TENSIUNI: Coreea de Nord amenință că va arunca Seulul în aer! „Vom declara război sfânt”

Coreea de Nord (Republica Populară Democrată Coreeană) a pretins joi scuze imediate vecinului din Sud pentru ‘calomniile’ proferate în legătură cu grandoarea festivităţilor dedicate celebrării a 100 de ani de la naşterea fondatorului republicii, Kim Il Sung, ameninţând că, în caz contrar, armata sa va arunca în aer Seulul, relatează joi Korea Times şi Yonhap.

„‘În cazul în care Coreea de Sud nu ne cere scuze imediat pentru insultă, îi vom declara război sfânt şi vom arunca în aer totul acolo (la Seul, nota ziarului Korea Times)”‘, citează publicaţia amintită un comunicat oficial difuzat de agenţia nord-coreeană de stat KCNA. Seulul se află în raza artileriei nord-coreene, mai notează Korea Times.

Săptămâna trecută, preşedintele sud-coreean Lee Myung-bak a declarat că lansarea rachetei nord-coreene, cu un presupus satelit civil la bord, a costat Phenianul aproximativ 850 milioane de dolari, echivalentul a 2,5 milioane de tone de porumb care ar fi compensat pentru şase ani penuria alimentară cu care se confruntă populaţia nord-coreeană. De asemenea, Seulul a estimat că Phenianul a cheltuit în ultimul timp cu propaganda 350 milioane de dolari, o sumă ce ar fi fost suficientă pentru a le asigura hrană celor 24 de milioane de nord-coreeni timp de 100 de zile.

Seulul a expus aceste calcule încă înaintea lansării eşuate a rachetei nord-coreene şi sărbătoririi celei de-a 100-a aniversări a lui Kim Il Sung.

Regimul de la Phenian a apreciat drept calomnioase respectivele declaraţii, destinate, în opinia sa, să „păteze imaginea ţării şi să submineze unitatea sa interna”.

La 13 aprilie, RPDC a lansat o rachetă ce urma să plaseze pe orbită un satelit artificial al Pământului, dar aceasta s-a dezintegrat în atmosferă la câteva minute de la lansare. Acţiunea autorităţilor nord-coreene a fost virulent criticată de Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, potrivit Yonhap.

 Iar racheta nord-coreeana, mandria natiuni…A facut …POC!

Articol preluat din Capital

Si cateva consideratii pe marginea diferentelor dintre Nord si Sud.

– acum aproape sapte decenii, la despartirea celor doua Corei, PIB-ul nordului bogat in zacaminte naturale era de doua ori mai mare decat al sudului sarac. Astazi, PIB-ul Coreei de Sud este de aproximativ 20 de ori mai mare decat cel al Coreei de Nord, comuniste.
– Coreea comunista produce arme nucleare si rachete extrem de scumpe care nu ii folosesc absolut la nimic, in timp ce populatia moare de foame. Coreea de Sud produce Televizoare 3D HD si telefoane celulare Samsung, automobile Hyundai si Daewoo, etc. Chestii care ne folosesc si noua, necoreenilor.
– Dupa sapte decenii de infometare a nord-coreenilor acestia au ajuns sa fie in medie cu 10-12 cm mai scunzi si cu cateva kg mai slabi decat fratii lor de la sud. Deja limita de inaltime pentru recrutarea in armata nord-coreeana a fost redusa la 1,42m. Cel fel de oameni maturi sunt aia? Atata masuram prin clasa a V-a.
In ritmul asta nici nu e nevoie de vreo interventie a lumii civlizate in Coreea comunista. E suficient sa ii lasi sa mai scada in inaltime inca vreo doua tre sute de ani pana vor disparea de tot sau ii vei putea studia la microscop.

Comentariu al userului Shoshone

US Navy vrea un avion nou pentru portavioanele nucleare

Boeing F/A XX, foto: flightglobal.com

Marina Militara a Statelor Unite, US Navy, vrea un avion nou, unul care sa poata inlocui, din 2030, deja batranele Boeing F/A-18E/F Super Hornet si EA-18G Growler.

In acest sens, marinarii americani au trimis producatorilor un RfI (Request for Information – Solicitare de Informatii).

Noul avion nu trebuie sa fie neaparat nou, fiind acceptate si propuneri de “modernizare radicala” a aparatelor aflate in uz, si nu trebuie sa fie neaparat unul cu echipaj uman, semn ca yankeii iau tot mai in serios folosirea dronelor in locul aparatelor clasice.

“In momentul de fata, cautam doar informatii”, a tinut sa precizeze amiralul Donald Gaddis. Astfel, un program de dezvoltare a avionului nu exista acum, insa el ar putea fi lansat in anii urmatori, in functie de reactia producatorilor.

