Arhive zilnice: aprilie 15, 2012

Ploua, ploua si iar ploua…

Standard

Stau linistit sub un fel de prispa. Ploua de cand am ajuns aici. Ploua si e frig al dracului, Doamne iarta-ma! Nordul Moldovei este superb de verde si de linistit acum. Asadar ce ne-a adus noua iepuroiul de Paste?!

Culmea, culmiilor conexiunea mobila imi meerge muuuuult mai bine aici, dacat acasa…ciudateniile tehnologiei romanesti!

Asadar dupa Varu’ Sam si Unchiu’ Vania, urmeaza prietenul nostru cu ochii mici si oblici si care atunci cand vine la tine acasa in vizita, e preferabil sa-ti ascunzi bichonul francez de l-ai cumparat nevestei ca s-o indulcesti dupa cine stie ce tampenie ai facut…Sa nu creada omul ca este in meniu si mai apoi sa fie dezamagit.

 

Dupa cum probabil a-ti priceput urmeaza China Military!

Cum va arata primul portavion al China Navy. parerea lor!

 

…tot parerea lor!

 

J-15 rechinul zburator! Un fel de Su-33 si inca unul din motivele pentru care rusii striga: Hotiiiiii!

 

Jinggang Shan 999, Type 071, Yuahao class amphibious transporter dock(LPD)

 

ZTZ-99, type-99 MBT

 

Type 052 Luyang II class missile destroyer

 

Type 022 (Houbei Class) Fast Attack Missile Craft 

 

Y-8GX4 ELINT Aircraft (High New 4) PLAAF Chinese People’s Liberation Army Air Force  

 

HQ-12

 

HQ-16ABC LY80 Surface-to-Air Missile

 

Z-8,AEW&C AWACs Avicopter AC313 Aérospatiale Super Frelon radar People’s Lib

Kong Jing 2000(KJ-2000) Airborne Early Waring and Control (AEW &C)

 

 

sursa: chinesemilitaryreview

 

China, Rusia si furtul de tehnologie intre prietenii

Standard

In ultimii 20 de ani China a fost un mare jucator pe piata importurilor de armament, mai ales pe relatia lor privilegiata cu Rusia si tehnologia ruseasca. Din acest punct de vedere putem chiar spune ca Armata Chineza este o alta Armata Rosie dotata la mana a doua. Dar in ultimii ani, in pofida cresterilor masive de buget dedicate apararii, importurile Chinei nu mai sunt ce au fost.

Su-27 originalul (foto: fsaircraft.ne )

J-11, varul chinezesc al Su-27 (Foto: www.king-titanium.com )

In prezent industria apararii proprie fiind principalul furnizor al Armatei Chineze. China, ca orice tara serioasa, face tot posibilul pentru a-si potenta propria industrie, in ideea de a putea produce singura cea mai mare gama din armamentul folosit. Acest heirupism chinez, nu mai de mult, obiectul glumelor si ironiilor, din vremea cand China putea cel mult sa fabrice clone, mai slabe ca originalele, dupa modele sovietice…Ei bine acele timpuri au murit, sau nici mult nu mai au.

In centrul dezvoltarii industriei militare chineze sta inca Rusia, cu voie sau fara voie! 🙂 Adica chinezii au pus ochii de mult pe tehnologia ruseasca si daca inainte timp se multumeau s-o copieze, acum incearca s-o dezvolte in modele proprii. Pana aici nimic deosebit, problemele apar din metodologia folosita, practic chinezii nu au nici mama nici tata, cand vine vorba de armament: cumpara si apoi copieaza, cu licenta sau fara, fura tehnologie, adica fac cam ce le trece lor prin cap, spre disperarea altora!

Cand spune “altora”, trebuie sa-i avem in vedere in primul rand pe rusi, principali “beneficiari” ai furtului chinez de tehnologie.

Astfel de ceva timp se desfasoara negocieri dure intre Moscova si Beijing, privind achizitionarea de catre cei din urma a 48 de Su-35 cu tractiune vectoriala. Rusii vor asigurari marite si exceptionale ca nu se vor trezi iar ca chinezii pun sublerul si rigla pe avioanele lor. Ar putea fi considerati paranoici, dar nu este asa: Su-27 este cel mai bun exemplu! China a cumparat cateva bucati, apoi apare pe piata J-11!

