Arhive pe etichete: biroul 2

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (10)

Standard

Presa revizionista maghiara isi asumase si sarcina de a pune la punct, cu ajutorul insultelor si insinuarilor, gazetele straine care, cu “ajutorul” absolut dezinteresat al Budapestei, isi “permiteau” (normal ca-si “permiteau”, fiindca Budapesta platea foarte bine asemenea articole defaimatoare si mincinoase la adresa Romaniei. Mai aproape de noi, Targu-Mures in martie1990, a insemnat acelasi lucru, iar asemenea “lovituri sub centura” date Romaniei au inca loc in presa maghiara si cea externa –cu deosebire a celei apartinand diasporei maghiare din SUA) sa publice in coloanele lor articole ce “confirmau” justetea tezelor revizioniste.

Interesant este faptul ca desi era bine controlata de catre stat, presa maghiara mai avea si scapari! Adica, mai scria si articole ce nu se incadrau in linia revizionista, asa cum apar in notele informative ale SSI. Sa fi fost aceste articole “opera” SSI, ca raspuns la atacul mediatic al Ungariei? Posibil, daca nu sigur, fiindca iata ce anume a “scapat” vigilentei cerberilor cenzurii!

In numarul din 28 mai 1942 ziarul “Magyarorszag” scria: “Regele roman (era vorba de Ferdinand) a unit toate provinciile romanesti care au fost rupte de vicisitudinile istoriei veacurilor, dar care si-au pastrat nealterate sentimentul national si, scuturand la un moment dat jugul strain s-au unit libere si cu bucurie cu tara-mama Romania, contopindu-se intr-o completa unitate sufleteasca”. Sic!

Mai mult decat atat, caracterul ipocrit al acuzelor, invinuirilor si pretentiilor maghiare, a fost dezvaluit la vremea respectiva intr-un atac fara precedent in mass-media maghiara, chiar de catre unul dintre jurnalistii de seama, S.Fenyes (citat de catre SSI in notele sale informative!), care, referindu-se la situatia presei din Ungaria si Romania, arata: “In Ungaria este cu totul interzisa exprimarea libera a opiniei. Exprimarea unei pareri de stanga, social-democrata, este absolut imposibila, ceva mai mult, o simpla critica de dreapta si chiar a unor ziare conservatoare, este aspru pedepsita –chiar daca nu este vorba de vreo chestiune care atinge interesele de stat. Cele mai importante doua cotidiene “Ujsag” si “Magyar Hirlap”, acum cativa ani, au fost interzise definitiv pentru o simpla critica sociala si politica…In Romania, in schimb, se poate scrie orice (chestia este valabila si astazi, chiar si pentru presa de limba maghiara!), chiar si critici opozitioniste mai aspre la adresa ministrilor si a guvernului. Se pot scrie chiar stiri mincinoase, din domeniul fanteziei despre guvern, despre proiectele de legi se pot scrie –daca vreti- articole kilometrice despre starea de robie a minoritatilor, se poate ameninta zi de zi cu reclamatii la Liga Natiunilor. Presa “nationala” a partidului maghiar dinRomania–nenationala nu exista- a scris pe fata si de repetate ori, ca guvernul a falsificat alegerile, a furat urnele, etc. dar nimeni nu a suferit nimic pentru toate acestea. Mai tarziu insa tocmai o mare foaie “nationala” a mintit, intrucat alegatorii maghiari au votat cu partidele romanesti (ar fi bine ca si la urmatoarele alegeri sa se intample asa ceva!). Daca cineva inRomaniascrie ceva din care se deduce loialitatea fata de stat, este atacat de intreaga presa maghiara, il insulta, il injura, il terorizeaza, pana il reduc la tacere…”. Exista semnale numeroase astazi, ca in Har-Cov se petrec asemenea actiuni concertate de catre unii lideri maghiari, indreptate impotriva romanilor si etnicilor unguri, care nu actioneaza in spirit autonomist-separatist. Ce fac debilele noastre autoritati? Nimic, fiindca actiunile jigodiilor autonomiste maghiare, sunt, cum altfel, in curat spirit european!

Iata ce spunea in continuare, S.Fenyes, spre marea nemultumire si suparare a Budapestei, care n-a precupetit nimic in a-i defaima pe toti cei care nu mentineau “linia autonomista-revansarda”, numindu-i in presa controlata, tradatori si incompetenti: “70% dintre maghiarii din Romania, nu doreau revizuirea tratatului de la Trianon si anexarea Transilvaniei si Banatului la Ungaria. Procentul celor dispusi la revizuire era format din cativa indivizi dornici de a parveni prin politica, aristocrati cu cinstea uzata, fosti consilieri regali maghiari saraciti si functionari pensionari, parinti cu copiii care prin legaturile si rubedeniile lor, spera faurirea viitorului lor sau al odraslelor lor si aceia pe care presa a izbutit sa-i induca in eroare”. Interesant de unde a putut oare avea S.Fenyes, asemenea date!? Dar, uitati-va astazi la caricaturile si specimenele UDMR&Co, la politicienii maghiari de la Budapesta si de la Bucuresti, care viseaza la autonomie si autodeterminare in Har-Cov, si-o sa vedeti ca de fapt, nu sunt decat niste ratati, hoti si mincinosi –cu nimic diferiti de inaintasii lor intr-ale reviziionismului, descrisi de catre S.Fenyes. Aceiasi cretini, dar in alte vremuri! Sic!

SSI si BIroul 2, cunosteau faptul ca, in perioada dintre primul si cel de-al doilea razboi mondial, oficinele de propaganda ale Ungariei, pentru a obtine bunavointa Frantei (principala putere europeana de atunci, care astazi, este un prieten declarat al Ungariei, prin insasi Sarkozy –prezidentul lor, care numai un “cocos galic” veritabil nu este!) in problema pretentiilor ei anexioniste, au editat in limba franceza si au raspandit in Franta un mare numar de lucrari cu caracter revizinist. Dintre lucrarile difuzate in acest scop, SSI si Biroul 2, le-au semnalat pe urmatoarele (si astazi, unii dintre scriitorii maghiari revizionisti le mentioneaza ca fiind “adevaruri istorice de necontestat”!), mare parte dintre acestea fiind “opera” scriitorilor maghiari stabiliti in Franta:

-“Les frontieres de la Hongrie de Trianon”, de Francois Olay;

-“Nouvelles geographiques”, Biographie des frontiers politiques du Centre est europeen, de Andre Ronay;

-“Les paysans duDanube”, de Denis Rougemont;

-“Non amis les Hongrois”, de P. Deluttre;

-“Maghiars et Roumains”, de A. de Bertha;

-“Les nouveaux martyrs”, de A. Damy;

-“L’Europe centrale economique et social”, de P. Csikay;

-“La verite sur le traite de Trianon”, deE. Czeke;

-“La Hongrie après le traite de Trianon”, de Ladislau Budai;

-“La Hongrie de demain”, de A. Damay;

-“Les erreurs de la paix”, de G. Desbons;

-“Les problemes hongrois”, de R. Depuis;

-“Que demande la Hongrie”, de Honti;

-“La guerre revient”, de Pozzi;

-“Reviser le traite?”, de G. Rona;

-“Le proces de la Hongrie”, de Baron Szillasy (jigodia asta era bine cunoscuta, SSI!);

-“Le guepier de l’Europe centrale”, de M. deVienne;

-“Le siecle de Jeanne d’Arc et le dernier siecle de la Hongrie”, de Poka Pivny;

-“Justice a la Hongrie”, de Lagrady.

Din cercurile intelectualilor maghiari, in luna aprilie 1940, SSI a aflat ca, in vederea intensificarii propagandei revizioniste in strainatate, Directia Propagandei Externe de la Budapesta, a tiparit o noua harta revizionista care reprezenta situatia strategica din Transilvania si activitatile maghiarilor din aceasta regiune timp de peste 1000 de ani (ca sa vezi ce coincidenta! Si astazi autonomistii din Ungaria sustin cei peste 1000 de ani de cand ungurii au “civilizat” zona, pe care au gasit-o libera de orice “vlah”. Hai sictir, javrelor!). Aceasta harta a fost trimisa spre difuzare oficinelor de propaganda ungara din Italia,Germania,Anglia, Franta si SUA.

Tot in vara anului 1940, SSI a transmis Sigurantei informatia ca din Budapesta, a fost trimisa prin posta, diferitelor persoane din Transilvania, brosura intitulata “Istoria trupelor libere”, in care se facea propaganda pentru eliberarea de sub dominatia straina a teritoriilor ce au fost sub stapanirea Ungariei. Datorita colaborarii bune cu SSI, multe asemenea brosuri au ajuns insa la “posta” Sigurantei, care bineanteles le-a tratat la justa lor valoare informativ-educativa. Pe atunci Serviciile romanesti chiar isi faceau treaba. BRAVO LOR!

Siguranta, care avea agentura proprie in randul maghiarimii, a aflat ca si cartile de rugaciuni erau utilizate ca instrumente de propaganda revizionista. Astfel, in comuna Bors din judetul Bihor, au fost gasite “absolut intamplator”, la cativa preoti reformati (Tokes, face parte si el din randul reformatilor, iar faptul ca la slujbele sale facea propaganda revizionista, nu constituia un secret pentru nimeni. Securitatea stia acest lucru! Astazi, jigodia asta ar trebui cu adevarat REFORMATA, fiind un gunoi istoric), carti de rugaciuni editate la o tipografie dinDebrecenin care se afla “imnul national maghiar” si poezia revizionista “Szozat” (Glasul vremii). Carti asemanatoare au fost gasite si la biserica reformata dinAlba Iulia(exact acolo unde s-a infaptuit UNIREA MARETULUI MIHAI VITEAZUL! Nici astazi, la festivitatile de la Alba Iulia nu participa, fiind “prea ocupati”, vreun politician maghiar de la UDMR sau de la dracu sa-i stie! Ii doare de-i ustura, bietii netoti…).

Slujbele religioase erau, de asemenea, folosite ca mijloace de propaganda revizionista (astazi se procedeaza identic, mai cu seama in preajma zilei de 15 martie, cand preotii maghiari tin lectii de “istorie civilizatoare” credinciosilor. Mare parte dintre acestia fac parte din Biserica Catolica si cea Reformata –mama lor de papistasi nemernici. Ma indoiesc insa ca aici, Biserica, are vreun rol “civilizator, impaciuitor” ci mai degraba, DESTABILIZATOR!).

Cu privire la acest aspect, in luna aprilie 1939, Siguranta a aflat ca preotii unguri primisera personal instructiuni de la Legatia ungara din Bucuresti, asupra modului de infiltrare a sentimentelor iredentiste in sufletele credinciosilor care asistau la slujbele religioase (nu degeaba il urmarea Securitatea pe popa Tokes. Asta, facea acelasi lucru la slujbele sale. A fost “scapat” la presiune externa, iar urmarile le vedem astazi, din pacate!). Ulterior, Siguranta a fost informata de catre agentii sai din randul clericilor maghiari (faptul ca Securitatea avea informatori in randul preotimii, este considerata astazi o faradelege! Pe atunci insa, acest fapt a adus rezultate si beneficii enorme, Sigurantei si statului roman. Dar, asta-i viata si asa-i la noi!), ca preotii au introdus o inovatie in propaganda revizionista pe care o desfasurau. “Inovatia” consta in aceea ca, in cadrul predicilor pe care le tineau in biserici, ei recomandau credinciosilor sa nu se mai certe intre ei si sa renunte la orice agresivitate in transarea diferendelor, invocand preceptele biblice referitoare la iubirea dintre frati. In mod abil, se atragea atentia asupra necesitatii intelegerii corecte a sensului expresiei “iubire de frate”. Frate de etnie, nu orice fel de “frate”! Ca sa vezi, ce porniri cu adevarat crestinesti. Bine, tot crestineste si in virtutea “iubirii fratesti”, propovaduia si propovaduieste inca, popa Tokes, nu-i nicio indoiala. Amin!

De asemenea, agentii Sigurantei au aflat ca episcopii reformati catolici si unitarieni, fiind sesizati de faptul ca o mare parte din fetele sau barbatii de origine ungara se casatoresc cu romani, ceea ce era considerat ca fiind o grava amenintare a “puritatii etnice maghiare”, au trimis o circulara tuturor preotilor din aceste regiuni in care li s-au dat dispozitii sa se foloseasca de orice ocazie pentru a impiedica astfel de casatorii. Bineanteles, tot o masura “crestineasca”, ce altceva? In spiritul “iubirii fratesti” catolice si reformate maghiare, civilizatoare si promotoare a pacii si intelegerii. Amin!

Emiterea si vanzarea de timbre cu harta Ungariei Mari, constituia o alta modalitate de raspandire a ideilor revizioniste si de colectare a fondurilor necesare desfasurarii actiunilor de propaganda in acest scop. Dar, Siguranta nu dormea pe atunci!SRI, din pacate, pare ca doarme astazi…

Fiindca, pentru propaganda iredentista, ce a constat in primirea unor asemenea timbre de la Budapesta si incercarea de a le vinde cetatenilor maghiari din Cluj (timbrele, au sosit in Romania tot prin bunavointa “postei” Sigurantei, la semnalarea SSI), Gerauter Sarloota, functionara la Banca Agrara din oras (aflata in vizorul Sigurantei de peste doi ani, pentru delapidare si activitati revizioniste –deci, cu alte cuvinte, INFRACTOARE cu acte in regula, ca multi dintre jigodiile autonomiste de astazi –unii dintre acestia, politicieni UDMR&Co –a fost judecata si condamnata de autoritatile judiciare romane (unde esti tu Tepes-Doamne, ca mare nevoie avem de tine, astazi! Ce rapid s-ar linisti autonomistii-separatisti maghiari). La domiciliul patachinei asteia a fost gasita o adresa din partea Ligii Nationale Maghiare din Budapesta prin care era solicitata sa incaseze fonduri prin vanzarea acestor timbre, pe care sa le trimita ligii, pentru intretinerea propagandei iredentiste. A incasat, dar ani grei de puscarie in inchisorile romanesti. BRAVO EI pentru asemenea performanta! Sic! Poate, in viitor, exemplul ei v-a fi urmat si de catre jigodiile autonomiste de astazi, asta daca autoritatile romane vor intelege “dusmanul din interior”.

Raspandirea de manifeste cu caracter revizionist, constituia un alt aspect al activitatii prin care agentii maghiari se straduiau sa atraga de partea cauzei revizioniste pe ungurii si secuii din Transilvania siBanat. Cu toate ca erau redactate intr-o forma voalata, aluziile transparente permiteau sa se intrevada caracterul si scopul acestor manifeste. Intr-un asemenea manifest se spunea: “Ce ne facem fratilor? Asezati-va unul langa altul in bisericile albe, curate, reculegeti-va din deznadejdea voastra, imbogatiti-va credinta slabita cu culorile visurilor si cu stravechiul curaj turanic (asta da, curaj! De tot rasul, mama lor de cretini), infruntati si imposibilitatea! Cereti prin psalmi vechi si rugaciuni fierbinti, chiar si in imprejurari grele, mangaierile rusaliilor (mai bine, mangaierea unui par romanesc, traditional!). In casele voastre, in atelierele voastre, in intimitatea voastra personala si in societate indepliniti-va munca cotidiana ci disciplina, tacere eroica, dar si cu vointa neanfranta si nestramutata, si asteptati nasterea victorioasa a luminii in amurg, a razelor solare vitale”. Mda, in privinta mangaierilor, eroismului, visurilor, vointei si luminii ungare, astazi eu nu pot adauga decat, AMIN!

Serbarile culturale, sezatorile si manifestatiile publice erau folosite pe scara larga pentru propagarea ideilor revizioniste (astazi, Universitatea de Vara Tusvanyos, de la Baile Tusnad, unde se dezbate de fiecare data “politica nationala maghiara reannoita” si “spatiul de cunoastere maghiara si autonomia”, reprezinta oare altceva? Manifestare, unde sunt tolerati reprezentanti ai extremismului maghiar de aici si din Ungaria, veniti ca “invitati”, alaturi de reprezentanti ai guvernului si politicului de la Budapesta. Sunt tolerati inclusiv de catre autoritatile romane, prea “timorate” ca sa faca ceva… Jigodii politicianiste debile!). Studentimea maghiara forma echipe culturale care, in timpul vacantelor, organizau serbari cu un astfel de caracter. La aceste manifestari se scandau lozinci ca: “Aradul, Brasovul,Timisoara, trebuie sa se restituie! ; Afara cu turma de valahi! Romanii, porcii Europei!” –toate acestea sub protectia autoritatilor maghiare. Una peste bot, nu vroiau?

 

 

 WW

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (9)

Standard

-la 20 decembrie 1941, seful Marelui Stat Major al Armatei Ungare, a declarat ca fortele armate trebuie sa se rezerve pentru a constitui o forta primordiala decisiva in desfasurarea viitoare a evenimentelor (pesemne ca-i manca rau carca!);

-la 7 noiembrie 1942, insusi seful statului maghiar, regentul Horthy Miklos declara: “Avem datoria sa fim pregatiti pentru noi incercari. Avem nevoie de o armata cu putere de soc, pentru a termina lupta cu victoria dreptatii maghiare” (mda, Ungaria era pe atunci mare natiune, dreapta, sfanta si promotoare a…dreptatii cu o armata SOC SI GROAZA! Cum o fi astazi? Astazi ne este aliata in cadrul NATO -unde tot o armata SOC SI GROAZA au – si-n barca UE, deci, teoretic ne sunt prieteni! Dar, oare asa o fi!?);

-la 18 niembrie 1942, Bartha Ignac, deputat guvernamental, a declarat in parlament: “Suprema noastra ravnire este sa se poata comunica indeosebi cu fratii nostri din Ardealul de Sud, sa-i putem strange la inima si la pieptul nostru. La sfarsitul incendiului mondial, natiunea maghiara sa poata fi partasa la restabilirea vechilor fruntarii ale vechii Ungarii milenare” (bietul idiot! Care “Ungarie milenara”!? Si astazi, alti idioti viseaza la asa ceva…);

-la 19 noiembrie 1942, deputatul Varo Gyorgy din partidul guvernamental, afirma: “Oricine isi da seama ca este nevoie azi de o foarte puternica armata maghiara indeosebi in Ardeal. Granicerii secui sa fie asezati pe intreaga linie a Carpatilor” (Garda Secuiasca de astazi, ar cam trebui sa-i puna pe ganduri pe debilii nostri politicieni, dar nu-i cazul sa-si deranjeze “partenerii” de coalitie –partenerii UDMR-isti au primit recent chiar multumiri din partea primului ministru, MRU, pentru grija si responsabilitatea lor fata de…Romania!!! Poate o sa-i “deranjeze” in schimb apropiatele alegeri, ceea ce n-ar fi tocmai rau pentruRomania).

