Arhive pe etichete: stiri militare

Un submarin rusesc in Golful Mexic

Standard

Un submarin nuclear de atac rusesc, a navigat nestingherit cateva saptamani, in curtea din spate a SUA, Golful Mexic, fara a fi detectat de Marina Militara a SUA sau de Garda de Coasta.  Stirea  a fost facuta publica joi de The Washington Free Beacon, care citeaza surse anonime.

The stealth underwater incursion in the Gulf took place at the same time Russian strategic bombers made incursions into restricted U.S. airspace near Alaska and California in June and July, and highlights a growing military assertiveness by Moscow,” au mai scris cei de la Washington Free Beacon, pe pagina lor web.

Akula class

Sursele americane au admis ca incursiunea submarinului rusesc, arata ca sistemul de monitorizare si aparare anti-submarin american are deficiente si goluri serioase, probleme pe care aceleasi surse le pun pe seama taierilor bugetare ale administratiei Obama, taieri care pe latura AS ating 500 de milioane de dolari.

Conform cu doctrina navala americana, sarcina detectarii si urmarii submarinelor, in apele de interes strategic pentru SUA, revine US Navy. Conform acelorasi surse submarinul rusesc incriminat, este unul din clasa Akula.

Iata si parerea americanilor despre Akula class: “The Akula class is the follow on to the Victor III and remains the most capable Russian attack submarine until the newer Yasen class is commissioned,” este descrierea facuta pe sit-ul WeaponSystems.net.

Conform cu ziarul citat mai sus, submarinul rusesc a operat nestingherit in zona coastei americane o luna intreaga.

 

“The Akula was built for one reason and one reason only: To kill U.S. Navy ballistic missile submarines and their crews,” a declarat un oficial americancatre Beacon. “It’s a very stealthy boat so it can sneak around and avoid detection and hope to get past any protective screen a boomer might have in place.”

“Sending a nuclear-propelled submarine into the Gulf of Mexico-Caribbean region is another manifestation of President Putin demonstrating that Russia is still a player on the world’s political-military stage,” a declarat analistul naval si specialistul in razboiul anti-submarin Normal Polmar.

Like the recent deployment of a task force led by a nuclear cruiser into the Caribbean, the Russian Navy provides him with a means of ‘showing the flag’ that is not possible with Russian air and ground forces,” a mai completat.

 

Acum, daca stam si ne gandim un pic, este clar ca taierile bugetare executate de Obama au afectat Pentagonul, insa ar mai putea fi si o alta explicatie: militari americanii pur si simplu nu au vrut sa-l gaseasca pe rus, pentru ca mai apoi sa aiba motive sa se planga ca sunt saraci lipiti, iar siguranta tarii nu mai poate fi asigurata. Este bineinteles doar o opinie personala.

Insa in mod sigur dezvaluirea acestei situatii jenante, are legatura directa cu incercarea Pentagonului de a demonstra ca bugetul actual este un pic cam mic. Imi pot doar inchipui furtuna iscata de republicani in Dealul Capitoliului, la aflarea vestii. Mai les cei care reprezinta Florida si statele sudice, notorii sustinatoare ale republicanilor.

 

Sursa: asian-defence

GeorgeGMT

Turcii spun ca avionul lor a cazut… din cauze naturale

Standard

Dupa recuperarea unor parti din avionul F-4 Phantom, prabusit in Mediterana si mai ales dupa studierea lor in detaliu, Turcia declara ca nu exista absolut nici o dovada, a doborarii aparatului de catre antiaeriana siriana. Nici cu tunurile, nici cu rachete.

Reamintim ca aparatul F-4 de cercetare a cazut in apropierea apelor teritoriale siriene pe data de 22 iunie, si de atunci inca nu s-a putut stabili clar, daca avionul s-a prabusit datorita unor cauze interne, sau a fost doborat de AA-ul sirian.

Imediat dupa prabusire, Siria a anuntat ca aparatul a fost doborat de apararea sa antiaeriana si chiar a cerut scuze Turciei pentru acest fapt. Vinovatul prezumtiv ar fi fost sistemul Pantsir, insa acum, dupa analize foarte laborioase asupra bucatilor din epava care au fost recuperate, nu s-a putut gasi absolut nici o urma care sa sugereze ca avionul turcesc sa fi fost doborat in vreun fel  de apararea antiaeriana siriana.

 

Sursa: Ria Novosti

GeorgeGMT

Nava pe perna de aer Tuuli T-2000

Standard

Proiectul finlandez al navei pe perna de aer Tuuli iese in evidenta in primul rand prin rolul neobisnuit pe care ar fi trebuit sa-l indeplineasca: nava rapida purtatoare de rachete ce trebuia sa inlocuiasca in serviciu vedetele OSA.

