Arhive pe etichete: mig 21 lancer

20 iulie – Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene

Standard

Aviatorii militari sărbătoresc pe 20 iulie Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene, odată cu praznicul Sfântului Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, patronul şi ocrotitorul aviatorilor români.

Cu acest prilej, la Monumentul Eroilor Aerului din Bucureşti, din Piaţa Aviatorilor, va avea loc vineri, 20 iulie, începând cu ora 09.30, un ceremonial militar şi religios, în cadrul căruia vor fi depuse coroane de flori în memoria tuturor eroilor aerului, militari sau civili. Ca în fiecare an, în garnizoanele unde sunt dislocate flotile aeriene se organizează demonstraţii aviatice şi expoziţii tematice de cinstire a eroilor aerului.

Aviatori militari vor participa sâmbătă, 21 iulie, de la ora 19.00, la spectacolul aerian „Bucharest International Airshow 2012”, organizat de Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, pe Aeroportul Băneasa. Detaşamentul Forţelor Aeriene va demonstra, pe durata a aproximativ 50 de minute, capacitatea de acţiune a aeronavelor, prin prezentarea în zbor a următoarelor secvenţe: demonstraţie de acţiune tactică pentru căutare-salvare prin luptă şi de poliţie aeriană; demonstraţii acrobatice cu MiG-21 LanceR, IAR-99 Şoim, IAK-52, IAR-330 Puma şi C-27 J Spartan.

Ziuaveche

Asii Aviatiei de Vanatoare A Romaniei: Dorel Luca!

Standard

Era o zi de vara, intr-un an in care Fortele Aeriene Romane aveau in dotare mai mult de 100 de avioane supersonice. Care si zburau. De fapt, incepeam sa ne mandrim, pe buna dreptate, cu noua faza a batranului MiG-21, celebrul de acum LanceR.

In aceasta zi, la final de luna august, baza aeriana Kecksemet a fost martora unei “confruntari” mai putin obisnuite, insa indelung asteptata. Stiu, confruntare e mult spus, de aceea am folosit si ghilimelele. De o parte, era reprezentantul gazdelor – generalul locotenent Kositzky Attila, comandantul Aviatiei Militare Maghiare, pilot foarte experimentat cu aproape 3.000 de ore de zbor la activ. De cealalta parte se afla comandorul Dorel Luca, poate cel mai bun produs al scolii romanesti de zbor la nivelul aparatelor supersonice, si noul, pe atunci, MiG 21 LanceR.

Pe langa statutul de gazda, Attila avea si avantajul tehnicii. Desi LanceR-ul romanesc era altceva la capitolul avionica, asa cum se stie partea mecanica a ramas neschimbata. Iar generalul maghiar, cu al lui MiG 21 BIS, era avantajat de puterea superioara a “pasarii” sale.

Comandorul Luca se urca in avion pentru o “sesiune” de antrenament premergatoare evolutiilor din spectacolul propriu-zis de la Kecksemet ’98. MiG-ul, docil ca intotdeauna atunci cand se afla la mansa Luca, se aliniaza in axul pistei, incepe rulajul si tasneste spre cer.

– Nem, nem, nem!, striga ungurii, piloti si ei de 21.

In partea romana, un usor moment de panica, nestiind ce a generat reactia gazdelor.

– Nu se poate! Ce motor ati pus pe avion atunci cand l-ati modernizat? Asta sigur nu e acelasi Tumanski!

Moment de destindere pentru romani, care le explica omologilor lor ca LanceR-ul a suferit modificari de genul acesta, avionul fiind modernizat la cspitolul avionica.

– Nu se poate. Sigur e alt motor pentru ca avem si noi MiG-uri 21 si stim ce se poate scoate din ele. Cand aterizeaza domnul comandor mergem sa ne uitam la avion.

Evolutia lui Luca a fost, ca de obicei, senzationala. Mai mult, urmarindu-l pe pilotul roman ungurii scapau involuntar cate un “nem”, convinsi fiind ca urmaresc un avion total diferit de cele pe care le au ei in dotare. Se termina si evolutia, LanceR-ul vine precis la aterizare iar gazdele, glont la avion, sa verifice motorul. Musca nu s-a mai auzit dupa ce au constat ca este vorba de exact acelasi motor pe care il au si ei!

Am ales sa incep cu aceasta relatare, reala, tin sa precizez, pentru a sublinia de la inceput calitatile pilotului Dorel Luca. Pilot care, in data de 6 iulie, isi serbeaza ziua de nastere, din pacate pentru noi, cei care il admiram si il stimam cunoscandu-l doar din evolutii si povesti, departe de mansa 21-ului mult-iubit.

Continuarea articolului pe  AviatieMagazin

MIG-21 LanceR o solutie inca viabila pentru Romania ?

Standard

In ultimul timp, mai ales in mediul politic si decizional, se tot vehiculeaza ideea ca Romania nu are bani pentru achizitionarea de avioane de lupta noi iar ideea de offset pare ignorata intentionat in orice discutie sau dezbatere.

In situatia in care se decide totusi achizitia a doar 15-20 de aparate de lupta la mana a 2-a sau noi, numarul acesta este de departe insuficient pentru a pastra activa o aviatie si un numar decent de piloti, 48 fiind minimul pentru a considera ca Romania mai dispune de o aviatie iar 110 fiind palierul dorit pentru a fi inca o forta aeriana decenta.

MIG 21 Lancer (www.rospotters.ro )

Pentru a da ragaz de 5-8 ani pentru cresterea PIB-ului dar si a bugetului apararii care sa permita o inzestrare decenta, poate ca ar trebui sa ne gandim daca MIG – 21 Lancer trebuie cu adevarat pensionat sau ar fi interesanta o noua modernizare a unor aparate MIG-21 cu putine ore de zbor, sau un program de tip MIG29 Sniper pentru 35-40 de aparate. Poate ca astfel regandita situatia, nu ar fi totusi un capat de lume iar Fortele Aeriene Romane isi vor pastra un efectiv suficient numeric si profesionist.

MIG 21 -93 (a se observa partea frontala a cabinei) (www.rusarmy.com )

Din punct de vedere economic, pentru a impulsiona Aerostar S.A. dar poate si Avioane Craiova, ar fi de preferat poate un program Lancer 2/Plus la ultimul standard de echipament israelian pentru 45-50 MIG-21 Bis / 93 Bison (Tumansky R-25-300 40.2/69.6 kN http://en.wikipedia.org/wiki/Tumansky_R-25 ), J-7E/G sau MIG-21 97(Klimov RD-33 – 50.0 kN / 81.3 kN)  putin zburate si produse in anii ’80, luate la pret foarte mic din India (225 bucati Bis), China sau alte tari. Astfel am putea folosi inca vreo 10 ani niste avioane mai putin pretentioase si mai ieftine, pana ne completam prin achizitii „efectivul” de 48 avioane multirol si acestea pot fi eventual retrase din serviciu la sosirea generatiei a 5-a.

J-7

In acelasi timp, programul de modernizare Lancer 2/ Plus poate duce la instalarea unei solutii similare sau compatibile de avionica/radar si pe avioanele multirol care sunt achizitionate si urmeaza a fi modernizate, de tip F16, Jas-39 sau care vor fie ele, in cazul cumpararii de avioane in uz sau a unor variante customizabile in functie de nevoile Fortelor Aeriene Romane.

MIG 21 Bis croat (sursa Wikipedia)

O modernizarea suplimentara a MIG-21 Bis a existat ca si Concept 97, dotat cu un motor RD-33 de 80kN similar cu cel de pe MIG-29, iar in simularile de lupta aeriana se spune ca acesta s-a comportat excelent, facand fata cu brio lui F16 si chiar surclasandu-l. Cresterea puterii motorului este esentiala in contextul unui dogfight, MIG-21 fiind dominat net la acest capitol de catre majoritatea avioanelor de lupta de generatie 4-4,5 care au un raport tractiune/greutate unitar sau chiar usor supraunitar. La masa actuala a MIG-21 un motor de peste 70kN ar putea reduce semnificativ acest handicap.

Posibila evolutie a “liniei” MIG-21

Insa cea mai moderna varianta in uz a MIG-21 este cea chinezeasca, sub denumirea de  ChengduJ-7E/G . Specialistii chinezi au modernizat permanent, in variante succesive, MIG-ul 21 autohton J-7, varianta G  continand o serie de imbunatatiri consistente ale design-ului si materialelor din structura, aceasta varianta intrand in serviciu in 2003:

J7 (jumatatea de jos) comparativ cu MIG21 (cea de sus) – de remarcat aripa dublu delta

•             Inlocuirea aripii delta simple cu o aripa dublu delta, asa cum se vede in schita de mai sus, ceea ce a crescut suprafata aripii cu cca 8%, spatiul pentru combustibil (de la 2080kg la 4165kg ) dar si aerodinamica si manevrabilitatea avionului cu 45%

•             Folosirea de materiale compozite moderne in structura avionului, iar rezistenta structurii a urcat de la 7g la 8g

•             Motor mai puternic, de aproape 70kN

•             Capacitatea de a folosi rezervoare conforme detasabile

•             Raportul tractiune/greutate a crescut de la 0.8 la 0.9

•             Viteza de urcare a crescut de la 155m/s la 195m/s

•             Raza de zbor a crescut de la 1500km la 2200km

•             S-a inlocuit parbrizul din 3 bucati cu o singura piesa, pentru a creste vizibilitatea pilotului

•             Electronica de lupta are multe echipamente de provenienta israeliana, cum ar fi radarul de control al focului EL/M2001

J7 E/G

A mai existat si o incercare a Pakistanului de a dezvolta o noua linie, pornind de la proiectul chinezesc Super-7, cu ajutorul celor de la Northrop-Grumann si CATIC, proiect numit Sabre2:

http://en.wikipedia.org/wiki/Project_Sabre_II

Project_Sabre2 evolution

Super 7

Varianta pakistaneza a MIG-21/J-7

Designul F-7 a suferit modificari semnificative, cu mutarea prizelor de aer in lateral pentru a face loc in bot sistemelor de pe F-20 tigershark2. De asemenea, se planifica inzestrarea cu un motor GEF404 sau PW1120, pentru imbunatatirea performantelor, dar si cu un PW1216 de 71kN cu postcombustia proiectata in China.. Aceste modificari au dus la asemanarea lui F-7M Sabre II cu Guizhou JL-9. In plus, proiectul includea cresterea suprafetei aripilor, radar APG-66, flaps-uri de lupta, puncte de acrosaj suplimentare, combustibil suplimentar, tren de aterizare cu roti mai mari, cupola cabinei stil F20, arnajment tip F16 al comenzilor in carlinga, etc, costul total “flyaway” estimate fiind la 10 mil.$ la inceputul anilor ’90.

MIG 21M advanced? Sau design de plecare pentru J-10?