  In continuarea discutiilor din sedinta camerei, deputatul Bajcsy Zsilinsky Endre, spunea: “Va sosi timpul nu peste multa vreme cand nu va exista o alta politica ungara decat militara (de tot rasul militarismul maghiar. Mari traditii militare au astia, vai de capul lor!). Pana atunci natiunea ungara de aproape cincisprezece milioane de oameni, trebuie sa dispuna de o armata desavarsita (au dispus bietii de ei de o armata atat de desavarsita, incat armata romana le-a tras o mama de bataie de cate ori i-au prins, in WW I/II. Si astazi, armata ungara este “desavarsita”!), inarmata si instruita, de 1500000 de oameni. Cred ca suntem de acord ca acestei forte militare nu-i este ingaduit sa se macine inainte de vreme” (foarte interesant! Probabil de aceea n-au avut cine stie ce rezultate in WW II…Si poate tot din cauza “spiritului de conservare” sunt zero barat in A-stan! Un lucru este cert insa, “vremea” i-a macinat pe ei, fiindca astazi sunt mici si neimportanti in cadrul NATO);

-deputatul Matolesy Matyas a declarat: “Trebuie din nou sa facem sa se asculte cuvantul constiintei noastre, ca in momentul dat si atunci cand va sosi timpul, sa facem si aceasta operatie si sa aducem dreptatea pe seama Ungariei”.

  Presa maghiara din Ungaria, din Romania si din alte state constituia, la vremea respectiva, instrumentul principal de raspandire si propagare a ideilor revizioniste (si astazi, presa maghiara din Romania sustinuta “frateste” de cea din Ungaria, face acelasi lucru! Cititi aceste linkuri si-o sa va cruciti, de cata civilizatie si europenism maghiar, contin: http://www.napocanews.ro/…/udmr-si-presa-de-limbamaghiara-sar-la-gatu… ; www.napocanews.ro/…/antisemitism-in-presa-de-limbamaghiara-din… ; forum.realitatea.net › ARHIVASocial; civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task…. ANTISEMITISM SI INSTIGARE LA LUPTA ARMATA!!! Ce naiba fac autoritatile romane, fiindca in UE nu se tolereaza asa ceva, ori Romania este un membru al Uniunii mai aparte!? De ce tac organizatiile evreiesti, care atunci cand a fost vorba de MARESALUL ANTONESCU s-au facut foc si para, acum insa…tac!? Isteria din presa maghiara, de aici ori din Ungaria, la adresa evreilor, romanilor, Trianonului si Romaniei, ne lasa absolut rece –nu reprezinta o noutate asa cum vom vedea in cursul acestor articole- dar nu putem ramane nepasatori la mesajul transmis…Dar, ma intreb, care-i “valenta” europeana a Ungariei acum!? Orban, Tokes si altii din gasca idiotilor revizionisti si autonomisti, mai bine si-ar da lor lectii, nu noua. Dar, de vina sunt cretinii nostri politicieni care le permit asta! Jigodii politicianiste, debile!). Referindu-se la efectele ei, S. Fenyes, in lucrarea “Ungaria revizionista” publicata in anul 1938, “citita si tradusa” de catre SSI (care a si inaintat un memoriu primului ministru, dar…degeaba. Si astazi, oare este la fel?), arata ca: “Saptamani de-a randul, nu numai ca presa din Ungaria a raspandit stiri de aceasta natura, dar orice calator venind de la Budapesta aduce stirea ca revizuirea e deja sigura, ca din moment ce revizuirea se va face, va si vai si amar pentru cei care s-au cumetrit cu valahii si s-au aplecat lor” (mama lui de idiot! Dar, avea dreptate, asa a si fost pentru romanii din teritoriul vremelnic ocupat, al Transilvaniei de Nord. Inca un exemplu de “misiune civilizatoare maghiara”! (ei, dar asa ceva fac si astazi in Har-Cov, iata un exemplu elocvent: UDMR ȘI PRESA DE LIMBĂ MAGHIARĂ SAR LA GÂTUL KAUFLAND ROMÂNIA: ANGAJAȚI UNGURI! UDMR incită la discriminare pe criterii etnice și utilizează autorități de stat pentru a pune presiune pe Kaufland România -cititi articolul intreg, aici: www.napocanews.ro/…/udmr-si-presa-de-limbamaghiara-sar-la-gatu).

  Constatari asemanatoare au fost facute si de catre Siguranta a carei agenti, in martie 1939, raportau urmatoarele, via Budapesta: “presa din Ungaria a publicat numeroase articole revizioniste si incurajatoare pentru iredenta maghiara”, urmand o intreaga lista cu exemple concrete, pe care o vom reda in continuare. Iata ce cuprindea aceasta:

-ziarul “Nemzet Szava” (Glasul Natiunii) din Budapesta, la 12 martie 1939, publica un articol prin care incerca sa demonstreze necesitatea unui coridor din Ungaria pana in secuimea din Romania (acesta s-a facut dar mai tarziu, atunci cand Armata Romana a creat un adevarat “coridor” pana la…Budapesta!), impreuna cu o harta, anexata in fotocopie, a teritoriilor pretense de Ungaria (aceasta harta circula si astazi pe Internet. Interesant, nu!?);

-ziarul “A nep” (Poporul) din Budapesta, in ziua de 23 martie 1939, afirma ca prima consecinta a evenimentelor din Europa Centrala va fi revizuirea frontierelor Romaniei;

-ziarul “Korosvidek” (Regiunea Crisului) din Bekescsaba, la 17 martie 1939, scria urmatoarele in legatura cu anexarea teritoriilor la Ungaria: “Chiotele de bucurie ale populatiei strabat pe aripile victoriei dincolo, pana la Satu-Mare, Cluj, Oradea, Brasov, trecand peste frontierele artificiale, umpland de bucurie si de emotie inimile maghiarilor din Szabadka si Ujvidek si provoaca noi visuri frumoase pentru toti ungurii din interiorul coroanei formata de Carpati” (chiar asa a si ramas –“un vis frumos”, erotic chiar, pentru idiotii revizionisti si autonomisti! Romanii din Transilvania vremelnic ocupata, s-au “bucurat nespus” ulterior, datorita “misiunii civilizatoare”, plina de “dreptate” a pacificatorilor honvezi. Din pacate pentru EI, bucuria a fost de scurta durata, fiindca Armata Romana a restabilit cu adevarat DREPTATEA la 25 octombrie 1944, incununare a celor spuse de MS Regele Mihai: „Vom trece hotarele impuse prin Dictatul de la Viena pentru eliberarea pămîntului scump al Transilvaniei de Nord de sub ocupaţia străină“. Punct, gagiilor autonomisti si iredentisti, vagabonzilor descreierati!).

   Presa ungara, conform notelor informative ale SSI si Sigurantei, alimenta in permanenta cu indemnuri revizioniste populatia maghiara din Transilvania. Pentru ca o parte din presa ungara din Romania nu se lasa atrasa pe calea revizionismului, la 1 iunie 1939, Legatia ungara din Bucuresti a suspendat subventia acordata ziarelor “Ujkelet” din Arad si “Szabadsag” din Oradea. Pentru centralizarea oficinelor de propaganda (adica, cu alte cuvinte, pentru a le putea “indruma” si “controla” mai bine!) revizionista din Romania, legatia ungara a dispus ca toate publicatiile de acest gen sa fie executate la tipografiile “Ungar Geza” din Timisoara si “Laszlo Koloman” din Oradea (si astazi Ungaria, prin persoane particulare, sprijina unele publicatii maghiare din Har-Cov!). Masura, conform informatiilor Sigurantei provenite din interiorul Legatiei, era de natura sa asigure si actiunea unui control mai riguros asupra publicatiilor respective.

  In luna iulie 1939, SSI semnala ca presa ungara din Budapesta contribuia la difuzarea de stiri neadevarate si tendentioase pentru a sustine propaganda ce se facea impotriva Romaniei.

  Astfel, “Pesti Hirlap” din 13 iulie 1939 a publicat stirea neadevarata ca o patrula romaneasca ar fi atacat un post fix maghiar la frontiera romano-ungara, rapind doi graniceri unguri pe care i-ar fi transportat la Arad. A doua zi, un ofiter roman ar fi readus pe granicerii maghiari, trimitandu-i inapoi in Ungaria. Prin raspandirea acestei stiri false, se urmarea pregatirea terenului pentru justificarea numeroaselor incidente de frontiera ce aveau sa fie provocate ulterior de catre granicerii unguri, despre care vom vorbi in cursul acestor articole (in martie 1990, la Targu-Mures a fost aplicat acelasi scenariu! A fost “opera” lor ci nu a Securitatii, dupa cum pretind unii, “anulata” rapid odata cu interventia Armatei Romane, care a scos pe strada tancurile si blindatele, linistindu-i rapid pe “regizori”. In Ungaria exista chiar temerea ca romanii ar putea veni peste ei –conform unor surse militare! Noroc ca s-au potolit, altfel…).

  In luna august 1939, ziarelor maghiare dinRomaniali s-a trasat sarcina sa-si intensifice propaganda iredentista (interesant cum astazi, se intampla acelasi lucru in prag de alegeri. Propaganda si cererile UDMR&Co se intensifica, si-ar fi bine sa fie doar strategie electorala! Altfel…). De asemenea, ziaristilor unguri din Romania care s-au stabilit in Ungaria, li s-a cerut, de catre cercurile conducatoare de la Budapesta, sa scrie cat mai des fragmente din viata conationalilor din Transilvania, sa intocmeasca statistici asupra situatiei culturale si economice si sa colectioneze acte doveditoare despre “asuprirea” ungurilor, care sa fie apoi difuzate de posturile radiofuziunii maghiare (suna extrem de cunoscut si astazi, nu-i asa!? Pai, Tokes si nu numai, despre “pericolul imens” in care s-ar afla maghiarimea vorbesc pretutindeni si oricui este dispus sa-i asculte. Coincidenta? Cu siguranta, NU! Mama lor de jigodii, si bineanteles, degetul mijlociu!).

  In tipografia ziarului “Pesti Hirlap” (n-am reusit sa-l traduc, Google dand ceva ce continea adjectivul “daunator” –de tot rasul, nu!?) din Budapesta se tipareau brosuri ilustrate privind rolul Transilvaniei in Ungaria inainte de 1914, brosuri destinate a fi distribuite clandestin ungurilor din Romania, dar care intr-un final au ajuns a fi “distribuite”…Sigurantei, care le-au acordat atentia cuvenita, facand un foc de tabara imens cu ele. Sic! Dar, cu adevarat “daunatoare” aceste fituici revizioniste hungariste, fara niciun dubiu.

  SSI, a pus mana pe o dare de seama intocmita in iulie 1940, de catre Biroul Central al Comunitatii Ungare din Romania, trimisa la Budapesta, cu privire la contributia in ultimele trei luni a tipografilor si editorilor de ziare la actiunea de propaganda revizionista, ce cuprindea urmatoarele:

-valoarea materialului de propaganda donat de editurile maghiare in aceasta perioada, ce se ridica la suma de 860000 lei, afara de aproximativ 660000 lei ce reprezenta contravaloarea ziarelor distribuite in mod gratuit taranilor;

-tipografiile maghiare au executat lucrari in valoare de 1400000 lei, comunitatea neavand de suportat decat cheltuielile de francare (timbrare) si transport care s-au ridicat la suma totala de 22000 lei.

  Cu toate ca guvernului roman ii erau aduse la cunostinta de catre Serviciile romanesti toate actiunile si demersurile iredentiste maghiare –actiuni pe care spionii maghiari considerau ca le desfasoara in mare secret- si in ciuda faptului ca numai in Transilvania si Banat apareau 42 de cotidiene in limba ungara (mai multe decat au fost in fostul imperiu austro-ungar!!! Ungaria cea Mare, unita, fericita, cu o mare natiune civilizatoare, etc.), reactiile acestuia au fost anemice ori inexistente (parca astazi, lucrurile stau altfel!). Mai mult decat atat, autoritatile ungare erau de un tupeu fantastic (asta-i specific hungarismului “civilizator” de tip hun? Poate, dar in Har-Cov il “intalnim” peste tot! Oricum, de tip european nu este cu siguranta), contele Bethlen Istvan si altii de la Budapesta, ACUZAUROMANIAca ar aplica sisteme balcanice contra presei ungare dinRomaniasi amenintau cu plangeri la Liga Natiunilor (ca sa vezi unde erau europenii –tocmai in pusta maghiara! Dar, cu siguranta, SANTAJUL UDMR&Co de astazi, are puternice traditii ce izvorasc tocmai de la Budapesta).

   In realitate, lucrurile stateau cu totul altfel in privinta libertatii presei, asa cum vom vedea in capitolul urmator.

 

                                                                                                                                      

WW

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (8)

Standard

  In prima jumatate a anului 1940, colonelul Baitz de Beodra, atasat militar ungur in Romania, transmitea la Budapesta informatii cu privire la noua uzina electrica din Bucuresti (ajutat fiind si de catre firma constructoare). Raportul mai era insotit de schite ale cablului de inalta tensiune Floresti-Ploiesti-Bucuresti, care alimenta capitala cu energie electrica (interesant este faptul ca si Siguranta dispunea de aceste “planuri”!).

Insa, conform datelor SSI si Sigurantei, spionajul maghiar era interesat in principal de indeplinirea aspiratiilor revizioniste ale Ungariei (mare parte din aceste date provenind din darile de seama informative transmise la Budapesta) si cuprindeau:

-regimul aplicat de guvernul roman concentratilor din sanul nationalitatilor conlocuitoare, in special acelora de pe zona de frontiera;

-tendintele politice si efectele economice ale legii colonizarilor;

-aspecte ale inspectarii uzinelor de armament din Transilvania de catre primul-ministru Gh. Tatarescu.

Mai mult decat atat, Siguranta a stabilit ca biroul statistic al Legatiei de la Bucuresti a trimis consulatelor ungare o circulara prin care li se cerea sa intocmeasca de urgenta tabele cu intreg personalul ungar angajat in cursul anului 1940 la toate garile, depourile si atelierele C.F.R din Transilvania. In acelasi timp, legatia a cerut “sa se intocmeasca o evidenta a tinerilor unguri intre 6-21 de ani (bietii copiii! Mari cretini cei ce au pus la cale asa ceva…Oameni lipsiti de scrupule si omenie, dar “civilizatori unguri”!!!) din regiunea de frontiera care, dupa ce vor fi tinuti o perioada de timp sub supravegherea agentilor legatiei (or fi avut gugustiucii astia si serviciul de baby-sitter!?), urmau sa fie organizati intr-o asociatie cu caracter inofensiv, dar care, la momentul oportun sa fie folositi ca auxiliari ai diferitelor organizatii din regiunea de frontiera”. Szendrey Zoltan, a cerut dealtfel o evidenta clara consulatelor maghiare in legatura cu personalul maghiar care lucra in uzinele de armament din Transilvania, vizand tehnicienii si muncitorii unguri ce lucrau la intreprinderile: Astra-Arad, Astra-Brasov, Voina-Brasov, Otelariile Poldy-Brasov si I.A.R Brasov.

Ca urmare a “cererii” lui Szendrey Zoltan, consilierul legatiei, Renyey, a inaintat un raport la Budapesta in care a confirmat ca ungurii din Transilvania ar fi supusi unui tratament special de inferioritate, pretinzand, in acelasi timp, ca nationalitatea germana, mai redusa ca numar, se bucura de drepturi si libertati de actiune mai mari decat cea maghiara. Raportul se incheia cu concluzia ca problema nationalitatii ungare dinRomaniaar putea fi solutionata radical numai in cadrul unei actiuni politice europene.

Petrovany Tibor, conducatorul corporatiei maghiare din Cluj, a intocmit si inaintat un raport asupra atitudinii lui Iuliu Maniu fata de pretentiile revizioniste maghiare. Deci, cu alte cuvinte, Serviciile maghiare se bazau in mare masura pe aportul, deloc de neglijat, al colaboratorilor ocazionali, care stiau sau nu stiau, pentru cine lucreaza. Ne intrebam, astazi o fi la fel? Sunt sigur ca multi etnici maghiari de la noi colaboreaza cu diversi diplomati, ONG-uri, partide si partidute maghiare, ori persoane din sfera serviciilor secrete maghiare –de bunavoie sau…nu.

SSI, a analizat actiunile spionajului maghiar in Romania si dupa Dictatul de la Viena. Concluzia specialistilor SSI a fost surprinzatoare! Acesta nu s-a atenuat, conform asteptarilor, ci dimpotriva, guvernantii unguri socoteau ca treaba a fost facuta doar pe jumatate…Sic!

Astfel, SSI a aflat ca in cursul anului 1941, Legatia de la Bucuresti (informatia provenind din sursa interna, confirmata de catre…Budapesta) a primit ordin sa raporteze urgent la Budapesta date si informatii cu privire la “averea personala in Romania a doctorului Emil Hatieganu, seful grupului etnic roman din Ungaria si daca este posibil ca din aceasta avere numitul sa cheltuiasca peste doua milioane lei lunar cu ajutoare personale. De asemenea, sa se afle care este totalul subventiilor pe care statul roman le acorda romanilor din Transilvania cedata”. Emil Hatieganu facuse parte din “Consiliul dirigent al Transilvaniei” ales de catre Marele Sfat National Roman la 2 decembrie 1918, fiind unul dintre fruntasii romani. El a fost cel care a infiintat imediat dupa cedarea Transilvaniei de Nord, gazeta “Tribuna Ardealului” –“pentru romanii doritori sa stie ce se petrece in lume si intara”. Ceea ce ii deranja teribil autoritatile maghiare de ocupatie, care doreau bineanteles ca “romanismul” de acolo sa moara definitiv. Spre ghinionul lor, n-a murit!