Totusi, in jurul anului 2030, Super Hornet-urile vor ajunge la finalul resursei de zbor, astfel ca Marina, dar si Infanteria Marina (US Marines) vor avea nevoie de un inlocuitor. De asemenea, si Fortele Aeriene (US Air Force) iau in considerare posibilitatea de a incepe dezvoltarea urmasului lui F-22, asa ca nu ar fi exclus un nou proiect comun intre cele trei forte, pe modelul F-35.

Problema cea mai mare este cea financiara, astfel ca cei care speculeaza cu privinta la viitorul aviatiei militare dau ca sigura constructia unei drone.

Foto: FaxxNavy.jpg‎

Articol Aviatiemagazin

Coreea de Sud, en garde! Are sisteme de rachetă care pot atinge ţinte din Coreea de Nord

Coreea de Sud a montat noi sisteme de rachete de croazieră capabile să distrugă ţinte precum baze de lansare a rachetelor sau de efectuare a testelor nucleare de pe teritoriul nord-coreean, anunţă Ministerul sud-coreean al Apărării, citat de AFP.

Ministerul Apărării de la Seul a prezentat o înregistrare video cu teste ale rachetelor, afirmând că acestea pot lovi obiective de oriunde, în Coreea de Nord. „Cu astfel de capacităţi, armata noastră va riposta sever şi precis la provocările iresponsabile ale Coreei de Nord”, a declarat generalul Shin Won-Sik.

Ministerul nu a dezvăluit raza de acţiune a rachetelor, dar, conform agenţiei Yonhap, aceasta depăşeşte 1.000 de kilometri. Coreea de Sud a iniţiat discuiţii cu Statele Unite pentru  a i se permite să extindă raza de acţiune a rachetelor, pe fondul ameninţărilor nord-coreene. Cei doi aliaţi urmează să revizuiască un tratat din 2001 care limita la 300 de kilometri raza de acţiune a rachetelor balistice sud-coreene.

Statele Unite au 28.500 de militari în Coreea de Sud.

sursa: antena 3.ro

………………………………………………….

Trecand peste articolul celor de la Antena 3.ro, nu putem decat sa constatam ca centrul de greutate, militar si economic, al lumii translateaza din ce in ce mai accelerat spre zona Pacificului. Trimiterea a 2500 de marines americani in Australia, prognozata crestere a cheltuieliilor militare din partea Japoniei, Coreei de Sud si nu numai, nemiavorbind aici de China, preconizeaza o noua polaritate.

Aceasta noua “Ordine Mondiala”, va lasa se pare NATO si Europa, odata cu relatiile cu Rusia, intr-un obscur plan secund, prioritate avand bazinul Pacificului, acolo unde China s-a trezit din profundul sau somn de peste 50 de ani, si si-a adus aminte de faptul ca este totusi o foarte mare putere.

Interesul tot mai pronuntat al SUA pentru zona Pacificului poate insemna insa, mai ales in actualele conditii de buget militar redus, o mai mica implicare in Europa, iar din acest punct de vedere, s-ar putea ajunge la o situatie de fiecare cu ce poate in raport cu Rusia. Si cum politica Romaniei, atat externa, dar nu numai, s-a bazat pe o implicare americana substantiala in zona europeana, in viitorii ani am putea asista la o recrudescenta, la o incercare rusesasca de a recastiga, macar partial, influenta in zona noastra, economic si politic.

Deja putem admira, chiar din primele randuri, o noua politica dusa de Moscova! O politica mult mai agresiva si mult mai directa, in probleme pe care rusii le considera aproape interne. Recenta inasprire de ton in cazul Moldovei este un semn de schimbare de macaz, iar raspunsul SUA, cel putin pana acum, a fost doar hotararea de a continua cu dezvoltarea scutului de la Deveselu, dar…cam atat.

Iar in cativa ani s-ar putea sa culegem „roadele” unei clase politice paralitice si incompetente si asta datorita faptului ca in acest moment politica externa romaneasca, ca si cea de aparare, se bazeaza in mod aproape exclusiv pe SUA. Starea Armatei Romane si relatiile politice bilaterale dintr noi si restul UE nefiind tocmai foarte bune.

Iar in cazul in care Rusia apasa pedala, in timp ce efortul american va fi directionat catre Pacific, s-ar putea sa ne trezim din nou aproape singuri, fara o sustinere politica a UE si tot ca de obicei nepregatiti!