Pornind de la exemplele de mai sus, cu un motor mai puternic si cu anumite modernizari MIG-21 ar putea reprezenta inca ani buni o amenintare pentru orice forta aeriana a lumii. Dincolo de programul standard de Lancer-izare, anumite ranforsari si modificari suplimentare ale structurii si invelisului ar putea ajuta la cresterea performantelor aerodinamice, scaderea masei totale, imbunatatirea vederii pilotului si reducerea semnaturii radar. Mai jos am schitat o lista de posibile modificari ale MIG-21ca parte a programului Lancer 2/Plus :

–              modificarea sectiunii conului catre una mai putin vizibila radar, modificare ce impacteaza si forma admisiei, necesitand modificarea primelor sectiuni ale botului

MIG-21-2020 – deviant art – exemplu de modificare a sectiunii conului

O varianta modificata radical – MIG41 – deviant art – a se observa forma “stealth” a conului

–              adaugarea unor minisuprafete portante in fata imbinarii aripilor pentru cresterea portantei (vezi F20/F18) dar si a capacitatii de stocare de combustibil, eventual modificarea aripii in dublu-delta

Minisuprafete portante pe MIG21 folosit pentru studierea aripii TU-144

–              modificarea si marirea stabilizatoarelor orizontale pentru cresterea manevrabilitatii

–              adaugarea unor mini-suprafete canard de comanda in fata aripilor, eventual sub cabina (vezi design-ul EF Typhoon, sau imaginea MIG21-M de mai sus), pentru a ajuta la cresterea manevrabilitatii

–              cresterea numarului de puncte de acrosaj, eventual prin utilizarea capetelor aripilor si eventual a jonctiunii intre fuselaj si minisuprafetele portante/aripi

–              ranforsarea suplimentara a structurii pentru a suporta un numar mai ridicat de G-uri

–              inlocuirea anumitor sectiuni de tabla cu materiale noi, inclusive pe bordurile de atac

–              inlocuirea comenzilor clasice si cablurilor cu sisteme fly-by-wire de ultima generatie (parte a vechiului program Lancer)

–              inlocuirea cabinei standard cu una cu vizibilitate marita

–              instalarea unui motor de 70-80kN, pentru a creste raportul tractiune/greutate, atat de util in lupta aeriana

O sugestie de evolutie a MIG-21 prin inglobarea de elemente moderne : MIG21-2020

O parte din aceste modificari, ar putea fi prea costisitoare si s-ar putea implementa facil doar daca s-ar putea dezvolta o noua versiune derivata din MIG-21, incorporand insa invatamintele si tehnologia generatiei a 4-a sau 4,5. Dar probabil aceasta nu ar fi cea mai buna cale, rezultatul fiind acela de a produce un avion de generatia a 4-a care va intra in serviciu destul de tarziu, in timp ce alte tari au generatia a 5-a… O parte dintre propunerile de imbunatatire a design-ului MIG21 ar putea duce si la definirea unui avion multirol de generatia a 5-a, concurent al F35 dar la un cost mai redus, insa este putin probabil ca Romania sa poata porni in urmatorii ani un program de cercetare si productie a unui avion propriu, solutia mai probabila fiind parteneriatul cu alte 2-3 tari ce au nevoi similare. Insa lectiile MIG-21 nu trebuiesc uitate daca se doreste un nou avion de lupta care sa se bucure de un succes similar!

Concept derivat MIG21 (creat de pasionati) posibil concurent al F35 : MIG41

Un alt avantaj al retehnologizarii MIG-21 la un standard apropiat de F16I Sufa sau chiar superior (radar AESA) ar fi re-modernizarea liniei Aerostar Bacau. De asemenea, o posibila implicare a Avioane Craiova ar putea veni pe linia producerii unui trainer supersonic low-cost pe structura MIG21, similar cu programul chinezesc Guizhou JL -9, sau o productie sub licenta a unei variante modificate a acestuia, cum ar fi cea cu prize de aer DSI (Diverterless Supersonic Inlet), care par déjà  sa fie incluse si in programul standard.

Guizhou JL -9

Iar o dezvoltare mai serioasa a programului ar putea duce la un avion nou, bivalent trainer/fighter, chiar spre ceva similar cu JF-17 sau chiar J-10, depasind posibilitatile de evolutie si modernizare directa a liniei MIG21/ J7-G.

Guizhou JL-9/FTC-2000 Mountain Eagle – third-generation advanced trainer

Cred ca este interesant de vazut caracteristicile acestui trainer supersonic derivat din MIG-21, doar ca sa ne facem o idee cum pot fi refolosite concepte si tehnologii mai vechi pe care le stapanim si noi, ca industrie, pentru a dezvolta produse noi…

Caracteristici generale – Guizhou JL-9/FTC-2000 Mountain Eagle

Crew: 2

Length: 14.55 m (47 ft 8.83 in)

Wingspan: 8.32 m (27 ft 3.55 in)

Height: 4.1 m (13 ft 5.41 in)

Empty weight: 4.96 t (10,935 lb)

Loaded weight: 7.8 t (17,196 lb)

Max. takeoff weight: 9.8 t (21,605 lb)

Powerplant: 1 × Guizhou Liyang WP-13F(C) afterburning turbojet

Dry thrust: 44.1 kN (9,914 lb)

Thrust with afterburner: 66.7 kN (14,650 lb)

Performance

Maximum speed: Mach 2

Cruise speed: Mach 1.6[citation needed]

Range: 2 500 km (1,553 mi)

Service ceiling: 16,000 m (52493 ft)

Rate of climb: 260 m/s ()

Thrust/weight: 0.85

JL-9 in zbor

In fine, cea mai ieftina solutie ar fi doar prelungirea resursei de zbor pentru 26-48 de MIG21 Lancer din actuala inzestrare si un minim de upgrade-uri la electronica, eventual inlocuirea radarului ELTA EL/M2032 cu unul mai modern, poate EL/M 2052 (AESA), ambele radare fiind folosite pe HAL Tejas, ceea ce indica o compatibilitate de dimensiuni si masa.

Insa daca dorim totusi un salt real de tehnologie aeronautica, avionul cel mai apropiat de “modelul” MIG21 este Saab JAS-39 Gripen, descendent al filosofiei F20 Tigershark 2. Este putin important daca vorbim de Saab JAS-39 A/B sau /C/D, deoarece structura aeronautica este identica – diferentiata de sonda de alimentare in zbor (31 de avioane A fiind programate la modernizare catre varianta C), pentru noi important fiind sa luam avioanele fara electronica si la pret cat mai redus, pentru a le putea moderniza la un standard adaptat nevoilor Romaniei.

Date Gripen NG

O componenta importanta poate fi participarea Romaniei la programul Gripen NG si definirea unei variante specifice, iar ca parte a offsetului sa primim si sa modernizam in tara cateva zeci de avioane mai vechi (dintr-o baza de 264 existente in serviciu, din care 204 in cadrul Fortelor Aeriene Suedeze), detinand  o rezerva de 3000 de ore de zbor.

Gripen E/F NG

Demn de mentionat este ca exista un program de upgrade ce prevede trecerea variantelor A/B/C/D la standard NG (existand intentia din partea Fortelor Aeriene Suedeze pentru un upgrade de 70 de bucati – vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Saab_JAS_39_Gripen ), chiar daca NG-ul este un avion cu anumite modificari semnificative fata de variantele C/D, cum ar fi spre exemplu scoaterea trenului de aterizare din zona aripilor, escamotarea sa ocupand din volumul aripii, volum ce poate fi folosit la extinderea cu 40% a rezervorului de combustibil si deci la extinderea razei de actiune, precum si adaugarea a 2 piloni de acrosaj greu pe fuselaj (despre o abordare similara vorbeam si in cazul articolului despre F20 Tigershark 2, pentru extinderea razei de actiune si a punctelor de acrosaj).

Totusi, sa fie acesta sfarsitul carierei avionului MIG-21 in Romania, sau chiar cantecul de lebada al aviatiei militare romanesti?

As mai adauga faptul ca desi un facelift la MIG -212 LanceR pare o idee proasta, ea ar pute sa nu fie chiar asa. Ganditi-va ca pentru a achizitiona F-16 olandeze, la pret mic adevarat, tot ar trebui sa punem jos circa 1 miliard de euro per total, infrastructura, piloti, tehnicieni, etc, bani pe care nu-i avem. Ori pentru MIG 21 suntem deja pregatiti si avem cam tot ce ne trebuie. Ori decat sa ingropam un milliard de euro in cinspe cazaturi de Falconuri, mai bine bagam cateva zeci de milioane in 24 de MIG 21 LanceR II.

Nemaivorbind aici, ca o flota mica de F-16, nu ne ofera nici o siguranta cu privire la urmatorul avion al RoAF si astfel bagam un miliard de euro in niste avioane care vor zbura cativa ani, in timp ce remodernizarea Mig-urilor are ca avantaj faptul ca avem totul de-a gata cu exceptia avioanelor.

Adica daca tot ne-am hotarat pe sh-uri, macar sa fie sh-urile noastre, nu gunoiul altora la pret de caviar!

Marius Zgureanu

Salvarea economica a Romaniei: OFFSET-ul! Programul economic care ar scoate Tara din criza si ar oferi din nou slujbe celor tineri.

Standard

Intrarea in Zona Euro a Romaniei, motiv de veselie?!

Pai ar putea fi, insa cu o singura conditie: o industrie foarte performanta, competitiva si creatoare de bunuri de larg consum performante tehnologic. O industrie pe model german, care sa poata vinde la export doar datorita calitatii si inovatiei prezenta in produsele sale si asta deoarece, odata cu iesirea leului de pe piata, BNR-ul nu va mai putea subventiona exportatorii prin politica de curs, practic nu se va mai putea lasa euro sa creasca in raport cu leul, pentru a masca lipsa de competitivitate a unei parti din industria romaneasca.

Odata cu euro multi vor pune cruce afacerilor lor balcanice, unde principiul “merge si asa”, sau exporturile care erau pe val datorita subventiei mascate prin cursul de schimb, se vor duce dracu in primul an.

Asadar vrem euro, vrem o economie stabila cu o moneda care sa nu ne dea palpitatii, vrem dobanzi decente la imprumuturi?! OK, da atunci inainte sa intram in euro ne trebuie o economie industrializata, moderna si producatoare de bunuri cu adaos mare de inteligenta, nu de forta de munca ieftina, nu de lohn industrial.

Pai si ce facem?! Ca vremea in care statul baga bani in economie sau construia fabrici a fost…impuscata! Investitile straine, atatea cate mai sunt, se duc unde vor ele, acolo unde banii se fac repede si, la o adica, isi pot lua zborul in cateva luni, vezi cazul Nokia. Ori noi vrem investii mari, pe termen lung, inalt tehnologizate, vrem ca anumite ramuri industriale si agricole sa prospere, vrem ca banii sa meraga acolo unde ar propulsa Romania cu mult inainte, stabil si pe termen lung.

…sau

F-16 Viper, foto: LM

Raspunsul este: OFFSETUL! Singura sursa de bani pentru investii disponibila acum.

O solutie in aceasta dilema ar fi si este de fapt OFFSET-ul, generat de posibile contracte de achizitie de tehnica militara necesara modernizarii Armatei. Asa cum stim cu toti, Armata Romana are urgenta nevoie de tehnica noua, in cantitati mari, pe sume uriase. O estimare mai grosiera arata ca pentru a avea o dotare decenta, ca numar si calitate, investitile pe care bugetul statului ar trebui sa le faca, in urmatorii ani, in inzestrarea Armatei depasesc 30 miliarde de euro.

Bineinteles ca o astfel de suma iese din discutie ca fiind alocabila direct prin bugetul de stat. Pentru asa ceva trebuie minte si planificare.

OK sa presupunem ca Romania contracteaza credite in valoare de 30 de miliarde de euro si doteaza Armata la superlativ, mai presupunem ca dobanzile la aceste credite, garantate de guvernele companiilor producatoare de armament, sunt sub 2%. Ca un exemplu acum cateva zile Germania s-a imprumutat de pe piata libera cu o dobanda de sub 1%!

Ce sa faca Romania cu offsetul in valoare tot de 30 de miliarde?! Pai in primul rand trebuie respectate cateva reguli:

  1. Investitile generate de offset sa se faca prin negociere directa, adica Romania sa aiba o vorba de spus despre domeniul unde se vor face
  2. Produsele care vor fi construite in Romania sa aiba cel putin 60% din valoare finala in componente produse tot la noi, asta ca sa fim siguri ca nu ne pricopsim iarasi cu o “investitie” de tip lohn, adica de tip Nokia
  3. Graficul realizarii si puneri in productie a investitilor sa fie direct corelat cu graficul rambursarii ratelor la imprumuturi, sa nu patim iarasi o belea  gen Ford Craiova. Nu faci investitia, nu platim ratele, o faci jumate’, tot jumatate platim si noi
  4. Lucrarile de infrastructura negociate sa fie in parteneriat public-privat

Cei 30 de miliarde avuti la dispozitie ar insemna cresterea datoriei de stat a Tarii undeva spre 60 de miliarde, sub pragul critic de 60% din PIB, asadar probleme nu am avea.