O situatie ambigua o are astazi, desi nimeni nu mai vorbeste despre ea, “Fundatia Gojdu”. Si asta cu concursul cretinilor nostrii politicieni de ieri si de astazi, spre “incantarea” statului ungar! Pentru a va edifica asupra patrimoniului si situatiei actuale a acestei fundatii va recomand urmatoarele link-uri: ro.wikipedia.org/wiki/Fundația_Gojdu ;  alexandrunemoianu.wordpress.com/…/emanoil-gojdu-si-fundatiagoj… ; www.lego.rdsor.ro/fundatia.html

  Marturie raman doar cuvintele marelui erudit si patriot totodata: “Ca fiu credincios al bisericii mele, laud Dumnezeirea caci m-a creat Roman; iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste sa starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiunii mele.” Frumoase cuvinte, pacat ca politicul nostru nu stie ori nu vrea, a le citi!

Serviciul special al Legatiei a primit totodata dispozitii sa intensifice activitatea informativa mai ales cu privire la pregatirile morale si materiale ale Romaniei in directia revendicarilor ei de la vest, deoarece “Ungaria nu vrea sa fie surprinsa de nici un eveniment sau actiune neprevazuta”.

Locotenent-colonelul Ezantay Eugen, atasatul militar ungur la Bucuresti, a intocmit si trimis la Budapesta (cu concursul autoritatilor germane) o lucrare asupra organizarii apararii pasive si antiaeriene a Romaniei (lucrare de care Biroul 2 avea…cunostinta!).

Pe baza informatiilor obtinute din cercurile legatiei ungare de la Bucuresti, de la Budapesta ori din randul nationalitatii maghiare din Romania, Serviciile romanesti, indiferent ca era vorba de SSI, Biroul 2 ori Siguranta, au reusit sa cunoasca in mare masura tot ceea ce omologii maghiari intreprindeau la adresa tarii. Este de laudat faptul ca Serviciile romanesti n-au abandonat deloc teritoriul vremelnic ocupat al Transilvaniei de Nord, considerandu-l ca facand parte ca intotdeauna din Romania Mare. BRAVO LOR! CINSTE ACESTOR LUPTATORI ANONIMI CARE AU ALES SA-SI SERVEASCA CU CINSTE SI DEVOTAMENT TARA! O concluzie, cel putin incitanta astazi, este cea la care au ajuns luptatorii de pe frontul nevazut romani: MISIUNEA AGENTILOR SERVICIULUI SECRET MAGHIAR ERA DE A AFLA CU PRIORITATE PUNCTELESLABE ALE VIETII POLITICE DIN ROMANIA. Suna extrem de cunoscut si-n ziua de astazi, cand UDMR si celelalte partide maghiare, obtin usor si rapid, prin santaj si amenintari la adresa clasei politice conducatoare din Romania, slaba si vulnerabila, lipsita de verticalitate si viziune, tot ceea ce poate altfel, nici n-ar fi visat. As indrazni sa affirm ca astazi, principala lor unealta de lucru inRomaniaeste chiar…clasa politica romaneasca! Mai bine de atat cred ca nici nu se putea pentru visul Ungariei Mari si promotorii acestuia. Cum sunt Serviciile romanesti de astazi si mai ales ce fac in privinta pretentiilor si actiunilor UDMR si nu numai, nu putem sti…Stim doar ca sunt sub strict control politic, impanate cu personaje dubioase si lipsite de performanta, care oricum n-au nici in clin nici in maneca cu munca de informatii. Sper ca adevaratii profesionisti, atati cati or mai fi, sa-si faca treaba!

Unul dintre principalele mijloace la care au apelat Serviciile maghiare (si astazi se intampla exact la fel!), conform datelor SSI, Biroului 2 si Sigurantei, a fost PROPAGANDA. Ea a constituit atunci (ca si astazi, dealtfel!) unul din mijloacele prioritare ale realizarii telurilor revizioniste, statul ungar cheltuind sume colosale in acest sens. Pe langa ceea ce facea pe “frontul propagandistic” (sa-i zic asa!) Ungaria, autoritatile romane erau total depasite, avand reactii anemice si de slaba valoare, cu toate ca Serviciile si-au facut datoria si au avertizat, asa cum vom vedea in continuare, la timp si cu informatii detaliate. Si astazi, incompetenta si slaba reactie a autoritatilor romane, mai preocupate sa nu-si supere “partenerii de coalitie” maghiari decat de ideea de “autonomiert”, inghit cu polonicul tot ceea ce acestia le cer imperativ, propaganda maghiara fiind in Romania ca la ea acasa… Jigodii politicianiste nemernice!

Astfel, o parte din organizatiile maghiare se transformasera in adevarate laboratoare de creare si proliferare (de razboi psihologic, mai bine spus!) a falsurilor istorice menite sa induca in eroare pe ignoranti ori sa ofere justificari celor care, din motive de oportunism politic, erau dispusi sa sustina revendicarile regimului din Ungaria (si astazi am vazut pe la TV tot felul de “istorici”, unii chiar romani, care sustin legitimitatea autonomiei! Istorici romani!!! Niste jigodii de fapt…Ori poate, oportunisti!?). In continuare sa vedem cateva exemple de “inalta civilizatie maghiara”, din cazuistica Sigurantei!

Spre exemplu, la 15-16 mai 1940, numitii Barabas I, pantofar din Targu-Mures, si un oarecare Schuster din aceeasi localitate au intocmit o harta cu inscriptia “Romania de maine” (si astazi circula asemenea harti pe Internet, ba unele chiar transmit mesajul “Pa Romania”…Mda, autorilor acestor aberatii care cu siguranta nu sunt pantofari le oferim, asa dupa cum ne-am obisnuit, degetul mijlociu!) fara Transilvania si Banat cu care au mers prin diferite comune din judet cu populatie maghiara, indemnand pe toti cei cu care au intrat in contact, ca la momentul oportun, apreciat a fi foarte apropiat, sa nu ezite nicio clipa pentru a reduce Romania la proportia aratata pe harta (bietii idioti autonomisti! Nu stiau, asa cum inca nu stiu nici cei de astazi, ca de fapt EI erau cei…redusi).

Datele SSI confirmau ca propaganda revizionista se facea atat in interiorul Ungariei, cat si in randurile nationalitatii maghiare din Romania, precum si in Germania, Italia, Anglia, Franta si in alte tari al caror sprijin era apreciat ca fiind absolut necesar pentru realizarea doleantelor conducatorilor maghiari. Si astazi, Tokes&Co, incearca tot felul de tertipuri, expozitii, seminare, etc la Strasbourg, incercand sa “sensibilizeze” opinia europenilor si nu numai, cu privire la asa-zisul Tinut-Secuiesc si problema “extrem de importanta la nivel mondial” (in opinia cretinului de popa, bineanteles!) a maghiarimii de pretutindeni, cu deosebire a celei din Romania. Sa se duca fix la cel cu care Biserica l-a invatat sa “lupte” –adica la dracu’! Ce fac insa autoritatuile romane, mari adepte ale europenismului? NIMIC! Sau cel putin asta arata…

Si cu toate astea, Legatia ungara de la Bucuresti se temea de riposta autoritatilor, fiindca propaganda revizionista in Romania cadea sub incidenta legii penale romane (ce bine-ar fi daca si astazi ar fi la fel, nu doar pe hartie ci faptic! Nu cred ca-i foarte greu ca principalii autonomisti sa fie redusi la tacere, fiindca daca vrei sa omori sarpele trebuie sa-i tai capul. Se poate face in mod european cu argumente istorice, lingvistice, etc si in spiritul Constitutiei –atat de urata de catre jigodiile astea. Trebuie doar vointa politica, atat!). Si asta o spune Siguranta care in anul 1939 a aflat din surse, ca Legatia a hotarat desfiintarea sectiei de propaganda revizionista si reorganizarea acesteia sub o forma camuflata pentru a o sustrage supravegherii autoritatilor romane. Insa, de ce le-a fost frica n-au scapat, fiindca pe atunci “autoritatile romane” nu erau formate din incompetenti si neaveniti! Conducerea noului oficiu de propaganda a fost incredintata lui Lukacs Istvan, iar una dintre obligatiile oficiului consta in a face ca toate bunurile ungurilor din Transilvania siBanatscoase la vanzare prin licitatie publica sa ajunga tot in proprietatea ungurilor.

De asemenea, pentru camuflarea activitatii revizioniste, societatile cu acest caracter au fost invitate sa depuna la legatie arhivele pentru a se evita posibilitatea controlarii lor de catre autoritatile romanesti (masura n-a avut succes, “autoritatile romanesti” controlandu-le foarte bine! Dar bietii idioti nu stiau asta). Acestei dispozitii i s-au conformat asociatiile I.K.E (Asociatia Crestina a Tineretului) si Cercul Koos Ferencz (exista si astazi ca uniune a studentilor maghiari din Bucuresti, iar o strada din Targu-Mures poarta ii poarta numele. Exista surse care spun ca in cadrul intalnirilor dintre studentii maghiari, se fac “studii hungarologice”. Mda, nu zau, hungarologice!!! De ce nu astronomice, biologice, neurologice, etc!?).

Orientarea de baza a intregii activitati de propaganda revizionista era data atat de indicatiile conducatorilor maghiari cat si de declaratiile oficiale ale acestora, declaratii facute inainte de Dictatul de la Viena, a caror agresivitate –conform notelor informative ale SSI si Biroul 2- era bine disimulata. Sunt edificatoare, sub acest aspect, cateva dintre acestea:

-comunicatul guvernului ungar din primavera anului 1939 cu privire la raporturile cuRomania, preciza printre altele ca: “Guvernul regal al Ungariei nu are intentii razboinice nici fata deRomania, dar doreste sa trateze cu aceasta chestiunile pendinte”;

-cu ocazia interviului acordat ziaristului turc Aka Ghiundus in luna martie 1940, Csaky Istvan, ministrul de externe al Ungariei, a aratat: “Romania? Problema Transilvaniei este foarte complicata, aceasta am spus-o pe fata totdeauna. Sa o lasam pentru moment deoparte; sa o uitam chiar, pana in ziua cand va trebui solutionata. A uita, nu inseamna insa defel a renunta. Momentul nu este acum prielnic pentru lichidarea acestei probleme…Principiul nostru este de a fi rabdatori, a dovedi curaj, adica sa fim optimisti”. Mai au oare aceste cuvinte nevoie de vreun comentariu? Eu zic ca nu!

-la sfarsitul lunii martie 1940, intr-un discurs tinut la Kassa, cu ocazia aniversarii unui an de la anexarea Ucrainei subcarpatice, primul ministru Teleky Pal, sublinia: “Ungaria nu a renuntat la nimic…o spunem sincer pentru ca toti sa stie cum si in ce chip trebuie sa-si faca socotelile”. Ne intrebam astazi, care or fi “socotelile” statului ungar; o fi la fel de “rabdator, curajos si optimist” in problema Transilvaniei? Or fi, n-or fi, dar cu siguranta autoritatile romane imbecile sunt tare rabdatoare, umile si intelegatoare, cu jigodiile autonomiste si partidele maghiare pline de tupeisti, santajisti si hoti (cine se aseamana se aduna!).

Asa dupa cum ii sta obiceiul, Ungaria a nesocotit armistitiul de presa incheiat intre guvernele maghiar si roman cu ocazia Dictatului de la Viena, facand ulterior declaratii foarte nelinistitoare pentruRomania–conform rapoartelor SSI.

Astfel, in anul 1941, presa ungara a publicat declaratiile facute de primul ministru si de alti demnitari in sensul ca “Ungaria trebuie sa-si pastreze o forta militara independenta si intacta, trebuind sa aiba 1500000 de soldati la sfarsitul razboiului” pentru ca imprejurarile din 1918 sa nu se mai repete (de parca Ungaria era cine stie ce forta militara. De tot rasul!).

PENTRU CA IMPREJURARILE DIN 1918 SA NU SE MAI REPETE –exact ceea ce i-a durut intotdeauna, MAREA UNIRE! Vom vedea in articolul urmator si alte declaratii belicoase, revansarde la adresa Romaniei, sustinute inclusiv de catre episcopii reformati (Tokes parca face parte din randul acestei Biserici!), punctate de adunari unde se strigau lozinci de genul: “Aradul, Brasovul,Timisoara, trebuie sa se restituie! (ai, nu zau!); “Afara cu turma de valahi!” (eu as zice astazi, AFARA CU JIGODIILE AUTONOMISTE SI UDMR&CO! Sa se duca la Buda sa-si urle amarul.) si multe, multe altele…

 

WW   

 

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (7)

Standard

  Legatia ungara din Bucuresti a primit ordin de la Budapesta ca avizul serviciului secret al legatiei pentru acordarea vizei de pasapoarte sa fie considerat obligatoriu, chiar si atunci cand guvernul ungar a dat o autorizatie speciala.

Serviciul secret al Legatiei, conform datelor SSI si Sigurantei, a inchiriat doua camere in strada Luterana nr.27-29, unde lucrau o parte din agentii din provincie. Totodata, birourile delegatiei comerciale ungare din strada Serei nr.3, au fost concentrate intr-un singur birou in cladirea legatiei, iar in apartamentele ramase libere s-a mutat locotenent-colonelul Szantay Eugen cu intreg serviciul secret al legatiei sub denumirea camuflata de “Biroul atasatului militar”.

Obiectivele acestui “birou”, aflat si in atentia Biroului 2 al MStM al Armatei Romane (vom vedea mai incolo de ce), consta in culegerea si transmiterea de date sau informatii referitoare la: starea de spirit a ungurilor, secuilor si germanilor din Transilvania in legatura cu problema revizuirii tratatului de pace de la Trianon; efectivele, cadrele, pregatirea, armamentul, dotarea, capacitatea de lupta si miscarile unitatilor armatei romane; numarul, raspandirea, organizarea si controlul activitatii organizatiilor iredentiste maghiare din Transilvania; numarul femeilor maghiare casatorite cu ofiteri, functionary sau personalitati ale vietii politice romanesti (tot politica bat-o vina! Politicienii romani de astazi, vai mama lor…) si, in general, cu tot ceea ce era de natura sa contribuie la realizarea obiectivelor activitatii iredentiste. Interesant este faptul ca Siguranta, in urma analizelor efectuate in teritoriu, a stabilit ca starea de spirit a nationalitatii maghiare din Romania (pe la mijlocul anului 1940) care desi se considera in mod constant ca facand parte din natiunea ungara, fata de problema revizuirii tratatului de pace de la Trianon, avea atitudini contradictorii. Si Legatia de la Bucuresti, avea din “teritoriul” vizat, ACELEASI INFORMATII, FIIND TOTAL NEMULTUMITI DE ACEST FAPT!

Astfel, conducatorii maghiarilor din Romania, desi doreau revizuirea, nu erau dispusi sa faca vreun sacrificiu pentru ea (oare, reprezentantii UDMR si ale celorlalte partide sau partidute maghiare pro-Ungaria Mare, daca si-ar pierde pozitiile si avantajele de care dispun in Har-Cov, unde fac si desfac legi dupa bunul lor plac, in eventualitatea –ipotetica bineanteles-de alipire la Ungaria, AR MAI DORI REVIZUIREA TRIANON-ului? Cu siguranta, NU, fiindca sunt cu totii niste politicieni verosi, mincinosi, intriganti, mana in mana cu jigodiile noastre din “arcul guvernamental” si nu numai!). Avand o situatie privilegiata inRomania(ca si cei de astazi, nu-i asa!?), ei erau convinsi ca anexarea Transilvaniei si Banatului de catre Ungaria nu era de natura sa le aduca ceva in plus. De aceea, au preferat sa se angreneze intr-un joc dublu, care sa le asigure mentinerea privilegiilor atat in situatia revizuirii tratatului de pace cat si in aceea a mentinerii statu-quo-ului. Pseudointelectualii doreau revizuirea si erau in stare sa se sacrifice pentru infaptuirea ei, convinsi fiind ca numai astfel dorinta lor de capatuiala se va implini. Oamenii de rand, taranii, muncitorii, etc, nu vedeau cu ochi buni revizuirea si nici nu erau interesati de aceasta (ca si marea majoritate a etnicilor unguri de astazi, care-si vad de treaba lor, impartind cu noi, perena “criza romaneasca”!). Spre exemplu, taranimea, care din punct de vedere numeric depasea cu mult celelalte categorii sociale ale nationalitatii ungare din Romania, era impotriva revizuirii, deoarece aflase ca, dupa anexarea Ucrainei subcarpatice, guvernul ungar anulase toate reformele agrare efectuate de guvernul cehoslovac dupa anul 1920 si a deposedat de pamant si pe taranii unguri care fusesera improprietariti prin aceste reforme, pe motiv ca nu erau “unguri curati”…Fiindu-le teama ca si in Transilvania se va proceda la fel, ei isi manifestau deschis preferinta ca aceasta istorica provincie romaneasca sa ramana in continuare sub suveranitatea Romaniei, spre marea nemultumire a “slujbasilor” Legatiei ungare de la Bucuresti, care sub masca “rezolvarii problemei vietii culturale a nationalitatii ungare” au trecut la “culturalizare” (autonomia culturala de astazi, de ce nu-i multumeste? Au invatamant in limba materna, au scoli si universitati, au…si pe mama drepturilor minoritarilor, dar VOR TOTUL! Au mai mult decat li se cuvine, in conditiile in care minoritatea romana din Ungaria, nu beneficiaza nici pe departe de aceleasi drepturi. Si asta, se datoreaza in totalitate tembelismului, ignorantei si lichelismului clasei politice romanesti, de dupa 1989. Voi javrelor, sunteti vinovati ca s-a ajuns pana aici –ca o minoritate cu nimic mai “altfel” decat celelalte, exceptand numarul, a ajuns sa comande majoritatii! Sa speram ca cei ce vor veni la Guvernare, vor readuce totul la normalitate, asa cum se obisnuieste intr-un STAT NORMAL, conform principiilor UE).

Cu toate acestea, agentii maghiari sustinuti perpetuu de catre guvernul ungar, intretineau tensiunea din randul populatiei de etnie maghiara din Transilvania siBanat, prin dezinformare si vesti alarmiste, precum: “actiunea lor se va infaptui in luna martie 1939”.

