Arhive pe categorii: Tancuri!

Tancuri romanesti- ideei si concepte

Standard

 

 

Autor: Cristian Golia

Reclame

TEHNICA BLINDATA: BLINDATE FRANCEZE (4)

Standard

Masina blindata, SAURER CAT, aparuta in anul 1928, a fost realizata in numar foarte mic, de doar 20 de unitati, toate destinate CAT (Compagnie Africaine de Transport) din Maroc. Acest vehicul blindat, era realizat pe sasiu de camion, fiind destinat recunoasterii. In Maroc insa, ele au indeplinit in principal rol de escorta a convoaielor companiei CAT, avand urmatoarele caracteristici: lungime 5,97 m; latime 1,96 m; inaltime 2,62 m; echipaj 4 oameni; motor in 4 cilindri, posibil Diesel; putere 35 CP; viteza maxima pe sosea de 45 km/h; blindaj de 8 mm; armament –mitraliera de calibrul 8 mm, Hotchkiss. Se pare ca unele dintre vehicule erau armate cu tun de calibrul 37 mm.

Saurer Cat

Acest vehicul a fost realizat pe sasiu de camion, fiindca filiala franceza a firmei mama elvetiene, Adolphe Saurer AG, din Suresnes –Automobile Industrieles Saurer, infiintata in anul 1909 –fabrica camioane pentru armata franceza (a realizat o productie mare, de diferite tonaje, dar in principal camioane de 5 tone, atat in WW I, cat si in WW II).

Interesant este faptul ca firma elvetiana, Adolph Saurer AG, a aparut in anul 1853, in districtul Arbon, cantonul Thurgau, fiind cel mai important producator de camioane grele din Tara Cantoanelor. Datorita calitatii lor deosebite, camioanele Saurer si motoarele ce le echipau (acestea erau extrem de fiabile, cu deosebire cele Diesel, ce dispuneau de injectoare moderne), au fost realizate sub licenta in mai multe tari, precum: Franta, Italia, Austria. Din anul 1915, firma Saurer a avut o colaborare foarte buna cu firma MAN, din Germania.

Saurer Germania

Pe timpul ocupatiei germane, productia firmei Saurer, filiala franceza, a fost destinata in mare parte germanilor, dar si trupelor regimului de la Vichy. Oricum, dupa capitularea Frantei, germanii au capturat un numar mare de camioane ale armatei franceze, printre care si Saurer de diferite tonaje. Pe toate acestea, bineinteles, nu s-au sfiit a le pune in serviciul propriu. Productia insa a fost foarte mare, spre exemplu, numai in anul 1943, s-au realizat 1374 de exemplare de 3-5 tone, pe benzina sau Diesel, avand motoare cu 6-9 cilindrii.

SAURER TYPE 3 -5 TONE

Mare parte dintre acestea erau destinate transportului de trupe si materiale, remarcandu-se insa vehiculele cisterna, ce puteau transporta combustibil sau apa, in rezervoare de 12-18 tone (un numar mic de asemenea vehicule specializate, intre 15-30 de unitati, au fost capturate de la francezi).

Saurer cisterna

Camioanele Saurer, au avut in exploatare germana si un rol sinistru. Un numar incert de asemenea vehicule, rechizitionate ori capturate, dar de uz civil, au fost echipate cu generatoare de gaz (rezultat din arderea combustibilului. Mai bine spus, era vorba de gazele de esapament extrem de toxice, ucigand prin asfixiere. Aceste camioane n-aveau prelata ci suprastructura metalica, in care erau urcate victimele nevinovate si nestiutoare –acestea credeau ca sunt transportate in alt loc, camioanele fiind dotate chiar si cu banci- iar usile se inchideau ermetic, putandu-se deschide doar din exterior. Se dadea drumul la motor, iar gazele de esapament rezultate in urma procesului de ardere al combustibilului era evacuat in interior, victimele sufocandu-se) si utilizate in lagarul de exterminare de la Treblinka, din Polonia (aproximativ 750000 de evrei de diferite nationalitati si 2000 de romi au fost ucisi aici). Cu toate acestea, SS a considerat „procedeul” ca avand „productivitate scazuta”, renuntand la acesta relativ repede. Sinistru, bietii oameni! Au fost folosite in acest rol inclusiv autobuze Saurer, avand motoare de 60-100 CP.

Saurer tip B

O varianta interesanta, dupa parerea mea, de vehicul blindat creat de catre firma Saurer, de aceasta data, filiala din Austria, este autoblindatul RR-7. El a fost realizat pentru armata austriaca, avand ca destinatie tractarea pieselor de artilerie. Doar 12 asemenea vehicule au fost realizate inainte ca Germania sa anexeze Austria (Anschluss) in anul 1938.