Dar ce sa facem cu 30 de miliarde?! Adica unde sa negociem cu companiile investitoare sa bage banii?

Undeva la 2-3 miliarde, poate chiar spre 4-5, ar trebui investiti in capacitatile noastre de productie militara. Va trebui sa obligam firmele respective ca o parte cat mai importanta din respectiva arma sa fie construita in Romania. Mentenenta si munitiile ar fi obilgatoriu de facut in Romania si de asemenea ar fi de discutat anumite parteneriate si pentru viitoare livrari catre terti.

Este vorba aici de retehnologizari, mariri de capacitate de productie, creeare de altele noi. Ideea cea mai buna ar fi privatizarea industriei militare, nu in totalitate, cu obligatii de productie si mentinerea specificului unitatii respective. Asta ar insemna locuri de munca bine platite, o anumita independenta, macar si partiala, a industriei militare romanesti si exporturi, adica bani multi si pe termen lung, din integrarea industriei romanesti, in lantul logistic si de productie al companiei mama.

Restul de 24 de miliarde…sunt oricum putini pentru o renastere industriala, dar sunt un inceput foarte promitator. Ideea din spatele unor astfel de planuri de investitii, nu este ca tu Romania sa produci masini de spalat, ci sa oferi conditiile necesare unor astfel de productii. Mai exact ar trebui avuta in vedere infrastructura majora: autostrazi si cai ferate, porturi, antrepozite, zone libere.

Constructia unor autostrazi: Timisoara-Craiova-Bucuresti, Cluj-Suceava-Iasi-Galati-Constanta, faimoasa autostrada Transilvania si de asemenea modernizarea infrastructurii feroviare pe principalele linii comerciale ale Romaniei: Constanta-Bucuresti-Brasov-Cluj-Ungaria, Constanta, Suceava, Bucuresti-Craiova, Craiova-Dunare, modernizarea catorva porturi dunarene, extrem de necesare comertului tot mai vioi pe fluviu, ar inghiti putin peste 15 miliarde de euro, dar in cativa ani aceasta infrastructura moderna si fiabila, construita numai prin parteneriat public-privat, ar propulsa economia romaneasca ca o racheta. Comertul la Marea Neagra, unde portul Constanta este deja ceea mai mare vedeta locala si transportul pe Dunare ne-ar aduce miliarde de euro pe an, iar daca aceste investitii ar fi cuplate cu dezvoltarea in zonele portuare, deja modernizate, a unor zone libere de productie si reexport…fratilor, l-am prinde pe Dumnezeu de un picior!

Nemai vorbind ca autoastrazile sunt investiti de tip multiplicator, mai exact un euro investit in sosele, aduce in maximum 10 ani intre 5-10 euro la PIB, prin dezvoltarea zonelor adiacente, prin cresterea competitivitati economice, datorita transportului rapid si ieftin, prin slujbele generate. Iar o dezvoltare economica baza pe infrastructura este o dezvoltare solida si sustenabila, nu ca cresterea economica din anii 2004-2008, genearata de specula si credite idioate.

A treia mare directie de investiti ar fi capacitatile industriale nou-dezvoltate, bazate pe negocierea offsetului. Aici trebuie sa fim destepti si sa cerem numai investitii a caror amortizare se face in multi ani, fabrici adica, si asta datorita faptului ca nimeni nu-si va inchide o capacitate de productie noua si moderna, adica cea deschisa la noi, in detrimentul uneia mai vechi din alta tara. Avem nevoie de industrie, dar nu orice forma de industrie.

Romania poate deveni rapid un mare producator agricol, are cel mai bun pamant, are apa, are o clima buna, asadar ar trebui sa avem si o industrie solida agrara. Avem nevoie de producatori locali integrati de utilaje agricole, de la sape, la elicoptere utilitare, de o industire moderna de ingrasaminte, de silozuri noi si mari, pentru a putea vinde doar atunci cand pretul produselor agricole este ridicat, nu imediat dupa recoltare.

Asadar fabrici de tractoare, combine agricole, sisteme de irigatii moderne si daca suntem intradevar foarte destepti vom pune si conditii ca un anumit procent sa fie exportat, sa zicem +50% .

De asemenea nu ne-ar strica inca 1-2 fabrici de automobile, fabrici de produse de larg consum, usor exportabile: industrie chimica, cu accent pe industria comestica, o foarte mare aducatoare de plus valoare, constructii de nave in santierele dunarene, industria comunicatiilor: televizoare, telefoane, etc, etc.

Am putea avea zeci de mii de locuri de munca in industriile viitorului: telecomunicati, electronica, auto, chimica, si toate aceaste cu obligativitatea ca macar 50% din produs sa fie facut in Tara.

O astfel de explozie a investitilor directe ar crea zeci de mii de locuri de munca direct si sute de mii de locuri de munca in secundar, prin dezvoltarea pe orizonatala a industiilor adiacente si a serviciilor conexe.

Am putea revitaliza intregi zone georgrafice si ramuri industriale care acum nu mai exista. Am avea din nou sansa de fi o natiune industrializata si un viitor adevarat in fata, mai ales pentru tanara generatie. Ar fi din nou bataie pe locurile de la Politehnica, am avea din nou o clasa de ingineri bine pregatiti si care ar avea un viitor serios la ei in tara.

Faptul ca industria este viitorul si ca nu poti avea o clasa de mijloc bazata pe dezvoltarea IMM-urilor, fara o mare industrie bine dezvoltata, este absolut evident pentru oricine. Serviciile, atat de laudate in Occident, nu fac decat sa invarta bani, bani creati insa de industrie si agricultura. In realitate serviciile nu produc bani, nu produc nimic, nu fac decat sa rostogoleasca plus valoare create in ramurile direct productive.

Asadar industria grea, industria producatoare de bunuri de larg consum, de utilaje, etc, este baza de la care putem construi o economie flexibila, constituita din mici afaceri de familie. In Germania, mama tuturor statelor industrializate din Europa, sunt peste 3,5 milioane de IMM-uri, care acopera peste 60% din personalul angajat. Dar aceste mici afaceri de familie sunt grupate pe langa imensele concerne industriale germane: Siemens, Mercedes, industria metalurgica, cea constructoare de masini, industria chimica.

IMM-urile sunt intradevar modul de trai decent al secolului XXI, insa ele au nevoie de ancore si beneficiari mari.

Cum poti face acest lucru, de unde sa obtina Romania, mai ales pe aceasta criza care nu se mai termina, fondurile si expertiza necesare pentru o reindustrializare serioasa?! Pai optiunea noastra este OFFSETUL generat de reinarmarea masiva a Armatei Romane.

Nu este simplu, dar se poate face! Si se poate face in asa fel, incat peste 20 de ani, sa fi platit deja cei 30 de miliarde de euro imprumutati, dar sa fi ramas cu o economie sanatoasa si multivalent dezvoltata, o economie industrial-integrata.

Poate ca va ganditi ca Romania nu poate obtine astfel de finantari si avantaje economice, ca ar fi prea frumos sa fie adevarat! Si aici va inselati! Romania a primit deja o astfel de propunere, exact pe principlile despre care am vorbit mai sus.

SAAB a oferit Romaniei, intr-un cadru oficial si cu garantia Guvernului Suediei in buzunar, o oferta pentru achizitia de 48 de avioane de lupta JAS 39 Gripen. Astfel SAAB-ul ofera urmatoarele:

-credit guvernamental suedez, cu o dobanda de sub 2% pe an

-doi-trei ani de gratie, in care Romania nu plateste absolut nimic

-ratele anuale vor fi calculate elastic in functie de mai multi parametri, astfel:

-crestere/scaderea economica aTarii

-gradul de realizare a offsetului

-gradul de respectare a angajametelor (nivel de productie, numar de angajatii, exporturi, etc), pe care investitorul le-a realizat sau nu.

Mai clar platim in functie de cresterea economica interna, si in raport cu respectarea angajamentelor luate de catre investitor in cadrul programului de offset.

Si bineinteles ave si exemplul polonez, la achizitionarea de avioane F-16! Daca polonezi au putut, pe noi ce dracu ne impiedica, daca Suedia ne ofera, noi de ce nu acceptam?!

Astfel am avea o aviatie nou si performanta, investiti industriale noi si performate, locuri de munca, cu miile bine platite, ca doar aia nu vin sa faca ciorapi si chiloti in Romania, ci produse industriale, iar in aceea ramura economica este nevoie de muncitori si ingineri bine calificati, de unde rezulta si salarii pe masura, iar mai departe rezulta CRESTERE ECONOMICA REALA, INDUSTRIALA ADICA, nu specula imobiliara si credite cu buletinul. Rezulta o economie de tip Nordic, Germanic si nu una de consum pe datorie de tip sudic.

Iar pe modelul celor de la SAAB am putea sa lucram pe mai departe cu Suedia: fregate, corvete, submarine, rachete anti-nava si alte echimapamente militare de super-top, pot fi prinse intr-un contract-cadru mult mai amplu cu comapanii suedeze.

Viitorul, ca de altfel si viata noastra, se afla in proprile noastre maini! NOI si numai NOI hotaram ce ni se intampla, restul e…can-can! Doar prosti si ratati, oameni slabi in general, se lasa dusi de val, merg pe mana destinului. Oamenii adevarati, puternici si mandri, siguri pe ei insisi, isi fac soarta cu propriile lor maini. Ei nu se duc unde ii duce curentul, ci ajung acolo unde vor ei.

Cum spuneam, viitorul Romaniei si al nostru, este in mainile noastre, doar noi vom hotara daca Romania de peste 20-30 de ani, va fi o tara mandra, puternica si respectata, sigura pe ea, si gata sa faca fata oricarei amenintari, sau dimpotriva vom fi un mic tinut sarac si bantuit de coruptie si demoni, aflat la granita UE, si care traieste dupa o zi pe alta, din mila celor mari!

Tineti bine minte acest lucru: VIATA ESTE ASA CUM VREI TU SA FIE, SAU MAI EXACT ESTE ASA CUM AI TU PUTEREA SA TI-O FACI! Si Tara la fel!