Istoria parasutismului X. Dupa 1990…

Dupa 1991 si „caderea” Uniunii Sovietice,  fortele aeropurtate au fost reorganizate astfel ca au ramas 4 divizii aeropurtate:

– Divizia 7 Garda de asalt aerian stabilita la Novorosiiyisk

-Divizia 76 Garda de asalt aerian stabilita la Pskov

-Divizia 98  Aeropurtata de Garda stabilita la Ivanovo

-Divizia 106 Aeropurtata de Garda stabilita la Tula

– Brigada 31 Aeropurtata de Garda stabilita la Ulyanovsk

-Regimentul 45 Recunoastere detasat la Kubinka

-Regimentul 1182 Artilerie de Garda

-Regimentul 38 de Transmisisiuni

-Centrul de instruire 242 al VDV aflat in Omsk

Brigada 11 de asalt aerian aflata in Districtul Militar Central (fostul district militar siberian ) si regimentul  56 de asalt aerian,  aflat in Districtul militar de sud (fostul district militar Caucazul de nord), sunt partial formate din unitati de infanterie.

A fost creat un institut militar al VDV,  denumit dupa generalul Margelov la Ryazan, unde se pregatesc viitorii subofiteri si ofiteri ai VDV si se experimenteaza tehnica pentru dotarea VDV . La mijlocul anilor “90 regimetul 345 Independent  a fost detasat la Gudauta,  in Georgia, pentru a controla zona unde se desfasura conflictul dintre Azerbaidjan si Armenia. Dupa incetarea conflictului, a fost  redenumit Regimentul 10 Indepedent de mentinere a pacii si a fost detasat la  paza bazei militare 50.

La inceputul anilor “90,  Pavel Graciov  Ministru al Apararii  din Rusia,  a vrut sa reorganizeze  aceste trupe in forte aeromobile,  dupa modelul celor vestice, dar  a constat ca o mare parte a unitatilor aferente VDV erau acum in fostele republici sovietice,  astfel ca proiectul a cazut. Apoi a izbucnit primul  razboi  si al doilea razboi din Cecenia unde unitati ale diviziilor 76 si 106 au participat. Militari din Divizia 106 au  arestati si judecati pentru ca au vandut armament  rebelilor .

 

 

Caporal Musat

China, la o aruncatura de bat de Occident

Colapsul URSS a permis Chinei sa diminueze considerabil efectivele trupelor sale de uscat, dirijind resursele umane si financiare implicate in cercetare-dezvoltare catre marina militara si aviatie, dar si catre utilizari civile. Pe de alta parte, a permis expansiunea centrelor industriale de pe litoralul chinez spre regiunile indepartate din vestul tarii.

Primul portavion  chinezesc, Shi Lang, foto: chinesemilitaryreview )

Conducatorii chinezi au inteles ca, la un teritoriu imens cit un continent, nu pot dispune de infrastructura adecvata decat in urma transferului de tehnologie de la firmele de top, precum Alstom (Franta), Siemens (Germania) si Hitachi-Kawasaki (Japonia).

China, care a investit in ultimul deceniu 480 de miliarde de dolari in dezvoltarea infrastructurii feroviare, are deja o retea de 86.000 km de cale ferata, dintre care 7.500 km de mare viteza, si intentioneaza sa construiasca inca 25.000 de kilometri de cale ferata de mare viteza in urmatorii cinci ani.

Proiectele ambitioase ale Chinei

Dezvoltarea retelei sale de cai ferate de mare viteza va beneficia de investitii de 450 miliarde euro in perioada 2011-2015.  In urma cu 3 saptamani, un tren CRH (China Railway High-Speed) a stabilit recordul de 468,1 km/h. Trenul CRH parcurge distanta de 1.200 km dintre Beijing si Shanghai in 5 ore.

Pe o alta ruta de mare viteza, trenul Harmony Express acopera distanta de 968 km dintre orasele Wuhan si Guangzhou cu o viteza medie de 250 km/h. O linie de cale ferata de importanta strategica leaga orasul Chengdu din provincia Sichuan de Lhasa, din teritoriul autonom Tibet, incepand din 2006. Ea are 1.629 km, este parcursa in 8 ore si este utilizata de armata chineza ca ruta de rocada la mobilizare.

Un proiect ambitios al Chinei este acela de a lega Beijingul de Londra in doar doua zile. In acest sens, chinezii negociaza deja cu 17 tari implicate in proiect, acesta urmand sa fie finalizat in zece ani. Chinezii doresc totodata sa realizeze o ramificatie a acestei cai ferate pe o ruta nordica, care sa strabata Rusia si sa ajunga in Germania. Pe langa calea ferata spre Europa, China vrea un tren de mare viteza si spre orase din India, Pakistan, Vietnam, Thailanda, Birmania si Malaezia. Astfel, Singapore va fi legat de Londra in doar trei zile.