SdKfz 254

Dupa anexare, odata cu integrarea armatei austriece in armata germana, vehiculele RR-7 au continuat sa fie fabricate de catre firma Saurer, primind denumirea germana de, SdKfz 254 (cam140 de unitati au fost construite. Cateva zeci au primit motoare germane mai puternice, Daimler-Benz), participand la luptele din Polonia, Franta, Africa de Nord, Rusia si zona Balcanilor. Wehrmacht-ul, le-a folosit atat ca tractoare de artilerie, transportoare de trupe, vehicule de transmisiuni (antena avea forma unui cadru de pat), cat si ca vehicule de recunoastere, ele avand niste caracteristici foarte interesante –erau echipate atat cu roti de mari dimensiuni, cat si cu senile, dar intretinerea lor era destul de anevoioasa.

Cu toate acestea, vehiculul folosea in general rotile atunci cand se deplasa pe sosea ori teren accidentat (bineanteles, daca permitea terenul), economisind carburant si reducand uzura; transformarea roti-senile durand probabil, intre 3-5 minute.
SdKfz 254, avea urmatoarele caracteristici: greutate 6,4 tone; lungime 4,56 m; latime: 2,02 m-pe senile/2,20 m –pe roti; echipaj 7 militari; blindaj cuprins intre 6-15 mm, in functie de dispunere; motor: Saurer SRDV Diesel, in 4 cilindri, 70 CP/Daimler-Benz, Diesel, peste 70 CP; viteza maxima, cu motor Saurer, 60 km/h pe sosea, ruland pe roti; autonomie, cu motor Saurer, 500 km pe roti; armament: o mitraliera calibrul 7,92 mm, MG-34 (Maschinengewehr 34, germana, fabricata in numar mare –cel putin 350000 de unitati, ce putea fi utilizata si ca arma usoara AA –dispunea de un tripod Dreiben, avea racire cu aer si urmatoarele caracteristici: greutate: 12,1 kg, fara trepied/19,2 kg cu trepied; lungime 1219 mm; lungime teava 627 mm; cadenta de tragere cuprinsa intre 800-900 cartuse pe minut; bataia maxima: 4500 m, dar pentru eficacitate, se recomandau 1800-2000 m. Mitraliera putea fi incarcata cu: tambur, ce dispunea de 50/75 cartuse/banda, cu 50/250 de cartuse. Si armata romana a folosit aceasta mitraliera, de captura).
Un alt vehicul blindat francez, ce din pacate nu a intrat in productia de serie, a fost SCHNEIDER-LAURENT, realizat in anul 1928. Acesta era un vehicul amfibiu foarte reusit in acele vremuri, ce dispunea de roti si de senile –trecerea facandu-se in maxim 3 minute, ceea ce era o performanta.

SCHNEIDER-LAURENT

Vehiculul, destinat recunoasterii, avea o turela echipata cu un proiector si o mitraliera de calibrul 8 mm, Hotchkiss, si urmatoarele caracteristici: echipaj 3 militari; motor Diesel V8, 100 CP; lungime 5,99 m; latime 2,18 m; inaltime 2,44 m, pe roti; blindaj 15 mm; greutate 10 tone; viteza maxima pe sosea: pe roti, 45 km/h/pe senile, 30 km/h; viteza maxima pe apa 16 km/h; autonomie pe sosea, ruland pe roti, 40 km.

D’ARRET, a fost un tanc greu ce a avut mai multe variante propuse. El a aparut ca urmare a propunerii generalului Estienne de a se realiza un tanc de 40-50 tone, cu blindaj redutabil -60/70 mm, echipat cu un tun cu tragere rapida, calibrul 75 mm. Acest tanc, urma sa fie destinat distrugerii tancurilor inamice, dar si atacului pozitiilor fortificate, putand fi transportat pe calea ferata. S-a luat in considerare si dotarea cu doua tunuri de calibrul 75 mm, ce ar fi putut trage 12-15 proiectile/minut, la viteza initiala a proiectilului de 700 m/s; tancul, in aceasta varianta urmand a atinge viteza maxima in teren de 5-6 km/h –ceea ce era foarte putin, iar blindajul ar fi avut grosimea de: 10-15 cm, in partea frontala si dorsala a vehiculului; 60-70 cm, in partile laterale. Tancul avea greutate foarte mare, ce se apropia de 100 tone, ceea ce-i scadea extrem de mult mobilitatea.