  1. Detalierea celor cateva posibile investitii in industria militara, pe langa infuzia de capital si tehnologie – cred ca este nevoie de minim 5-6 miliarde euro din cele 30 pentru asa ceva:
    1. Demarararea programului AH-1 la IAR-Brasov (capital aprox. 10. mil.euro)– 12-15 mil $/bucata x 100 bucati, produs in proportie de 80% in tara => 1 mld. euro + alte investitii ( “Conform studiilor, la fiecare 3 dolari cheltuiti pentru achizitia elicopterelor, 2 dolari s-ar fi intors in industria noastra” ). Dezvoltarea programului Super-Puma si Socat /Surion prin obtinerea licentei de la Eurocopter, sau un joint-venure cu Eurocopter pe acest subiect.Sau abandonarea totala a liniei Eurocopter pentru produse civile ale firmei Bell Helicopters. Vezi si propunerea de prelungire a asocierii cu Eurocopter S.A. dupa data de 26.06.2013:

http://www.iar.ro/cnvm2012/Hot_AGA_2.pdf

    1. Un succesor al IAK-52, a se vedea proaspatul proiect al Serbiei -> cea mai buna cale de a repune pe picioare industria aeronautica. Investitie necesara redusa, refolosind tehnologia de pe MIG21 Lancer sau Puma Socat
    2. urmat de productia avionului de antrenament, in posibila colaborare cu Turcia si Polonia si poate si a unui viitor multirol, la care Turcia lucreaza deja. Investitii estimate 2 mld. euro
    3. Programul ATROM – re-demarat prin achizitia licentei de productie a tunului de 155mm la Resita, sub comanda ferma de cateva sute de bucati din partea MAPN – cost estimat 400 mil .euro
    4. Programul Tanc –Romanesc – poate fi re-demarat printr-o infuzie de capital si eventual impartirea efortului cu alte tari. Ar putea costa 4-600 mil. Euro (estimare costul licentei tancului Altay)
    5. Introducerea unui nou vehicul de teren, atat varianta militara cat si civila: prin angajament ferm de achizitie a minim 3000 de bucati de catre MAPN, negocierea unei productii sub licenta a unui vehicul modern: Renault Sherpa poate fi o optiune interesanta, deoarece Renault au deja facilitati in Romania; sau Iveco, in cazul in care se concretizeaza colaborarea pentru TBT; exista si Textron, care ar putea participa la acest program; istoric vorbind , a existat si varianta EAGLE IV – La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005
    6. Sprijinirea producerii unui nou tip de transportor blindat – programul TBT, ar necesita o infuzie de 150-200 mil. Euro.
    7. Refacerea capabilitatilor de productie si modernizare rachete aer-aer, sol-aer, aer-sol/nava – investitie estimata 200 mil. euro
    8. Producerea de noi tipuri de munitie si combustibili pentru armamentul ce va fi achizitionat  – investitie estimata 100 mil. euro
  1.  Detalierea unei liste de firme care ar putea fi principalele vizate pentru re-tehnologizare si licente.
  2. Estimarea bruta a unui numar de locuri de munca pentru cele 30 mld investite, sau o simulare mai saraca pentru achizitii de doar 10-15 mld. Euro. Pornind de la cazul Poloniei, care prin offset pentru 3,5 mld $ cheltuiti ar fi generat 60.000 de locuri de munca, pentru Romania, ponderand si cu costul resurselor, pentru 15 mld. Euro ar putea fi create minim cam de 5 ori mai multe locuri de munca, adica intre 300.000-500.000 in functie de tipul investitiei si industria secundara dezvoltata de aceste investitii. Pentru 30 mld. Euro, putem vorbi de 700.000 – 1 milion de locuri de munca prin offset.

lista de firme…

Din cele 15-30 mld euro ce ar trebui investiti in urmatorii 10 ani in inzestrarea armatei, un minim de 15% (5-6 miliarde) ar trebui sa se regaseasca in re-tehnologizare, joint-venture, formare de personal si achizitie de licente de productie in domeniul industriei militare dar mai ales al cercetarii.

Propunere firme romanesti din industria militara eligibile pentru programul de offset:

Armament:

  1. S.C. Arsenal Resita S.A.
  2. S.C. Carfil S.A. Brasov

Blindate:

  1. S.C. MFA S.A. Mizil (privat)
  2. SC UA Moreni S.A.
  3. SC UM Bucuresti S.A.
  4. SC UM Marsa S.A. (privat)

Aviatie:

  1. SC Turbomecanica S.A. Bucuresti (privat)
  2. SC Avioane Craiova S.A.
  3. SC IAR S.A. Brasov
  4. SC Aerostar Bacau S.A.  (privat)
  5. SC Romaero S.A. Bucuresti

Electronica, comunicatii si rachete:

  1. SC Electromecanica Ploiesti S.A.
  2. SC IOR S.A. Bucuresti
  3. SC Electromagnetica S.A. Bucuresti (privat)
  4. SC Elprof S.A. Bucuresti (privat)

Chimic:

  1. SC Pirochim Victoria S.A.
  2. SC Romcarbon S.A. Buzau
  3. SC UPS Fagaras S.A.
  4. SC Nitroexplosives S.A. Fagaras (privat)

Naval:

  1. SC Santierul Naval Mangalia S.A.

GeorgeGMT & Marius Zgureanu

Polonia – exemplu pentru competitia avionului multirol si offset-ului militar

Standard

Pentru a da o sansa investitiilor straine in Romania, privatizarilor, transferurilor de tehnologie, crearii de parteneriate intre firme romanesti si straine precum si crearii de locuri de munca, offsetul poate constitui un element important in cadrul unei strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung a Romaniei.

Insa inainte de a vorbi de detaliile unui plan economic de investitii de miliarde de dolari in economia romaneasca, investitii rezultate din achizitii in domeniul militar, ar trebui insa studiate cazuri similare pentru a trage un maximum de invataminte din experienta unor tari partenere dar si mai avansate decat Romania in acest domeniu.

Un astfel de exemplu este Polonia, o tara aflata cu ani buni inaintea Romaniei in ceea ce priveste economia, legislatia, experienta in cadrul Uniunii Europene, dar mai ales in cadrul NATO si in Parteneriatul cu Statele Unite ale Americii. Inclusiv in ceea ce priveste organizarea regionala si strategia de atragere a fondurilor europene de peste 100% din suma alocata, generand investitii fara precedent in economia proprie, de 100 de mld. euro, Polonia este un model greu de atins de Romania. Insa aceasta sinteza se va focaliza exclusiv pe offset-ul obtinut de Polonia pentru achizitia a 48 de avioane de lupta F16C/D Fighting Falcon BL52+ ale firmei Lockheed-Martin, achizitie intermediata de guvernele polonez respectiv american.

Acest articol este doar o sinteza a materialelor pe care am reusit sa le gasesc despre cazul competitiei pentru avionul multirol al Poloniei si offset-ul asociat, prinicpalele surse fiind: “Why did Poland Choose the F-16?” si “31st AirforceBase Poznan – our F16”.

 

 

Necesitatea

 

In urma desfiintarii Pactului de la Varsovia, Polonia s-a regasit cu o forta aeriana numeroasa, de aproape 1000 de aparate, care in anii ’90 s-a erodat serios din punct de vedere al tehnologiei dar si al resursei de zbor. La inceputul anilor 2000, cu o forta aeriana de putin peste 200 de aparate, Polonia s-a vazut in ipostaza de a demara cat mai rapid un nou program de achizitie de avion de de lupta multirol care sa poata fi exploatat inca minim 20 de ani de catre Fortele Aeriene Poloneze.

Seful Statului Major General al Fortelor Aeriene Poloneze, generalul Olszewski, a susţinut ca costul operaţional al MiG-29, implicit costul pe ora de zbor, a depasit de 10 ori pe cel al MiG-21, in timp ce cel al unui avion multirol din a patra generatie a fost semnificativ mai mic decat al MiG-29.

La primele formulari de strategie, in 2001 specialistii polonezi au elaborat un document de 226 de pagini, “Request For Proposal”, continand specificatiile si asteptarile Fortelor Aeriene Poloneze precum si conditii financiare si de offset. Documentul a fost trimis companiilor aeronautice de top din Franta, Suedia, Marea Britanie si SUA. A existat si un plan ce a avut in vedere si achizitia a 64 de avioane F16 A/B in uz, care sa fie reconditionate. O varianta intermediara a fost achizitia a 24 de avioane noi si 12 in uz iar offset-ul trebuia sa acopere integral pachetul respectiv.

In fine, in 2002 s-a subliniat o prioritate de 3.5 miliarde dolari pentru achizitia a 48 avioane de lupta multirol, care trebuiau platiti in afara bugetului de aparare (1,95 la suta din PIB la acea vreme).

Polonezii au avut in vedere urmatoarele tipuri de misiuni pentru noul lor avion de lupta multirol:

1. Aparare aer-aer a obiectivelor terestre si navale precum si escorta aparatelor aliate

2. Interdictie aer-sol/aeriana, sprijin aerian apropiat si controlul aerian al campului de lupta

3. Aer-nava – pentru a putea contribui la operatiunile fortelor navale

4. Recunoastere aeriana, inclusive meteo – asupra obiectivelor terestre si navale

Capabilitatile cuprindeau si detectarea, urmarirea si angajarea tintelor pe orice vreme, zi sau noapte, in orice conditii de vizibilitate. In plus se specifica folosirea de munitii ghidate si neghidate iar datele obtinute de sistemul de lupta sa poata fi transferate in timp real catre punctele de comanda de la sol.

S-a elaborate si o scara de evaluare tehnica a avioanelor luand in calcul si cele 3 tipuri de avioane de lupta deja operationale in Fortele Aeriene Poloneze – MiG-29 Fulcrum A, Su-22M4 Fitter si MiG-21bis Fishbed N, rezultand categoriile:

1. Parametri technico-tactici (aer-aer, aer-sol)

2. Capacitatea de manevra (aer-aer, aer-sol)

3. Armament (aer-aer, aer-sol)

4. Avionica (aer-aer, aer-sol)

 

 

Negocierile

 

In data de 18 aprilie, Ministerul Apararii a numit comisia care va participa la selectia multirolului iar termenul limita pentru depunerea ofertelor de catre producatorii aeronautici a fost stabilit pentru 31 mai 2001, prima runda de negocieri tehnice si financiare avand loc in perioada august-octombrie 2001. In paralel, au fost elaborate mai multe documente: “Program de achizitie a unui nou avion multirol pentru Fortele Aeriene Poloneze”, “Transformarea, modernizarea tehnica si finantarea Fortelor Armate Poloneze intre 2001-2006” si “Stabilirea unui program pe termen lung de achizitie a unui nou avion multirol pentru Fortele Armate Poloneze”.

In 2002 a avut loc a doua runda de negocieri, in doua sesiuni iar in paralel au fost prezentate si discutate ofertele de offset. Echipa franceza din  a fost prima care si-a prezentat programul pentru Dassault Aviation Mirage 2000-5 Mk 2, offsetul implicand firmele Dassault Aviation, SNECMA, Thales, Matra BAE Dynamics. Au urmat grupul american Lockheed Martin Aerospace, Northrop Grumman, Pratt&Whitney and General Electric.pentru F16 C/D Fighting Falcon BL52+ si ultimii au fost consortiul suedezo-britanic Gripen International (BAE SYSTEMS, SAAB Aerospace) cu un grup de 17 companii asociate, pentru JAS 39 Gripen.

 

F-16, block 50/52, foto: voodoo-world.cz

 

Pana in acest punct, scenariul seamana destul de mult cu ce s-a intamplat in Romania incepand cu 2006.

 

In continuare, ministerul apararii polonez a anuntat abandonarea planului pentru avioane F16 A/B folosite, ratiunea principala fiind achizitia a 23 de aparate  MIG29 modernizate din Germania, la pret simbolic de 1 euro, ce urmau sa fie folosite alaturi de aparatele similare in uz, ridicand totalul lor la 36. S-a cristalizat si nevoia exacta a Fortelor Aeriene Poloneze, adica echiparea a 3 escadrile cu 48 de avioane de lupta multirol.

In aprilie 2002 s-au introdus amendamente legislative de catre guvernul polonez in vederea facilitarii programului de inzestrare care prevedea echiparea fortelor poloneze cu 48 de avioane multirol pana in 2008, iar in 6 iulie au intrat in aplicare amendamentele cu privire la offset (81st Journal of Laws of the Republic of Poland, item 733 datat 21 iunie 2002).

 

Aceste aspecte nu ar trebui neglijate de parlamentul si guvernul de la Bucuresti, care ar putea introduce modificari legislative pentru a maximiza offset-ul, prevazut acum la minim 80% in cadrul legislatiei romanesti. Probabil ar trebui majorat procentajul minim in jurul valorii de 100% astfel ca, in urma unui calcul economic, offset-ul sa permita plata ratelor imprumutului accesat pentru achizitie prin taxele percepute de statul roman pe activitatile economice generate de investitiile respective, pe toata perioada imprumutului.