In mod obisnuit navele pe perna de aer sint utilizate mai ales ca nave de debarcare datorita capacitatii de a naviga atat pe apa cat si pe sol, terenuri mlastinoase sau banchize de gheata. O problema care le limiteaza  utilitatea la un rol de nisa, foarte specializat, este autonomia redusa, mult mai mica fata de navele clasice de dimensiuni similare in principal din cauza consumului ridicat de combustibil,  fusta flexibila trebuind sa fie mentinuta in permanenta umflata.

 

Finlandezii au avut insa nevoie de o clasa de nave de atac pentru apararea litoralului,  capabile sa lanseze atacuri surpriza, bazate pe viteza si amprenta radar redusa dar care  sa opereze si in conditiile in care  suprafata apei este inghetata devenind impracticabila pentru o nava normala.

 

Nava pe perna de aer cunoscuta initial ca T-2000 si mai apoi ca Tuuli a fost proiectata de Aker Finnyards  imprumutand tehnologie de origine SUA. Cu o lungime de 27.4 metri si o latime de 15.4 metri, o greutate totala de 84 de tone si doua turbine MTU/Vericor TF-40 de 4.600CP fiecare pentru propulsie si alte doua TF-40 pentru sustentie, nava atinge atinge o viteza maxima de 50 de noduri (peste 90 de km/h).

 

Tuuli – Sursa: STX

 

Constructia din aluminiu si materiale compozite asigura atat o rezistenta crescuta si o greutate mica dar si o amprenta radar redusa.

 

Bow Thruster – Sursa : CDI Marine

 

Urma sa fie dotata cu racheta nava-aer Denel Umkhonto, nava-nava SAAB RBS-15 Mk3 si torpile sau mine. Nava avea un echipaj de 10 persoane. Contractul pentru productia primei nave a avut o valoare de aproximativ 10mil USD.

 

A fost lansata in anul 2000 si in teste a depasit specificatiile in privinta capacitatii de transport si a vitezei maxime. Cu toate acestea, schimbarea prioritatii Marinei Finlandeze spre un rol de protectie a traficului maritim care necesita nave cu o autonomie sporita a facut ca prototipul sa fie si singura nava construita, proiectul a fost oprit si s-a preferat constructia vedetelor rapide clasice din clasa Hamina.

 

Tuuli – Sursa: MilitaryImages.net

 

In masura in care Marina Militara a Romaniei urmareste dotarea cu o clasa de nave asemanatoare, date fiind conditiile din zona litoralului romanesc si a Deltei Dunarii, cu terenuri mlastinoase greu practicabile vara si suprafete inghetate iarna, proiectul Tuuli poate oferi o optiune ca baza tehnologica de plecare.   Transferul de tehnologie ar putea fi ajutat si de faptul ca proprietarul actual al Aker Finnyards, concernul sud-coreean STX detine si santierele navale romanesti de la Braila si Tulcea.

Sursa: tehnomil

 

Blestemul motoarelor-racheta pe capul americanilor

Standard

Dupa problemele pe care Raytheon le intampina cu AIM-120D AMRAAM, in privinta cedarii motoarelor la temperaturi scazute, a venit randul acum unei alte racheta americane, AIM-7 Sparrow, s-a dea batai de cap, pe aceeasi tema. Astfel Taiwanul a retras deocamdata din activitatea toate rachetele AIM-7 pe motiv de probleme la motor. De altfel Raytheon a avertizat deja clientii cu privire la posibile defectiuni.

AIM-7P Sparrow

Problema a  aparut cu mai bine de un an in urma, cand mai multe rachete s-au defectat, motoarele lor, ori nefunctionand de loc, ori avand o functionare mai mult decat proasta. Desi problema se afla in atentia fortelor aeriene taiwaneze si a producatorului, inca nu si-au dat seama ce anume se intampla, iar ca o solutie sa fie gasita, tine deocamdata de miracol.

La fel ca si in cazul AMRAAM, ATK, fabricantul motorului, spune ca acest motor este acelasi ca si in urma cu 30 de ani, si ca nu-si explica ce mama dracului se intampla, pentru ca la ei totul este bine. Ambele rachete, AIM-7 Sparrow, cat si AIM-120D folosesc motoare fabricate de catre ATK. Actuala versiune de Sparrow este AIM-7P si este folosita cel mai adeasea sol-aer, are o raza de 50 de km si o greutate de 230kg.

Pana acum au fost construite peste 50000 de Sparrov din care in jur de 20% mai sun inca operationale.

 

Sursa: strategypage

Citeste si F-22 versus Typhoon

GeorgeGMT

Revista Eurofighter -World!

Standard

A aparut revista Eurofighter world, 2/2012, pe care o puteti citi cu un singur click.