Urmarind indeaproape evolutia starii de spirit a minoritatii maghiare, agentii Sigurantei raportau ca la 22 martie 1939, unele elemente maghiare din comuna Valea lui Mihai, sub influenta zvonurilor false raspandite cu prioritate in zona de frontiera, asteptau intrarea armatei ungare pe teritoriul Transilvaniei. Femeile aveau pregatite alimente pentru a primi pe “liberatori” si din panglici colorate pregateau tricolorul ungar (si astazi, visatorii unguricai mari poarta asemenea panglici!). In unele localitati, cu deosebire in cele unde populatia maghiara era mai numeroasa decat cea romana, de pe teritoriul Transilvaniei, elementele sovine tineau adunari, unde se intocmeau “liste negre” ce cuprindeau romani ce urmau a fi executati “dupa revizuire”, dar si unguri vinovati de “intelegere si colaborare” cu “porcii de romani” (ce-ar fi meritat jigodiile astea sa stea in fata unui pluton de executie –unde cu siguranta, s-ar fi comportat “eroic”. Si cei de astazi, IDEM!). Trebuie sa mentionez faptul ca multi dintre romanii si ungurii vizati de catre “justitiarii civilizatori” si-au gasit scaparea inRomania, fiind “informati” din timp de catre autoritatile romane! Altii insa, prea multi chiar, au platit cu viata indrazneala de a se considera…romani, dupa Dictat.

Cuprinse de delir, elemente fanatice au comis omoruri. Astfel, Szminy Ivan din comuna Hoteni a injunghiat 3 romani, dintre care unul era sergent de strada, iar altul caporal in armata romana (individul a fost arestat si bagat la “pastrare” in beciurile Jandarmeriei, asa cum merita, ceea ce demonstreaza ca pe atunci, STATUL ROMAN STIA CUM SA SE POARTE CU DOBITOCII. Astazi, provocatorii autonomisti care jignesc, agreseaza si ameninta romani, au “drepturi” –jalnica JUSTITIE ROMANAii apara si pe ei, precum face cu toti nenorocitii si zmecherii dinRomania. Poate ca daca i-ar baga la “rece” pentru multi ani, mintea aburita de idei autonomiste li s-ar racori definitiv. Unde esti tu Tepes-Doamne…!). S-au mai comis dealtfel, tentative de rebeliune, acte de ofensa a drapelului national (astazi, asa ceva se face pe fata, fara niciojenafata de debilele autoritati romane din Har-Cov si asa-zisul Tinut Secuiesc. Ba chiar drapelul unguresc si cel al asa-zisului tinut, flutura la loc de cinste pe unele dintre cladirile oficiale, de parca zona ar fi integrata de facto in ungurica!), acte de teroare asupra unor functionari romani (astazi, acestia sunt obligate la cererea expresa a UDMR, aprobata bineanteles de umilul nostru Parlament, sa invete limba maghiara. Masura nu se aplica reciproc si functionarilor maghiari, care nu sunt obligati sa invete limba romana. Cel mai bun exemplu este jigodia numita Csibi Barna, care abia ingaima ceva in romana dar era functionar al statului roman!!! Cum naiba a ajuns specimenul asta functionar si cine l-a tolerat acolo? Ca de obicei, pe autoritatile romane competente nu le intereseaza!), treceri frauduloase de frontiera, etc. Cu totii insa, autonomistii din pusta si cei de aici, au avut o mare surpriza pe 23 martie 1939!

Fanatismul lor a fost brusc curmat de vestea semnarii tratatului economic impus Romaniei de catreGermania(23 martie 1939), ceea ce a facut ca increderea conducatorilor si a unor intelectuali unguri din Transilvania siBanatin ajutorul german sa se transforme intr-o acuta si sensibila deprimare (saracii!) si descurajare, redata foarte elocvent intr-un raport al SSI: “agenti ai iredentei maghiare trec printr-o criza de incredere fata de puterea Ungariei si de sinceritatea ajutorului german. Acestia isi mascheaza neancrederea prin agitatii marunte, asteptand cu nerabdare o clarificare a situatiei care spera sa fie determinata tot de actiunea germano-italiana”.

De la Budapesta, SSI a primit informatia ca guvernul ungar era extrem de ingrijorat de faptul ca in regiunea secuiasca si a Tarnavelor se accentueaza tot mai mult tendinta spre o colaborare romano-ungara. Chiar si agentii Sigurantei semnalau aceasta stare de fapt, ei raportand ca “o parte din taranimea maghiara din Transilvania inclina spre parerea ca este preferabila situatia de minoritar, dar proprietar inRomania, decat cea de majoritar, dar deposedat de pamant in Ungaria. Acest curent castiga teren indeosebi in regiunile apropiate frontierei romano-maghiare, unde sterile din Ungaria ajung nedenaturate, evidentiindu-se ca guvernul din Budapesta nu intentioneaza introducerea unei reforme agrare favorabile taranimii, ci cauta sa apere prin toate mijloacele legale marea proprietate latifundiara”. Deci, cu alte cuvinte, daca n-ar fi existat Dictatul si implicarea Germaniei si a Italiei (cum vom vedea intr-un articol separat), Ungaria de una singura, cu toate sfortarile sale, ar fi obtinut doar degetul mijlociu! Nu degeaba erau ingrijorati, fiindca Ungaria nu era nici bogata ca sa-si permita pierderi financiare enorme si nici buricul pamantului ca sa castige prin forte proprii Transilvania si Banatul.

Disperati ca lucrurile nu merg in directia dorita, Guvernul de la Budapesta a dat ordin sa se initieze o campanie (aici, presa maghiara si-a adus contributia, cum vom vedea in cursul acestor articole) mincinoasa, prin care sa se transmita taranimii maghiare si nu numai, vestea ca vor satisface atat pretentiile latifundiarilor cat si cele ale agricultorilor unguri prin exproprierile ce ar urma a se face asupra proprietatilor romanesti.

Informatiile Biroului 2 provenite din anturajul Legatiei ungare din Bucuresti, au relevant faptul ca Budapesta a luat hotararea de a trimite din Ungaria in Transilvania un numar de “premilitari” in vederea “reanimarii spiritului nationalist ungar” (mda, le cam murise “spiritul” la gorobetii de aici!), deoarece se aflase despre manifestarile de apropiere intre taranii romani si cei unguri. Astfel, SSI a pus “ochii” in prima jumatate a anului 1940, pe trimisul Guvernului de la Budapesta in Transilvania, Hory Andras, a carui misiune speciala era de a studia situatia politica a Romaniei si comportarea nationalitatii maghiare in actiunea de sustinere a intereselor ungare. SSI l-a pasat pe gagiu, imediat cum a intrat inRomania, agentilor Sigurantei pentru “protectie”! Astfel, dupa ce a intrat in tara, Hory a luat contact cu Banffy Miklos, presedintele comunitatii nationale a maghiarilor din Romania, contele Teleky Adam, membru al Consiliului Superior al Frontului Renasterii Nationale pentru agricultura si munca, Szasz Paul, conducatorul Societatii Economice Maghiare din Transilvania si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale, contele Bethlen Gyorgy si Incsedy Jochsmann Edmund, fruntas ungur din Cluj.

Spionajul maghiar, desi avea ca principala misiune indeplinirea pretentiilor revizioniste, se ocupa si cu pregatirea actiunii militare impotriva Romaniei –actiune de care MStM al Armatei Romane, Biroul 2 si SSI erau la curent. Budapesta, conform informatiilor detinute de catre Serviciile romanesti, a solicitat in repetate randuri legatiei sale din Bucuresti “sa comunice cat mai detaliat observatiile facute in garile si depozitele CFR, in legatura cu concentrarile militare romane”. Indeplinind cu sarguinta ordinele primate, atasatul militar ungar a comunicat “date certe” referitoare la situatia cadrelor din armata romana, ca, dupa parerea lui, “efectivul pilotilor romani de aviatie nu corespundea cerintelor de razboi si ca elementele in curs de instruire nu erau inzestrate cu aptitudinile necesare pentru a putea completa lipsurile. Aviatia ungara este net superioara celei romane!”. Gagiu n-a stiut insa ca “datele certe” i-au fost furnizate cu mare “bunavointa” de catre Biroul 2 prin agentii sai, dandu-i exact ceea ce el dorea sa auda! Realitatea era insa alta! Pilotii romani erau bine instruiti, chiar daca dotarea nu era la un nivel inalt si suficient. Aviatia romana nu era deloc inferioara celei maghiare!

Mai mult decat atat, din rapoartele informative ale Serviciilor romanesti, se desprinde idea ca informatiile cu caracter politic, economic, militar si social-cultural, prezentau interes numai daca erau apte sa contribuie la realizarea telurilor revizionismului maghiar. Spre a ne edifica asupra intentiilor maghiare, in continuare vom vedea cateva exemple de spionaj in care actorii principali sunt unguri, iar spectatorii…SSI, Biroul 2 si Siguranta.

In a doua jumatate a anului 1939, conducatorilor nationalitatii ungare li s-a cerut o situatie statistica si explicativa a institutiilor maghiare ce urmau sa fie studiate in vederea initierii unor masuri de reorganizare a lor pentru a le face apte intensificarii actiunii revizioniste sub patronajul legatiei de la Bucuresti. In aceeasi perioada, agentii legatiei comunicau ca germanii din Transilvania manifestau ‘o atitudine ostila tot mai categorica fata de unguri”. De asemenea, s-a cerut intocmirea unei liste a tuturor ungurilor angajati la uzinele electrice si de apa din Transilvania. Se preciza ca lista era necesara in vederea actiunii de sabotare ce se va intreprinde in cazul unui conflict romano-ungar.

 

WW  

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (4)

Standard

  

Activitatea “Garzii zdrentarosilor” in Transilvania a variat ca intensitate in functie de versiunile care circulau cu privire la revizuirea tratatului de pace de la Trianon. Fac o paranteza pentru a spune ceva edificator despre “zdrentarosii” astia: ei au fost folositi si la reprimarea revoltei sarbilor din Bacica (ianuarie 1942); cea mai mare parte a cruzimilor fata de populatia civila nevinovata –cum dealtfel vor actiona si in Transilvania- au fost savarsite de catre un detasament sub conducerea inspectorului de politie Scheibold Imre (reprezentant al statului maghiar, civilizator pe deasupra! El a fost ferit de orice urmarire penala, la fel ca multi altii…).

In prima jumatate a anului 1939, cand revizuirea era considerata si prezentata de oficinele maghiare ca iminenta, Serviciile romanesti, la care s-a adaugat Siguranta, au aflat ca “Rongyos Garda” (Garda in zdrenta, pe magyarorszag) prin diverse “promisiuni” instiga pe tinerii unguri din Transilvania sa se inroleze in randurile ei pentru a se pregati in vederea anexarii Transilvaniei la Ungaria (parca si astazi, au fost cazuri cand partidele maghiare au sfatuit etnicii unguri la nesupunere fata de statul roman. Bineanteles, o coincidenta cu actiunile din trecut, ce altceva!).

Obiectivele acestei organizatii in Transilvania constau in: atacarea trupelor regulate ale Armatei Romane (declararea de catre anumite foruri maghiare in frunte cu popa Tokes, a Armatei Romane din Har-Cov, ca fiind “trupe de ocupatie”, suna a ce!?), atentate impotriva personalitatilor oficiale, organizarea de formatiuni paramilitare si spionaj in favoarea Ungariei.

Prin folosirea de promisiuni, unii tineri unguri din comunele: Salacea, Valea lui Mihai, Andrid si Chincius, au fost determinati sa treaca in Ungaria pentru a fi instruiti in vederea indeplinirii unor actiuni ca cele la care ne-am referit mai sus.

In cursul lunii iulie 1939, SSI si Biroul 2, au aflat ca la Budapesta, organizatia “Garda zdrentarosilor” (asta inseamna ca monitorizau indeaproape “zdrentele” astea!) a tinut o sedinta secreta in cadrul careia s-a luat hotararea de a se declansa o actiune contra Romaniei. Agentii romani din Ungaria au informat ca organizatia dispunea de trei unitati cu efective de cate 400 de oameni, ce aveau misiunea de a face, cand se va indica, incursiuni in trei puncte diferite ale teritoriului Romaniei, precum si faptul ca toti dezertorii de origina ungara, din armata romana trecuti in Ungaria, erau obligati sa se inroleze in “Garda zdrentarosilor” unde urmau scoala terorismului, diversiunii si a spionajului.

De asemenea, s-a mai aflat ca unii muncitori, intelectuali si studenti unguri originari din Transilvania care se aflau la Budapesta, erau organizati in centre ce purtau denumirea regiunii sau orasului de origine. Potrivit informatiilor SSI, la Bekescsaba se infiintase chiar un detasament special al “zdrentelor”, format exclusiv numai din etnici maghiari proveniti dinRomania! Extrem de eficiente Serviciile romanesti, nu credeti? In jocul “inteligentelor” ce se desfasoara pe Frontul Nevazut, castiga intotdeauna cel care nu lasa nimic la voia intamplarii –orice informatie, cat de mica, trebuie verificata, coroborata cu altele din alte surse, analizata, etc, pana cand intregul puzzle este asamblat. Ceea ce Serviciile romanesti au facut, nu-i putin lucru, iar efortul uman, material si financiar, a fost cu siguranta urias! BRAVO, CINSTE LOR!

La 14 octombrie 1939, SIGURANTA –serviciul secret intern al Romaniei, au descoperit si anihilat rapid si fara nicio jena, dupa o monitorizare stricta si de lunga durata, o organizatie terorista in care erau implicate 172 de persoane. 172 de persoane! Insa, in urma demersurilor facute de guvernul roman, s-a realizat o intelegere cu guvernul ungar, care si-a ASUMAT OBLIGATIA de a nu mai persevera in actiuni menite sa inaspreasca relatiile dintre cele doua tari. Diplomatie, bunavointa ori avertisment din partea statului roman, D-zeu stie! Insa cu siguranta, printre cei “intorsi” in Ungaria, s-au aflat si…reprezentanti ai SSI si Biroului 2; si vom vedea asta in randurile ce urmeaza, fiindca ulterior volumul de informatii si efectul actiunilor Serviciilor romanesti, a crescut simtitor.

Desi Guvernul roman si-a indeplinit obligatiile luate, renuntand chiar la trimiterea in judecata a celor vinovati -si prin asta, la un scandal diplomatic iminent –de comiterea unor actiuni indreptate impotriva statului roman si permitand trecerea unora dintre ei in Ungaria (multi dintre EI nu s-au mai intors niciodata, disparand definitiv “din peisaj”. Se stie cu certitudine ca Siguranta avea niste beciuri racoroase, clasa I, precum si metode de a purta discutii “amicale” cu toti “prietenii”. Or fi trecut pe acolo si “zdrentele”? Cu siguranta, DA! Ca agentii SSI si Biroului 2 manuiau foarte bine pistolul, avand predilectie pentru un glont in cap si unul in inima, crescand aportul de plumb din organismul tuturor celor considerati “periculosi”, iarasi se stie cu siguranta. Si daca chiar au facut asta, a fost BINE, fiindca si ceilalti faceau la fel cu agentii romani prinsi!).

Cu toata aceasta manifestare de bunavointa (parca astazi, autoritatile romane tot “binevoitoare” au ramas cu JAVRELE AUTONOMISTE de aici si din Ungaria. Au, scuze, era vorba de “spirit eoropiean”, dupa cum spune Tokes, binefacatorul “bietei natiuni ungare”!) din partea Romaniei, guvernul ungar nu si-a respectat angajamentele luate, continuand cu si mai multa vigoare sa agite in toate chipurile, ideia fixa a anexarii Transilvaniei. Si asta in conditiile in care si Berlinul ii “sfatuise” sa pastreze deocamdata, linistea in aceasta zona geografica, avand interesele sale. Fac o paranteza, pentru a vedea mai bine acest “aspect”, prin prisma informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2, fiindca cu relatia maghiaro-germana ne vom intalni pe tot parcursul acestor articole (Ungaria bazandu-se foarte mult pe ajutorul si sustinerea Germaniei, in realizarea planurilor sale. Vreo noutate astazi? Cu siguranta, NU!).

La inceputul anului 1939, la MStM al Armatei Romane s-a primit o sinteza a celor mai importante date si informatii obtinute de catre Biroul 2 si SSI, privitoare la caracterul si evolutia expansiunii germane in sud-estul Europei, in care era inclusa si o analiza obiectiva asupra situatiei Romaniei. Aceste informatii a caror sinteza a necesitat luni de munca, fiindca volumul lor era mare, dar si datorita faptului ca “sursele” trebuiau mascate si protejate, au ajuns si pe masa Guvernului de atunci, evidentiindu-se in mod clar, deteriorarea situatiei internationale a tarii. Printre actorii principali se numarau,Germaniasi Ungaria!

In aceasta sinteza se stipulau urmatoarele: “Dupa parerea germana,Romaniaincomplet inarmata astazi, va capitula usor in fata unui puternic atac dat prin surprindere de catre armata maghiara, sustinuta de cea germana.Romania, cu bogatele sale resurse in produse agricole, petrol si vite, va constitui cea mai buna, sigura si imediata baza de aprovizionare spre continuarea expansiunii germane spre est sau spre sud”. Ce tara se afla spre est si sud-est? URSS! Stiau oare Serviciile romanesti ceva in legatura cu intentiile germane de a ataca in viitor, URSS? Posibil, fiindca iata ce se spune in continuare in aceasta sinteza din anul 1939: “Cea mai probabila intentiune a Germaniei, in acest an, este sa realizeze etapa cea mai usoara si mai sigura, adica penetratiunea spre sud-est prin Romania, spre a stapani gurile Dunarii, a-si amenaja o larga baza de operatii (strategica si economica), pentru ca sa poata trece apoi la ultima si cea mai grea etapa in expansiunea sa spre sud si sud-est” (cu alte cuvinte, URSS!).

