Arhive pe categorii: geopolitica

Moscova a pierdut Chişinăul

Standard

Luna septembrie va fi marcată de o nouă rundă a convorbirilor în format 5+2, unde delegaţia Republicii Moldova mizează pe o fluidizare a înţelegerilor posibile, iar trimişii oficialilor de la Tiraspol, pe o clarificare a celor obţinute, concret, de premierul român, de la Chişinău, din partea omologului german.

De la decolarea avionului ce o ducea pe Angela Merkel în Germania, până acum, o serie de atitudini publice indică o nervozitate, în creştere, în arena politică din stânga Prutului.

Cel mai surprinzător anunţ este despre marşul a 10.000 de unionişti, planificat duminică, 16 septembrie 2012, la Chişinău. Un demers al Platformei Civice „Acţiunea 2012”, ce ţine cont şi de experienţele dobândite la marşurile anterioare, din Cahul şi Bălţi, care au prilejuit şi afirmarea unor nostalgici ai Uniunii Sovietice, prin scandări, ameninţări şi violenţe de stradă – tipice unor vremuri ce păreau apuse.

Acele evenimente au confirmat deruta şi prudenţa celor ce răspund de forţele de ordine, rod al unei mentalităţi moştenite din perioada sovietică, dar şi a conştiinţei că – la nivelul executivului de la Chişinău – se dorea moderaţie şi evitarea unor dezangajări în forţă, a manifestanţilor pro şi contra inevitabilei uniri a celor două state româneşti.

Faptul că un recent sondaj indică voinţa a aproximativ 90% dintre cetăţenii României, de a se realiza unirea cu Republica Moldova, arată că este timpul ca şi între Prut şi Nistru lucrurile să se afirme în acelaşi sens, fie şi printr-o etapă pasageră, de integrare dezirabilă, în Uniunea Europeană.

 

Conduita extremistă, a celor ce mai visează, în van, la revenirea tutelei Moscovei asupra Chişinăului, indică o disperare fără margini – la liderii ruşi.

Până şi Dmitri Medvedev, în mesajul său de felicitare, trimis omologului din cel de-Al Doilea Stat Românesc, reamintea de prezenţa Republicii Moldova în Comunitatea Statelor Independente/C.S.I.!

Apropo evident la reafirmarea, de către Vlad Filat, în faţa cancelarului german Angela Merkel, a opţiunii ireversibile pentru Uniunea Europeană.

Marşurile unioniste au rostul lor, deşi la Cahul, şi la Bălţi puteau fi găsite formule mult mai eficiente, de manifestare a voinţei celor ce cred în revenirea teritoriului dintre Nistru şi Prut, la Patria mamă.

Ceea ce vreau să semnalez acum este că, înainte de a lua o decizie aiurea, ce va fi taxată, fără ezitări, de liderii occidentali, Moscova se agaţă de pretexte infantile.Iar ultima găselniţă este: “De ce nici autorităţile de la Chişinău şi nici cele de la Bucureşti, încă nu au ratificat tratatul de frontieră?” Asta ca şi cum, cu acesta, lucrurile s-ar stabiliza:

 

1.România – rămâne în NATO şi UE, „asta e”, că tot s-a întors preşedintele suspendat la Palatul Cotroceni.

2.Republica Moldova – declarativ în Uniunea Europeană, va fi practic menţinută, „cu dinţii”, în C.S.I., ca etapă de tranziţie spre Uniunea Euro-Asiatică!

 

O asemenea viziune ignorând total raporturile reale de forţe, politice, economice şi militare, între comunitatea occidentală şi aceea din Estul Europei. Presa de la Chişinău îşi bombardează zilnic cititorii, câţi îi mai are – doar 2,5 milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova fiind trăitori acum, între Prut şi Nistru, restul muncind în străinătate – cu informaţii ce nu au nicio legătură cu bunăstarea lor, ci cu iluzia refacerii forţei Moscovei, cum ar fi aceea privind sporirea, cu 9%, a bugetului militar rus, în anul trecut.

 

Cu alte cuvinte, dacă demersurile mimat democratice vor eşua, simpla arătare a muşchilor unei armate cu un milion de militari activi, ar putea genera supunere în republicile ex-sovietice neintegrate încă în NATO şi UE, precum cea numită “părinteşte” Moldova. Grav nu este că persistă, neoficial, o asemenea iluzie, ci că este evocată de interlocutori care ar cam trebui să ştie genul proxim şi diferenţa specifică, dintre Ministerul rus al Apărării şi Pentagon.

 

Ceea ce se petrece acum, la Chişinău, avea loc, în alte forme de manifestare, memorabile şi comparabile, în vara şi toamna anului 1989, în Republica Democrată Germană. Şi cu toate trupele sovietice, existente acolo, s-a prăbuşit şandramaua ideologică şi statalitatea menţinută cu tancurile URSS.

Cine sunt, de fapt, „stataliştii” de la Chişinău, inamicii clari ai unioniştilor? Cine uită că independenţa Republicii Moldova a fost proclamată faţă de Moscova.

De ce instigă liderii rusofoni, la violenţă, contra unioniştilor, pe concetăţenii lor, derutaţi de efectele crizei economice? Pentru că niciun soldat rus nu mai are dreptul să treacă în dreapta Nistrului. Şi asta doare! Bruxelles-ul şi Berlinul susţin o tranziţie bine gestionată, a celui de-Al Doilea Stat Românesc, spre comunitatea europeană.

 

Timpul însă nu mai are răbdare la Casa Albă!

 

Depăşit cu un procent, de rivalul său republican, în ultimul sondaj de opinie, Barack Obama se îndreaptă, văzând cu ochii, spre o operaţiune militară în Orientul Mijlociu. Singura care i-ar asigura al doilea mandat. Context în care, baza americană de la Mihail Kogălniceanu poate deveni un stup de albine, ca pilon probabil al podului aerian necesar spre zona de război.

Iar arealul geopolitic înconjurător, până la Nistru, va fi exclus accesului altor forţe militare, decât cele aliate. Oportunitatea de acţiune, pentru Kremlin, în Republica Moldova, nu mai există. Orice gest imprudent ar fi taxat de candidatul republican la alegerile prezidenţiale, iar Casa Albă nu ar avea de ales.

De ce nici autorităţile de la Chişinău şi nici cele de la Bucureşti încă nu au ratificat tratatul de frontieră? Poate şi pentru faptul că, la nivelele celor bine informaţi, se înţelege furia prezidentului de la Kremlin. Moscova a pierdut Chişinăul.

 

ZiuaVeche

 

Reclame

Caucazul rusesc fierbe la foc islamic

Standard

Confruntări armate la graniţa dintre Georgia şi Rusia

Confruntări armate la graniţa dintre Georgia şi Rusia. Trei poliţişti georgieni şi 11 membri ai unui grup înarmat venit din Daghestan (Rusia) au fost ucişi miercuri în cadrul acestor confruntări armate.

“Nu ştim încă cine sunt aceşti oameni şi de ce au venit pe teritoriul georgian”, a declarat Nodar Harşiladze, un adjunct al ministrului georgian de Interne, transmite Mediafax. Grupul înarmat a venit din Daghestan, o republică instabilă din Caucazul rus care se confruntă cu o rebeliune armată islamistă.