 

 

Extrem de interesanta din mai multe puncte de vedere printre care:

EF-ul la Red Flag Alaska

capabilitatile aer-sol si de adevarat multirol ale Typhoon-ului, faptul ca acest avion a fost de la inceput proiectat in rol de multirol

ce inseamna cu adevarat, din punct de vedere tehnic si conceptual, EF Tranche I si Tranche II, asta ca sa nu mai vorbim ca EF-ul nu stie aer-sol! Nu stie inca, pentrui simplul fapt ca abia in 2012 era proiectat sa stie acest lucru.

In sfarsit o gramada de informatii serioase si foarte exacte despre adevaratele capacitatii ale acestui super-avion, probabil cel mai bun din lume dupa F-22, iar daca luam in considerare ca F-22 este de fapt un pur-sange aer-aer, si daca mai luam in considerare si pretul, plus numarul de exemplare, putem considera ca Eurofighter Typhoon este cu adevarat Numarul 1.

 

P.S. Va recomand sa cititi cu atentie si comparatile facute intre EF,  Rafale si F-35, comparatie in care EADS spune ca singurul multirol real este Typhoon-ul.

Eurofighter Typhoon in Luftwaffe

 

Cel mai puternic avion de vanatoare european devine si mai puternic.

 

Eurofighter Typhoon, Tranche II, isi va creste in curand considerabil capacitatile aer-sol! Adevaratul Calcai a lui Ahile, capacitatile aer-sol ale Typhoon-ului, urmeaza sa devina istorie. Daca in conflictul libian, EF-ul a avut nevoie de asistenta Tornado, pentru ai ilumina tintele la sol cu laser, EADS s-a hotarat sa-si intareasca avionul.

Astfel  programul Phase Enhancement(P1E), are ambitii mult mai mari decat simpla crestere a capacitatii aer-sol. Se au in vedere integrarea  Litening III laser iluminator, care sa poata ghida Paveway IV si EGBU-16, in mod dual laser/GPS.

In fapt EF-ul a fost gandit de la inceput ca un avion multirol. Planul initial era ca odata cu Trache II, undeva la orizontul anului 2012 sa fie introduse capacitati crescute de atac la sol, conform  Enhanced Operational Capability(EOC).

Mai trebuie mentionat un fapt, foarte rar adus in discutie: Tranche I a fost gandit aer-aer, urmanad ca Tranche II sa aiba capacitati extinse de atac la sol, adica sa se apropie de ideea initiala a proiectului Eurofighter. Astfel nu avem motive sa zambim pentru ca in Libia Super-Typhoon-ul a fost insotit de mai batranul Tornado!

Cele 148 de aparate din prima serie(T 1), care au fost deja livrate catre cinci operatori, au totusi capacitati limitate aer-sol, astfel: britanicii pot folosi bombe Paveway II, GBU-10 si GBU-16, adica bombe ghidate laser, dar pentru acest lucru are nevoie sa-i lumineze un alt avion tinta.

Si apropos de Libia, rata de lovire a tintei a fost pentru Typhoon de 97%!

Astfel programul P1E va asigura cresterea potentialului aer-sol al apratului si in acelsi timp ii va creste si capacitatea aer-aer, intregandu-se totodata si racheta IRIS-T, care va putea fi lansata folosind HUD-ul de pe casca. Practic EF-ul va putea face fata simultan atat misiunilor aer-sol, cat si celor aer-aer, aparatul trecand de la un mod de lupta la altul printr-o simpla apasare de buton.

Mai trebuie adaugat aici ca prima tragere reala cu noua racheta METOR, va avea loc spre sfarsitul anului 2012, urmand ca in 2013 aceasta sa fie integrata completa pe Eurofighter.

 

Iar pentru cine zambeste gales cand citeste titlul, de cel mai bun avion european de lupta, nu trenbuie sa uite ca Typhhoon-ul este SINGURUL avion care a avut tupeul sa zboare demonstrativ, adica violent si in fortaj, incarcat  la capacitate cu armament. SINGURUL!!! Ailati zburau si ei, dar fara nimic sub planuri, ori faptul ca EF-ul a avut tupeul sa decoleze incarcat de lupta, spune foarte clar cine este numarul unu in Europa si cel mai probabil peste tot ce au si americanii astazi, cu exceptia F-22.

Iar radarul AESA este si el foarte aproape de integrare, si de asemenea, va fi curand disponibila si tractiunea vectorizata, la cerea clientilor.

In mod sigur este scump, dar Eurfighter Typhoon este un  Duesenberg, al avioanelor de lupta astazi.