Concluzia la care ajunsesera Serviciile romanesti era cea ADEVARATA si REALA, desi dureroasa pentru evolutia ulterioara a Romaniei. Iata care era aceasta:

-Ungaria, sprijinita de catre Germania in revendicarile ei revizioniste, va accepta ca aliat tutela germana, sperand sa obtina rapid si usor, tot ceea ce doreste de la Romania;

-Romania, chiar daca se va opune militar agresiunii maghiare, sprijinita de catreGermania, nu va putea face prea multe in fata puterii militare a acesteia din urma;

-Germania, in cazul unui ajutor militar acordat Ungariei, avea nevoie pentru invingerea Romaniei de aproximativ 20 de divizii de infanterie, diviziile motorizate si o importanta parte din aviatia sa, deoarece superioritatea tehnica era covarsitoare (guvernantii nostri, n-au invatat nici astazi ca o Armata fara tehnica este vai de ea, iar profesionalismul acesteia, oricat de ridicat ar fi, nu poate sustine lipsa armamentului si a tehnicii moderne. Cretini!);

-Romania, odata intrata sub dependenta Germaniei, constituie prin bogatiile sale (cereale, minereuri si petrol), baza de operatii strategico-economica, in vederea desfasurarii sigure a expansiunii spre Est si Sud. Ca evolutia ulterioara a situatiei Romaniei le-a dat dreptate analistilor serviciilor secrete romanesti, nu mai incape nicio indoiala!

Ca dovada a faptului ca Ungaria a “trisat” profund in relatia cu Romania, incalcand fara niciun scrupul orice intelegere, sta faptul ca in perioada ianuarie-august 1940, Siguranta romana a identificat si anihilat in Transilvania, urmatoarele organizatii iredentiste maghiare:

-organizatia terorista din Bocicoiul Mare (Maramures), in care erau implicate 11, in care erau implicate 11 persoane;

-organizatia terorista Oasul Nou, in care erau implicate 9 persoane;

-organizatia terorista din comuna Valea lui Mihai, in care erau implicate 10 persoane;

-organizatia terorista din comuna Adried, in care erau implicate 16 persoane;

-cea mai “stufoasa” captura de gusteri autonomisti si iredentisti maghiari, a avut loc in august 1940, cand la Oradea a fost descoperita si anihilata o organizatie terorista ce avea ramificatii la Huedin, Sibiu, Bistrita, Targul-Secuiesc, etc. Asupra nucleului de laOradea(cel principal) au fost gasite materiale explozive (calupuri de dinamita, capse, fitil, carligele necesare fixarii acestui material). Deci, se pregatisera “baietii Ungariei Mari” dar si-au luat-o de la “baietii cu ochi albastri” de la noi!

Trecandu-se la arestarea si cercetarea membrilor componenti ai nucleului de la Oradea, s-a stabilit cu certitudine ca pentru organizarea actiunii teroriste in Romania, fusesera folositi membri din organizatia “Garda zdrentarosilor” trimisi din Ungaria, folosind ca acoperire pasapoarte emise de autoritatile ungare, dar nu pe numele real al persoanei respective ci pe unul de imprumut (ca Serviciile romanesti ii cunoasteau in “profunzime” esteCERT, si veti vedea asta in randurile ce urmeaza!).

Cu privire la modul in care se facea instruirea membrilor “Garzii zdrentarosilor” care urmau sa fie trimisi cu misiuni speciale inRomania, SSI si Biroul 2, cunosteau urmatoarele: prin ordine de chemare, li se cerea membrilor “zdrentarosi” sa se prezinte la Budapesta, Kinczint 29 (aici se afla sediul sectiei pentruRomania). La aceasta adresa erau luati in primire de catre locotenentul activ Kovacs Tivadar in prezenta membrilor serviciului ungar de spionaj care isi avea sediul la cazarma Hadik (interesant, ca si pe acesta il stiau!). Dupa ce erau introdusi inauntru, li se comunica faptul ca trebuind sa inceapa actiunea inRomaniaera necesar sa fie instruiti. Pentru aceasta, peste trei zile, sa mearga in cartierul Budafok, la cazarma pionierilor unde vor invata sa manuiasca materialul exploziv. La cazarma, primeau instructiuni din partea unui inginer specialist in distrugeri, scolit inGermania, care totdeauna era insotit de locotenentul Kovacs Tivadar. Instruirea dura doua zile cu o pauza de o zi intre ele.

In continuare, erau introdusi intr-o casa de caramida rosie, ce apartinea MStM al armatei ungare, aflata in spatele fabricii de chibrituri din Budafok, unde inginerul sef le dadea explicatii asupra modului de aranjare a materialului exploziv, in cazul unui sistem de dare a focului cu intarziere, si asupra distrugerilor ce le pot face la lucrari ce sunt in rambleu sau debleu (sapatura facuta sub nivelul terenului natural in vederea executarii platformei unui drum ori a unei cai ferate sau a construirii unui canal deschis –conform DEX).

De asemenea, la centrul de instructie al artileriei si la centrul de instructie al infanteriei, membrii “Garzii zdrentarosilor” erau pregatiti in manuirea armelor automate si in tactica luptei de gherila. In sfarsit, erau initiati cu privire la conditiile sociale, etnografice, economice si topografice ale regiunilor ce urmau sa le fie repartizate ca zone de actiune.

Dupa terminarea acestui instructaj erau chemati din nou in strada Kinczint 29, unde, dupa ce li se dadeau instructiuni, parole si stabileau pe harta regiunea repartizata in care fiecare trebuia sa actioneze. Data la care urma sa se declanseze actiunea de distrugere pentru care fusesera instruiti, li se comunica ulterior prin oameni de legatura.

In continuare vom vedea ceva “actiune” -sa zicem asa- urmarind faptele unui “peste de soi” trimis in Romania si DISPARUT pentru TOTDEAUNA AICI (vai ce pacat, bietul om!), pe care Serviciile romanesti l-au monitorizat indeaproape (l-or fi “ajutat” sa si DISPARA? N-ar fi singurul DISPARUT in SPATIUL ROMANESC!), pe nume, Kuba Augustin.

In prima decada a lunii iunie 1940, a intrat intara, cu pasaportul nr. 96642, eliberat de organele politiei din Budapesta, doctor Kuba Augustin “procuror la caile ferate ungare”, pe numele sau adevarat, stiut prea bine de catre SSI, Szelkay Laszlo –maior la Statul Major al Armatei Ungare (ca sa vezi!). “Domnu’ doctor”, dupa ce a intrat intara, a mers laOradeaunde a inchiriat o camera la hotelul Rymanoczi, apoi a intrat in legatura cu Aschner Gizella, proprietara unui atelier fotografic si cu Hallas Wilhelm, avocat, pe care ii cunoscuse si racolase, cu catva timp inainte la Budapesta.

Facand o vizita “prietenei” Aschner Gizella la atelierul fotografic al acesteia si rasfoind albumul de fotografii al atelierului, privirile doctorului Kuba s-au oprit asupra fotografiei numitei Aranyossy Ecaterina (Kato) domiciliata in Oradea, Bd. Regele Ferdinand, nr.38. Sub pretextul ca este in cautarea unei tovarase de viata si ca dupa fotografie pare o figura interesanta, pseudo-amatorul de casatorie a cerut Gizellei Aschner sa-i prezinte pe Aranyossy Kato. Ca urmare, la 20 iulie 1940, la strandul dinOradea, Kuba a avut prilejul s-o cunoasca. Relatiile dintre ei au evoluat pe linia sarcinilor ce le avea de indeplinit in Romania Kuba Augustin, astfel ca propunerea de casatorie n-a intarziat (cu alte cuvinte, “domnu doctor” incerca sa se naturalizeze aici, sa-si faca relatii si bineanteles, o identitate beton –asa cum dealtfel, procedeaza orice agent secret aflat in misiune pe teritoriul altui stat). Neputand obtine pasaport, Aranyossy Kato a incercat, fara succes, o trecere frauduloasa a frontierei, pe la Episcopia Bihorului. Insuccesul sa fi fost “jocul” SSI? Posibil, fiindca ulterior totul a mers “ca uns”! “Intamplarea” a facut ca la 31 iulie 1940, Aschner Gizella sa plece la Budapesta, gratie “interventiei” facute de Episcopia romano-catolica din Oradea, iar la sfarsitul lui iulie, “domnu doctor” a disparut definitiv din Romania. DEFINITIV! Este posibil ca Gizella Aschner sa fi fost in realitate agenta a SSI, iar Aranyossy Kato -nada pentru “domnu doctor”? Cu siguranta insa, pe acest FRONT nu exista COINCIDENTE!

Interesant este faptul ca la hotelul “Britannia” din Budapesta, Aschner Gizella s-a integrat foarte bine in “peisaj”, contactandu-l pe doctor Hallas Wilhelm, in vederea initierii de actiuni subversive in Romania (ce interesant!), iar in acest timp la Oradea, Aranyossy Kato insista pe langa autoritatile romane sa i se elibereze pasaport pentru Ungaria (biata fata visa inca frumos, sau asa era “jocul”!?), unde dorea sa se casatoreasca. La 6 august 1940, Aschner Gizella s-a inapoiat laOradea, unde la 8 august a primit vizita unui membru de seama al organizatiei “Garda zdrentarosilor” pe nume Takayer, care actiona la Cluj. Cu siguranta insa, Aschner Gizella nu s-a intors degeaba, fiindca nu mult dupa aceea, au fost efectuate arestari masive –dar sa nu anticipam!

Pe baza cercetarilor facute, SSI si Siguranta au stabilit ca la Oradea se afla centrul coordonator al actiunilor iredentiste, iar atelierul fotografic al Gizellei Aschner era unul din locurile unde agentii “Garzii zdrentarosilor”, care desfasurau activitati subversive in Transilvania, se prezentau pentru a primi instructiuni. A fost aceasta o actiune regizata cu maiestrie de catre SSI si Siguranta? Cu certitudine, DA! Da, fiindca rezultatele au fost catastrofale pentru “zdrentarosi” si alti agenti maghiari, printre cei arestati si disparuti, se aflau oameni de valoare ai celor doua institutii “civilizatoare” maghiare, precum:

-Moldovany Gabor, pe numele sau adevarat, Babos Gabor, insarcinat cu formarea unui nucleu terorist laSibiu(la intemeiat, dar in beciurile Sigurantei);

-Komaronyi Adam –DISPARUT, a facut parte si din grupul membrilor “Garzii zdrentarosilor” care luptasera in Finlanda impotriva armatelor sovietice, deci cu alte cuvinte, era bine pregatit si periculos. Acolo actionase sub numele de Tolvary Sandor (interesant ca SSI cunostea asta?). In Transilvania fusese infiltrat cu misiunea de a organiza un nucleu terorist laTimisoara(saracul, a disparut organizandu-l!);

-Tamas Istvan, arestat, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza un nucleu terorist la Huedin (la intemeiat, dar in beciurile Sigurantei);

-Timar Mihaly, DISPARUT, a fost trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza un nucleu terorist laBrasov(saracul, a disparut organizandu-l!);

-Hidvegy, DISPARUT, stegar in “Garda zdrentarosilor” –deci antrenat si periculos, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza nuclee teroriste in regiunea Oradea (saracul, a disparut organizandu-le!);

-Asztalos Sandor (ei, dar numele asta nu vi se pare cunoscut!? Pai da, fiindca pe fostul sef alSRI,Virgilica da Magureni,ilchema in realitate…Asztalos! Daca chiar s-a crezut ca AI NOSTRII nu stiau, ei bine, de fapt, EI STIAU! Bineanteles, simpla coincidenta, el fiind un roman sadea), DISPARUT, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a forma nuclee teroriste in secuime (saracul, a disparut organizandu-le!). Parca si astazi, ungurica este foarte interesata de soarta secuilor, desi acestia NU SUNT UNGURI SADEA, dar trecuti in bloc la “marea familie a ungurilor de pretutindeni…Bineanteles, o simpla coincidenta!

-Walter Heinrich, abia ce intrase intarala 7 august 1940 ca a si sters-o imediat de aici, simtind pericolul. Acesta era in realitate conform datelor SSI, capitanul Szepkuty, instructor in organizatia “Garda zdrentarosilor”.

Trebuie sa mentionam faptul ca toti acesti nemernici au intrat intara, conform datelor SSI si Sigurantei, cu concursul vamesilor si politiei ungare de frontiera de la Biharkeresztes, individual la distante de cel putin o zi, pentru a nu atrage atentia (ghinion insa! Serviciile romanesti erau chiar “foarte atente”, spre “marea bucurie” a ciocoflenderilor, care au picat cu duiumul in plasa intinsa). Credeti ca totul s-a sfarsit aici? Nu, fiindca au fost confiscate de catre Siguranta si SSI, pachete cu materiale explozive destinate “marilor celule teroriste zdrentaroase”, ce soseau in Romania in vagoanele de tren ce veneau din Ungaria (ca sa vezi, curata misiune “civilizatoare”. “Turism”, ca si-n 1989!). “Turismul” se desfasura cam asa: conform consemnului fixat, prin vagoanele trenului de persoane care venea din Ungaria pe la Episcopia Bihorului, se puneau cate doua pachete ce contineau fiecare, cate trei calupuri de dinamita a cate 1 kg, un revolver Browning 7,65 cu 50 de cartuse, material pirotehnic (capse, fitile) si carligele necesare fixarii acestor materiale. Potrivit consemnului, in statia Biharkeresztes era ascuns, sub canapeaua unui compartiment neocupat de clasa a II-a, cate un pachet cu materiale, iar cand se anunta plecarea trenului din statie, pe plafonul compartimentului in care era ascuns pachetul, se facea un semn cu creta constand dintr-un cerc cu o cruce (mda, mare obsesie au astia pentru cruci! Crucea “Sfantului Stefan” cu doua brate, pe care o considera mare “biruitoare” in cauza maghiarimii. De tot rasul, misticii dracului!). La sosirea trenului in statia Episcopia Bihorului, un agent apartinand organizatiei se urca in vagoanele de clasa a II-a si cauta compartimentul cu semnul de recunoastere, de unde ridica pachetul pe care il transporta laOradea. Astfel recuperate, pachetele erau ascunse la atelierul de vulcanizare al lui Moldovany Ferenc (recrutat de catre Heinrich Walter, ca membru de vaza al organizatiei teroriste “Garda zdrentarosilor”) si la locuinta numitei Costa Elisabeta (membra a aceleiasi organizatii zdrentaroase), urmand a ajunge la Huedin si in alte localitati unde existau nuclee teroriste maghiare (au ajuns undeva intr-adevar! Au ajuns taman in mana SSI si a Sigurantei romane –care nu cred ca s-au suparat pentru cresterea subita a arsenalului propriu).

Acesta este doar un singur aspect al luptei romano-maghiare, fiindca in capitolul urmator ii vom cunoaste pe “Vanatorii turanici”, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul” –care dispuneau si de…parasutisti.

Vanatorii turanici, al carui comitet de conducere era format din: vitez Sipos Arpad, presedinte, general de corp de armata in retragere; vitez Gyorgy Gyorgy, vicepresedinte activ, general de brigada pensionar; Bartha Janos, secretar general si Reszeg Lajos, secretar al organizatiei centrale.  

  Presedintii de onoare erau: general de corp de armata, vitez Nagy Vilmos, ministrul apararii nationale (ce interesant!), fost conducator activ al acestei asociatii; vitez Huszar Aladar, senator, directorul general al casei centrale de asigurari sociale, membru al Comisiei de aparare a tarii, primarul general al municipiului Budapesta, vicepresedinte al organizatiei iredentiste “Steagul tarii”.

Conform datelor obtinute de catre SSI, organizatia centrala, ca si cele judetene, avea patru sectii: culturala, sociala, de presa si propaganda, precum si de “apararea natiunii” (facusera in mod sigur o obsesie din asta!). Cea mai periculoasa era sectia de “apararea natiunii”, care organiza si desfasura actiuni cu caracter terorist, inclusiv pe teritoriul Romaniei. Deviza acestei organizatii era “Totul pentru Patrie”, iar programul organizatiei era proclamat astfel: “Promovarea virtutiilor nationale stramosesti si mentinerea solidaritatii nationale; lupta pentru independenta politica a Ungariei; repatrierea tuturor maghiarilor din strainatate si refacerea Ungariei Mari” (vi se pare ceva cunoscut? Pai, ia vedeti ce program au cei de la partidul ultranationalist maghiar, Jobbik. Seamana cumva? Nu bineanteles, simple coincidente!).

Membrii organizatiei erau recrutati din elemente de absoluta incredere din punct de vedere nationalist, fiind obligati sa participe la dese sedinte de instructie si exercitii militare.

Organizatia, conform “evaluarii” SSI, avea circa 80000 de membri, din care circa 25000 erau complet echipati, instruiti si inarmati pentru ducerea la indeplinire a unor actiuni armate cu caracter terorist-diversionist. Uniforma acestor javre era formata din: costum negru, centura cu diagonala, palarie tiroleza neagra cu pana de vultur, iar armamentul consta in pusti mitraliere, pistoale mitraliera, pistoale, grenade de mana, explozive si cutite. Cu alte cuvinte, seamana a infanteristi echipati cu armament usor, iar concluzia SSI era “armata ascunsa”! Si aveau dreptate, fiindca organizatia a fost infiintata in anul 1932 de primul ministru, generalul Gombos care, fiind militar de cariera, a gasit aceasta cale de instruire camuflata a tineretului ungar, stiut fiind ca in baza clauzelor militare ale tratatului de pace de la Trianon (ah, Trianon-ul, marea lor durere! Sic si degetul mijlociu!), Ungaria nu putea tine o armata mai mare de 30000 de oameni. Mai mult decat atat, Vanatorii turanici, serveau guvernului maghiar si ca un fel de garda neoficiala, dupa sistemul unitatilor de asalt “SA” ale partidului nazist german (ca sa vezi! Marea dragoste germana…).

Insa, dupa primul arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938), cand armata ungara a fost reorganizata pe baza serviciului militar obligatoriu si in urma anexarii succesive de catre Ungaria a unor teritorii ce apartinusera Cehoslovaciei, Iugoslaviei si Romaniei, organizatia a intrat in componenta armatei in mod oficial.

Dupa anexarea partii nord-vestice a Romaniei si a regiunii Bacica, organizatia a primit o si mai mare dezvoltare primind si noi atributiuni. Astfel, pe langa activitatea propagandistica si contrainformativa, ea a fost insarcinata cu actiunea de formare a echipelor teroriste menite sa pregateasca terenul in vederea operatiunilor militare ce urmau sa se desfasoare in sudul Transilvaniei.

In cadrul acestui program, membrii organizatiei desfasurau o vie activitate de propaganda revizionista, paralel cu urmarirea necrutatoare a nationalitatilor conlocuitoare pe plan economic, national si cultural. Ca organe de pastrarea ordinii, activau sub forma de observatori, colaboratori si denuntatori aflati in slujba organelor politienesti.