 

A 3-a runda de negocieri a avut loc la 18 iunie, in cadrul careia au fost anuntate criteriile majore pentru achizitie: pret, operarea aeronavei, caracteristicile tehnice si mai ales offset-ul. Pana in noiembrie s-a dat ragaz concurentilor pentru a-si pregati ofertele detaliate iar incepand cu 13 noiembrie s-au acordat 45 de zile pentru decizie, pentru ca in decembrie sa aiba loc mai multe sesiuni de discutii cu firmele ofertante. Decizia finala a fost prezentata in 27 decembrie, castigatorul fiind Lockheed Martin si aparatul F16.

Dupa alegerea castigatorului, in 2003 au urmat discutiile si negocierile pentru finalizarea contractului, runda finala avand loc in 15 martie, rezultatul constand in semnarea a 2 contracte: unul pentru avion si armament, al doilea pentru partea financiara. In 18 Aprilie 2003 au fost semnate la Academia Fortelor Aeriene Poloneze din Deblin cele 4 contracte finale:

  • Contractul cu privire la livrarea aparatelor F-16;
  • Contractul cu privire la conditiile financiare;
  • Contractul de credit (credit acordat de guvernul SUA);
  • Contractul de offset.

 

Sper sa ajunga si Romania pana la sfarsitul lui 2012 in aceasta faza, de semnare a contractelor.

 

 

Ofertele

 

In noiembrie 2002 principalele oferte concurente erau:

  • F-16C/D Block 50/52+ (SUA);
  • Mirage 2000-5 Mk 2 (Franta);
  • JAS 39 Gripen (Marea Britanie si Suedia).

 

Iata si un tabel comparativ al caracteristicilor tehnice ale concurentilor:

F-16C/D 52+

Mirage 2000-5 MkII

JAS-39 Gripen

Max level speed (at altitude)

Above 2.0 mach

2.2 mach

Supersonic at all altitudes

Max level speed (sea level)

>1.0 mach

1.2 mach

>1.0 mach

Service ceiling

>15,240 m

18,290 m

Not available

Range (hi-low-hi attack profile)

676 nautical miles

650 nautical miles

432 nautical miles

g-limits

+9.0

+9.0/-3.2

+9.0

Max external stores load

7,226 kg

6,300 kg

Approx 6,000 kg

 

F16 s-a pozitionat fruntas la majoritatea categoriilor evaluate, de la capacitate aer-aer si aer-sol, la avionica si armament. Mirage a castigat la contramasuri electronice si performante in timp ce Gripen a avut cele mai reduse costuri de intretinere, toate aparatele avand scoruri apropiate in majoritatea criteriilor de evaluare si fiind superioare net MiG–29, SU-22 si MIG-21.

Iata mai jos tabela care contine oferta de inzestrare cu F16C/D BL 52+, avion prevazut cu o resursa de zbor de 8000 de ore.

Item Number

Quantity

Description*

1

44

F-16C/D Block 50/52

2

N/A

Choice of either F100-PW-229 or F110-GE-129 engines

3

N/A

APG-68 fire control radar

4

384

AIM-120C AdvancedMediumRangeAir-to-Air Missile (AMRAAM)

5

384

Sidewinder AIM-9 heat seeking missiles

6

816

Maverick air-to-ground missiles

7

232

Joint Direct Attack Munition (JDAM) kits

8

232

Guided Bomb Unit (GBU) GBU-16 1,000 lb laser guided bombs

9

232

GBU-10 2,000 lb class laser guided bombs

Item Number

Quantity

Description*

1

4

F-16C Block 50/52

2

N/A

APG-68(v)9 Foreign Military Sales fire control radar

3

178

AIM-9X Sidewinder heat seeking missiles

4

280

Air-to-Ground Missile (AGM) AGM-154A/C Joint Standoff Weapon

5

140

Cluster Bomb Unit (CBU) CBU-97 bombs with Wing Corrected Munitions Dispenser (WCMD)

6

214

GBU-22/24 Paveway III guided bomb units

Oferta Dassault Mirage 2000-5 Mk II – export continea ultima generatie de sisteme de arme, inclusiv racheta de croaziera cu raza de 3000 de km, avionica modulara, sistem de navigatie inertial laser gyro, electronica si contramasuri modernizate si legatura de date extinsa avion-rachete, detaliile fiind prezente in tabela de mai jos:

Item Number

Description/Capability*

1

Damocles laser-designation pod

2

Nahar navigational forward looking infrared (in the Damocles pylon)

3

Upgraded version of the RDY radar, the RDY2, with multitarget air-to-sea search and track, high-resolution DBS mapping mode and search and track of mobile land targets

4

Multichannel recording system

5

Helmet-mounted sight/cueing system

6

Capability to carry six MICA air-to-air missiles plus air-to-surface munitions

JAS-39 Gripen a fost o oferta excelenta din punctual de vedere al performantelor si costurilor operationale totale, fiind dotat cu motorul GE F404 utilizat si de Boeing F/A-18 Hotnet. Foarte interesanta era capacitatea de integrare a diverselor sisteme straine de arme, putand fi customizat si echipat cu o gama foarte larga de arme, printer care si racheta aer-aer cu raza lunga Meteor. Un rezumat al ofertei Gripen poate fi gasit in tabelul de mai jos:

Item Number

Description/Capability*

1

Full color displays

2

Helmet-mounted sight

3

Modular airborne computer system processor for the PS-05 fire control radar

4

Saab Dynamics IR-OTIS IR search and tracking system

5

In-flight refueling probe

6

Enhanced Electronic Warfare (EW) systems / Integrated EW suite

7

Redesigned rear cockpit for command and control duties

8

NATO standard radios and NATO pylons

9

On-board oxygen generating system (OBOGS)

In termeni de capacitate operationala si interoperatibilitate, cele 3 oferte erau sensibil apropiate, popularitatea F16 in cadrul NATO influentand insa decizia poloneza, 8 natiuni avand in inzestrare aparatul respective in 2002. Din punctul de vedere polonez, alegerea a fost solutia optima pentru securitatea militara a Poloniei, ajutand-o sa-si indeplineasca si obligatiile fata de aliati

 

 

Criteriile de evaluare ale ofertelor

 

Documentul RPF (cerere de propunere) continea criteriile care cumulate, ca si punctaj, trebuiau sa insumeze un maxim de 100 de puncte, astfel:

  • 45 puncte – pret;
  • 20 puncte – capabilitati operationale;
  • 20 puncte capabilitati tehnico-tactice;
  • 15 puncte – offset.

 

Deciziile din cadrul procesului de selectie au fost luate de Comisia de Tendering, alcatuita din 23 de personae, care conform criteriilor de mai sus au punctat F-16 cu 96 de puncte, JAS-39 Gripen cu 93 puncte, iar pentru  2000-5 Mk II punctajul a fost mai redus.

Pretul final includea 22 de elemente, printre care: livrarea a 36 de F-16C si 12 F-16D, armamentul aferent, containere de iluminare si recunoastere, piese de schimb, simulatoare, echipamentele pilotilor, intretinere si formarea personalului logistic

 

Capabilitatile operationale era un criteriu ce continea 53 de elemente: raza de lupta, cu si fara rezervoare suplimentare, realimentare in aer, armament specific NATO, existenta aparatului in inzestrarea altor tari NATO, nivelul de integrare al diverselor arme cu avionica.

 

Capacitatile tehnico-tactice aveau 430 de elemente de luat in considerare, mai importante fiind: viteza, manevrabilitatea, distanta la decolare, eficienta si rezistenta aparatului, fuselaj, sistemele electrice si hidraulice, trenul de aterizare, sistemul de franare, motorul, sistemul antiincendiu, cel de alimentare cu combustibil, armament si avionica, aranjamentul cabinei, sistemele de date, inregistrarea lor,  si comunicatie, radarul, comenzile de zbor, sistemele de supravietuire, scaunul catapultabil, gradul de survabilitate in lupta, software-ul, sistemele de planificare si debriefing al misiunii, antrenamentul pilotilor, piese de schimb si sprijin ethnic.

 

 

Pachetele financiare

 

Pentru oferta F16 a Lockheed-Martin, o exceptie a fost descoperita in Sectiunea 23 a Arms Export Control Act, ceea ce a permis Statelor Unite ale Americii sa extinda un imprumut catre Polonia direct din Trezoreia SUA. Astfel Defense Security Cooperation Agency a reusit sa acorde 100% din imprumut, versus 85% cat era permis prin regulamentul DELG. Rata dobanzii se baza pe nota Trezoreriei in loc de nivelul pietei, facand finantarea foarte atractiva . In plus, la cererea Poloniei, Congresul american a autorizat o rata fixa in jurul a 5% (mai precis 5,8%) pentru imprumutul pe 13 ani in care majoritatea platilor au fost amanate pentru 8 ani iar termenul de gratie de 5 ani.

 

Ma intreb de ce oficialii romani invoca lipsa banilor in cazul unei achizitii de avion multirol, cand potrivit exemplului de mai sus banii necesari pentru tranzactie provin dintr-un credit furnizor care acopera 100% din valoarea tranzactiei, cu o perioada de gratie de cativa ani, rata similara cu creditele oferite de instituiile internatioanle  si investitii din offset de peste 100% pe o durata de maxim 10 ani, investitii care probabil vor genera singure banii pentru plata ratelor creditului?! In aceasta situatie nu Romania este cea care trebuie sa gaseasca finantarea ci furnizorul de echipamente, la rate mult mai bune decat posibilitatile actuale ale Romaniei de a se imprumuta pe piata internationala. Iar de aceasta data ar fi vorba de un credit foarte avantajos care sa mearga 100%-170%(cu offset) in investitii economice si nu in campanie electorala, gauri la bugetul de stat si borduriade!   Adica singurul tip de indatorare pe care Romania al trebui sa si-l permita!

Am intalnit pareri care sustin ca ulterior, dobanda creditului american ar fi fost redusa la zero, prin programul Foreign Military Sales, insa nu am reusit sa verific aceasta informatie.

 

Termenii finaciari ai echipei Saab Gripen au inclus sprijin guvernamental substantial si garantarea creditului de export, un consortiu de banci europene propunand o oferta conjugata de 100%, pe durata de 15 ani la o rata de 4,5%.

Partea franceza a oferit pentru Dassault Mirage 2000 un credit in proportie de 85% din valoarea contractului, iar mai tarziu de 100%, la o rata de 3,4% si o durata de 15 ani.

 

De notat ca intregul proces de achizitie al F16 polonez, desi se dorea initial unul transparent, a fost considerat in final ca lipsit de transparenta si a fost bantuit de scandaluri de coruptie, mai multe scandaluri iesind la suprafata in anii respectivi, in special legate de achizitii militare si vanzarea de informatii secrete catre concurentii la achizitii.

 

 

Offsetul oferit

Polonia a elaborat o legislatie de offset deoarece avea nevoie de dezvoltarea industriei sale, in special cea militara, accesul pe noi piete a produselor poloneze, transferul de tehnologie moderna, cresterea potentialului de export, incurajarea cercetarii, dezvoltarea universitatilor si centrelor de cercetare-dezvoltare si crearea de noi locuri de munca, in special in regiunile cele mai afectate de somaj.

 

Oare nu acestea ar trebui sa fie si prioritatile permanente ale statului roman, care este dator sa gaseasca parghiile financiare, legislative, politice si diplomatice cele mai adecvate?!

 

Initial, offsetul solicitat era stabilit la 100% din valoarea achizitiei, pentru afaceri militare de peste 5 mil. Euro, insa in 2002 comitetul de evaluare a cerut ca acesta sa depaseasca 100%, acordand bonusul de 15 puncte producatorului care va depasi pragul respectiv. Contractul de offset trebuia semnat la cel mult 60 de zile de la semnarea contractului de achizitie, iar perioada de aplicare nu putea depasi zece ani.