PS Bre nu vreau sa jignesc pe nimeni, asa ca nu am de gand sa explic ce inseamna  Duesenberg…Duzi pentru prieteni! 🙂

 

Sursa: Eurofighter world

 

GeorgeGMT, cu multumiri lui Madmax

 

AAM-4B: prima racheta aer-aer auto-ghidata cu radar AESA

Standard

Dupa ce au fost primii care au introdus in dotarea unui avion de lupta operational un radar de tip AESA, J/APG-1 instalat pe Mitsubishi F2, japonezii sint acum si primii care instaleaza un radar AESA miniaturizat pe o racheta aer-aer.

Mitsubishi AAM-4

AAM-4 a fost initial conceputa pentru a inlocui in dotare rachetele AIM-7 Sparrow, produse sub licenta desi Japonia a achizitionat si AMRAAM. Nu se stie data la care varianta initiala AAM-4 a intrat in serviciu, unele surse indicand 1999, insa nu pare a fi prezenta intr-un numar semnificativ in dotare dupa cum nici AMRAAM nu a fost cumparat intr-un numar suficient pentru a inlocui rachetele Sparrow din inventar.

 

In aceste conditii japonezii au continuat dezvoltarea unei noi versiuni, AAM-4B, cerintele fiind o distanta de lansare cu 20% mai mare decat cea a AAM-4 si aproximativ egala cu cea a AIM-120B insa elementul principal era o crestere de 40%, fata de cele doua rachete, a distantei de la care radarul propriu putea incadra tinta si racheta devenea autonoma. Avantajul adus avionului lansator este de a putea intrerupe urmarirea tintei  mult mai devreme si de a evita astfel o eventuala racheta lansata de avionul tinta.

 

Cresterea razei de detectie este pusa pe seama puterii superioare a  radarului AESA fata de cel clasic, mecanic, folosit atat de AMRAAM cat si de actuala AAM-4. Nu se cunoaste exact cum se compara AAM-4B cu versiunile aflate in productie ale AIM-120, C (disponibila pentru export) si D (deocamdata doar in dotarea SUA).

AAM-4 cantareste 230kg, are o lungime de 3.67m si un diametru de 200mm. Raza maxima de actiune este de 120km.

Pentru a folosi la maxim performantele crescute ale AAM-4B, japonezii pregatesc si o modernizare a radarelor de pe F2 pentru a le aduce la configuratia J/APG-2 care beneficiaza de un procesor de semnal mai puternic si de o crestere a puterii radiate.

 

Daca japonezii vor mentine traditia preturilor extrem de mari pentru produsele militare construite local, de exemplu F2 este cel mai scump derivat al F-16, atunci AAM-4B are toate sansele de a deveni si cea mai scumpa racheta aer-aer din lume.

 

Articol: tehnomil.net

Dehlaviye, un cosmar devenit realitate pentru invadatorii Iranului

Standard
Ministrul Apararii, Ahmed Vahidi, a vizitat noua linie de productie rachetelor ghidate „Dehlaviyeh”. Specialistii considera ca aceaste ar fi o copie a rachetelor rusesti KBM 9M133 Kornet.
Vahidi a declarat ca racheta poate atinge tinte in stationare sau in miscare si are capacitatea de a penetra chiar si cele mai performante blindaje de pe tancuri, inclusiv  armura reactiva. El a mai declarat ca racheta este la fel de eficienta si impotriva buncarelor, cladirilor sau a unor aparate de zbor la joasa altitudine.
Desi Iranul nu a achizitionat in mod direct 9M133 Kornet, a avut acces la acest tip de arma prin intermediul gruparii Hezbollah, care, la randul ei , le-a obtinut din Siria.
In 2010 rapoartele au indicat o scurgere de rachete Kornet catre Fasia Gaza. Acestea au fost folosite impotriva a doua tancuri Merkava si a unui autobuz civil.
Iranul si-a demonstrat deja capacitatile de a produce pe plan local rachete antitanc de tip TOW-2 si 9M113Konkurs (ambele tipuri au fost exportate in Liban si folosite de catre Hezbollah impotriva israelienilor in 2006, cu consecinte grave pentru evrei.)
Lansatorul are un sistem de ghidaj foarte sofisticat bazandu-se pe transmiterea unui fascicul laser de mica putere. Racheta (senzorul ei mai exact)  capteaza acest tip de transmisie si nu poate fi contracarata da catre tinta.
 
Racheta Kornet-E a fost introdusa in uz din 1994, de catre compania rusa KBP Instrument Design Bureau. Raza de actiune este intre 100-5.500 m in timp ce versiunea iranaiana ,,bate” doar pana la 5.000.
Are puterea de a penetra otel cu o grosime intre 1.000-1.200 mm cu protectie reactiva.
Cantareste 27 de kg, diametrul sau este de 152 mm si lungimea 1.200mm.
Nero Flash