De exemplu, un militar rus de frontieră a deschis marţi focul într-o cazarmă din regiunea Daghestan, din Caucazul de Nord, ucigându-şi şapte colegi, a anunţat o sursă din ministerul local de Interne. “Un militar de frontieră aflat sub contract a deschis focul cu un kalaşnikov asupra altor soldaţi care păzeau cazarma”, omorând două persoane, a precizat sursa citată. Atacatorul a pătruns apoi în incintă, unde a ucis alte cinci persoane, înainte de a fi el însuşi omorât. Autorităţile ruse au desfăşurat o puternică prezenţă militară în regiune din cauza infracţionalităţii importante şi a insurecţiei islamiste foarte active.

 

Incidentul de marţi ar putea avea legătură cu atentatul sinucigaş produs în aceeaşi zi în Daghestan, în care un lider spiritual islamic şi alte cinci persoane au fost ucise de o femeie kamikaze. Şase persoane, inclusiv un seic moderat, au fost ucise marti intr-un atentat comis de catre o atacatoare sinucigasa in Daghestan, a anuntat ministerul de Interne al acestei republici instabile din Caucazul rus. “In afara de (femeia) kamikaze, sase persoane au murit in explozie, inclusiv seicul Said-Afandi”, a precizat ministerul intr-un comunicat.

Atentatul a fost comis in casa lui Saïd-Afandi, in varsta de 75 de ani, in regiunea Buinaksk, a adaugat aceasta sursa. seicul era un lider religios sufit care promova un islam moderat si indemna la cooperare cu autoritatile ruse, in contextul unei intensificari a islamului radical.

 

 Ziuaveche

 

România este în razboi! Cele 13 nivele ale agresiunii împotriva României

Standard

Haosul generalizat a pus stăpînire pe România! Clasa politică şi instituţiile statului s-au prăbuşit concomitent, într-o explozie abjectă. Ca jurnalist, am spus-o de mai multe ori: România se află în al 22-lea an de război! Observînd ceea ce se întâmplă în viaţa politică, economică şi socială din ţară! Iniţial, am crezut că este vorba de clasicul război româno-român, dar există semne că sîntem şi ţinta agresiunii unor entităţi externe, de stat sau private, primul fiind doar stimulat de acesta din urmă! O întrebare pare să revină, din ce în ce mai des, ca o obsesie, în mintea şi pe buzele fiecărui român: „Ce e mic, rău, negru, urît şi bate la uşă”? Răspunsul e la fel de neprietenos: „Viitorul”!

Constaţi cu amărăciune că tranziţia în care te zbengui nu e ceva trecător, că existenţa e ceva la limita hazardului şi că singurele certitudini sînt, şi de acum încolo, schimbarea şi nesiguranţa! Au crescut numărul şi intensitatea crizelor, conflictelor asimetrice, situaţiilor de urgenţă. Toate acestea s-au suprapus peste crizele tale, deja existente: criza de identitate, de autoritate, culturală, economică, socială, educaţională, din sănătate, din apărare, criza bunului simţ, criza generaţiilor, criza instituţiilor, criza de încredere, criza politică, criza de securitate. Chiar şi instituţiile care fac parte din Sistemul Naţional de Apărare pierd treptat din încredere, incapabile să se apere de atacurile constante la care sînt supuse, dar şi mîncate pe interior de un cancer teribil. Societatea românească contemporană pare să-şi fi pierdut busola şi minţile! Lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine.

Cu o situaţie economică precară, o economie fragilă, afectată de schimbările pe plan mondial şi un stat perceput ca avînd o atitudine ostilă, chiar duşmănoasă faţă de cetăţean, România şi societatea românească sînt, astăzi, mai vulnerabile ca oricînd. Pe acest fundal, în ultimele săptămîni, dar şi în ultimii ani, bombardamentul asupra României cu informaţie agresoare s-a intensificat. Terorismul politic a atins cote demne de 11 septembrie! De asemenea, terorismul cultural a luat, în ţara noastră, o amloare fără precedent. Potrivit Donei Tudor, agresarea mediatică, prin presă, radio şi televiziune, este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent din interior şi din exterior şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc „natural”, de la sine şi nu sînt induse de centre de decizie agresoare . Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea îndoielii cu privire la valorile culturii naţionale, negarea valorilor culturale autohtone, proliferarea kitch-ului, culturii de împrumut şi a subproducţiilor culturale, impunerea unui complex naţional de inferioritate culturală, crearea unei confuzii naţionale în ierarhia valorică, denigrarea personalităţilor şi valorilor culturale naţionale, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională, alimentarea şi declanşarea unor tensiuni interetnice, inducerea unui sentiment de inutilitate, ridiculizarea valorilor naţionale, a imnului naţional, a patriotismului şi naţionalismului, exacerbarea valorilor locale şi regionale în detrimentul conştiinţei naţionale.

O întrebare rămîne nepusă (vorba colegului Ilie Pintea!) – această stare este generată de români şi permanenta lor luptă pentru putere, sau interese externe creează psihoza agresivităţii şi conflictului permanent? Referitor la agresiunea externă, chiar dacă pare greu de crezut, dar manualul nu minte!, există cîteva elemente care indică faptul că România este, în ultimii ani, „ţintă” prin:

– distrugerea imaginii în cadrul UE prin: accentuarea fenomenului corupţiei, incapacitatea clasei politice de a adopta măsuri eficiente;

– crearea unor situaţii conflictuale la frontiere: vezi Republica Moldova, Ucraina şi Rusia;

– acţiunile incoerente în plan economic ale liderilor politici;

– îndatorarea excesivă a ţării;

Cum se realizează aceste lucruri? Potrivit http://militar.infomondo.ro/ în primul rînd, prin manipularea şi constrîngerea celor mai activi vectori ai vieţii economico-sociale: clasa politică şi mass media.

Dar, să le iau pe rînd! Clasa politică este, evident, dominată şi manipulată prin exploatarea propriilor racile. Acest lucru a fost oarecum facilitat de neputinţa societăţii civile de a elimina, anterior alegerilor, sau prin alegeri, persoanele cu vulnerabilităţi evidente. Fie din cauza amatorismului, fie datorită fraudelor electorale.

Dar, cum se manifestă aceste vulnerabilităţi la nivelul principalelor structuri ale statului?

Parlamentul: deşi marea masă a parlamentarilor români sînt persoane de bună credinţă, cei care invariabil ies la rampă fac parte din categoria celor cu probleme. Indiferent de partidul pe care, pe moment, „îl servesc”. Liderii aparţin unor grupuri de interese evidente, calităţile lor fiind reduse sau chiar lipsind cu desăvârşire.

Guvernul: caracteristica dominantă a membrilor guvernului este dată de faptul că, o parte semnificativă, fac parte din categoria “incompetenţi dovediţi” , sau aparţin categoriei “obedienţi politic” – fără coloană vertebrală. Mass Media: „Jurnaliştii” actuali sînt „arondaţi” intereselor patronatului din presă, majoritatea formatorilor de opinie fac parte din categoria persoanelor susceptibile de a avea vulnerabilităţi. Vulnerabilităţle sînt date de: slaba pregătire profesională, obedienţa faţă de un baron local, de un sponsor, apartenenţa la fosta poliţie politică, interese economice, fie de apartenenţa la un grup politic. Cum, parte din patronatul din presă are grave probleme de moralitate şi chiar de legalitate, este clar că acesta va face jocul celui care i-o va impune!