SSI si Biroul 2 au reusit sa afle informatii valoroase, care puneau in lumina misiunea ecestei organizatii maghiare in cazul unui conflict armat romano-maghiar, cu sprijin german, stabilind urmatoarele:

-organizatia urma sa desfasoare activitati informative-contrainformative pe teritoriul Romaniei;

-echipe special instruite sa se infiltreze pe teritoriul Romaniei, urmau sa desfasoare o intensa activitate de agitatie, de alarmare si defeatism, de distrugere a lucrarilor de arta, a obiectivelor militare si economice;

-pe masura ce armata ungara victorioasa (mda, eventualitatea infrangerii nu era luata in calcul, bazandu-se pe “fratiorii” germani) ar fi inaintat pe teritoriul romanesc, organizatia urma sa asigure spatele acestei armate prin identificarea si executarea persoanelor ce nu prezentau incredere, inclusiv a patriotilor romani si a punctelor de rezistenta.

Echipele teroriste, conform informatiilor detinute de catre Biroul 2 al MStM al Armatei Romane, erau instruite la Hajmasker, Varpalota si Harrossziget, unde in paralel cu instructia militara, urmau si cursuri de limba romana.

Spre a se asigura de fidelitatea completa a membrilor acestei organizatii, autoritatile ungare le acordau o mare atentie si o situatie privilegiata fata de restul cetatenilor. Ei erau preferati in functiile publice sau erau plasati cu precadere in intreprinderile particulare, primind ajutoare materiale importante in caz de nevoie.Camseamana cu ce se intampla astazi prin Har-Cov, unde etnici maghiari sunt promovati cu promptitudine in functii cheie din aparatul de stat, iar limba maghiara este OBLIGATORIE!!! EI trebuie sa fie fideli idealurilor maghiare si inscrisi in partidele acestei etnii; ba chiar unii mai “rasariti” au jurat chiar FIDELITATE statului ungar, obtinand dubla cetatenie, in conditiile in care sunt reprezentanti ai statului roman. Pai, ma intreb si eu ca tot omul, acum, carui stat le sunt loiali!? Dar, bineanteles, totul nu este decat o…coincidenta, avand legatura cu “eoropienismul si dreptul la autodeterminare”, model Tokes. Mama lui de javra ordinara, pe care multi cretini din neamul romanesc l-au votat!

Organizatia de zece, era o organizatie civica iredentista contraofensiva si de protejare a elementului ungar si activa numai la Cluj. Numele organizatiei deriva din insasi sistemul de organizare, ultima subdiviziune fiind grupul de 10 familii subordonate prin decurion (tizedes). Mai multe grupuri de zece familii din aceeasi strada, bloc sau portiuni de strada, formau unitatea superioara sub conducerea unui decurion sef (fotizedes). Acestea, la randul lor, formau unitati pe cartiere, circumscriptii si sectoare sub conducerea unor sefi (de tot rasul si javrele astea! Pesemne ca erau cu totii matematicieni; Caritas-ul cu modelul sau piramidal, s-o fi inspirat de la astia!?). Interesant este faptul ca decurion provine din limbalatina; acesta fiind un ofiter roman care comanda o mica unitate formata din 10 cavaleristi –iar latinismul este complet aparte si cu mult in fata hun-garismului. Deci, nu prea inteligenti gagii, nu-i asa? Sic!

Din organizatie faceau parte numai etnici unguri, iar misiunea lor consta in supravegherea tuturor romanilor din punct de vedere al sigurantei interioare si sustinerea intereselor de orice natura a ungurilor.

Atentia decurionului se extindea asupra intregii activitati economice si private a grupului asigurand profitul pentru elementul ungar din sectorul sau. De exemplu, apartamentele si camerele mobilate de inchiriat erau oferite spre inchiriere, cu prioritate, ungurilor, iar romanii si evreii le puteau inchiria numai in cazul in care nu se gasea nici un amator ungur (am auzit zvonuri ca de catva timp, prin Har-Cov ar fi aparut inscriptii in baruri si restaurante cu patroni unguri, care mentionau : “Nu servim romani”. Sper sa fie doar zvonuri, iar daca nu sunt, AUTORITATI ROMANE, TREZITI-VA NAIBII ODATA, APLICATI LEGEA si bagati la rece jigodiile alea!).

Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul”, conform datelor detinute de catre Serviciile romanesti, era o organizatie iredentista a intelectualilor tineri. Initial, se compunea numai din studenti, insa, spre a avea un control mai bun asupra activitatii tineretului studentesc, guvernul a reusit sa impuna ca membrii organizatiei sa ramana in cadrul ei si dupa terminarea studiilor universitare. Conducatorii organizatiei erau intotdeauna titrati, care in schimbul unor situatii ori a unor slujbe bine platite, asigurate de guvern, imprimau masei studentesti o conduita corespunzatoare politicii guvernamentale (adica, manipulare!). Si daca tot “navigam” prin mediul studentesc, recentele “miscari” provocate de santajul UDMR, in legatura cu “invatamant strict in limba maghiara cu facultate separata, avand decan, prodecan, etc” la UMF Targu-Mures, se inscriu oare pe linia autonomista? Sau pe linia “eoropienismului”? Da, cu siguranta, cum altfel, ele se inscriu pe linia “normalitatii” initiata de peste 20 de ani in Romania de catre reprezentantii ungurimii asuprite; precum cu duiosie cuvanta la TV-urile romanesti libere, diadia Borbely de la UDMR, ce-ar trebui numit “Rabla” (“Tragacs” in magyarorszag, poate asa o intelege! Oricum, el tot o “fosila” ramane, fiindca cam de multisor isi face veacul prin politica romaneasca. Are cu siguranta “varsta” necesara ducerii la…REMAT-ul politic. Adica,LADA DE GUNOI A ISTORIEI; acolo unde ar trebui s-ajunga toate javrele autonomiste maghiare) fiindca numai “eoropiean” nu gandeste papitoiul. Si-atunci, de ce v-a mai mirati bai hahalerelor udemeriste ca noi romanii dezvoltam “fobia” UDMR? Si asta o spuneti de fiecare data jigodiilor, atunci cand NOI ne luam de VOI!

Atat conducerea centrala cat si filialele erau organizate pe actiuni economice, literare, istorice, sociologice si etnografice, iar membrii organizatiei, in numar de circa 30000, barbati si femei, erau supusi unei severe discipline militare; celor care lipseau nemotivat de la intruniri li se deschideau actiuni disciplinare si li se aplicau pedepse drastice.

Uniunea avea si o sectie de editura care inlesnea aparitia unor studii si produse literare cu caracter revisionist-iredentist, principalul organ de presa fiind revista lunara “Magyar Elet” (Viata Maghiara. Mda, aia viata!).

In afara acestor sectiuni “stiintifice”, Uniunea avea si o sectie terorista care era compusa numai din “intelectuali” bine indoctrinati. Aceasta sectie organiza asa-numitele “cete libere” care s-au dedat la multe acte de teroare la adresa romanilor. Bineanteles, toate astea sub impulsul rolului “civilizator” al statului ungar. Ca statul ungar de atunci era unul terorist, iar astazi este intrigant, marlan si neprietenos, nici nu mai incape vorba! Sper ca nu-i si terorist, agitand spiritele prin Transilvania si pregatind “ceva”, altfel…s-ar putea sa-i doara rau (SRIar fi descoperit in zona Har-Cov, acum cativa ani, mici depozite de armament la unii etnici unguri, cu “relatii” dincolo de granita, fara a face insa mare tam-tam. Au confiscat tot, iar multi dintre gagii care aveau ocupatii “culturale”, au zburat peste granita, inainte sa poata “misca” ceva!). Si daca tot am facut o paranteza, haideti sa ascultam intreaga poveste, spusa de catre…Creanga! Se povesteste, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, ca amu multi ani, dupa 1990 incoace, niste “baieti cu ochi albastrii” de pe la noi, curiosi precum ii stim si sub impulsul unor “apucaturi paguboase” fata de iredentismul maghiar, au pus mana prin Har-Cov, pe un adevarat arsenal al pacii. Asta, arsenalul pacii si al intelegerii depline romano-maghiare, se afla in dotarea unor etnici maghiari de la noi, si consta in: bomboane cu iz de plumb (gloante), scule diverse pentru asomat “porcii de romani” (pistoale, pistoale-mitraliera), artificii –necesare cu siguranta sarbatoririi zilei de 15 martie, ori impacarii istorice romano-maghiare (grenade, calupuri de trotil, capse detonante si…Semtex). Da’ petrecareti precum ii stim, “baietii cu ochii albastrii” le-au luat si la petrecere s-au infiintat…PeAIA, pe loc i-au inhatat si la “vals” i-au invitat! Dupa ce i-au mangaiat, dezmierdat si alintat, EI i-au si catapultat, tocmai in patria-muma (cea a maghiarimii de pretutindeni, care alta!). In stare mai mult sau mai putin “operativa”, si-asta fara niciojena! Sfarsit de poveste…

La recrutarea elementelor care intrau in compunerea acestor “cete” se aveau in vedere atat calitatile fizice, cat si cele “morale”. Sectia numara circa 600 de membrii organizati militareste. Cea mai mare unitate operativa depistata de catre Biroul 2 era plutonul, format din trei grupe a cate doua echipe care la randul lor se imparteau in celule compuse din 2-3 oameni.

Din membrii voluntari ai “Cetei libere” si dupa un riguros examen medical, s-a format o unitate de parasutisti care avea trei plutoane. Acestia erau instruiti pe aerodromul militar din Matyasfold (Budapesta). Instructia teoretica cuprindea studierea temeinica a poporului roman (ce interesant! Dar, “studiul temeinic” a fost reciproc, conform informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2) sub toate aspectele sale ca: limba, port, obiceiuri, psihologie, calitati si defecte spre a le putea exploata in caz de nevoie (cu siguranta de aceste “studii” a beneficiat ulterior si AVO. Asa s-ar explica oare anumite vulnerabilitati ale neamului romanesc (prin clasa politica reprezentativa) in fata agresiunii si santajului maghiar, cu precadere dupa 1989?). De asemenea, alaturi de metodele de propaganda defetista se studia in cele mai mici detalii topografia Transilvaniei, in acest scop fiind intocmite harti in relief la scara de 1/50000 cu regiunile repartizate la diferite echipe (chestia cu euroregiunile de astazi, ce-o fi!?). Cand era vorba de satisfacerea nevoilor de instruire si pregatire ale membrilor Uniunii, nu se facea nici o economie de bani sau materiale, ceea ce demonstreaza inca odata (de parca mai era cazul) ca statul ungar nu precupetea nimic pentru atingerea obiectivelor sale –asa cum dealtfel, fac si astazi! Dar pe atunci serviciile secrete romanesti nu dormeau in bocanci; SSI reusise sa fotografieze aceste harti repartizate membrilor “Cetei Libere”, ba chiar avea una la scara. Bineanteles, pentru expozitia proprie, de ce altceva!

Instructia practica consta in manuirea armelor automate (mitraliere, pusti si pistoale mitraliera), manipularea aparatelor T.F.F si semnalizare optica, manuirea si montarea materialelor explozive, machiaj si exercitii de orientare in teren.

Instructia teoretica se facea la “Turul Var”, iar cea practica la centre de instructie ale unitatilor de geniu si transmisiuni ale armatei regulate, iar conform datelor detinute de catre SSI si Biroul 2, care trebuie sa mentionam, AU COLABORAT EXCELENT atunci cand a fost cazul (ar fi bine ca siSRI, SIE si DGIA de astazi, sa faca la fel in apararea statalitatii Romaniei), in cazul unui conflict romano-ungar, se conta pe activitatea a 150-200 de celule sau circa 70-80 de echipe de teroristi din aceasta categorie, din care 18 echipe sau 36 de celule puteau fi lansate cu parasuta. Extraordinare informatiile detinute de catre Serviciile romanesti, ceea ce ne demonstreaza cu prisosinta ca si-au facut cu INALT PROFESIONALISM DATORIA FATA DE TARA SI POPOR. CINSTE LOR! Credeti ca sunt vorbe mari? NU, sunt binemeritate, fiindca “raspunsul” acestor Servicii a fost pe masura, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza!

Asociatia “Turul” avea si organizatii provinciale in orasele mari unde exista un numar corespunzator de intelectuali tineri, care, in timpul studiilor universitare, intrasera in organizatie. Organizatiile identificate de catre SSI, Biroul 2, au fost:

-Asociatia “Bocskay” dinDebrecen;

-Asociatia ‘Hollos Mathyas” din Budapesta;

-Asociatia “Berzsenyi” din Budapesta;

-Asociatia “Rakoczi” din Kassa;

-Asociatia “Csaba Kiralyfi” dinSzeged.

Conform datelor SSI, asemenea organizatii, dar de mai mica importanta, existau si la Pecs, Magyarovar, Kecskemet, Szombathelysi Keszthely. Insa, sub raportul valorii morale si al randamentului, asociatia “Turul” era cea mai periculoasa organizatie terorista maghiara, organizata si finantata de catre statul ungar. Dupa informatiile detinute de catre SSI, asociatia “Turul” era rezervata exclusiv actiunilor contra Romaniei. 

 

 WW

 

  

Visul Ungariei Mari si Serviciile Secrete de Informatii ale României (3)

Standard

  Membrii acestei Uniuni din Cluj, aveau insarcinarea de a patrula noaptea pe strazile orasului in echipe de cate 4-5 oameni, in special in cartierele locuite de catre romani, cu consemnul de a observa atitudinea romanilor si de a semnala serviciului de contraspionaj al corpului de armata maghiar orice reactie a acestora fata de ocupatia ungara. Cu alte cuvinte, in general, misiunea acestei organizatii –stabilita de catre SSI-era de a face paza interna fata de o eventuala miscare a nationalitatilor conlocuitoare, in special a romanilor, dar si de a acorda ajutor trupelor maghiare in caz de revolta a acestora.

Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii, avea ca presedinti de onoare pe: maiorul in rezerva, vitez doctor Hejjas Ivan, director in Ministerul Comunicatiilor, seful directiei aviatiei civile, presedintele al societatii viticultorilor din Ungaria, initiatorul si comandantul Garzii Zdrentarosilor (cu jigodiile astea si faptele lor, ne vom intalni in curand!); vitez Somogyi Bela, notar public din Budapesta, membru al Garzii Zdrentarosilor; general de corp de armata pensionar , vitez Soos Karoly, senator de drept (membru al casei Magnatilor numit de catre regent) si general de divizie, pensionar, vitez conte Takach-Tolvay Jozsef, presedintele Uniunii Fostilor Combatanti. Presedinte pe tara era generalul de brigada pensionar, vitez Magasshazy Laszlo, membru al Comitetului pentru Apararea Natiunii, alaturi de: doctor Kovaky Tivadar, presedinte activ; Farago Ede, vicepresedinte, deputat al judetului Pest-Polis-Solt-Kiskun, membru al comisiei de aparare nationala a parlamentului; secretari generali, Gortvay Tibor –subdirector al Bancii Municipale Budapesta si Pisstray Geza. Aceasta federatie ingloba doua feluri de organizatii pentru “apararea natiunii” (ca “mare natiune” aveau EI de aparat!): Asociatii politice speciale si Formatiuni paramilitare.

In grupa Asociatilor politice speciale erau cuprinse toate asociatiile revizioniste, culturale, literare, sociale si patriotice care fusesera federalizate in T.E.E.Z (Federatia Organizatiilor Sociale) si anume: Liga revizionista, Steagul tarii, Uniunea femeilor ungare, Uniunea mondiala a ungurilor (asa ceva exista si acum, presedinte de onoare ar fi miliardarul Soros!), Asociatia barbatilor ardeleni, Uniunea aradana, Uniunea studentilor de la universitatile si scolile superioare ungare, Federatia nationala a studentilor unguri.

Liga revizionista, isi avea sediul in Budapesta, iar presedinte era Dr. Herczeg Ferone, publicist, consilier secret al regentului, senator. Aceasta organizatie desfasura cea mai rodnica activitate de propaganda revizionista anti-romaneasca, atat interna cat si externa, prin conferinte, expozitii si brosuri. Subventiona cu darnicie ziaristi straini, care scriau “bine” la adresa Ungariei si “rau” la adresa Romaniei (parca ne suna cunoscut! Evenimentele de la Targu-Mures si nu numai au fost prezentate aiurea de catre mass-media straina; la fel si “problematica transilvana”. Sa fie toate acestea dezinformari si atacuri fatise anti-romanesti? “Coincidente” nu sunt, cu SIGURANTA!).