Tancul D’arret

Pentru scaderea greutatii, a fost luata in considerare si o varianta simplificata, cu blindaj de 10 cm si greutate redusa la 70-80 de tone. Aceasta varianta urma sa dispuna de doua motoare electrice pentru turela echipata cu doua tunuri calibrul 75 mm. Intr-un final s-a optat pentru o varianta de 60-65 tone, inarmata doar cu un singur tun de calibrul 75 mm, in turela fixa, blindaj de maxim 12 cm frontal si 5-6 cm lateral, dispunand de un motor de 270 CP, ce teoretic permitea viteza maxima de 6 km/h in teren, si o autonomie probabila de 80 km.

Acest tanc, avea post de conducere dublu, iar tunul nu putea fi orientat in lateral –tancul nu dispunea de turela rotativa, ceea ce era un handicap major. Interesant este faptul ca turela in care se aflau cei doi membrii ai echipajului (comandantul si conductorul, ce stateau unul langa altul), frontal era inclinata, deviind loviturile inamice. In aceasta turela fixa, comandantul -care se afla in partea stanga – opera si tunul, dispunand de fante de observatie blindate si de un periscop pentru observarea campului de lupta.

Insa, datorita lipsei de fonduri, se preconiza ca inceperea productiei de serie sa debuteze abia in anul 1931, dar pana atunci, in iunie 1929, a fost luat in considerare un nou proiect. Acest nou proiect, era in mare parte diferit, urmand a fi dotat cu un tun mai mare, de calibrul 120 mm (viteza initiala a proiectilului fiind de 400 m/s), motor de 500 CP, viteza maxima in teren de 12 km/h, transmisie hidraulica, greutate 65 tone, blindaj – 50 mm, turela; 35 mm, partea frontala; 30 mm, partea dorsala; 15 mm, partea superioara. Acesta urma sa fie un distrugator de tancuri, dar a ramas ca si celelalte variante, doar la stadiul de proiect.

Desi proiectele tancului D’ARRET nu s-au materializat, experienta castigata de catre FCM (Forges et Chantiers de la Mediterranee) a dus la un nou proiect, realizat la sfarsitul anilor *30. Acest nou tanc, numit FCM F-1, era unul urias pentru acele vremuri (asta in conditiile in care Franta dispunea deja de un tanc greu, CHAR 2C, in serviciu din anul 1921, de aproximativ 70 de tone. Despre acesta vom vorbi intr-un articol urmator), avand aproximativ 140 de tone greutate si blindaj de 100 mm grosime.

FCM-F1

Acest tanc, dispunea de doua turele; turela principala avea un tun de calibrul 90 mm, iar cea secundara, continea un tun de calibrul 47 mm, la care se adaugau 6 mitraliere de calibrul 7,5 mm. Desi era o matahala de aproximativ 140 de tone, tancul atingea pe sosea viteza rezonabila pentru greutatea sa, de 20 km/h (24 km/h, dupa unele surse), fiind propulsat de doua motoare Renault V12, fiecare generand 550 CP, si o autonomie estimata la 200 km pe sosea. Acest tanc, datorita masivitatii sale, nu era destinat luptei cu tancurile inamice, ci doar distrugerii acestora din pozitii ascunse sau fortificate, dar si a atacarii fortificatiilor inamice. Din pacate insa, francezii n-au apucat sa construiasca decat un singur prototip, ce se pare ca a fost capturat si studiat de catre germani, inspirandu-i probabil (conform francezilor, dar informatia este interpretabila) in realizarea propriei matahale blindate, Panzer VIII Maus (Soarecele –o denumire simbolica, chiar hazlie. Tancul avea 188 de tone si blindaj cuprins intre 190-460 mm, arma principala fiind un tun de calibrul 128 mm). Germanii au ramas uimiti de acest proiect, cu atat mai mult cu cat Blitzkrieg-ul –Razboiul Fulger, doctrina militara ce a surprins complet Aliatii in prima parte a WW II, nu se potrivea deloc cu mobilitatea extrem de scazuta a F-1.

Desi era un proiect depasit de evolutia blindatelor, cu deosebire a celor germane (create in deplina concordanta cu doctrina „razboiului-fulger”, rapide si concentrate in mari unitati –cel putin in prima parte a razboiului. Francezii, aveau sa plateasca scump faptul ca nu erau organizati in mari unitati de blindate; blindatele existente, multe net superioare ca armament si blindaj celor germane, fiind alocate in numar mic pe la unitatile de infanterie ca forta de sprijin), tancul FCM F-1 era totusi impresionant: greutate de aproximativ 140 de tone; lungime 10,53 m; latime 3,10 m; inaltime 4,21 m; echipaj 9 militari; blindaj de 100 mm. Cele doua turele, erau echipate cu tunuri cu tragere rapida; turela din spate fiind mai inalta, pentru a permite tragerea fara probleme peste turela din fata.