Agresiunea se manifestă zilnic, cu o violenţă greu de definit şi la toate nivelele vieţii de zi cu zi:

1. Politic: manipularea clasei politice sau chiar conducerea acesteia pentru realizarea impresiei de scandal, incapacitate, duşmănie, crearea iluziei că actuala situaţie politică va fi schimbată cu ocazia alegerilor prezidenţiale.

 

2. Economic: adoptarea unor măsuri care contravin intereselor naţionale, contractarea unui împrumut extern împovărător care va afecta mai multe legislaturi, efectuarea de cheltuieli nejustificate în contrapondere cu altele care nu se efectuează, indecizie şi oscilaţii legislative;

 

3. Social: antagonizarea categoriilor sociale prin „asmuţirea” unora împotriva celorlalte, neacordarea unor drepturi salariale legale;

 

4. Instituţional: distrugerea unor instituţii fundamentale ale statului român: Armata, Justiţia, Poliţia şi Jandarmeria, Serviciile speciale, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională prin: infiltrarea politicienilor cu interese economice la nivelul Curţii de Conturi, existenţa în cadrul Curţii Constituţionale a unui număr semnificativ de judecători “cu probleme”, distrugerea bazei de selecţie a Armatei şi a nivelului de trai a membrilor acesteia;

 

5. Mediatic: crearea în permanenţă a aşa-ziselor „scandaluri de presă” în care mass media se lasă antrenată cu „dezinvoltură” în scopul distragerii opiniei publice de la adevăratele probleme ale naţiunii, tabloidizarea presei scrise, a radioului şi televiziunilor, crearea de falşi idoli eminamente idioţi, asaltul financiar asupra televiziunii şi radioului publice şi exacerbarea divertismentului sexual sau cu conotaţii sexuale pe posturile de televiziune;

 

6. Justiţie: crearea impresiei că aceasta este imposibil de reformat, că membri ei fac parte din categoria corupţilor;

 

7. Legislativ: adoptarea unor legi superficial întocmite, cu scopul inducerii în eroare a opiniei publice că „se lucrează”;

 

8. Sănătate: modificarea permanentă a cadrului legislativ din domeniu, perceperea unor taxe pe serviciile medicale anterior gratuite, subfinanţarea şi căpuşarea sistemului, plecarea specialiştilor în străinătate, dificultatea accederii la tratament, totul avînd consecinţa îmbolnăvirii naţiunii şi degradării fondului ei genetic;

 

9. Învăţămînt: distrugerea bazei de selecţie a corpului didactic prin pauperizarea acestei categorii, neacordarea drepturilor salariale legale, nereformarea sistemului de învăţămînt, distrugerea învăţămîntului superior şi cercetării, politizarea structurilor de conducere, schimbarea continuă a programei de învăţămînt şi bulversarea generaţiilor tinere, cu consecinţa apariţiei unei generaţii slab educate şi bulnerabile;

 

10. România ca membru al Uniunii Europene (această nouă Uniune Sovietică!): neîndeplinirea sistematică a angajamentelor de reformare a justiţiei; lipsa de performanţă a europarlamentarilor români şi cooptarea pe listele de partid pe locuri eligibile a unor personalităţi cu expertiză limitată, obsucre sau compromise;

 

11. România ca membru al NATO: transformarea treptată a Armatei României, un aliat activ şi performant în cadrul Alianţei, într-o armată fără resurse şi implicit fără vizibilitate. Prin aceasta se distruge şi singurul vector de promovare a politici externe româneşti!;

 

12. Informativ: distrugerea sistematică a credibilităţii serviciilor speciale din România, subfinanţarea acestora, inducerea ideii că principalele ocupaţii ale acestora sînt poliţia politică, jocurile de culise şi afacerile murdare, ridiculizarea acestora (vezi cazul Leş, teroristul în şlapi!), inducerea ideii că acestea sînt incapabile şi ineficiente (spionul Floricel), desfiinţarea unor structuri de intervenţie (Acvila) pe motiv de fraudă, consum exagerat de fonduri etc;

 

13. Etnic: transcederea problemei „autonomiei teritoriale” a minorităţii maghiare la un alt nivel prin radicalizarea discursului liderilor acesteia ca urmare a necooptării la guvernare a UDMR .

 

Toate aceste observaţii, din surse deschise, converg spre concluzia că România se află în mijlocul unei agresiuni, mijloacele folosite fiind exact cele din manualele de specialitate, oferite de clasa politică românească aflată într-o formă sau alta sub controlul agresorului. Agresorul, sau grupul de agresori, pot fi entităţi statale sau grupări economico-financiare transnaţionale, servicii speciale de stat sau private apărute mai ales după încheierea Războiului Rece prin concedierea specialiştilor pe probleme americane sau sovietice care, odată rămaşi fără loc de muncă şi-au continuat activitatea în mediul privat, în slujba unor interese economice private.

Astăzi, ameninţările de securitate nu sînt pe frontiere ci provin, în principal, din interiorul acestora: hazardul şi catastrofele naturale, corupţia şi mafiotizarea instituţiilor statului şi clasei politice, ameninţările la ordinea publică sînt riscuri mai pronunţate la adresa securităţii naţionale decît atacul armat al unei ţări vecine. Sau NU? Cum spuneam, agresarea societăţii, ŞI mediatică, prin radio şi televiziune, este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent, din interior şi din exterior, şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc natural, de la sine şi nu sînt induse de către o decizie agresoare (Mario Balint, “Target-operaţiuni militare externe în combaterea terorismului”, Ed. Banatului Montan, 2010). Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea unui complex naţional de inferioritate, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională (ex: Emil Boc: “Toţi sîntem de vină pentru dezastrul în care se află România acum”), inducerea unui sentiment de inutilitate, etc. Cînd, însă, propriul decident politic utilizează tehnica agresării mediatice, avem de-a face cu o ameninţare directă la siguranţa naţională! Care, adăugată triunghiului sărăcie-lipsă educaţie (educaţie cu televizorul)- lipsă sănătate (imposibilitatea susţinerii sistemului social) face un cocktaill exploziv la adresa siguranţei naţionale!

ADORMIREA SIMŢURILOR ESTE DROGUL MASELOR NEMULŢUMITE DE PROPRIA VIAŢĂ! Între timp, în România e RĂZBOI!

autor: Mario Balint

 

Sursa: foaienationala.ro

 

Editorial-Primavara araba, reversul medaliei

Standard

Un proverb chinezesc, probabil unul dintre cele mai intelepte spuse vreodata zice asa: „Ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample!”

Suna ciudat, cum adica sa nu ti se intample ce-ti doresti?! Cu totii ne dorim sa reusim in ce ne propunem, dar oare chiar ne dorim sa avem in mod real, ceea ce visam cu ochii deschisi?!

Pare o intrebare retorica si usor naiva, dar in realitate nu este deloc asa, Haideti sa le luam pe rand.