In aceste conditii, oferta americana a fost prima clasata, fiind considerata cea mai simpla si de incredere: offsetul francez era de 3,8 mld. euro, cel suedezo-britanic de 7,5 mld. euro iar cel american de 9,8 mld. dolari. De asemenea, cifrei de offset i s-a aplicat un coefficient de multiplicare, dupa formula matematica descrisa in RFP:

 

Valoare offset = Valoare nominala X Multiplcator

 

Unde multiplicatorul varia intre 0.5 si 2 sau 2 si 5 (aplicabil in cazul interesului economiei, al securitatii nationale sau al apararii statului). Spre exemplu, in cazul unei oferte de offset de 12 mld. depuse de un competitor, partea poloneza o evalua la 7 mld.

 

Penalitatile in cazul neindeplinirii obligatiilor de performanta ale offsetului, nivelul de penalitate urca la 100% din valoarea obligatiilor de offset neachitate, cazul Poloniei fiind deosebit deoarece in majoritatea legislatiilor existente la nivel mondial penalitatile se situeaza la maxim 10%. Exista si un mecanism de sprijin in cazul unor circumstante dificil: schimbarea mediului de afaceri, faliment sau conditii financiare dificile, caz in care planificarea, valoarea sau performanta offsetului puteau fi schimbate.

In acelasi timp, valoarea offset-ului direct nu putea fi sub jumatate din totalul contractului de offset!

 

Lista principalilor furnizori de offset pentru Polonia:

No.

Foreign Supplier

Issue

Date Signed

Value (inclusive of multipliers)

1

EADS Construcciones Aeronáuticas (Spain)

Delivery of C295M transport aircraft for Polish Air Force

28 Aug 2001

$212.04M

2

GEIE Eurptorp (France)

Delivery of light torpedoes for Polish Navy

13 Dec 2001

€26.99M

3

THALESNederlandB.V. (Netherland)

Delivery of systems for ORKAN-class ships for Polish Navy

21 Dec 2001

€76.28M

4

Lockheed Martin Corporation (USA)*

Delivery of F-16 fighters for the Polish Air Force

18 Apr 2003

$6.028B

Oferta de offset a Dassault era estimata la 82%, 3,8 mld. dolari, in timp ce estimarea poloneza era de 2,1 mld. dolari, din care 65% era destinat domeniilor military si aero-spatial: asamblarea avioanelor Mirage urma sa se faca in uzina PZL de la Mielec; uzinele Mielec si Swidnik urmau sa fie furnizori exclusivi de piese pentru Mirage2000; Swidnik urma sa mareasca numarul de piese produse pentru jet-ul de afaceri Falcon si pentru prizele de aer de la Rafale; Dassault se oferea sa ia parte la programele PZL I-22 Iryda / Iskra 2 si sa asigure comenzi uzinelor de motoare si hidraulica Kalisz si Rzeszow.

Propunerea suedezo-britanica Saab-BAE de offset, de 7,48 mld. dolari si un pret al achizitiei de 3,15 mld. dolari, a fost initial estimata ca fiind cea mai generoasa chiar si tinand cont de rezultatul folosirii multiplicatorului de ajustare, suma finala evaluata de polonezi urcand la 4,7 mld. dolari. Se avea in vedere asamblarea finala a JAS-39 Gripen in Polonia, cu crearea a apoximativ 50.000 de locuri de munca directe si indirecte precum si furnizarea unor subansamble de catre uzinele Mielec si Swidnik. Alte investitii se indreptau catre ETC-PZL Aerospace Industries, constructori de simulatoaresi WZL-2 pentru un centru regional de mentenanta in colaborare cu Saab Aerotech Telub.

Varianta de offset propusa de Lockheed-Martin se cifra la 9,84 mld. dolari pentru o achizitie de 3,58 mld. dolari, polonezii cerand ca minimul de offset considerat 100% sa fie in acest caz 6,03 mld. dolari, ca valoare dedusa prin aplicarea coeficientului de multiplicare. Astfel offsetul a ajuns la 170% din valoarea programului, cel mai mare acordat vreodata. Presedintele Business Development la Lockheed Martin, Mac Stevenson, declara” Am oferit un procentaj de offset Poloniei mai mare decat am oferit vreodata oriunde altundeva in lume.” Doar 61% din totalul propunerii de offset a fost aprobat de comitetul polonez pentru offset, cu 104 angajamente din care 49 implicand investitii de offset indirecte.

 

Guvernul american, spre deosebire de celelalte state, nu a participat la finalizarea acordurilor pentru offset, ceea ce a cauzat consternare partii poloneze. Insa polonezii au cautat fara incetare sa atraga guvernul american in aceasta afacere, fiind negociatori duri si cerand ca statul american sa garanteze ca Lockheed Martin isi vor indeplini obligatiile de offset. In mai multe ocazii, negocierile au fost la un pas de derapaj, polonezii fiind acuzati a fi interesati mai mult de forma acordului decat de substanta sa. In paralel, oficialii polonezi se intreceau in propuneri de investitii astfel incat principalii beneficiari sa se afle in propriile circumscriptii politice.

S-a ajuns la asemenea tensiuni in negociere incat afacerea secolului pentru polonezi parea sa ameninte viabilitatea Lockheed-Martin, iar ambasadorul SUA a intervenit punandu-si la dispozitie biroul sau pentru a ajunge la o solutie care sa satisfaca atat pretentiile polonezilor cat si necesitatile imediate ale Lockheed-Martin. Astfel, pentru detaliile finalizate la 18 aprilie 2003, la ora 4 dimineata, acordul de offset a fost semnat la amiaza, in aceeasi zi. Solutia finalizata prevedea o reducere a offsetului initial oferit de Lockheed-Martin, compensata de o esalonare avantajoasa pe o perioada de 10 ani.

Si cu toate acestea, nu factorul economic a fost cel care i-a sedus pe polonezi sa aleaga F16 si contractul cu Lockheed-Martin!

Lockheed-Martin Offset Investments inPoland

Number

Name of Offset Project

Offset Provider

Offset Recipient

1

1-100

Development of a nation-wide professional, mobile radio link system on the TETRA standard

Motorola, Inc.

ZR Radmor S.A., Gdynia, ComputerLand S.A., ProkomS.A.

2

1-105

Support in attaining FAA certification and in selling the M-28 and M-18 aircraft on the North and South American markets. Development of programs for derivative-type aircraft. Cooperation in the area of parts assembly for other types of aircraft manufactured by PZL Mielec

Addison Equipment Company; AvCraft Aviation

Polskie Zakłady Lotnicze sp. z o.o., Mielec

3

1-107

Technology transfer with exclusive rights for manufacturing of air turbines for the domestic market and for export, with the goal of attaining EU norms

Winvid, Belgia

CNPEP Radwar S.A., Warsaw PZL-Świdnik S.A., Świdnik

4

1-110

Capital injection for the restructuring and modernization of WSK PZL-Rzeszow S.A. and the purchase of goods and services

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

WSK PZL-Rzeszow S.A., Rzeszow

5

1-112

Creation of aMaterialResearchCenterat the Air Institute

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

Instytut Lotnictwa,Warsaw

6

1-114

Purchase of aircraft parts from Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.,

Mielec

7

1-115

Modernization of Military Air Facility No. 4 in order to make possible the conducting of engine tests of the F-100-PW-229 engine

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

Wojskowe Zakłady Lotnicze Nr 4, Warsaw

8

1-132

Purchase of aircraft components fromPZL-ŚwidnikS.A.

Textron (Cessna Aircraft)

PZL-Świdnik S.A., Świdnik

9

1-133

Purchase of aircraft components from Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.

Textron (Cessna Aircraft)

Polskie Zakłady LotniczeSp. z o.o., Mielec

10

1-134

Purchase of helicopter components fromPZL-ŚwidnikS.A.

Textron (Cessna Aircraft)

PZL-Świdnik S.A

 

 

Finalitate si urmari

 

Formarea a 49 de piloti polonezi era inclusa in contractul de achizitie al Lockheed-Martin, training-ul continand:

  • cursuri de limbaj specific, proceduri si academie (cu durata 5-7 luni) la Defense Language Institute at the Lackland Air Force Base in San Antonio-Texas,
  • zboruri pe T38 Talon si simulator (pentru 6 luni) in cadrul 560th Flying Training Squadron/ 12th Flying Training Wing US Air Education & Training Command de la Randolph AFB in San Antonio-Texas/ Tucson Air National Guard (ANG) Base-Arizona / Vance AFB, Laughlin AFB, Columbus AFB si Moody AFB
  • abia apoi formarea propriu-zisa pe F16 si tactici specifice (13 luni, cu cate 80-100 de ore de zbor) in cadrul 195th squadron – 162nd Air National Guard Fighter Wing Arizona.
  • 6 dintre piloti au primit cursuri pentru instructori de zbor a cate si 120 de ore fiecare.

 

Cursurile au inceput in mai 2005, cu primul lot de 7 piloti polonezi, costul unui antrenament pentru pilot fiind de 1,8 mil.$ iar al unui instructor de 3 mil.$.. Planul prevedea formarea a unui total de 72 de piloti polonezi, din care ultimele generatii sa fie pregatiti in Polonia, la PLAF Academy din Deblin.

 

Formarea personalului tehnic pentru mentenanta aparatelor F16 a continut 31 de cursuri diferite, scopul fiind formarea a 1100 de specialisti (710 pentru Poznan – Krzesiny, 400 pentru Lask), inclusiv instructori de laPLAF Academy din Dęblin,  reprezentanti ai Cartierului General al Fortelor Aeriene Poloneze, si specialisti din Military Institute of Technology din Varsovia si din Polish Military Institute of Aviation Technology.

 

Pentru acomodarea noului multirol, bazele aeriene de la Poznan -Krzesiny si Lask au suferit modificari serioase, finantate din rezerva de stat, bugetul national, fondul NATO pentru 7 baze din programul NSIP si bugetul ministerului apararii, la un cost estimat de 1 miliard de zloti. Baza de la Poznan a fost modernizata, incepand din 2001, cu: drumuri si piste (2,5km) din beton special si invelis asfaltic, de 10 metri latime, hangare (cel mai mare avand 115×45 m si 47.000 mp si putand adaposti 8 avioane), instalatii de ventilatie, incalzire, alimentare cu combustibil, modernizarea si extinderea instalatiilor de interventie a pompierilor, extinderea turnului de control – ATC “Tower”,  laboratoare, sisteme meteo, un nou sistem de iluminat al pistei, cladire cu simulator de misiuni, de escadrila si de catapultare, logistica, plus alte cladiri, facilitati si vehicule pentru deservirea aeroportului. In total au fost construiti 600.000mp de beton anti-derapant, 350.000mp de suprafete beton B40, 115.000mp de suprafata bituminoasa si aproximativ 500.000mp de suprafata acoperita cu iarba.

Baza 31 AFB de la Poznan –Krzesiny trebuia echipata cu 32 de aparate F16, adica escadrilele 3 si 6 de vanatoare, iar celelalte 16 aparate urmau sa echipeze escadrila a 10-a de vanatoare de la baza 32 AFB Lask.