FCM-2C

De parca nu era destul, si acest proiect a avut intarzierile de rigoare, obisnuite dealtfel in industria franceza pe atunci, datorate schimbarii dese a cerintelor operative si a proiectelor, dar si implicarii a mai multor firme concurente –fiecare cu propria viziune, propriile proiecte si interese, nefiind exclusa mita si scandalul. Astfel, la sfarsitul anului 1939, se avea in vedere montarea unui tun de calibrul 105 mm. Ca urmare, firma Schneider, colaborand cu alte doua firme, AMX si ARL (aceste doua firme intentionau ca in cel mai fericit caz, sa debuteze cu productia de serie a acestui tanc, abia la sfarsitul lui 1941), a primit sarcina de a realiza turelele pentru tunurile de calibrul 75/90/105 mm (unele surse vorbesc doar despre calibrele de 90/105 mm).

Dar, in ianuarie 1940, firma Schneider livrase firmei ARL doar patru turele, procesul tehnologic fiind complicat si costisitor, depasind posibilitatile de productie ale firmei, necesitand chiar noi utilaje si noi echipamente pe linia tehnologica. Si-asa, etapa de proiectare si dezvoltare a acestui tanc, cu numeroasele sale variante si schimbari de planuri si cerinte, papase din buget, nici mai mult, nici mai putin, intre 50-55 milioane de franci –o suma enorma in acei ani, aici intrand si platile catre firmele participante la proiect!

In luna martie 1940, comisia ce se ocupa cu achizitiile militare a aflat ca cele 90 de tunuri de calibrul 105 mm+turelele aferente, erau gata doar pe hartie, ceea ce a facut ca firma AMX sa fie inlaturata din program datorita „intarzierilor”. Oricum, intentia de a avea incepand cu luna iulie 1941, un ritm de productie de 3-4 tancuri pe luna, era mult prea optimista, iar varianta unei infrangeri in fata Germaniei, nici nu era luata in calcul. Ba din contra, Comandamentul Francez, chiar se gandea la o ofensiva impotriva trupelor germane, odata ce acestea ar fi deschis ostilitatile si s-ar fi „infundat” la Linia Maginot. Despre Blitzkrieg si cooperarea deplina intre Infanterie, Blindate si Aviatie, inca n-aveau habar; pacat, fiindca chiar au avut blindate moderne.

Interesant este faptul ca in februarie 1940, Societe d’Etudes et d’Aplication Mecanique, a propus Ministerului Apararii un proiect de tanc ce depasea cu mult posibilitatile tehnice ale industriei franceze si cerintele militarilor. Acest proiect, apartinea unui polonez, printul Andre Poniatowski, tancul fiind cu adevarat urias: greutate 220 de tone; urma sa dispuna de doua motoare Hispano-Suiza, capabile sa scoata 925 CP, provenind din industria aeronautica; latimea fiind estimata la 5 m, iar inaltimea la 12 m. Datorita masivitatii sale, tancul urma sa fie demontabil in doua parti –partea superioara ce cuprindea turelele si armamentul/partea inferioara ce cuprindea senilele, motorul, etc. Bineanteles, acest proiect a fost respins de catre autoritatile militare, dar el a existat ca intentie. Si daca ne gandim la asta, „Soarecele” german era cu adevarat „mic”! Va urma…

 

WW

 

 
Surse date si poze: WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA; INTERNET

www.chars-francais.net/…/index.php?…

  www.reocities.com/Pentagon/…/armcar1.ht

 philippe.boursin.perso.sfr.fr/autohi3b.htm –

 www.lesfrancaisaverdun-1916.fr/theme-cha

 www.warwheels.net/…/WFVFrance3HAUG

 militaires-d-hier.forumgratuit.org/t13…Franța

http://www.landships.freeservers.com/

http://www.tankhistory.com/

http://www.landships.freeservers.com/romfell_info.htm

forum.worldoftanks.com/index.php?/topic/…

http://www.militaryphotos.net/…/showthread.php?…

 

Tancuri romanesti-concepte

Standard

 

Acum inchideti ochii si lasati-va mintea libera…Dar daca…Dar daca poate, candva, chiar…

 

Autor: Golia Cristian

Tancuri sovietice-Ucraina

Standard

La uzina de tancuri din Harkov-Ucraina, sute de tancuri sovietice, de toate tipurile si epocile, asteapta teoretic vorbind reparatiile necesare. In realitate ele sunt doar abandonatae acolo, odata cu colapsul URSS-ului. Mai pot fi numite aceste masini tancuri? Mai pot ele fi intr-o zi operationale?! Probabil ca in acest moment sunt bune doar de topit la fier vechi. Ganditi-va insa cate sute si sute de milioane de dolari au costat aceste masini, si cat de mult faceau ele sa tremure Vestul candva!