Democratie si  respectarea drepturilor omului, dreptul la libera circulatie! Cam asa tipau statele Vestice, in fata tarilor comuniste, in urma cu 22 de ani. Vroiau sa vada  comunismul cazut, oamenii din Europa de Est sa fie liberi, la fel si cei din URSS, sa poata circula liber, iar in tarile lor sa fie democratie. Pana la urma, din cauze interne, dorinta arzatoare a NATO s-a infaptuit: Tratatul de la Varsovia si lagarul comunist s-au spart. Adica li s-a indeplinit dorinta. Doar ca mai apoi au regretat amarnic, cel putin pe termen mediu, dorinta realizata. Milioane de est europeni au migrat spre vest, tarile fost comuniste au intrat in haos si lipsa de guvernare.

Un echilibru care dura din 1945, s-a rupt, iar construirea altei arhitecturi de securitate si sociala se face foarte greu…

Ce au facut europenii cei cu gura mare, cei care cereau respectarea drepturilor omului, dreptul la libera circulatie?! Si-au inchis granitele, in fata puhoiului de sarantoci din Est si au impus fel de fel de reguli, numai sa scape de ei. Au cerut ceva, iar cand dorinta li s-a indeplinit, i-a luat cu ameteala…

Este adevarat ca pana la urma au acceptat noile democratii, care nota bene, aveau practic aceeasi cultura si religie, fiind asadar usor asimilabili, plus ca noile tari, proaspat eliberate, au devenit excelente piete de desfacere si un rezervor nesecat de forta de munca ieftina. S-au descurcat pana la urma, dar a fost greu si destul de scump.

Acum revenind la tema articolului, Primavara Araba a fost salutata de toata Europa si de SUA. Cu totii, cu lacrimi in ochi, au felicitat poporul tunisian pentru curajul si hotararea cu care si-a luat soarta in propriile maini. Asta a fost la inceput, apoi cand hoardele de tunisieni hamesiti de foame au dat navala in Italia, Europa democrata, si-a trimis o intreaga flota de nave ale politiilor de frontiera din statele membre, pentru ai opri pe proaspetii eliberati.

Mai apoi, au inceput sa-si faca griji ca poate acum, in urma alegerilor libere, in Tunisia vor schimba un dictator sangeros,  cu un guvern islamist! Si nu stiu ce sa faca! Parca dictatorul sangeros era mai bun, sau nu?!

A invatat ceva Occidentul din lectia tunisiana?! As! Da de unde, nici nu s-a terminat bine tambalaul de acolo ca a inceput in Libia. Aceasi placa, aceleasi lozinci, democratie, liberate, egalitate, de parca eram sub zidurile Bastiliei la sfarsitul secolului XVI. Dupa care stie toata lumea ce a urmat. Jos Gaddafi si sus…dracu stie cine, ca acum este un mic-mare haos in Libia.

Acum urmeaza Siria, iar inainte de asta a fost Egiptul. Ori in toate aceste state arabe, state vorba vine,  sunt cateva probleme care nu le recomanda pentru exercitarea democratiei asa cum vedem noi acest sistem.

Prima problema este  si cea mai simpla: care tari, care popoare?! Pentru ca este impropriu sa spui poporul sirian, sau poporul libian, pentru simplu fapt ca asa ceva nu exista. Exista, in fiecare tara, o uniune de triburi, care colaboreaza sau nu, si care pe vremea “odisosilor dictatori” erau tinuti in frau prin forta si mita. Nu exista poporul libian sau sirian, nu au existat niciodata, si asta datorita faptului ca britancii sunt  cu adevarat baieti destepti.

Cand s-au hotarat ei sa decolonizeze imperiul, au zis sa lase in loc orice numai liniste si prosperitate nu. Asa ca un diplomat britanic sau francez, nu mai tin minte exact,  a venit cu ideea, geniala de altfel, de trasare a granitelor pe criterii strict geometrice, chiar estetice daca vreti!

Astfel englezii si mai apoi si ceilalti europeni, au creat colonii, care mai apoi au devenit tari, fara a tine seama de specificul local, de nationalitate, de limba sau alte astfel de lucruri. Asa ca au adunat la un loc triburi diferite, care se dusmaneau de moarte cu mult inainte ca europenii sa puna piciorul pe acolo, sau dimpotriva au imprastiat un trib prin doua-trei tari,  au bagat in aceeasi oala religii diferite, confesiuni diferite, si au fost diavlolesc de smecheri, predand puterea, cand au plecat, minoritarilor. Religioase sau etnice!

Adica daca tara era majoritar sunita, conducerea facea parte dintre cei 10-15% din populatie siita, si tot asa. Au adus la conducere cate un mic dictator, l-au inarmat ceva-ceva, iar acesta i-a potolit pe contestatari prin metode pe care chiar si colonizatorii le considerau barbare, numai ca nimeni nu-i putea acuza acum pe ei. Erau afacerile interne ale unui stat suveran 🙂 🙂 .

In practica, europenii s-au asigurat ca fostele lor colonii nu vor deveni niciodata tari si popoare adevarate, nu vor putea sa fie niciodata libere si independente in mod real. Practic colonialismul a trecut intr-o noua faza, neo-colonialism, adica o ocupatie prin interpusi, doar economica si indirect politica, prin mita si crima in masa. Astfel locul armatelor a fost luat de marile corporatii trans-nationale care, sprijinite de guvernele lor, au facut legea intr-un mod atat de dur, incat vreamea colonialismului curat, este acum privita de multi localnici ca o epoca de aur! Exemplele sunt atat de multe ca nici nu merita expuse. Congo, Africa de Sud, Coasta de Fildes, etc, etc.

Practic imperiile destramate acum, au ramas cu accesul la resurse, insa au scapat de grija locuitorilor care erau acum absolut liberi sa-si taie capetele cum credeau ei de cuvinta. Stabilitatea relativa din timpul ocupatiei coloniale, bruma de legi care se respecta, s-au dus dracului de tot si haosul s-a pogorat asupra fostelor colonii, blocate pentru eternitate intr-un razboi civil contiunu.

Este suficient sa aruncati o privire pe harta Africii si tarilor arabe, petru a remarca frumusetea falsa a granitelor trasate special pentru perpetuarea ocuparii economice ale fostelor provincii.

OK, pana aici nimic nou, ideea in sine este geniala, dar acum avem de-a face cu o noua dimensiune e impactului democratizator al Vestului asupra arabilor din nordul Africii.

In urma cu cateva zile presedintele nou ales al Egiptului, membru al Fratiei Musulmane, a decapitat armata, inlaturand din functie vechii generali si numind in locul lor oamenii sai de incredere. Pana aici …spaga lui, ce de doare pe noi de generalii egipteni?! Pai haideti sa va spun de ce va doare. Noul presedinte, numai ce a numit noi ofiteri la conducerea armatei si a inceput sa-si puna intrebari existentiale, printre care: ce-ar fi daca Egiptul ar trimite ceva trupe mai serioase in Penisula Sinai?! Ce ar fi daca tratatul de pace, dintre Isreal si Egipt ar fi renegociat, asa doar un pic?!