Steagul tarii, avea sediul la Budapesta, iar conducerea centrala era formata din presedintele de onoare, arhiducele Jozsef, alaturi de Zadrawetz Istvan –episcop militar pensionar, general de corp de armata, vitez Ratvay Imre si alti senatori, ministri, prefecti, etc, in numar mare ca nici nu merita pomeniti (SSI, avea o intreaga lista, un adevarat pomelnic, ce cuprindea toti gugustiucii!). Aceasta organizatie ducea o activitate febrila, intensa si efectiva in exaltarea spiritului de revansa, cu deosebire impotriva Romaniei si a romanilor (pai, parca si popa Tokes are “obiective” asemanatoare? Aaa, nu cu siguranta, el este doar “bine intentionat” si mare aparator al “drepturilor maghiarimii de pretutindeni” –doar se stie ca sunt asa o mare natiune, raspandita in toate colturile lumii; perfect normal dealtfel, doar se trag din migratori. Au chiar si un mare erou national, migratorul hun Atilla!). Astfel, in fiecare oras si comuna din Ungaria, aceasta organizatie a ridicat succesiv, incepand din anul 1926, cate un monument spre a tine treaza amintirea tratatului de la Trianon si a protesta impotriva “ciuntirii” Ungariei (si “urmasii” lor de astazi urla la luna acelasi lucru. Din partea noastra cu dragoste, pentru toti acesti smintiti –Sic! Si degetul mijlociu!). Fiecare monument reprezenta un catarg ridicat pe un soclu. Pe soclu un basorelief cu harta “Ungariei Mari”, iar alaturi inscriptia “Asa a fost, asa va fi” (NOI ROMANII si restulLUMII, ne indoim insa! Iar la situatia economica dezastruoasa a Ungariei, otara fara resurse dar cu “vise istorice” de domeniul SF, ne intrebam: “cat va mai fi?”). In semn de doliu pentru teritoriile pierdute, steagul era coborat la jumatatea catargului, urmand a fi ridicat pana la varf numai dupa recastigarea tuturor teritoriilor, inclusiv din Croatia, Slovacia (stim cu totii ce mult “ii iubesc” slovacii astazi si cum evolueaza relatia dintre cele doua state!), intreaga Transilvanie si Banatul (hai sictir, vai de steagul vostru al “Sfantului Stefan”!), Burgenlandul si Fiume, considerand ca misiunea LOR era una “civilizatoare”. Steagul a fost ridicat pana sus in prima zi de Pasti 1939, cu ocazia alipirii Ruteniei, apoi la 15 septembrie 1940 dupa anexarea partii nord-vestice a Romaniei (steagul a fost insa coborat a doua zi fiindca “anexarea” nu era completa. N-au apucat sa-l mai inalte odata, fiindca Armata Romana s-a intors! Ce a ramas in urma civilizatorilor maghiari cunoastem cu totii, si anume masacrele de la: Treznea, Ip, Ciumarna, Moisei, Aita Seaca, Sarmasu, Ludus, Sandominic, Aghires, Huedin, Harcana, Nusfalau, Cerisa, Marca, Bretcu, Muresenii de Campie, Mihai Bravu, Huedin, Belin, Zabala, Halmasd, Santion, Cosniciu de Sus, Camar, Aghires, Sucutard, Ditrau, Suciu de Sus, Tarian, Prundu Bargaului, Catina, Rachitis, Sincai, Turda, Ozd si Gadalin. D-zeu sa-i odihneasca pe acei oameni a caror singura vina a fost faptul ca erau ROMANI!).

Aceeasi asociatie edita serii de carti postale ilustrate cu subiect revizionist si timbre ce reprezentau vederi din:Sibiu,Brasov, Hunedoara,Timisoara, etc. cu inscriptia “a fost unguresc, va fi unguresc” (hai sictir! Asta in loc de “asa sa fie”). Insigna acestei organizatii reprezenta conturul “Ungariei Mari” in care teritoriile pierdute erau indoliate (pe Internet se gasesc si astazi postate asemenea harti de catre amaratii aia care viseaza la ungurica mare).

Uniunea Mondiala a Ungurilor, avea sediul la Budapesta si era un organ de propaganda iredentista in strainatate, cuprinzand un mare numar de unguri emigrati, naturalizati in special in SUA (si astazi, diaspora maghiara de acolo este puternica, sustinand chiar si vechile idei iredentiste! Ma intreb, unde-i diaspora romana de acolo? Este, dar lipseste cu desavarsire, fiind divizata si macinata de “interese” specific romanesti), fiind infiintata in 1938 cu scopul declarat de a face un recensamant al tuturor ungurilor de pe glob (de tot rasul! Or fi avut mult de numarat?), de a-i recastiga pentru natiunea ungara si de a imprima o conduita militanta tuturor coloniilor maghiare razletite in lume (mda, cu siguranta Ungaria a fost un mare stat colonizator, dupa model Atilla!).

SSI si Biroul 2, au reusit sa stabileasca cu certitudine ca aceasta organizatie avea in realitate si misiuni de spionaj in favoarea Ungariei –acest stat primind dealtfel, mari sume de bani, colectati de catre rezidentii din marile capitale ale lumii. Serviciile romanesti au reusit performanta demna de invidiat, de a stabili in mod cert, cine erau acestia: Darago Joszef (Pittsburgh, Pennsylvania, SUA), Dezso Janos (Bridgeport, SUA), Szekely Andor (Paris), Eordogh Elemer (Toledo, Ohio, SUA), Farkas Bela (Berlin), Herczeg Sandor (Buenos Aires), Jerman Jeno (Rio de Janeiro), Kovach Gyula (Roma), Szilassy Karoly (Viena), doctor Ujlaky Ferenc (Toledo, Ohio, SUA). Si astazi, diaspora maghiara are un rol determinant in raspandirea si apararea intereselor statului ungar, ceea ce nu-i putin lucru! Ce face diaspora romana? Nimic, dupa cate stiu eu, dar mi-ar place sa ma insel…

Asociatia barbatilor ardeleni, cu sediul la Budapesta, era organizatia intelectualilor maghiari originari din Transilvania, repatriati in Ungaria dupa MAREA UNIRE de la 1 DECEMBRIE 1918 (ciudat cum astazi, intelectuali maghiari si politicieni, unii chiar de la UDMR, inclusiv europarlamentarul “roman” Laszlo Tokes, sustin sus si tare schimbarea ZILEI NATIONALE a ROMANIEI. Ii doare de-i ustura! Dar, tot ce le putem oferi este degetul mijlociu!). Aceasta organizatie desfasura o intensa activitate iredentista si revizionista, presedinte de onoare fiind generalul de brigada, vitez Hollonyi Janos (acesta avusese dea face cu Armata Romana, care l-a “periat” bine in 1919, fiind bine cunoscut Biroului 2 al MStM), secondat de comitetul de conducere compus din cinci generali pensionari, trei deputati, patru profesori universitari si multi altii, dar toti, absolut toti, fiind originari din Transilvania. Conform datelor detinute de catre Biroul 2 al Armatei Romane, numarul lor se ridica la 12000 de membri.

  Uniunea aradana, cu sediul la Budapesta, desfasura o intensa activitate anti-romaneasca, avand cateva mii de membrii si filiale la Budapesta,Szeged,Kecskemet siOradea. Organizatia era condusa de catre baronul Urban Gaspar, ajutat fiind de catre: dr. Ferenc Bela, fost subprefect al judetului Cenad-Arad-Torontal si Fischer Jozsef, general de jandarmi pensionar.

  Federatia nationala a studentilor unguri, cu sediul la Budapesta, desfasura, ca si Uniunea Studentilor dealtfel, activitate iredentista prin asociatiile afiliate: SZEFHE, DEFHE si FEFHE (Asociatiile studentilor din Secuime, Bacica si Tinutul de Sus).

Cele mai periculoase la adresa statalitatii si sigurantei Romaniei, asa cum dealtfel considerau serviciile secrete romanesti de atunci, erau grupele paramilitare maghiare, identificate atat pe teritoriul national cat si pe teritoriul Ungariei (se pare ca acestea au fost reanviate dupa 1990, cea mai puternica pare a fi “Garda Secuiasca”, din randul careia face parte si jigodia de Csibi Barna –FOST FUNCTIONAR al STATULUI ROMAN! Mare esteRomaniasi multe jigodii prospera in ea…). Acestea purtau numele de: Garda in zdrente, Vanatorii Turanici, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul” –considerata de catre SSI si Siguranta ca fiind cea mai periculoasa dintre toate si vom vedea mai incolo de ce, Asociatia generala a tiraliorilor unguri, Asociatia “Divizia Secuiasca” (Garda Secuiasca de astazi, ce-o fi!?) si Divizia secuiasca de frontiera. Toate aceste formatiuni paramilitare aveau rolul de a se ingriji efectiv de securitatea ordinii interne prin forta si teroare (inclusiv in teritoriul vremelnic ocupat al Transilvaniei), precum si de a pregati terenul in tarile vecine vizate (aici se incadra siRomania, vizate fiind intreaga Transilvanie si Banatul. Hm, parca ceva suna cunoscut si astazi in revendicarile actualelor organizatii maghiare, mai mult sau mai putin interesate de “problemele maghiarimii oropsite si deznationalizate de romani”! Sic, si degetul mijlociu!). Si daca tot se considera EI astazi oropsiti si exploatati de catre romani, haideti sa vedem ce faceau “camarazii” lor din anii *40, pe care Serviciile romanesti ii cunosteau foarte bine.

Aceste organizatii paramilitare actionau intens pe terenul consolidarii elementului ungar in detrimentul nationalitatilor conlocuitoare atat in ceea ce priveste deznationalizarea pe orice cale a acestora, cat si in organizarea prigoanei administrative, economice, confesionale si culturale impotriva lor. Deci, bai idiotilor autonomisti, propagandisti si iredentisti de astazi, cum v-a suna asta? A opera de binefacere si civilizare cumva? Lasati-o mai moale cu pogromul romanesc impotriva ungurilor si cu exterminarea culturala, etnica sau mai stiu eu ce alte pericole imense, inventate, v-a pasc din partea noastra, fiindca nu sunteti decat mincinosi, parsivi si nemernici, precum “inaintasii” vostrii, la fel de aiuriti ca si VOI. Hai sictir, javrelor!

Spre a-si asigura o forta armata in vederea realizarii scopurilor sale, Ungaria a sprijinit de la inceput organizarea acestor formatiuni paramilitare, teroriste, ce aveau in componenta lor inclusiv persoane certate cu legea si tot felul de infractori de drept comun. Aceste organizatii, “simtind” bunavointa ocrotitoare a oficialitatilor maghiare, s-au dedat inclusiv la acte de teroare, ajungand sa considere ca fiind acte de “eroism”: violul, crima, santajul, sabotajul, falsificarea de moneda straina, etc. Deci, cu alte cuvinte, nu erau decat niste JAVRE in slujba statului ungar!

De asemenea aceste organizatii, desfasurau de mai multe ori pe saptamana sedinte de “reeducare nationala” prin exercitii militare, prin care se urmarea deprinderea cu comenzile unguresti a celor care facusera serviciul militar in armata romana, iugoslava si cehoslovaca.

Aceste organizatii paramilitare aveau in compunerea lor asa-zisele “sectii speciale”, ce erau compuse din elemente anume alese si pregatite in vederea unor actiuni de terorism si diversiune dincolo de frontierele Ungariei. Echipele speciale erau compuse din intelectuali tineri si studenti de “bune” conditii sociale, precum si din elemente certate cu justitia. SSI si Siguranta, considerau aceste elemente ca fiind foarte periculoase pentru statul roman si ca atare “le aranjau” bine, asa cum vom vedea dealtfel!

Garda in zdrente (Garda Zdrentarosilor), era formata din elemente ale armatei austro-ungare, care in anii 1919-1920 alcatuisera “trupele libere” ce au actionat sub conducerea maiorului Hejjas Ivan.

Numele de “Garda in zdrente” l-a primit din cauza echipamentului felurit si uzat pe care il purtau in anii aceia membrii sai proveniti din diferite arme. Denumirea oficiala a acestei organizatii era “Uniunea Generala Maghiara de Aparare a Rasei” care isi avea sediul in Budapesta. Organul de presa al organizatiei era saptamanalul “Sorakozo”, redactat de dr. Hejjas Jeno, fratele mai mic al comandantului.

Membrii organizatiei erau recrutati din randul fostilor militari, dar si din randul celor activi, care se dovedisera a fi fara scrupule in executarea unor misiuni “delicate”, cunoscatori a cel putin unei limbi straine (inclusiv cea romana, iar SSI stabilise cu certitudine ca multi dintre acestia aveau “pregatire speciala” fiind membrii ascunsi a-i serviciilor de informatii maghiare). Ei erau lasati la ocupatiile lor civile si chemati, prin ordine emise de catre statul major al armatei ungare, in caz de conflict –vizat fiind si statul roman.

Dupa o sumara reinstruire in manuirea armelor automate moderne (provenite din ajutor german si italian, cu precadere) si a materialelor explozive, ei erau trimisi la frontiera, de unde patrundeau in grupuri de cate 30 pana la 300 in tara (“turistii” maghiari si sovietici din Decembrie 1989, multi dintre ei gasiti impuscati cu un glont in frunte si altul in inima prin padurile patriei, cu deosebire in Har-Cov, erau oare niste bieti nevinovati? Da, cum nu! Pesemne ca i-a lovit strechea si s-au impuscat intre EI, cu armele de vanatoare din dotare –asta bineanteles, daca au “existat” cu adevarat…Zvonuri si legende, deocamdata!) pentru a rascula populatia de nationalitate maghiara, a ataca persoane oficiale si a distruge comunicatiile si lucrarile de arta (sabotaj).

SSI si Biroul 2 au identificat conducatorii acestor “echipe”, trimitand de la Budapesta o lista completa si detaliata, iar informatiile arata cu certitudine ca aveau agenti la nivel inalt in capitala maghiara, cu siguranta si in randul “zdrentarosilor”. Acestia erau: maior in rezerva doctor Hejjas Ivan, fratele mai mic al conducatorului organizatiei, redactor-sef al saptamanalului “Sorakozo”; doctor Somegyi Bela (nume de cod, Boler), notar public; Scheibold Imre, inspector de politie, pensionar; Kiss Antal, reporter fotograf; Jeszenski Ferenc; Szabka Kalman, operator de film-cinema; doctor Szappanyos Jozsef, avocat; Szekely Molnar Imre, ziarist; Marton Karoly, ziarist (acesta fusese condamnat pentru falsificarea de bilete de tren, deci un infractor de drept comun); Pongrac Karoly, profesor secundar; doctor Szanto Tibor, medic la spitalul Rokus; Kabanyi Zoltan; Ditroi Zoltan, capitan de jandarmi in retragere; Markus Elemer, maior de jandarmi in retragere; Bertes Zoltan, sublocotenent activ de infanterie; Borzaonyi-Brondeisz Bela, sublocotenent de jandarmi in retragere; vitez Hajdu Istvan, ajutor de sublocotenent activ; doctor Czobor Istvan, agent secret la Prefectura Politiei din Budapesta si multi altii.

Uniforma membrilor organizatiei era compusa din costum negru, cizme, centura, caciula neagra de miel cu cap de mort, iar pe piept, in partea stanga, o insigna ce reprezenta emblema “Ungariei Mari” (interesant acest aspect. Javra de Csibi Barna apare pe Internet echipat asemanator, avand un costum negru, ca de cioclu, asemanator celui descris mai sus –costum ce ar apartine “Garzii Secuiesti”. Chiar daca nu mai poarta vechea denumire de “Garda zdrentarosilor”, Csibi Barna si cei ca el cu idei autonomiste si revizioniste, tot niste ZDRENTE raman!). Armamentul folosit de catre “zdrentarosi” consta in: pistoale-mitraliera, pistoale, pumnale, explozive, etc; Siguranta si Jandarmeria capturand mari cantitati, asa cum vom vedea in cursul acestor articole.

Inainte de a incepe dezvaluirea activitatii “Garzii zdrentarosilor” in Transilvania (multi dintre sefii acestora si dintre agentii maghiari, au disparut definitiv inRomania–soarta lor n-a mai fost cunoscuta niciodata. Sa nu-i fi iertat SSI, Biroul 2, Siguranta si Jandarmeria? Posibil, daca nu sigur, fiindca “datori” maghiarilor n-au ramas deloc!), iata ce scria unul dintre agentii de elita ai SSI, implicat in lupta de pe FRONTUL NEVAZUT ROMANESC, intr-un raport catre conducatorii de atunci ai Romaniei, nu cu mult inainte de Dictatul de la Viena: “Cred unii –nu sunt de pe la noi- ca Romania are de dat ceva cuiva, ca s-ar rupe pamant romanesc pentru a se da unor straini pentru simplul motiv ca tipa de 20 de ani (se referea la anul MARII UNIRI -1918) ca le trebuie ceva ce nu li se cuvine…Ei bine, sa se stie raspicat: nu dam nimanui nimic! Si nu dam pentru ca ceea ce avem este al nostru, dupa toate legile omenesti si divine, dupa sfanta dreptate pe care nu o vom lasa sa o franga nimeni.

ARDEALUL NU-L AVEM DE DAT PENTRU CA EL ESTE ROMANESC DIN VECII VECILOR…In sprijinul acestei afirmatii putem aduce marturia multor carturari de seama straini, printre care si unguri…Daca ni se cere pamantul romanesc sa ne socotim ultragiati si sa procedam corespunzator…O TARA NU SE DA! Se poate ciunti trupul Ardealului? Intrebati pe Mihai, pe Horia si Iancu, intrebati miile de mucenici si de eroi care au framantat sangele lor cu acest pamant romanesc, intrebati masele de tarani si lucratori care cu sudoarea fruntilor ne dau painea de fiecare zi, intrebati generatiile viitoare, intrebati muntii si vaile, intrebati Armata Romana, si toate au sa raspunda, cu glas de tunet, care va zgudui temeliile cerului: NU! ARDEALUL NU SE DA!…”.

IMPRESIONANTE aceste cuvinte, care ar fi bine sa fie citite si de catre potentatii zilei aflati in fruntea STATULUI ROMAN, UNITAR SI INDIVIZIBIL!

 

 WW

 

 

 

 

 

Visul Ungariei mari si Serviciile Secrete de Informatii aleROMANIEI (2)

Standard

 

 Dupa dobandirea dreptului de reinarmare de catre Ungaria, s-a trecut in ritm alert la reorganizarea si dezvoltarea armatei, cu sprijin masiv din partea Germaniei si Italiei. Ca urmare a masurilor intreprinse, in numai patru ani, efectivele armatei ungare au crescut de la 30000 de oameni (in 1938) la 1630000 de oameni (la 1 martie 1943), din care 570000 erau relativ bine instruiti, iar restul avand o pregatire militara redusa.

Ca baza legala pentru sporirea efectivelor mobilizabile, prin Legea pentru apararea nationala din martie 1939, s-a introdus obligativitatea serviciului militar cu stagiu activ de 3 ani, precum si obligativitatea serviciului premilitar incepand de la 12 ani; pentru instructia militara ce se facuse in mod camuflat pana in 1938, si apoi pentru instructia postmilitara, s-a infiintat –dupa cum vom vedea- asociatia Tiraliorilor. Obligativitatea serviciului militar in caz de razboi a fost extinsa pentru barbati, de la 14 la 70 de ani, iar pentru femei, de la 18 la 45 de ani. Pe aceasta baza legala, conform informatiilor detinute de catre Biroul 2, si prin incorporari si concentrari succesive, efectivele instruite au sporit an de an, astfel ca in anul 1943, ele depasisera 1500000 de oameni.