Cum reteaua de cai ferate este suplinita in terenul muntos accidentat de cea rutiera, China modernizeaza in prezent o sosea, prin care si-a croit iesirea la oceanul Indian, via Pakistan. Autostrada Karakoram, supranumita si a 9-a minune a lumii, deschide o legatura rapida intre China si Pakistan, urmand un traseu paralel cu „Linia de control” din regiunea Jammu si Kashmir, minata si pazita de indieni.

Infrastructura impresionanta

Constructia ei a inceput in 1959, terminandu-se abia in 1986, datorita intreruperilor din timpul razboaielor indo-chineze si indo-pakistaneze. Din cei 1.300 km de autostrada, 806 km sunt pe teritoriul Pakistanului. Portiunea de autostrada de pe teritoriul pakistanez poarta numele de N-35, iar tronsonul chinezesc G314. Autostrada Karakoram, numita si Prietenia, porneste din orasul Kashgar, aflat la nord de Tibet, in regiunea autonoma chineza Xinjiang, urmeaza pret de 100 km directia nord-sud, dupa care isi schimba cu 90 de grade directia. Intrind in canionul riului Gez sapat intre masivul Chakragil cu inaltimea de 6.760 m ( la nord ) si Kongur Tagh cu inaltimea de 7.649 m (la sud).

De aici ocoleste virful Muztagata inalt de 7546 m, isi reia vechea directie si ajunge in orasul Tashkurgan, situat intr-o vale cu orhidee, la altitudinea de 3.600 m, la 120 km nord fata de de granita cu Pakistanul. De aici incepe strapungerea propriu-zisa a lantul himalaian prin pasul Khunjerab (4,693 m), soseaua intrind in regiunea Gilgit-Baltistan de pe teritoriul Pakistanului. Soseaua urmeaza apoi cursul riului Hunza avind in est virfuri de 6.000 m si ghetarul Batura din masivul Karakoram. Intra in valea raului Gilgit, strajuita la est de virful Rakaposhi (in traducere: acoperit de zapada) cu inaltimea de 7.788 m si de ghetarul Chogo Lugma, vecin cu virful K2 (8.611 m), al doilea din lume ca inaltime, dupa Everest. Pe ultimul tronson, soseaua urmeaza cursul Indului, avind in est virful Nanga Parbat de 8125 m (al 9-lea din lume) si se termina in orasul Abbottabad.

Ruta de aprovizionare cu petrol a Chinei are ca punct de plecare Golful Persic, trece prin Oceanul Indian si ajunge in porturile chinezesti din marea Chinei de sud, prin stramtoarea Malacca. Pentru protejarea rutei de aprovizionare cu petrol, China si-a creat un nou concept strategic militar numit „siragul de perle”, care a insemnat crearea, din aproape in aproape, de noi avanposturi si baze de operare militare, de-a lungul rutei maritime, de tip SLOC (Sea Lines of Communication ), care pleaca din China si ajunge in Orientul mijlociu. Siragul de perle chinezesti este compus din insulele Hainan si Wood (extremitatea sudica a Chinei), portul si aeroportul din insula Sittwe din Birmania (Myanmar), portul si aeroportul de la Chittagong din Bangladesh, cele de la Gwadar din Pakistan, de la Marao din insulele Maldive ( 900 km sud-vest de Sri Lanka) si portul Hambantota din Sri Lanka.

Forte militare devastatoare

Marina militara chineza a ajuns a doua ca marime, dupa cea a SUA, dispunind de un efectiv de 250.000 de militari, carora li se adauga 56.000 din aviatia navala si 50.000 din Infanteria marina. Flota de suprafata chineza se bazeaza pe 26 de distrugatoare purtatoare de rachete de croaziera, 51 de fregate, 132 de vedete purtatoare de rachete, 83 de nave de desant, 1 nava amfibie avind la bord 4 elicoptere de transport greu SA-321 Super Frelon. China mai are si 58 de submarine, dintre care 5 sunt nucleare, din clasa Jin (Type 094), purtatoare a cite 12 rachete balistice intercontinentale si alte 5 de atac , tot nucleare, din clasa Han (Type 091). Submarinele din clasa Han sunt in curs de inlocuire cu alte 10 din noua clasa Shang (Type 093), inarmate cu rachete de croaziera anti-nava HY-4.