Cu ce scop?! Pai…combaterea terorismului of course, numai ca tratatul de pace dintre Israel si Egipt, incheiat in anii”70, prevede ca Egiptul nu are voie sa militarizeze excesiv aceasta regiune geografica, tocmai pentru a evita un nou razboi de sase zile. Israelul a declarat ca tratatul nu poate fi renegociat si se asteapta ca Egiptul sa-l respecte intocmai, numai ca preventiv trupele israeliene se misca usor-usor spre Sinai. Apai nu vroiau ei democratie in Egipt, si moarte sangerosului dictator?!

Au obtinut exact ce si-au dorit, numai ca se pare ca nu si-au dorit bine de loc.

In Tunisia si Libia, gruparile islamiste sunt extrem de bine reprezentate, iar luptele interne dintre diversele triburi si fractiuni religioase sunt abia la inceput. In Libia care este “democratie” de cateva luni, guvernul de la Tripoli stapaneste de facto sub o treime din tara, in restul de doua treimi intreaba daca poate sa intre si pentru orice chestie, se negocieaza cu sefi locali, ajunsi din nou puternici, dupa moarte lui Gaddafi. Superba democratie, stati sa vdem ce dracu o iesi la primele alegeri libere!

Siria este urmatoarea pe lista. Cel mai probabil va fi si ea democratizata, mai greu dar va fi, sa vedem apoi ce vor face europenii cu aceste tari, care daca inainte nu erau sarace, acum sigur vor deveni, pentru ca pe vremuri furau doar cativa si aveau si din ce sa fure, acum sunt mult mai multi la furat, si nu prea mai au din ce, asa ca ceva mici conflicte sunt foarte probabile.

Iar bataie pestelui este bineinteles Iranul! Alta categorie dacat jamahiriile din Africa de Nord, destul de bine dotat si aratand, cel putin deocamdata, vointa de a lupta, Iranul este si el pe lista, cu vajnicul motiv al armelor de distrugere in masa. Cate arme de acest tip o avea Teheranul, si daca programul sau nuclear chiar merita deranjul unui razboi, posibil, mult mai dur si lung dacat cel din Irak, vom vedea.

Iar Vestul miop si prostanac s-a trezit pe cap cu sute de mii de arabi, imposibil de integrat, la granitele sale. De aceea spun, chinezii sunt baieti destepti si te avertizeaza: ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea….

GeorgeGMT

Editorial: Rusia prinsa in clestele China- Occident

Standard

Daca europenii si americanii jinduiesc dupa resursele Rusiei, China merge mai departe si pofteste direct asupra unei partii importante din Extremul Orient rusesc. Triunghiul aceste relatii impotriva firii, pe a carei laturi geostrategice gasim, Rusia-China si binomul UE-SUA, au ca centru de greutate Extremul Orient rusesc, Siberia mai pe intelesul tuturor, desi termenul de Siberia nu acopera, geografic vorbind, intreaga regiune dintre Uralii si Pacific.

Se vorbeste foarte mult despre Siberia, despre bogatiile si resursele fantastice care sunt acolo, gata sa fie folosite.

Ei bine adevarul este departe, foarte departe, de cea ce se stie in mod obisnuit. Astfel rezervele de petrol( titei) presupuse a exista in subsolul siberian, depasesc de doua ori si jumatate tot petrolul din lume, si ma refer aici la rezervele dovedite nu si banuite.

Gazele naturale, pungile de gaz, aflate deja gata de exploatare, in sensul ca au deja puturi forate, dar nu sunt expolatate din cauza lipsei infrastructurii sau pur si simplu datorita lipsei de clienti, depasesc de SASE ori rezervele exploatate in prezent de Federatia Rusa. Si daca credeti ca hidrocarburile sunt perla coroanei siberiene, ei bine va inselati profund!

Cantitatile de diamante si aur cunoscute, adica exploatabile, fac deja,din minele Africii de Sud niste biete gaurele in pamant, din punctul de vedere al bogatiei. Rezervele de aur neexploatate inca, aflate la dispozitia Federatiei Ruse sunt atat de mari incat, putin lume stie asta, au fost printre principalele motive pentru care SUA si apoi FMI si restul statelor Occidentale, au renuntat la acoperirea modenelor  lor nationale in aur. Rusia avea si are in continuare atat de mult aur, incat rubla ruseasca ar fi fost de departe cea mai puternica modena din lume. Si cea mai stabila.

In privinta zacamintelor de diamante, cantitatea si calitatea lor i-a facut pe sud-africanii de la De Beers, cea mai mare companie din lume care vinde diamante, si care are de facto monopolul mondial al pietei diamantelor, sa faca o intelegere cu rusii, intelegere prin care Rusia primeste o importanta cota parte din profiturile De Beers, cu singura conditie ca rusii sa nu exporte diamante, la capacitate maxima, capacitate care a fost evaluata inainte de anii ‘’90 la peste UN milion de carate anual. Ce ar pute scoate acum Rusia, cu tehnologia actuala?!

Aceasta enorma bogatie are legatura, geologic vorbind cu marea eruptie siberiana din urma cu 500 milioane de ani. Atunci acest lucru a fost un cataclism, o extinctie in masa pe intreaga suprafata a pamantului, datorita faptului ca eruptiile vulcanice, eruptii bazaltice, au durat peste un milion de ani, otravind practic intreaga atmosfera.

Dar acum, in vremurile noastre, straturile de lava solidificata au facut ca aceea regiune sa fie efectiv Cea Mai Bogata din Lume! Ironia sortii!

Putin si presedintele De Beers, in 2006, Africa de Sud

Dar aceste bogatii sunt doar varful iceberg-ului siberian. Rezervele minerale de carbune, de inalta si medie calitate  ( antracit si huila), rezervele de cherestea, cele mai mari din lume, duble fata de Canada si SUA luate la un loc, rezervele piscicole, sunt pur si simplu aproape infinite, iar peste 60% din teritoriul Federatiei este practic virgin, neexploatat economic in nici un fel.

Rusia este, daca vreti, la fel ca o superba domnisoara, printre cele mai frumoase din oras, si in acelasi timp cea mai bogata din lume! Normal ca are multi petitori.

Bogatia acestor pamanturi depaseste orice imaginatie si se refera la orice fel de metale rare va trec voua prin cap, la orice fel de combustibili, la una dintre cele mai mari rezerve de apa dulce folosibila, de facto cea mai mare. Si peste toate aceste…pamantul Rusiei, mare si lat cat vezi cu ochii!

In ultimii ani Rusia, scoasa din jughul imbecilismului comunist, a devenit deja unul dintre exportatori majori de produse alimentare, de unde pe vremea cand era URSS, importa alimente in valoare de 500 de tone de aur pe an. Vi se pare mult?! 500 de tone de aur pe an?! Ei bine, pentru comparatie, rezerva de aur a SUA este undeva la 8100 de tone, iar a Romaniei de 103 tone. Asadar Rusia, incepand din 1963, anul cand a inceput sa importe alimente… 🙂 cate mii de tone de aur  a platit?! Pe la inceputul aniilor “80 a inceput sa plateasca aceste importuri cu petrol, dar pana atunci aurul a fost baza importurilor ruse, la fel ca si in WW2, cand absolut toate importurile de material militar, de la Anglia si SUA, au fost platite in aur pur. Cat aur are Rusia?!