Dupa testele de conformitate efectuate cu primul F16 polonez (nr. 4040) la Edwards AFB, calendarul livrarilor a fost urmatorul:

  • 2006 11 08:  F-16C 4044 + F-16C 4043
  • 2006 11 09:  F-16D 4077 + F-16C 4042
  • 2006 12 14:  F-16C 4045 + F-16D 4078 + F-16C 4046 + F-16D 4079
  • 2007 02 03:  F-16C 4047 + F-16C 4048 + F-16D 4080
  • 2007 03 29:  F-16C 4049 + F-16C 4050 + F-16C 4051 + F-16D 4081
  • 2007 05 24:  F-16C 4052 + F-16C 4053 + F-16D 4076 + F-16D 4082
  • 2007 07 26:  F-16C 4054 + F-16C 4056 + F-16C 4055 + F-16D 4083
  • 2007 08 23:  F-16C 4057 + F-16C 4059 + F-16C 4060 + F-16D 4084
  • 2007 11 21:  F-16C 4059 + F-16C 4062 + F-16C 4063 + F-16D 4085
  • 2007 12 12:  F-16C 4041 + F-16C 4061
  • Februarie 2008:  4063, 4064, 4065, 4085/4086;
  • Aprilie 2008: 4040, 4066, 4067/4087;
  • August 2008: 4068, 4069, 4070, 4071;
  •  Decembrie 2008: 4072, 4073, 4074, 4075.

 

De retinut ca primii piloti polonezi capabili sa zboare pe F16 au fost apti de serviciu abia in iunie 2006, la mai mult de 3 ani de la semnarea contractului.

Primele avioane au fost livrate abia in noiembrie 2006, deci la 3 ani si jumatate dupa contract. In consecinta, Romania daca ar semna achizitia in iunie 2012, abia la sfarsit de 2015 ar avea primii piloti activi pe F16.

 

In aceasta situatie, ar trebui avut in vedere un plan de rezerva pentru aproximativ 12 aparate F16 second hand, cu mai multe duble, care daca vor fi disponibile in urmatorul an si jumatate – doi, sa putem demara mai repede zborurile cu F16, inainte ca MIG-urile 21 sa ramana la sol. O varianta ar fi ca cea propusa de SAAB, de a oferi rapid cateva aparate in uz, de imprumut, pana cand vor sosi cele contractate.

 

 

Lectii pentru Romania

 

Cazul Poloniei, cu achizitia in valoare de 3.5 mld dolari a 48 de aeronave de lupta identice cu ce dorim si noi sa cumparam, potrivit declaratiilor oficialilor romani, avea potentialul de a crea prin offset, pe o durata de 10 ani, 50.000-60.000 de locuri de munca in industrie de tehnologii inalte plus industria orizontala, de sprijin (furnizori), toate in Polonia. Pentru Romania, probabil ca la o suma echivalenta a investitiilor, numarul locurilor de munca ar trece de 60.000, iar acestea ar putea fi create in zonele cele mai defavorizate ale Romaniei. Foarte importanta este si contributia acestor locuri de munca de inalta calificare la PIB-ul Romaniei .

 

Resursele pentru a sustine o astfel de achizitie se creaza prin studiu, negocieri, legislatie si fiscalitate adecvate, asa cum se vede si din cazul polonez. Iar cu un credit furnizor la rate intre 2,5% si 5% plus perioade de gratie, pentru a da timp investitiilor sa devina productive,  de 3-5 ani, asa cum au fost ofertele in cazul Poloniei,  se poate crea  prin offset industria care va plati achizitiile intr-un termen de maxim 15 ani.

Important este sa putem produce, pe nisele pe care le avem, arme si tehnologie de calitate acceptabila si la preturi mai bune decat importul, sprijinid si cresterea PIB. Intr-adevar, nu vom putea produce noi totul, dar putem avea anumite parti ale procesului de productie in tara. Polonia s-a tehnologizat prin offset si are linie de asamblare de motoare (si productia unei parti mici din piese) de avion, asambleaza elicoptere Sikorsky si isi permite cu tehnologia respectiva sa-si modernizeze propriile elicoptere PZL – W3 Sokol. De asemenea au investit in modernizarea altor sisteme de arme precum si in universitati si centre de cercetare, domenii in care si Romania ar avea nevoie de actiuni similare

 

Intr-adevar, in acest moment armata Romana nu-si permite arme de top, F16 nefiind un avion de top, insa avem nevoie de o combinatie eficienta a inzestrarii, obtinuta majoritar prin implicarea industriei autohtone, astfel incat armata romana sa reprezinte o forta care sa fie suficient de puternica incat sa descurajeze orice actiuni ostile.

 

In acest context, pe langa maximizarea offset-ului este foarte important ca macar acel minim de 20% din el sa mearga in tehnologizarea, competitivitatea, licentele sau infuzia de capital in scopul privatizarii sau al joint-venture-ului a ceea ce a mai ramas din industria noastra de aparare si cea aeronautica. Repet, acest tip de credit orientat catre dezvoltare si industrializare este singurul tip de imprumut pe care statul roman ar trebui sa-si permita sa-l facain urmatorii ani!

 

Si inca un lucru de retinut – necesitatile armatei romane sunt determinate de realitatea din jur si contextul geopolitic si mai putin de luptele politice interne, coruptia, demagogia si incapacitatea guvernantilor de a urma o strategie coerenta pe termen lung pentru Romania!

 

Cert este ca daca nu rupem acest cerc vicios al pomenilor electorale si al aparatului bugetar supradimensionat, asa cum au reusit georgienii, viitorul Romaniei nu arata prea bine.

 PS

 

Si din nou, Polonia se pregateste de o achizitie importanta, de 1 mld. $, pentru achizitia unor elicoptere de transport noi, dintre care 26 de aeronave, intr-o prima faza, pentru Fortele Terestre, Navale si Aeriene poloneze, pentru a intra in uz in 2017. De asemenea, fortele aeriene vor primi 3 elicoptere pentru cautare-salvare in lupta (Combat Search And Rescue).

 

Sikorsky, care deja produce S70i in uzinele PZL Mielec pe care le detine, si Agusta-Westland, care au cumparat deja PZL Swidnik – producator al elicopterelor Sokol, sunt principalii concurenti pentru acest contract. Concurentul lui S70i este Agusta Westland AW 149.

De asemenea, Eurocopter, care a vandut 23 de aparate civile pentru serviciul aerian medical de urgente, a intrat in competitie, putand oferi Puma/Cougar si probabil EC275 pentru fortele aeriene si navale.

Cea de-a patra companie interesata ar putea fi NH Industries, joint-venture intre AgustaWestland, Eurocopter si Fokker. Deocamdata au ales sa nu intre in competitie cu una dintre companiile mama, insa ar putea oferi polonezilor elicopterul NH-90.

In prezent, Polonia opereaza o flota de Mi-2, Mi-8, Mi-17 si 29 de elicoptere MI-24, alaturi de 30 de bucati W3 Sokol, modernizare MI-2 produsa local de PZL-Swidnik,

 

Sursa:

http://defense-update.com/20120513_polish_helicopter_modernization_program.html

 

Cu respect,

Marius Zgureanu

 

 

Croatia si multirolul ei. Rusia nu se lasa si insista pentru MIG-urile-29 unguresti

Standard

MIG-29 ungare garate la Kecskemet

Peste cateva zile o delegatie croata, multidisciplinara, va sosi la Moscova pentru convorbiri economice. Surse croate spun insa ca oferta Rusiei pentru aparatele MIG-29 unguresti este in vigoare, mai mult, este chiar agresiva si va fi luat in discutie in mod sigur. MIG-29 unguresti pentru Croatia

Rusia ofera MIG-urile unguresti, upgrad-ate, la pachete cu un offset foarte avantajos pentru partea croata, si mai mult decat atat, ofera o deschidere a pietei rusesti pentru o gama larga de produse ale industriei croate.

Desi banii lipsesc si in cazul Croatiei, cele doua oferte, sa le spunem asa, se creioneaza din ce in ce mai clar: ori revigorarea MIG-urilor 21, ori, cu sanse ceva mai mici, in principal datorita costurilor de exploatatre foarte mari, achizitionarea de MIG-29 unguresti, revitalizate si modernizate de Rusia.

In cazul in care variant aleasa va fi revitalizarea MIG-ului-21, prima sansa o are Aerostarul, dar sursele croate vorbesc de o licitatie, la care vor participa firme din Romania, Israel si Ucraina.

Tot surse croate, foarte guralive de altfel pe aceasta tema si de multe ori cu opinii divergente, mai adauga ca nu toate MIG-urile 21 ar intra in revitalizare, ci dimpotriva doar patru aparate ar indeplini cerintele pentru o modernizare extensiva, restul aparatelor din flota crota nu ar mai fi folosite. De aici si discutiile despre cumpararea de MIG-21 algeriene din Ucraina, sau chiar din Romania.

Daca achizitionarea de avioane de la RoAF vi se pare ciudata, poate ar trebui sa ne amintim ca si la noi MApN a pus la un moment dat pe masa varianta de re-resapare a unui numar de Lancere, asadar in mod sigur unele aparate ar mai putea fi refolosite, sau vandute. Tot sit-ul croat spune ca nici Romania, nici Israelul nu ar detine licenta rusa pentru modernizarea MIG-21, doar Ucraina ar avea dreptul legal de a face acest lucru. Ce face MIG-ul modernizat la Aerostar un… MIG-21 pirat.

Bineinteles Romania nu s-a “impiedicat “ pana acum de asa…maruntisuri si si-a modernizat 110 aparate, cu sau fara licenta.

Teoretic, prima sansa o are Aerostarul si cel traziu la sfarsitul verii Croatia ar trebui sa anunte ce are de gand sa faca cu forta sa aeriana.

 

sursa + foto: www.vecernji.hr

F20/F5G Tigershark – o varianta interesanta pentru Fortele Aeriene Romane

Standard

Un avion mai putin cunoscut publicului larg, dar care a concurat contra F16 Falcon la introducerea acestuia din urma in serviciu, un avion care n-a avut sansa sa se materializeze in productie de serie din cauza unor interese politice, a fost F20 Tigershark. Continuator al liniei T38 Talon/ F5-Tiger II, F20 trebuia prin saltul tehnologic sa reprezinte un vanator pur sange destinat partenerilor mai saraci ai SUA, datorita costului scazut de productie si mentenanta.

Nothrop F20 Tigershark

T38 Talon

Ce ar insemna in ziua de astazi o revitalizare a proiectului F20 Tigershark al companiei Northrop-Grumann, folosind tehnologia si materialele din prezent! Se poate spune ca urmasul de drept al filozofiei F20 este JAS-39 Gripen.

Design-ul F20 Tigershark

 

Designul F5 TigerII, stramosul lui F20

“Radiografia” F20

In conditiile in care Fortele Aeriene Romane cauta un multirol cat mai ieftin de operat, cu intretinere redusa, nepretentios dar si performant si tinand cont de situatia disperata a uzinei Avioane Craiova, o solutie 2 in 1 ar fi extrem de interesanta pentru industria aeronautica romaneasca: adica un trainer supersonic si un multirol/avion ieftin de atac la sol si politie aeriana pe aceeasi platforma. Aceasta solutie ar fi o continuare a programelor IAR-99 si IAR-95 ingemanate (si chiar si IAR93), strategie care ar oferi o platforma complementara si ieftina, in completarea achizitiei avionului multirol ce va avea loc in viitorul apropiat.

IAR-95

De asemenea, mai multe tari din regiune ar putea fi interesate de un astfel de program, Turcia avand déjà la activ folosirea platformei F5 Tiger si fiind in cautare pentru un nou avion de antrenament iar Polonia este si ea in cautare de avioane de antrenament. Israel se pare ca a decis déjà pentru Alenia Aermacchi M 346. Si alte tari din Balcani si din restul comunitatii europene s-ar putea sa fie in curand in cautare de noi avioane de antrenament, deoarece majoritatea dotarilor sunt invechite iar programul European de dezvoltare a unui avion de antrenament EADSMako/Heat a fost oprit acum cativa ani.