Pe 10 noiembrie 2004 un submarin nuclear chinezesc din clasa Han, navigand in imersiune la adincimea de 300 m, a reusit sa se strecoare neobservat pe langa insula Ishigakisi venind dinspre Taiwan. S-a deplasat ulterior in apele din sud-estul insulei Okinawa, unde timp de 2 ore a executat o misiune de interceptare a transmisiilor de date de la cartierului general, a celei de-a 3-a Forte expeditionare a Infanteriei marine a SUA, dislocata la baza Futenma din sudul insulei Okinawa. Submarinul a fost reperat de un avion de patrulare maritima P-3C Orion, pe timpul apropierii de baza aeriana american Kadena.

Aceasta baza aeriana este cel mai puternic avanpost detinut de SUA in zona, de aici operind 2 escadrile inzestrate cu avioane de vinatoare F-15C/D Eagle, 1 escadrila de alarmare timpurie ( AWACS ) dotata cu avioane E-3B/C Sentry, 1 escadrila cercetare cu avioane RC-135V/W Rivet Joint ( care descopera, identifica si localizeaza orice semnal din spectrul electromagnetic ). Alte 2 escadrile echipate cu MC-130 Combat Talon II si MH-53, apartin fortelor speciale. Apararea AA a bazei este asigurata de 4 baterii de rachete Patriot PAC-3. Doua distrugatoare japoneze, supravegeate indeaproape de avionul P-3 Orion, au localizat si insotit submarinul chinezesc pe traseul de inapoiere spre China.

In cinci ani, flota de submarine a Chinei va fi de doua ori mai mare decat a Statelor Unite

In perioada 1998-2007, industria de aparare chineza s-a concentrat pe dezvoltarea capabilitatilor de lovire a tintelor OTH ( Over-The-Horizon ), marind raza de actiune a rachetelor, simultan cu cresterea preciziei de lovire.
Punctul sensibil al flotei militare a Chinei ramine in continuare caracterul sau predominant defensiv, fapt ce-i creaza mari probleme in operarea unei forte expeditionare, la mare distanta de casa. Pentru a inlatura acest handicap, conducerea militara chineza a emis in 2009, noua conceptie „Blue Water Fleet”, menita sa asigure trecerea de la strategia stricta de aparare a litoralului, la cea de operare predominanta pe caile indepartate de acces, situate la mii de km de China. Elementul esential in aceasta ecuatie, il constituie protectia aeriana a gruparii navale expeditionare, dat fiind faptul ca raza de actiune a aviatiei cu bazele pe continent nu depaseste 700 km. In aceste conditii, China isi doreste inzestrarea flotei sale militare, cu cel putin un portavion, pina in 2012.

Pana acum, China a reusit sa achizitioneze din Ucraina portavionul Varyag, fost Riga in perioada sovietica, din clasa amiral Kuznetsov. Portavionul de 55.000 t, a intrat in inzestrarea Flotei marii Negre in 1988, ulterior fiind dezafectat de rusi, care i-au scos propulsorul nuclear si armamentul de la bord. In 2005 portavionul a fost adus in docul uscat de la santierele Dalian (250 km vest de granita cu Coreea de nord), unde au inceput lucrarile de intretinere, modificare si inarmare.

Pana la montarea unui nou propulsor nucear, care se va intampla spre sfirsitul lui 2011, portavionul a fost botezat Shi Lang si serveste la antrenarea pilotilor avionului J-11BH in procedura de decolare-aterizare. J-11 BH este varianta navalizata a clonei chinezesti, avind ca platforma un prototip (T-10K-3) al avionul rusesc Su-27SK, obtinut de la ucrainieni. De mentionat faptul, ca Su-27SK este foarte apropiat ca design si performante cu SU-33, avionul rusesc de pe portavionul Kuznetsov (care opereaza 40 de astfel de aeronave), adica fratele lui Varyag.

Un amplu program de cercetare-dezvoltare in domeniul constructiei de portavioane a fost demarat din 2007, cu sprijinul inginerilor santierului naval Changxing Dao din Shanghai. O alta platforma de proiectare si constructie de portavioane s-a creat si la santierele de la Wuhan, de pe fluviul Yangtze, unde 3 structuri de portavion sunt in curs de realizare.

Un raport al Congresului SUA estimeaza ca cele 3-4 portavioane chinezesti ar putea fi operationale (1 in Oceanul Indian si 2 in Oceanul Pacific ) inainte de 2017 si ca incepand din 2015 flota de submarine a Chinei va fi de doua ori mai mare decit cea a SUA. Fapt ce ar pune in mare dificultate celebra Flota a 7-a americana si ar determina abandonarea bazelor sale din Coreea de Sud si poate si din Japonia.

Valentin Vasilescu

Articol: corectnews.com