Suficient de mult ca marile puteri vestice sa dea dracului paritate aur/modena, de frica rusiilor.

Iar aceste bogatii imense, vor fi in curand dublate de enorma productie agricola rusa, productie care creste cu doua cifre la fiecare trei ani!!!

De asemenea rezervele de apa dulce ale Rusiei sunt imense, iar in viitor s-ar putea ca cine are apa, sa conduca lumea. Apa dulce inseamna curent electric, dar mai presus de toate poate insemna irigatii si recolte din ce in ce mai mari.

Oamenii sunt obisnuiti sa se uite la Ursul din Uralii si sa-l vada plin de petrol si gaze. Ori aceasta este doar o imagine falsa, ca atatea altele. Viitoriul Rusiei nu sta in hidrocaruri, sau nu sta mai ales in hidrocarburi, ci in imensitatea Siberiana, in bogatiile pe care permafrostul le tine inghteate de milioane de ani.

Numai ca incalzirea globala, incalzire pe care cu totii o simtim din ce in ce mai pregnant in ultimii ani, ei bine acest fenomen, care genereaza incendii devastatoare in SUA si secete ucigatoare in Europa si SUA, ei bine, acest cataclism care sta sa se instaleze definitiv in vietiile noastre, va face ca Rusia sa devina mult mai puternica, mult mai puternica decat au facut-o vreodata armele nucleare sau Armata Rosie, luate la un loc si inmultite cu 100.

Pentru ca incalzirea globala va crea un habitat propice agriculturii si industrializarii, tocmai in aceea parte a Rusiei neatinsa pana acum de nimeni: Siberia cea infinita.

Cum va arata Rusia cu inca cateva milioane de kilometri patrati apti pentru agricultura, apti pentru infrastructura?! Cum va arata Rusia daca intregul sau teritoriu va fi usor de strabatut si exploatat, nu va mai fi inghetat bocna 10 luni pe an?!

Ganditi-va la o Germanie cat Rusia de mare, si cu potentialul Rusiei la dispozitie. Cum ar arata o Rusie cu capacitatile tehnologice germane, dar avand la dispozitie bogatiile nemarginite ale zonei dintre Uralii si Vladivostok?

Numai ca orice lucru bun atrage invidii si ii face pe aia mai saraci sa-si linga buzele cu multa pofta. Adevarat ca nu este crestinesc sa poftesti la bunul altuia, dar, de-a lungul vremurilor, s-a dovedit foarte profitabil. Nu?!

Asadar, avem pe de o parte cea mai bogata tara din lume, la modul absolutist al termenului, iar pe de alta parte avem o lume din ce in ce mai mica, din ce in ce mai avida dupa resurse, dupa spatiu, dupa apa, dupa mancare, etc, etc. Intreaga Europa se uita si jinduieste macar la o parceluta din teritoriul Rusiei, marile companii occidentale se uita cu ochii in lacrimi dupa petrolul si gazele rusesti, iar dintre toti,  situatia cea mai presanta o are China.

Cu o populatie enorma, cu un teritoriu extrem de sarac in resurse minerale, exceptie facand doar carbunele, si ala de proasta calitate in general lignit, si metalele rare, China cea suprapopulata, pe al carui teritoriu, in proportie de peste 50%, nu se poate cultiva nimic, pentru ca ori este la foarte mare altitudine, ori este desertic, China spuneam, se uita pur si simplu cu ochii beliti de dorinta la superba si super bogata Siberie!

Si se uita direct, lasand jena si ocolisurile la o parte! Deocamdata cel putin Siberia nu poate suporta o populatie permanenta prea mare, dar in urmatorii 20-30 de ani, clima s-ar putea incalzi suficient, incat in aceea zona, agricultura sa fie posibila.

Astfel Rusia are in acest moment un viitor destul de problematic. Un teritoriu imens, extrem de bogat, dar in acelasi timp o economie slaba, o economie care se bazeaza inca pe exportul de resurse brute, dar neavand in acelasi timp infrastructura si tehnologia potrivita. Asa ca  Rusia a acceptat ca mari companii vestice sa vina in industria de petrol si gaze, tocmai datorita decalajului tehnologic care o tinea pe loc. Adevarat ca dupa insusirea tehnologiei i-au cam dat afara, dar astea sunt afacerile.

Ideea este insa urmatoarea: pentru a putea sa-si joace rolul de super-putere economica, Rusia trebuie cat mai rapid sa schimbe centrul de greutate al economie sale, de la exportul de resurse brute, la exportul de produse finite, export care sa inglobeze aceste resurse, si astfel sa obtina de zece ori mai multi bani, sa obtina astfel milioane  de slujbe foarte bine platite, pentru cetatenii sai, sa  devina un lider in materie de tehnologie aplicata in industria civila, si sa reuseasca ca ramura industriala a economiei, sa nu mai fie dominata de industria militara, ci dimpotriva, industria civila, cu grad inalt de prelucrare, sa devina locomotiva care sa traga dupa ea intreaga tara. O industrie performata civila si o agriculutra foarte dezvoltata.

Insa Rusia duce lipsa de tehnologie noua, de know-how, de manageri performanti, se lupta cu sindromul coruptiei si incompetentei factorilor de decizie, are o economie oligarhizata.

Si peste toate acestea, vine o veste cu adevarat inspaimantatoare: natalitate a atins cote alarmate, populatia rusa este in scadere si in imbatranire accelerata. Ori sa ai cel mai intins si cel mai bogat teritoriu din lume, cu populatie imbatranita si in scadere, nu este chiar cea mai buna solutie pentru viitor, mai ales cand esti vecin cu China.

Iar China este efectiv hamesita dupa resurse minerale, combustibili, si pamant agricol, iar Siberia este la granita ei, asa ca…

Intradevar Rusia este o super putere militara, dar armele atomcie nu rezolva intotdeauna chiar toate problemele, iar Moscova stie asta. In ultimii cinci ani numarul trupelor rusesti dislocate dincolo de Urali, pe zona sudica a frontierei, a crescut de trei ori. Numarul de avioane, tancuri si alte tipuri de armamente sunt in continua redislocare spre est, iar unitatile militare din zona trans-siberiana sunt privilegiate cand vine vorba de dotarea cu armament nou si modernizat. Astfel, desi discursul politico-militar rusesc inca vizeaza zona europeana, in realitate Rusia isi goleste cazarmile din Vest si isi intareste dispozitivul din fata Chinei.

Noi baze militare au fost deschise si modernizate dincolo de Urali, noi unitati ale armatei au fost dislocate permanet in zona sud-siberiana si pe coasta Pacificului, iar Flota Pacificului va beneficia de nave noi intr-un ritm de 2/1 fata de Flota Nordului, privilegiata de alta data a sovieticilor.

In mod clar amenintarea depopularii si in acelsi timp exodul chineziilor spre Siberia, au fost luate foarte in serios de Kremlin, declaratia premierului rus Medvedev este foarte elocventa in acest sens. Ideea fixa a comunistilor sovietici, precum ca Rusia nu are absolut nici un prieten, este din pacate tot mai adevarata. Este foarte greu sa te uiti altfel la Siberia decat curgandu-ti balele de pofta, iar cand tu esti bogat…e bine sa fi in stare sa-i pui la respect si pe cei care vor sa aiba si ei o parte din bogatia ta.