Ori J-11 este, si pentru cel mai putin avizat in ale aviatiei, o copie fidela a Su-27 rusesc. Rusii au protestat, au plecat acasa, dar tot cu buza umflata au ramas. Relatia dintre cele doua tarii este una de tip dragoste-ura de destul de mult timp, asa ca s-au impacat pana la urma.

Su-33, varianta pentru portavioan al Su-27, este un foarte bun exemplu! Initial China dorea sa cumpere cateva zeci de bucati, mai apoi s-au razgandit si au cerut…fix 2 bucati, cica pentru evaluare! Rusii au injurat zdravan si au transmis partenerului lor sa mai fure si de la alti! Auzi tu…pentru evaluare! Adica pentru evaluare si intrare in productie sub cine dracu stie ce denumire, cu “J” in fata! Rusnacii au spus: NIET!

HQ-9, sistem AA cu raza lunga, similar cu S-300 si Patriot, sistem pe care China il ofera si la export, este intradevar similar cu cele doua mentionate inainte, similar pana la furtul de tehnologie de la ambele tari si inglobarea lor in HQ-9. Dovezi nu sunt, da surse rusesti si americane se jura ca asa s-a intamplat.

S-300, de la mama lui (Foto: romanian.ruvr.ru )

HQ-9, se pare o coproductie ruso-americana, impotriva vointei celor doi coproducatori!

Foto: rpdefense.over-blog.com

Lucrurile se intampla cam asa: China cumpara cateva bucati, le…sublereste, adicalea le ia la puricat, electronica si radare mai ales, apoi dupa cativa ani apar copii chinezesti ale originalelor rusesti si nu numai…Problema Rusiei este ca are nevoie de piata chineza, asa ca nici prea dura nu poate sa fie, majoritatea acuzelor si loviturilor la picioare se dau pe sub masa. Seria de scandaluri si impacari este lunga si cel mai probabil va continua. Asa cum pana la urma se pare ca Rusia va livra Chinei Su-35, in urma unor acorduri speciale care sa protejeze cat de cat tehnologia ruseasca, numai ca astfel de acorduri au mai fost si altadata!

Occidentalii lupta cu duritate in fata haiduciei chinezesti, prin toate mijloacele si au mai reusit sa faca cate ceva, Rusia insa este principala victima a succesului industriei militare chineze, asa ca pana una alta “imprumutul “de tehnologie militara de la altii, este una dintre cele mai importante activitatii ale departamentelor de cercetare-dezvoltare ale Armatei Chineze!

Iar daca rusii pozeaza astazi in victime, sa ne aducem aminte modul in care industria lor militara s-a dezvoltat dupa 1945: furt masiv de tehnologie vestica! De la copierea directa si fara jena a B-29, pana la prima lor racheta functionala AA IR Atoll, copie a Sidewinder-ului american…

Ironia sortii, sau memoria istoriei. Altfel spus, pe rusi i-au cam ajuns blestemele vesticilor, cand sovieticii, bunicii actualilor rusi, le sparleau occidentalilor propria tehnologie. Stiti cum se spune: blestemul cade pe capul copiiilor si nepotiilor! 🙂 Si mod clar a cazut!

Sursa: strategypage

Viaţa soldaţilor români din Afganistan: între MRE, amintirea nevestei şi gloanţele talibanilor

Standard

Ce mănâncă soldaţii români în Afganistan? Cum dorm? Cum este să tragă cineva în tine? Cum sunt americanii? Dar britanicii? Am vorbit cu un militar al Armatei Române cu câteva stagii în Irak şi Afganistan la activ, care ne-a povestit despre cum trăiesc luptătorii români din Afganistan.

Militar roman in misiune in Afganistan

Prima dată îţi intră în alertă auzul: auzi focurile de armă, apoi văzul – încerci să vezi de unde se trage. În funcţie de pregătire şi de stăpânirea de sine încep reacţiile – unii sunt foarte efervescenţi, alţii sunt foarte tăcuţi, unii încearcă să îşi dea seama ce se întâmplă, alţii se acoperă cât mai bine. De obicei „efervescenţii” sunt cei care dau alarma: „SE TRAAAAGEEE!” apoi încep comenzile. Unii sunt foarte calmi şi foarte foarte calculaţi – fac lucrurile ca la carte, respectă întocmai procedurile. Acolo orice este variabil, în afara faptului că noaptea vine după zi – o situaţie se poate schimba total în câteva minute.

