehnologia de pe MIG21 Lancer sau Puma Socat
    2. urmat de productia avionului de antrenament, in posibila colaborare cu Turcia si Polonia si poate si a unui viitor multirol, la care Turcia lucreaza deja. Investitii estimate 2 mld. euro
    3. Programul ATROM – re-demarat prin achizitia licentei de productie a tunului de 155mm la Resita, sub comanda ferma de cateva sute de bucati din partea MAPN – cost estimat 400 mil .euro
    4. Programul Tanc –Romanesc – poate fi re-demarat printr-o infuzie de capital si eventual impartirea efortului cu alte tari. Ar putea costa 4-600 mil. Euro (estimare costul licentei tancului Altay)
    5. Introducerea unui nou vehicul de teren, atat varianta militara cat si civila: prin angajament ferm de achizitie a minim 3000 de bucati de catre MAPN, negocierea unei productii sub licenta a unui vehicul modern: Renault Sherpa poate fi o optiune interesanta, deoarece Renault au deja facilitati in Romania; sau Iveco, in cazul in care se concretizeaza colaborarea pentru TBT; exista si Textron, care ar putea participa la acest program; istoric vorbind , a existat si varianta EAGLE IV – La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005
    6. Sprijinirea producerii unui nou tip de transportor blindat – programul TBT, ar necesita o infuzie de 150-200 mil. Euro.
    7. Refacerea capabilitatilor de productie si modernizare rachete aer-aer, sol-aer, aer-sol/nava – investitie estimata 200 mil. euro
    8. Producerea de noi tipuri de munitie si combustibili pentru armamentul ce va fi achizitionat  – investitie estimata 100 mil. euro
  1.  Detalierea unei liste de firme care ar putea fi principalele vizate pentru re-tehnologizare si licente.
  2. Estimarea bruta a unui numar de locuri de munca pentru cele 30 mld investite, sau o simulare mai saraca pentru achizitii de doar 10-15 mld. Euro. Pornind de la cazul Poloniei, care prin offset pentru 3,5 mld $ cheltuiti ar fi generat 60.000 de locuri de munca, pentru Romania, ponderand si cu costul resurselor, pentru 15 mld. Euro ar putea fi create minim cam de 5 ori mai multe locuri de munca, adica intre 300.000-500.000 in functie de tipul investitiei si industria secundara dezvoltata de aceste investitii. Pentru 30 mld. Euro, putem vorbi de 700.000 – 1 milion de locuri de munca prin offset.

lista de firme…

Din cele 15-30 mld euro ce ar trebui investiti in urmatorii 10 ani in inzestrarea armatei, un minim de 15% (5-6 miliarde) ar trebui sa se regaseasca in re-tehnologizare, joint-venture, formare de personal si achizitie de licente de productie in domeniul industriei militare dar mai ales al cercetarii.

Propunere firme romanesti din industria militara eligibile pentru programul de offset:

Armament:

  1. S.C. Arsenal Resita S.A.
  2. S.C. Carfil S.A. Brasov

Blindate:

  1. S.C. MFA S.A. Mizil (privat)
  2. SC UA Moreni S.A.
  3. SC UM Bucuresti S.A.
  4. SC UM Marsa S.A. (privat)

Aviatie:

  1. SC Turbomecanica S.A. Bucuresti (privat)
  2. SC Avioane Craiova S.A.
  3. SC IAR S.A. Brasov
  4. SC Aerostar Bacau S.A.  (privat)
  5. SC Romaero S.A. Bucuresti

Electronica, comunicatii si rachete:

  1. SC Electromecanica Ploiesti S.A.
  2. SC IOR S.A. Bucuresti
  3. SC Electromagnetica S.A. Bucuresti (privat)
  4. SC Elprof S.A. Bucuresti (privat)

Chimic:

  1. SC Pirochim Victoria S.A.
  2. SC Romcarbon S.A. Buzau
  3. SC UPS Fagaras S.A.
  4. SC Nitroexplosives S.A. Fagaras (privat)

Naval:

  1. SC Santierul Naval Mangalia S.A.

GeorgeGMT & Marius Zgureanu

Devin din nou tata, IAR99 (1). Un nou inceput!