GeorgeGMT

Un razboi Est-Vest?!

Standard

17 iulie, aeroportul Otopeni. Ministrul Britanic de Externe, William Hague,  a aterizat neanuntat la Bucuresti si, impotriva tuturor uzantelor diplomatice, L-A CHEMAT pe Primul Ministru Victor Ponta la ordine, de parca nu ar fi fost premierul unui stat membru UE si NATO, ci dictatorul unei mici republici africane!

Ciudat este insa faptul ca Ponta s-a dus val-vartej, desi cel care-l chemase ii era inferior diplomatic vorbind. Lasad la o parte coloana vertebrala pe care Ponta o are sau nu, este de retinut un singur fapt: ministrul de externe britanic a facut o vizita fulger la Bucuresti. Nu a discutat cu Ponta, nu a negociat cu Ponta, ci se pare a vorbit doar el, punandu-i in vedere anumite lucruri. Bla-bla-ul eliberat de ambasada britanica drept comunicat de presa, referitor le discutile dintre cei doi, este doar o perdea de fum!

Nu se oprea  William Hague, pe Otopeni sa-i stranga mana lui Ponta si sa-l intrebe de sanatatea Curtii Constitutionale. Din punct de vedere al codului diplomatic, oprirea britanicului a reprezentat un semnal de alarma foarte important transmis de  Londra. Iar daca credeti ca Marea Britanie este Franta cea cu gura mare, aduceti-va aminte ca atunci cand Franta, prin gura presedintelui sau Jacques Chirac, a dat cu pumnul in masa pentru admiterea Romaniei in NATO, la Madrid…nu l-a bagat nimeni in seama, insa cand premierul britanic, Tony Blair, in 1999, de la tribuna Parlamentului,  a spus ca Romania va incepe negocierile de aderare la UE…exact asta s-a intamplat!

Iar pentru cine a uitat putem reaminti, ca in 1999 aderarea Romaniei la UE era, in intreaga Europa, doar o gluma buna. Dar englezii au cuvant, si au un cuvant greu, care chiar trebuie luat in seama foarte serios.

13 august 2012. Asistentul pe probleme europene si asiatice al Secretarului American de Stat, vine in Romania. Scurt si fara prea mare fast, se intalneste cu presedintele Basescu, cu interimarul Antonescu, are discutii cu Ministerul de Externe, dar foarte ciudat, si cu Ministerul Apararii. Ce are a face Ministerul American de Externe cu MApN-ul?!

Iar americanul declara: ”Evident, e mai important ce fac oamenii decât ce spun. Dar tot ceea ce pot să sper, după aceste întâlniri, este că ei conştientizează importanţa acestor lucruri şi că vor respecta aceste principii”, asta apropos de desele schimbari de pozitia ale Bucurestiului in ultimele saptamani, si mai spune: ”E un test. De aceea sunt aici (…) Vrem să ajutăm România să treacă acest test. Nu este în interesul României să pice acest test“.

Daca la aceste doua vizite, extrem de serioase, adaugam si scandalul foarte mare facut de Germania, scandal aflat la limita diplomatiei, mai aveau un pic si ne injurau de mama, iar daca pe langa toate acestea, adaugam simpatia declarata a Ministrului Roman de Externe pentru Vladimir Putin, basca zvonurile foarte persistente ale cresterii influentei Moscovei asupra actualei puteri de la Bucuresti, putem deduce ca scandalul din ultima vreme, fara precedent in istoria UE, a oricarui alt stat membru, este privit cu maxima seriozitate la Londra si Washington, capitalele pe care Basescu le-a pus pe noua axa a politicii externe romanesti inca de la primul mandat.

Adica una este sa vocifereze Franta si alta ca  William Hague sa vina brusc la Bucuresti, una este vocea Germaniei si alta vocea adjunctului Secretarului de Stat American.

Peste tot acest razboi, din ce in ca mai disperat, din partea actualei puteri, s-a suprapus si chelalaiala colonelui de paie, presedinte al unei asociatii a militarilor in rezerva, pensionari adica, chelalait cu puternice accente pro-USL.

Cum isi permite acest Dogaru sa implice fosti ofiteri si subofiteri ai Armatei intr-o disputa politica?! Si daca o face, o face pe degeaba?! Oricum senzatia lasata de acest Dogaru, un istoric serios de altfel, este cu totul si cu totul dezagreabila.

Faptul ca in razboiul dintre Basescu si troica Antonescu-Ponta-Voiculescu, sunt implicate si influente mult mai mari, cred ca apare destul de clar la reluari, adica atunci cand le revezi la rece. Faptul ca actuala putere este pur si simplu turbata sa obtina puterea si este gata sa faca absolut orice, dovedeste ca stapanul lor, nu se afla la Bucuresti, iar interesele in acest joc sunt foarte mari.

Odata cu izbucnirea scandalului de la Bucuresti , Moscova si-a reactivat si papitoii din Moldova, iar la Balti au inceput violentele. Cum puterea Moscovei in Basarabia fusese destul de dur lovita de servicile secrete romanesti, cum Voronin a fost scos la pensie,…anticipat, cum primaria Chisinaului au pierdut-o desi sondajele il dadeau ca favorit pe omul lor, este foarte clar ca lupta pe viata si pe moarte dintre serviciile noastre speciale si cele rusesti, in Basarabia, s-a extins acum in Romania. Cum cea mai buna aparare este atacul, Rusia loveste cu tot ce are direct in Bucuresti, incercand, la fel ca in 1989, sa preia puterea prin comunistii generatiei a treia, puii celor din generatia lui Iliescu, Roman si Brucan, a celor care au venit in “45 pe tancurile sovietice.

Daca a incasat-o in Basarabia, incearca acum sa loveasca direct puterea de la Bucuresti ridicandu-si la lupta catelusii, iar dupa cat de disperati sunt si dupa cum se misca in ultimele zile, precum niste zombie, nauci, schimbandu-si parerile si ideeile la fiecare cateva ore, ba incaierandu-se si intre ei, se pare ca dupa un inceput foarte promitator, vor muri, pana la urma doar tinere sperante.

S-ar parea ca partida de la Bucuresti a fost pierduta de Moscova si acolitii ei. Sa vedem daca in acest joc dur se vor lua prizonierii…Eu nu cred.

Luptele se duc in surdina si departe de lumina zilei, dar  cateodata, mai vedem si la suprafata cateva zvacniri, pentru ca acest razboi nu este intre USL si Basescu, ci este intre cei care au sfartecat Romania, si slugile lor comuniste, Iliescu, Nastase, Roman, Geulu Voican-Voiculescu, celalat Voiculesu si puii lor, Ponta, Antonescu, si acei romani care refuza ca ordinele sa mai vina de la Moscova.

Stiu ca multi dintre voi nu sunt de acord sa primim ordine de la nimeni, numai ca pentru asta am avea nevoie de o clasa politica cu adevarat desteapta, si cum asa ceva nu se intrevede, prefer una aplecata mai mult spre Londra si Washington, dacat catre Paris si Moscova.