Paralel cu sporirea efectivelor, armata a fost inzestrata cu armament si material de razboi, in mare parte de provenienta germana si italiana, iar pentru aceasta s-au facut eforturi considerabile din punct de vedere financiar. Conform informatiilor detinute de Serviciile romanesti, in loc de 600 milioane pengo (moneda ungara de atunci), fond prevazut in programul de reanarmare ce a fost intocmit in anul 1938, in cei patru ani care au urmat s-au cheltuit peste patru miliarde si jumatate de pengo (circa 135 miliarde de lei, la paritatea si valoarea leului de atunci) peste prevederile bugetelor ordinare. Iata si cifrele concrete detinute de catre Biroul 2 din MStM al Armatei Romane:

-1940: 394056666 pengo =11821699000 lei;

-1941: 451500000 pengo =13545000000 lei;

-1942: 664703000 pengo =19941000000 lei;

-1943: 952906000 pengo =28587180000 lei.

Mare parte din aceste, deloc nesemnificative, erau destinate masurilor speciale menite sa creeze conditii favorabile pentru eventualele operatiuni militare contra Romaniei. Interesant este faptul ca aceste sume au crescut de la an la an, dar si mai interesant este faptul ca Serviciile romanesti erau la curent cu “interesul” deosebit acordat Romaniei, fiindca Ungaria nu s-a limitat doar la atat!

Astfel, pe frontul antisovietic au fost trimise numai trupe din vestul Ungariei, mentinandu-se pe loc cele dislocate catre frontiera Romaniei Si asta, n-a fost deloc o intamplare! Au facut acelasi lucru si inainte de Decembrie 1989, fiindca Securitatea romana avea informatii valoroase in acest sens. Iata cateva dintre aceste “Sinteze informative”: “In Ungaria, sunt de retinut aplicatiile batalioanelor de cercetare-diversiune din organica corpurilor de armata care au executat pregatire specifica ducerii actiunilor de lupta in spatele trupelor inamice, respectiv Corpului 1 si 3 Armata intre 16-18.12.1989, actiuni finalizate cu executarea unui mars incheiat in raioanele situate la 15-20 km de frontiera Romaniei. Aceleasi unitati au executat, in lunile martie-iunie, prin rotatie, o pregatire speciala la baza de instruire in teren muntos de la Rezi (12 km nord de Keszthely)”. Si Directia Operatii din Armata Romana avea informatii certe (provenite inclusiv si de la celebra Armata a 4-a din Transilvania, ce dupa Revolutie a fost numita de catre “binevoitori unguri” –armata de ocupatie!!!), care relevau urmatoarele: “Va transmit declaratia presedintelui interimar al Ungariei, Mathias Suros, facuta la manifestarile de la Budapesta, care afirma –Cu sufletul impacat, putem ajuta ardelenii care doresc autonomia. Autoritatile maghiare sprijina ca Ardealul sa devina regiune autonoma” (hai sictir, nu zau!). Prea seamana totul cu actiunile din anii *40, fiindca coincidente nu sunt nicicum! Mai departe, acel agent mentioneaza fapte care oricum nu mai au nevoie de niciun comentariu: “Ungaria actioneaza in scopul destabilizarii situatiei interne intaranoastra; cu prioritate in Transilvania (cand n-a fost asta o prioritate pentru EI?). Conducerea ungara mai actioneaza pentru internationalizarea problemei Transilvaniei, simultan cu provocarea unor demonstratii ale populatiei de origine maghiara din Transilvania (cam suna cunoscut astazi prin Har-Cov, nu-i asa?). Ungaria mai are intentia de a provoca incidente la granite, care ar putea degenera in conflict militar (se vede ca-i manca rau s-o ia pe carca din partea Armatei a 4-a care-i monitoriza indeaproape prin cercetasii proprii si nu numai!). Acest scenariu, Ungaria il are in vedere sa-l realizeze cu stirea URSS si cu sprijinul Austriei si Germaniei Federale” (ca sa vezi! Parca scenariul din anii *40 se repeta, sau este doar o simpla “coincidenta”? Exclus, dar ca si-n anii *40 singuri nu erau in stare sa miste nimic, dar si daca ar fi miscat, vai de mama lor!). Dar sa revenim la miscarile ungare din anii *40!

Totalul fortelor ramase intarase cifra la 20 de mari unitati din care 14 se gaseau la est deTisa. S-au construit fortificatii puternice la frontiera dinspre Moldova si Bucovina pe care o considerau definitiva, in timp ce pe frontiera de sud, din partea ocupata a Transilvaniei, nu s-au efectuat decat lucrari usoare de fortificatii deoarece aceasta frontiera era considerata provizorie, ei sperand sa anexeze intreaga Transilvaniei cu sprijin german. Ca urmare a acestei “dorinte”, inspre frontierele romane s-au depozitat importante cantitati de material de razboi si s-a completat reteaua de sosele si cai ferate cu noi linii de interes militar. S-au organizat numeroase formatiuni paramilitare in scopul instruirii si inarmarii populatiei ungare. De asemenea, s-au organizat bande teroriste cu ramificatii si pe teritoriul Romaniei, avand misiunea de a sustine armata regulata dupa invazie (vom vorbi pe larg despre acestea si “reusitele” lor, fiindca “cainii de paza” ai Romaniei nu dormeau pe atunci, aici intrand puternic in actiune si Siguranta –tizul mai vechi al SRI-ului de astazi!).

Satele romanesti din nordul Transilvaniei au fost depopulate de barbati valizi prin: incorporarea lor in corpul expeditionar sau in unitati de munca din Ungaria, condamnarea la inchisoare sub diverse pretexte ori prin determinarea lor sa se refugieze in Romania pentru a scapa de prigoana. Puse in legatura cu activitatea politica, diplomatica si propagandistica a regimului hortist, aceste masuri speciale, conform informatiilor Serviciilor romanesti, de la frontiera Romaniei, tradau intentiile agresive ale Budapestei. Aceasta urmarea sa ocupe prin surprindere sudul Transilvaniei si Banatul si sa puna marile puteri in fata unui fapt implinit…

Chiar si activitatea stabilimentelor militare precum: Institutul Tehnic Militar, Muzeul Militar si Institutul Geografic Militar, era subordonata in intregime realizarii acestui scop, asa cum a aflat SSI al Romaniei!!! De exemplu, primele fonduri cu care s-a inceput propaganda iredentista au fost create de principele Windischgratz cu ajutorul francilor francezi falsificati in Institutul Geografic Militar ungar (unde-i “cinstea” si “onoarea” honveda, cu care erau indoctrinati soldatii unguri!?), cu personalul si utilajul acestui institute si cu consimtamantul tacit al primului ministru, Bethlen Istvan. De asemenea, hartile Ungariei tiparite la acest institute purtau titlul “Ungaria ciuntita”. Ca sa vezi, saracatara!!!

Celelalte ministere si unitati de stat ori unitati particulare, erau obligate sa-si exercite atributiile in conditii care sa asigure infaptuirea telurilor iredentismului hortist. Un accent deosebit se punea pe activitatea de propaganda ce trebuia desfasurata in exterior prin intermediul unora dintre aceste unitati (seamana cumva cu ceea ce fac Tokes si organizatiile maghiare astazi, pe la Bruxelles ori aiurea? Coincidenta, bineanteles, ce altceva!). De exemplu, institutiile de invatamant desfasurau in exterior (asa cum a stabilit SSI) o vie propaganda iredentista prin lectoratele ungare de pe langa Universitatile din New York, Londra, Sofia, Helsinki, Lille, Amsterdam, Nijonvegen, Utrecht, Berlin, Viena, Leipzig, Roma, Genova, Torino, Bologna, Florenta, Milano, Pavia, Neapole, Padova, Venetia si Trieste, precum si prin colegiile si institutele ungare din New York, Sofia, Paris, Nisa, Berlin, Viena, Roma, Milano, Stockholm si Ankara (dar ma intreb, santajul UDMR cu invatamantul “matern” este ceva legitim si necesar? Ciudat ca limba romana nu pare a fi obligatorie pentru ei, dar cea maghiara, da!). La acestea se adaugau cursurile de vara (cele ale Universitatii de Vara si a Taberei Studentesti ”Balvanyos” de la Baile Tusnad, reprezinta oare altceva? Cum sa nu, v-a mai indoiti! Aici, premierul “statului vecin si prieten” ,Viktor Orban, sustine public „rolul stabilizator” al Ungariei in Europa Centrala si de Est, dandu-ne lectii de “regionalism maghiar” -hai sictir javra, cu regionalismul tau cu tot!) ce functionau pe langa Universitatile dinDebrecen,SzegedsiPecs, in care erau formati propagandisti straini, devotati “cauzei ungare”. La cursurile pe care le audiau, strainii erau indusi in eroare asupra adevaratelor stari de lucruri, prin teoriile false si mistificarile istorice rostite de la catedra. Schema organizatiilor iredentiste speciale, stabilita de catre SSI, Biroul 2 si Siguranta, era urmatoarea: Comitetul pentru Apararea Natiunii, compus la randul sau din “Ordinul Vitejilor” (te apuca si rasul!), Uniunea Fostilor Combatanti (aici intrau si cei care in 1919 au avut “onoarea” de a primi vizita Armatei Romane), Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii (care avea in subordine: asociatii politice speciale, precum: Liga revizionista, Steagul tarii, Uniunea femeilor ungare, Uniunea mondiala a ungurilor –ca de, erau doar o “mare nazione”, Asociatia barbatilor ardeleni, Uniunea aradana, Uniunea studentilor de la universitatile si scolile superioare ungare, Federatia nationala a studentilor unguri; dar si formatiuni paramilitare, precum: Garda in zdrente, Vanatorii turanici, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul”, Asociatia generala a tiraliorilor unguri, Asociatia “Divizia Secuiasca” – astazi denumirea de “Garda Secuiasca” parca seamana, precum si Divizia secuiasca de frontiera). Despre toate aceste “comitete si comitii”, Serviciile romanesti cunosteau TOTUL! Pentru asa ceva insa a fost nevoie de o munca titanica, ceea ce ne demonstreaza inca odata, INALTUL LOR PROFESIONALISM, asa cum vom vedea dealtfel, in randurile ce urmeaza. Cei care au facut asta, agentii serviciilor secrete romanesti merita intregul nostru RESPECT. BRAVO, CINSTE LOR!

Comitetul pentru Apararea Natiunii, a fost creat in anul 1942 cu scopul de a coordona activitatea organizatiilor speciale cu caracter paramilitar, terorist, diversionist, de spionaj, de subminare si de sabotaj, ce formau a treia si cea mai agresiva categorie de organe executive iredentiste (astazi, cand lucrurile par a merge in aceeasi directie, nu pot decat sa strig: UNDE ESTI TU, TEPES-DOAMNE!). Conducerea acestor organizatii era incredintata unor generali pensionari sau pensionati de forma, ori chiar activi care detineau si importante functii politice si administrative. Numarul celor care faceau parte din organizatiile incorporate in “Comitetul pentru Apararea Natiunii” n-a putut fi stabilit cu certitudine de catre SSI, deoarece, una si aceeasi persoana putea sa faca parte din mai multe asociatii patriotice, culturale sau paramilitare. Totusi, cu aproximatie, SSI-ul stabilise numarul acestora, la cam un milion de membrii!

Insa, daca numarul lor n-a putut fi apreciat cu certitudine, conducerea si misiunile, au fost aflate cu exactitate de catre SSI! Acest “Comitet pentru Apararea Natiunii”, ajutat de un stat-major (ce interesant!), avea ca presedinte pe Igmandy-Hegyessy Geza, general de divizie de garda, pensioner, director al Ordinului Vitejilor (sa mori de ras!). Membrii comitetului erau: general de divizie pensionar vitez (membrii ordinului purtau titlul onorific de “vitez” inaintea numelui. Titlul de “vitez” se mostenea de barbatul prim nascut din prima generatie. Odata cu obtinerea titlului primeau si o recompensa materiala. La primirea in cadrele ordinului, candidatii erau sever selectionati pentru a impiedica patrunderea elementelor indezirabile din punct de vedere al intereselor nationalist-iredentiste.Cam seamana a organizatie oculta, nu credeti?) –Takach-Tolvay Joszef, deputat al judetului Jasz; Nagys Kun-Szolnok, presedintele comisiei parlamentare pentru afaceri externe, presedintele comisiei de 36 a Parlamentului, consilier intim al regentului Horthy, presedintele Uniunii fostilor combatanti; generalul de brigada pensionar, vitez –Magasshazy Laszlo, deputat al judetului Fejer, membru al comisiei parlamentare pentru apararea nationala, membru al comisiei de 36 a Parlamentului, sef de stat major al Ordinului Vitejilor, presedintele Federatiei organizatiilor pentru apararea natiunii. Acest comitet coordona si dirija activitatea organizatiilor iredentiste speciale in conformitate cu dispozitiile mixte de la Sectiunea a II-a din Presedintia Consiliului de Ministrii si de la Ministerul Propagandei. La randul sau, Comitetul pentru Apararea Natiunii, transmitea Presedintiei Consiliului de Ministrii, Sectiunea a II-a, informatiile obtinute de la organele in subordine si facea sugestii asupra activitatii viitoare a tuturor organelor iredentiste.

Comitetul pentru Apararea Natiunii (conform datelor detinute de catre SSI si Biroul 2), avea in subordine directa trei organizatii speciale si anume: Ordinul Vitejilor, Uniunea Fostilor Combatanti si Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii. Datorita rolului lor in actiunile anti-romanesti, s-au “bucurat” de atentia “grijulie” a Serviciilor romanesti, si vom vedea asta in randurile ce urmeaza!

Ordinul Vitejilor, a fost instituit imediat dupa WW I in scopul de a cultiva traditiile razboinice (ca ungurii sunt “mari razboinici” si astazi, nici nu mai incape vorba. Drept marturie a vitejiei stau “maretele lor fapte” din A-stan!), prin consacrarea meritelor castigate pe campul de lupta. Sic!

Erau membri de drept ai ordinului toti acei care posedau decoratia de argint clasa 1 sau mai mare, in timpul WW I, la care s-au adaugat si acei care au primit decoratii ulterior, inclusiv in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Capetenia ordinului era insasi regentul Miklos Horthy, avand ca loctiitor pe generalul de corp de armata pensionar, vitez Hellbronth Antal. Ordinul isi avea sediul central in Budapesta, Palatul Regal, avand la conducere un stat major organizat pe noua sectii specializate si avea rolul de a mentine disciplina “national-morala” si a cultiva virtutile ostasesti. Organizatia avea si un organ de propaganda numit “Grupul Zrinyi”, ce-l avea drept simbol pe militarul scriitor, Zrinyi Miklos, ce publica cu predilectie brosuri si colectii de cantece indreptate fatis impotriva ROMANIEI MARI (ca i-a durut si ii doare in continuare UNIREA, nici nu ne mai indoim. Sic, si degetul aratator!), prin organul periodic de propaganda numit “Magyar Katona Ujsag” (ceva de genul “Marea Ungarie Militara” –conform traducerii Google. MARE, taica, intr-adevar!). Prin improprietarirea membrilor ordinului cu asa-zisele “loturi vitejesti” (sa mori de ras!) colonizau cu unguri regiunile anexate. Paralel se proceda la ungarizarea numelui locuitorilor de alta nationalitate, aceasta fiind o conditie esentiala a dobandirii calitatii de membru. Asta au facut si in Transilvania, iar SSI aprecia numarul acestora la 50000 de membrii!

Uniunea Fostilor Combatanti, grupa in cadrul ei pe toti cetatenii maghiari care facusera parte din armata ungara si armata austro-ungara (saracii, inca viseaza si astazi la vremurile cand faceau parte din defunctul imperiu austro-ungar –clipa lor de glorie eterna!), din “Armata Nationala” a lui Miklos Horthy si din asa-zisele “trupe libere” din 1919-1920 (printre acestea se numarau si ramasite ale celor facute zob de catre Armata Romana, venita in “vizita de lucru” la Budapesta). In organizatie erau admisi numai acei fosti combatanti care in timpul Republicii Sovietice Ungare din 1919, avusesera o comportare “demna” (ar trebui sa ne pupe si astazi “undeva”, pentru faptul ca n-au ajuns inca de pe atunci, comunisti!). Sic!

Programul uniunii prevedea, conform informatiilor culese de catre SSI, urmatoarele: mentinerea si cultivarea spiritului ostasesc maghiar; mentinerea camaraderiei intre fostii combatanti si mentinerea ordinii interne; RECONSTITUIREA UNGARIEI MARI in vechile frontiere si refacerea vechiului imperiu austro-ungar; evitarea repetarii evenimentelor din 1919 (n-au prea avut succes, fiindca Armata Romana a mai facut o “vizita” la Budapesta, participand la eliberarea capitalei). Numarul membrilor acestei organizatii a fost stabilit de catre SSI, in anul 1940, la circa 300000 de oameni! Sediul central se gasea la Budapesta, iar organul de propaganda era saptamanalul “Magyar Front” –al carui patron era, Miklos Horthy. Presedinte activ era contele Takach-Tolvay Jozsef, general de divizie pensionar care era si membru in Comitetul pentru Apararea Natiunii. Copresedinti erau: Ullein-Revitzky Antal (care avea si calitatea de sef la Sectiunii a II-a de pe langa Presedintia Consiliului de Ministrii si pe aceea de director al presei din Ministerul de Externe) si Bobory Gyorgy, consilier secret intim al regentului si fost subsecretar de stat. Vicepresedinte activ era Kertesz Elemer, prim consilier guvernamental, redactor responsabil al saptamanalului “Magyar Front”, alaturi de: vitez Golanthay-Glok Tivadar, general de brigada pensionar; vitez Toth Andras, avocat si deputat guvernamental, membru al numeroaselor organe economice de stat; Konoszey Gyula, mare proprietar, prim pretor, pensionar; vitez Martcskonyi Imre, prim consilier guvernamental, deputat guvernamental; secretar general era Lazar Emil, editor al revistei “Magyar Front”. Acesti “aparatori ai natiunii”, conform datelor Serviciilor romanesti, s-au facut cunoscuti prin activitatea lor, inca din primele zile ale ocuparii nordului Transilvaniei de catre armata maghiara, precum si in ianuarie 1942, cu ocazia reprimarii “revoltei” sarbilor din Bacica. Membrii acestei organizatii, alaturi de “Garda Zdrentarosilor” –despre ea si celelalte organizatii de “binefacere” maghiare, vom vorbi in capitolul urmator –au fost cei mai activi urmaritori si executori ai victimelor “epuratiei”, inclusiv romani, a caror singura vina era faptul ca erau…romani!

WW