Aermacchi M 346

S-ar putea ca si SUA sa caute in curand sa-si innoiasca flota de avioane de antrenament T45 Goshawk si T38 Talon (aproape 500 de bucati doar T38). Principalii concurenti la nivel global sunt in acest moment Alenia M346/Yak 130, Hongdu L15 si KAI-T50, cu care Lockheed-Martin are parteneriat. L15 si Yak130 pornesc de la 15mil$, iar M346 si KAI T-50 trec de 20mil.$, versiunile de atac probabil depasind 30 mil$.

KAI-T50

 

Yak 130

Pentru a ne face o idee, programul F20 a estimat un cost pe bucata (complet, cu radar General Electric AN/APG-67, unul dintre cele mai bune atunci) de aproximativ 8 mil. $ la inceputul anilor ’80, in timp ce F5E costase 1.5 mil$ vechi (de dinaintea crizei anilor ‘70) iar T38 Tallon 750.000 mil $ (adica 5.76 mil$ 2012, comparativ cu pretul de 6 mil$ pentru un IAR99 Soim subsonic). Si acest pret de 8 mil.$ era estimat cand un F16 Fighting Falcon A/B costa 15 mil.$ iar un F15 Eagle era la 30 mil.$. Chiar si la un pret actualizat in dolari, cu infuzie de tehnologie moderna, pretul unui F20 cu avionica echivalenta de ultima ora sa spunem (F16 Bl52 spre exemplu), nu ar trece probabil de 15-20 mil$, iar cel al unui trainer derivat, fiind probabil undeva la maxim 10 mil$.

F20 Tigershark – schite

In ceea ce priveste motoarele, versiunea de antrenament poate fi echipata cu unul sau 2 Honeywell F124-GA-200 de 27.8 kN, la un cost probabil 2.5mil$/bucata, sau chiar cu versiunea imbunatatita a Rolls-Royce Viper Mk632-41M de aproape 20 de kn, in 2 exemplare. Pentru T38 Talon erau suficiente 2x J85-5R motoare de 17kn fiecare cu afterburn. F5 Tiger 2 avea 2 × General Electric J85-GE-21B turbojet: dry thrust 15.5 kN fiecare, iar cu afterburner: 22.2 kN, pentru a atinge Mach 1.6. Deci chiar si cu 2 motoare Viper imbunatatite, trainer-ul ar putea atinge Mach 1.5, respectand acelasi profil aerodinamic. O motorizare comuna intre trainer si avionul de lupta ar fi o pista interesanta, trainerul putand folosi versiunea fara postcombustie a GE F404, cei 50 kN fiind mai mult decat suficienti.

F20 pe pista

F20 avea motorul General Electric F404-GE-100 turbofan, 17,000 lbf (76 kN), la un pret probabil de 5mil.$/bucata, inrudit cu cel de pe Gripen, iar acum exista versiunea General Electric F414-GE-400 la 98kN, ce echipeaza F/A18 Super-Hornet. Cu mici modificari ale aripii pentru cresterea portantei si sporirea punctelor de acrosaj de la 5 la 7 sau 9 si a spatiului de combustibil prin retragerea pe fuselaj a trenului de aterizare spate, sau chiar in varianta standard, F20 cu electronica de azi ar fi un trainer/light attack excelent, la 2 Mach, fiind superior MIG-21 Lancer si comparabil cu F16, fiind superior si aparatului JF-17 chinezesc! Singurul punct la care pierde vizibil in fata lui F16 este sarcina utila acrosata, de 3,6 tone in versiunea initiala, dar cu extinderea numarului de puncte de acrosaj putand urca la vreo 5 tone.  Pentru comparatie, JAS39 Gripen poate duce 6t iar F16 7,5t de armament acrosat pe 9 piloni.

JF-17 construit de China pentru Pakistan

 

Punctele de acrosaj ale F20

In legatura cu performantele, se sustinea ca F20, la jumatatea costului unui F16, era robust, usor de intretinut, necesitand cam cu 52% mai putina mentenanta si consuma in medie cu 53% mai putin combustibil decat media pentru avioanele concurente/contracandidate (F16 fiind principalul rival). Avea cam cu 63% mai mici costurile de operare si intretinere iar fiabilitatea era de 4 ori mai mare.

Unul din principalele atuuri, care fusese in centrul conceperii acestui avion, era timpul de disponibilitate pentru decolare de numai 22 de secunde, rezultand cel mai redus “time-to-scramble” (decolare in alarma) dintre avioanele contemporane in anii ‘80.

F5 TigerII in viraj cu “burta” expusa

                Punctul central al sistemului electronic era radarul AN/APG-67 multimod, urmat de sistemul laser de navigatie inertiala Honeywell, head-up display General-Electric, display si control digital Bendix si computerul de misiuni aeriene Teledyne Systems. Radarul detecteaza si urmareste tinte pana la 48 de mile nautice (90km) in mod „look up” si pana la 31 mile nautice (57km) in mod „look down”. Pentru comparatie, radarul El/M2032 de pe MIG21 Lancer poate detecta tinte la 50-80km (in mod Look-Down) si 85-102km (in mod Look-Up). Probabil ca radarul poate fi inlocuit cu un APG-68V9,  El/M2032 sau superior, AESA (Northrop Grumman–SABR; AN/APG-80/81/82; EL/M-2052), in functie de tehnologia disponibila la momentul respectiv.

F20 in culori rosu-alb

                Spre deosebire de F5E Tiger II, F20 Tigershark dispune si de o noua cabina cu vedere panoramica, care imbunatateste vizibilitatea pilotului cu 50% inspre partea din spate a avionului, cu contributia unui headset si a unui scaun catapultabil imbunatatit .

http://air-and-space.com/Northrop%20F-20%20pre-production.htm

Cabina Rechinului-Tigru

Printre caracteristicile de zbor, in primul rand se remarca abilitatea de a zbura la doar 124 km/h la un unghi de atac de 35°, in timp ce F16 este limitat la 30°. Viteza minima este inferioara celei a Saab Gripen, de aproximativ 170 Km/h, dar si F-16C/D 185 Km/h. Datorita botului in forma de „bot de rechin”, F20 era capabil sa manevreze la unghiuri de atac sensibil mai mari decat concurentii iar structura aerodinamica era prevazuta sa suporte 9G. Se pare ca din cauza capacitatii de a manevra la suprasarcini mari, au fost pierdute 2 avioane prototip F20, cu tot cu piloti, ancheta demonstrand in ambele cazuri ca pilotii si-au pierdut cunostiinta.

Scheme vopsire F20

Accelerarea de la Mach 0.9 la 1.2 se realiza in 29s (la 9150m), urcarea la 12.200m facandu-se in 2.3 minute (inclusiv 55s pentru start si 22 pentru pregatire INS), similar cu Jas-39 Gripen C, in timp ce F-16C ajunge la altitudinea de 10.600m in 210s.

F20 avea un raport tractiune-greutate 1.1 cu motorul original (GEF404 de 76kN), similar cu cel al F16 Bl52 (127kN), iar Gripen NG (F414G de 98kN) are un RTG de 1.06, respectiv 0.97 pt. Gripen C (tot GEF404 de 76kN). F20 “gol” era aproximativ cu o tona mai usor decat JAS-39 C (si cu 3.5t decat F16C/D), la aceeasi putere a motorului, insa suprafata portanta era de doar 18.6m2 fata de cei 30m2 ai JAS-39 (28 m2 la F16), de unde si diferenta de masa utila.

Desen de vopsire si caracteristici tehnice F20

Din faptul ca suprafata aripilor este doar 2/3 din cea a “concurentilor” precum si din pozitionarea trenului de aterizare spate sub aripi, rezulta numarul mai mic de puncte de acrosaj, masa utila redusa (si datorita portantei) dar si rezerva mai mica de combustibil din aripi si, in consecinta, raza de actiune mai redusa (combat radius): 556km fata de 800km la JAS-39 si oarecum similar cu F16A/B (problema rezolvata cu rezervoare conforme in variante recente de F16). Problema s-ar putea rezolva prin cresterea suprafetei aripilor, mai ales in profunzime si nu in profil frontal si prin retragerea trenului de aterizare spate sub fuselaj, in spatele aripii, asa cum am precizat si mai sus. Pe langa portanta, s-ar genera mai mult spatiu in aripi, pentru rezervoare, si sub aripi, pentru puncte de acrosaj.

Modificari ale aripii (in albastru) si trenului aterizare propuse pentru F20

Iata si fisa tehnica in engleza, de pe Wikipedia, a F20 Tigershark:

Specifications (F-20)

General characteristics

Performance

Armament

Avionics

Multe dintre inovatiile introduse de F20 Tigershark au fost refolosite de Northrop pentru F18 Hornet, F20 ramanand “unul dintre cele mai bune avioane de lupta ce nu au intrat niciodata in productie”. Putem oare schimba ultima parte a acestui citat, preluand pentru Uzina de Avioane Craiova si Aerostar Bacau un astfel de proiect in colaborare cu partenerii americani?

F20 in celula

Problema este ca Northrop Grumann nu au fuzionat cu Lockheed, asa cum intentionau, deci n-am putea accesa proiectul pe filiera firmei ci poate doar prin interventia guvernului american sau cumparand alte echipamente de la Northrop Grumann. De asemenea, aceasta firma detine si grupul Scaled Composites, proiectul Ares fiind preluat odata cu firma ce l-a creat.

Probabil achizitia de avioane F18 ar fi una din cheile accesului sub forma de offset la proiectul F20 Tigershark (si am avea acces si la proiectul Ares Scaled Composites, prezentat in materialul “Proiectul Ares”: https://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/12/11/proiectul-ares/ ), proprietate a Northrop-Grumann … sau o optiune de comanda pentru F35 Lightning2, plasata acum pentru o livrare peste 10 ani, daca sunt de acord sa ne vanda asa ceva.

F20 la “vanatoare”

Astfel am avea acces la proiectul unui avion aproape echivalent cu F16 sau Jas39, mult mai ieftin de asimilat si produs, mai nepretentios, mai robust si mai ieftin de operat decat F16, avion care este echipat cu acelasi motor ca si Saab Gripen. In plus, pe aceeasi structura, putem produce si o varianta de antrenament supersonic, un descendent demn pentru T38 Talon. In acelasi timp, in design se pot introduce elemente tehnologice prezente pe F16/JAS-39/F18/F35, atat cat va fi accesibil in urma unui contract de offset sau joint-venture cu Northrop-Grumann sau Lockheed-Martin, in functie de multirolul  care va fi achizitionat.

Ca si exemplu, Iranul are un program de dezvoltare al unui derivat al F5 TigerII, numit HESA Azarakhsh, cu 15% mai mare decat designul original si echipat cu motoarele MIG-29 Fulcrum – Klimov RD33 si radar Topaz N-019ME:

http://www.globalsecurity.org/military/world/iran/azarakhsh.htm

Programul a fost continuat cu HESA Saeqeh, care pare sa fie forma finala a proiectului.

 

Derivat iranian al F5: HESA Saeqeh

Doar nevoile de inzestrare ale aviatiei romane se ridica la aproximativ 25 de avioane de antrenament subsonic/supersonic, cat despre politie aeriana si atac la sol, ar fi nevoie de cateva zeci de aparate (pornind de la 30-40 si ajungand probabil la un maxim de 100-120 de bucati, daca vor exista vreodata cu adevarat bani pentru inzestrare si operare) care sa opereze “umar la umar” cu cele 24-48 de multirol preconizate in viitorul apropiat si apoi cu cele aproximativ 25-30 de avioane F35 Lightning2.

.

Chiar si daca nu vom ajunge vreodata sa producem un derivat al acestui avion, lectia design-ului sau trebuie privita cu mare atentie de catre specialistii romani in domeniu precum si de catre cei care hotarasc destinele inzestrarii Fortelor Aeriene Romane, atat cat a mai ramas din aceasta categorie de arme

Marius Zgureanu