Cum se va termina acest razboi civil politic?! Sunt sigur ca se va termina urat. Nu cred ca se vor lua prizonieri de aceasta data…

Iar Moscova ar trebui sa fie atenta! Ne-a prins pe picior gresit, si-a reactivat pentru ultima oara restul de slugoi, insa istoria ar trebui s-o invete, sau macar sa-i aduca aminte, ca serviciile secrete romanesti nu au ramas datoare nici macar pe vremea cand eram comunisti, iar bunicii lor, cei din SS( Siguranta Statului) i-au vanat si ucis cu mult simt de raspundere pe comunisti si slugile lor cominterniste.

Mai apoi, dupa 1963-1965, URSS si KGB au luat-o de “n ” ori rau de tot de la DSS-ul romanesc…In decembrie 1989 cautau ca disperatii dosarele…stiau ei care dosare, iar din sutele da masini LADA cu cate patru “turisti” tineri si atletici, putine au mai parasit Romania, cu tot haosul care domnea!

Mana lunga a Securitatii Nationale le-a tras cate un glont in cap si unul in piept…Multe autovehicule LADA au fost gasite pe margine drumului cu toti patru ocupanti reci si ochii sticlosi…Nici AVO maghiar nu a scapat mai bine. Si ei tot cu pamant romanesc in gura au sfarsit.De aceea zic, Romania asa mica si napastuita cum este ea, a mancat coliva a doua imperii ruse deja, o vom manca si pe a treia.

Suntem atacati, am fost luati prin surprindere poate, tradati fiind de sus, dar am inceput sa ripostam, iar sangele a inceput sa sara pe pereti. Vom afla poate peste multi ani despre cat de crunta a fost inclestarea in aceste zile, pentru ca a fost.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu il apar pe Basescu, este si el tot un nenorocit, insa macar nu este vandut Moscovei, si a incercat sa orienteze tara catre Vest, a incercat si a si reusit ceva in Moldova, ori astia, de sunt acum, au reusit sa faca praf totul in doar cateva saptamani.

Iar interesul american in Romania este foarte vizibil. Uitati-va pe harta: Romania este singura tara in care SUA poate avea incredere, prin intermediul careia pot avea acces la Marea Neagra. Romania este unica poarta a Occidentului spre Marea Naegra, iar acest lucru merita aparat. Iar englezii si americanii exact asta fac acum.

Si ar trebui spus un lucru. Istoria servicilor secrete romanesti cu KGB si cu predecesoarele sale, este extrem de veche si este presarata cu mult sange, iar cine crede ca se poate apropia, se poate preda Moscovei fara sa-si puna in cap aceste servicii, este foarte prost. Iar odata ce ti le-ai pus in cap…ar fi bine sa te uiti foarte des in spate, in sens foarte figurativ, of course!

Bineinteles nu am nimic personal cu rusii, cu poporul rus, ba dimpotriva imi sunt mai simpaticii decat francezii cei snobi, care inca nu au aflat ca nu mai sunt mare imperiu, sau decat britanicii, politicosi, dar reci. Rusia, ca orice tara serioasa, iar Rusia este o tara foarte serioasa,  isi urmareste interesul national, nu este vina lor ca noi suntem slabi si condusi de astfel de caricaturi de politiceni.

Principalul interes la Rusiei in Romania este de facto similar cu cel al SUA: pozitia geostrategica extrem de importanta a Bucurestiului la Marea Neagra. Cand Basescu a spus “Marea Neagra lac rusesc”, a exprimt in cateva cuvinte toata miza jocului! Rusii nu vor ca SUA sa aiba acces prea mult la aceasta zona, exploziv de importanta in urmatorii ani si vor sa-si pastreze hegemonia economica asupra resurselor riverane Marii Negre, dar mai ales a oportunitatilor de tranzit prina aceasta zona.

Pentru mai mult de 100 de ani, nimeni nu provocat Rusia la Marea Neagra, iar acum cand batalia pentru resurse si pentru traseele de transport ale acestora, s-a acutizat, pozitia Romaniei a devenit vitala. Insa trebuie sa vedem clar un lucru: daca Romania este vitala pentru interesele americane aici, ca fiind practic singura tara disponibila pentru americanii fara probleme, Rusia s-ar putea multumi si cu o pozitie neutra din partea Bucurestiului.

Pentru Moscova Romania devine foarte interesanta daca si numai daca, prin intermediul Bucurestiului, SUA isi cresc influenta in zona. Rusia se descurca foarte bine fara Romania, America insa nu! Asadar rusii dorec de fapt o blocare a accesului SUA spre M.Neagra si nu neaaparat o raliere a noastra la Maica Rusie.

Si s-ar putea ca o parte foarte importanta a slabiciunii Romaniei, economic si militar, sa vina tocmai din acest conflict extrem de dur, insa in mod sigur are baza slabiciune interna, generata de proasta conducere si de luptele perpetuee intre adeptii Moscovei, linia veche post-comunista, si generatia mai noua, sau cei cu vederi pro-americane, iar cum in Romania se afla exact in mijlocul unui astfel de razboi pentru influenta.

Americanii vor sa ramana aici si sa creasca, Rusia ii vrea cat mai departe de resursele si rutele de transport din Marea Neagra.

GeorgeGMT

Rusia se teme că rămâne fără Extremul Orient. Medvedev, îngrijorat de China

Standard

Premierul rus Dmitri Medvedev este îngrijorat afluxul de locuitori din China. Rusia se teme că rămâne fără Extremul Orient.

 In curand probabil cea mai „principala” problema strategica a Rusiei!

 

“Rusia îşi va apăra Extremul Orientul în faţa expansiunii statelor vecine”, a declarat recent premierul rus Dmitri Medvedev. Kremlinul se teme că, din cauza afluxului permanent de chinezi pe aceste teritorii, Rusia va pierde controlul asupra loc. “Este important să nu lăsăm să ia naştere fenomene negative, de exemplu, formarea de enclave compuse din cetăţenii altor ţări” pe teritoriul Rusiei, a spus Medvedev.

Aceasta este cea mai dură declaraţie de până acum a lui Medvedev pe tema numărului tot mai mare de chinezi în teritoriile Rusiei, scrie Reuters, preluată de Timpul.md. Ea arată temerile Kremlinului că afluenţa imigranţilor din China pe aceste teritorii va face în cele din urmă ca Rusia să piardă controlul asupra lor. “Din păcate locuiesc acolo puţini ruşi şi rămâne în vigoare sarcina protejării Extremului Orient al nostru în faţa expansiunii statelor vecine”, a subliniat premierul rus.

Rusia bogată în materii prime este cea mai mare ţară din lume, dar nu şi cea mai populată – numărul ruşilor scade sistematic de câţiva ani, în prezent ridicându-se la 143 milioane. Or, China are cei mai mulţi locuitori din lume (circa 1,34 miliarde potrivit datelor CIA, situaţia din iulie 2012) şi resimt necesarul de materii prime din cauza dezvoltării rapide a economiei lor.

Rusia încearcă să echilibreze influenţa Chinei în Extremul Orient, sporind prezenţa politică şi militară în această regiune. Prezenţa tot mai mare a Chinei pe teritoriile Extremului Orient rus constituie de mult o sursă de tensiuni în relaţiile dintre cele două ţări.

 

Articol Ziuaveche