Cum arată o luptă în care au fost implicaţi militarii români? Eram într-o coloană mai lungă şi am fost atacaţi din dreapta. Trăgătorul de la mitralieră a auzit focurile şi a văzut şi mişcare la vreo 350 de metri în dreapta. S-au tras asupra coloanei 4-5 rafale, noi am intrat în dispozitiv şi partenerii au încercat să treacă la urmărirea atacatorilor, dar nu s-a putut din cauza terenului. Indivizii ăştia sunt foarte mobili: trag, lasă armamentul şi fug – imediat se transformă în localnici oarecare. TAB-urile româneşti sunt foarte respectate, au aşa, un aspect destul de fioros. Plus că au mitraliera de 14,5 care bagă spaima în ei pentru că o cunosc din războiul cu ruşii. Din păcate nicăieri nu se mai folosesc TAB-urile.

Viaţa pe front

Ce mănâncă soldatul român în Afganistan? Depinde de locul unde te afli. Dacă eşti într-o bază mare mănânci bine, mâncare caldă, de trei ori pe zi – minim. Dacă ajungi într-o bază izolată mănânci mai mult conserve şi MRE – Meal Ready to Eat, nişte pachete concentrate cu calorii multe. O mâncare uscată, care dacă o mănânci multă vreme îţi cam distrugi stomacul. Programul depinde de ce faci, de tipul de misiuni. Poţi să ai program de funcţionar, cu zile libere sau poţi intra în ciclul 8 ore patrulă, 16 ore odihnă şi apoi iar 8 ore patrulă. În general te adaptezi repede, adrenalina te ţine în funcţiune – posibilitatea ca baza să fie atacată în orice moment te ţine în alertă. Apoi îţi formezi bioritmul în aşa fel încât dacă ai 5 minute libere poţi adormi instantaneu.

Militar roman in misiune la Kandahar

Partenerii şi românii

Cu americanii ne-am înţeles extraordinar de bine: sunt foarte tari din punctul de vedere al tehnicii, sunt pragmatici şi au experienţă. Nemţii sunt ca nemţii: super-pregătiţi, aveau şi tehnica necesară, dar şi spirit de războinici. Olandezii sunt foarte bine pregătiţi, dar se bazează mai mult pe teorie. Britanicii sunt nebuni – le place războiul, chiar dacă au cele mai mari pierderi. Sunt experimentaţi şi dotaţi, au curaj – au cam tot ce le trebuie. Britanicilor le place cel mai mult dintre toţi la război, atitudinea lor este că sunt acolo unde trebuie să fie şi fac ceea ce trebuie să facă.

Dacă le place românilor la război? Oricărui luptător care este acolo ar trebui să-i placă, de-aia a ajuns acolo. Atitudinea românilor este ceva de genul: dacă tot am ajuns aici, haide s-o facem şi p-asta. Vine mai mult din spiritul de conservare, hai să ne facem treaba bine ca să ne întoarcem acasă la neveste.

Plecat în misiune

Poţi să pleci în misiune pentru două zile şi de fapt să te întorci peste două săptămâni, să mănânci atâtea MRE-uri până te caci căcăreze. Ajungi să dormi pe sau lângă Humvee, ori în Humvee cu căştile pe urechi. Uneori este atât de frig că îţi doreşti să dai foc la maşină ca să te încălzeşti – dar nu e voie, aşa că nu ai decât să rabzi şi să te gândeşti la nevastă. Uneori aştepţi din sfert în sfert de oră să te sune ăla de la 2 km de pe deal să-ţi spună că e OK, iar atunci când întârzie 5 minute îl suni disperat şi îţi spune că făcea flotări să se încălzească. Uneori merge pe şosea şi vezi câte o gaură care e dovada faptului că acolo a sărit cineva în aer cu tot cu şosea. Fiecare sârmă sau grămăjoară de pământ ţi se pare suspectă. Casca? Nu e grea, te obişnuieşti cu ea, oricum te întrebi dacă trece sau nu glonţul prin ea.

Articol & foto: Ziuaveche