Standard

Vad ca n-am scapare, toti vor sa povestesc mai departe, asa ca
 Once upon a time, sau despre nasterea si adolescenta avionului IAR99.

IAR99, foto: Top Gun
Asa cum am invatat la compunerile de la scoala, intai trebuie sa explicam contextul istorico, economico, politico in care s-a intamplat chestia. Era pe la sfarsitul anilor ’70, situatia din Romania deja incepuse s-o ia la vale, unu oarecare Stefanescu, colonel de armata, tot visa sa cosntruiasca un avion. Persoana Stefanescu nu prea era in focusul conducerii, era un pic dat la o parte, nu avea nici o functie administrativa, nici director, nici secretara. Se zvonea ca pregateste un nou proiect, un avion de scoala. Entuziasmul nostru nu era prea mare, unii dintre noi deja eram arsi cu 93, eram satui de delegatiile la Craiova, stiam ca Stefanescu nu-i director si deci nu poate sa intervina pentru cineva pentru a-i mari leafa la exceptional, sau sa-i dea vro prima.
Si erau o multime de alte tentatii. In primul rand, BAC 1-11, multi visau sa scuipe-n Tamisa, multi au reusit si au lasat Dambovita in urma. Mai era IAR95 (rabdare, voi ajunge si aici), tentant era chiar un post la Magurele, la Institutul proaspat infiintat pentru proiectarea centralei de la Cernavoda, cica erau salarii foarte mari. Se infiintasera sau se infiintau o multime de fabrici de componente de avioane. Era o cerere enorma de ingineri cu experienta si totusi IAR 93 era inca o carte de vizita foarte buna.
Si la Institut se diversificase activitatea, dir. Teodorescu nu se multumea sa fie manager, credea despre el ca e si mare inventator, inventase o instalatie eoliana cu ax vertical, un fel de pirueta, cica asta ar fi viitorul. La Magurele era o noua sectie, condusa de un preten foarte bun, Ionut, care se ocupa cu militarizarea lui BAC 1-11. Acesta urma sa transporte trupe si chiar sa lanseze parasutisti, lucru absolut absurd, daca consideram ca viteza de stall (cea mai mica) a BACului e de vro 250km/h, iar daca aruncai parasutistii cu o cadenta de 5 secunde, ce e chiar exagerat, ii imprastiai pe o distanta de peste 14km, adica primul cadea la Casa Presei si ultimul la Piata Sudului, si cred ca trebuia sa ia metroul pentru a se intilni la Unirii. S-a facut chiar un mock-up cu o gaura in partea din spate a avionului, in podea, intre motoare. (BAC 1-11, are motoare in spate). Ar fi trebuit spart cadrul de presiune si podeaua tocmai intr-o zona extrem de solicitata.
Cert e ca toata lumea vroia sa fuga, numai la 93 sa nu ramana, de altfel munca la 93 devenise plicticoasa, se faceau doar fise de modificari si se rezolvau miile de derogari de fabricatie.

Dar mai e ceva, uneori am inclinarea sa ma apuc de filozofie de doi bani, chiar acum mi-a venit, nu e nevoie sa ma luati in serios.  Acel ceva s-ar numi poate nevoia de a-ti dovedi tie ca e ceva de capul tau, acel ceva care te face sa renunti la bani sau niste alte avantaje pentru a-ti construi o trotineta, ma rog, Berufung, cum zice neamtu’, chemarea inginerului din tine. Cred ca fiecare dintre noi are niste indoieli privind propriile calitati, se-ntreaba daca ar fi in stare sa rezolve o anumita sarcina, era si cazul meu, desi in oarecare masura IMI dovedisem, la 93, ca sunt un bun inginer, totusi acolo conditiile erau cam stramte, activitatea era intre niste jaloane fixe.
Era clar ca singurul proiect realist, care are sanse sa devina realitate e IAR 99, celelalte erau bazdiganii si astfel am aterizat in aceasta grupa. Speram sa am posibilitatea sa fac tumbe, sa-mi pun in practica toata fantezia si ideile de care eram in stare si din fericire Stefanescu ne-a dat toata libertatea de a crea, mai ales ca marii „manageri” din institut nu prea dadeau atentie acestui proiect.

-va continua-

Un articol Neamtu-Tiganu