Acum sunt batrane, moarte deja, dar parca au totusi ceva martial in ele. Inca mai au acel ceva, parca astepti ca dintr-un moment in altul, macar unul dintre carele de lupta, sa inceapa sa-si rasuceasca turela cu teava spre tine.

Un zombiland pentru tancurile sovietice, care, candva erau mandria Sovietelor, si cosmarul Occidentalilor.

Sursa: defensetech

GeorgeGMT

Noul MBT rusesc: T-99

Standard

T-99, concept artistic

Rusia spera ca noul tanc sa fie operational in anul 2015. Numit deocamdata T-99, noua masina de razboi ruseasca ar urma sa inlocuiasca modelele mai vechi T-80 si variantele T-90.

Proiectul T-99 nu este insa singurul avut in vedere. Fortele Terestre Ruse au in vedere o modernizare cvasi-generala a brigazilor sale mecanizate, prin intrarea in dotare a unor noi famili de vehicule blindate, care sa fie concepte noi, nu modernizari a produselor mostenite de la Armata Rosie.

Astfel se au in vedere:  un nou tanc, T-99, o noua familie de transportoare blindate-Boomerang si pe baza acestor doua concepte, o intrega familie de vehicule specializate, de suport.

Proiectul T-99 va avea la baza noul Armata, iar prototipul este asteptat sa intre in teste de teren, in 2013. Primul adjunct al ministrului rus al apararii, Alexander Sukhorukov  a declarat:  “The new tank is under development at Uralvagonzavod in Omsk. The first deliveries of the tank to the Russian Armed Forces are scheduled for 2015. A total of 2,300 MBTs are expected to be supplied by 2020.”

De asemenea Rusia declara foarte clar, ca noul sau program de inarmare, nu este gandit ca un raspuns fata de NATO, ci mai degarba pentru a face fata amenintarilor, din ce in ce mai vizibile, profilate pe granitele sale de sud, si de cresterea puternica a Chinei, militar si economic. Asa cum multi analisti rusi si occidentali, declarau deja de cativa ani, principalele probleme de securitate ale Rusiei, in noul mileniu, nu prea mai au legatura cu vechiul sau inamic NATO, ci din ce mai pregnant cu zona asiatica a tarii, cu islamismul radical, cu China.

Programul T-99 este ceva mai putin ambitios si radical ca proiectele esuate, Object 195 si T-95. Astfel T-99 va fi mai usor, mai ieftin si mai agil, decat predecesoarele sale, si desi rusii studiau calibre mai mari pentru o noua familie de tancuri, se pare ca T-99  va mosteni acelasi calibru, 125mm, precum T-90.

Pe langa T-99, industria militara rusa lucreaza deja la noul transportor blindat Boomerang. Acesta va fi un 8X8, care are in vedere inlocuirea BTR-90 din dotare.

 Kurganets-25

De asemenea  Kurganets-25 noua MLI ruseasca, va inlocui familia BMP, BMD sau MT-LB si va fi noul companion al T-99 pe viitoarele campuri de lupta. Practic intreaga gama de mecanizate va fi schimbata fundamental, si asta deoarece aceste noi vehicule nu sunt up-grad-uri ale unor modele mai vechi, ci pur si simplu proiecte absolut noi, adpatate noilor cerinte ale unui front in miscare.

 

Armata MBT  si AICI

Cititi si Noul BTR rusesc-Boomerang

Sursa: defense-update

 

GeorgeGMT

 

TEHNICA BLINDATA: BLINDATE FRANCEZE (3)

Standard

Renault FT-17

De departe, cel mai bun tanc al razboiului a fost, fara doar si poate, RENAULT FT-17. Acest tanc de fabricatie franceza, a aparut ca proiect in luna octombrie 1916, fiind ideea renumitului constructor de automobile, Louis Renault, si a designerului firmei, Rodolphe Ernst-Metzmaier. Acest proiect revolutionar a fost imediat agreat de catre colonelul Estienne, care i-a intuit capacitatile, si mai ales, performantele. Din pacate insa,  initial, acest proiect nu s-a bucurat de sustinerea forurilor conducatoare ale armatei franceze.

Dar, colonelul Estienne, dorea nici mai mult nici mai putin, realizarea a 1000 de tancuri armate cu mitraliere si tunuri cu teava scurta, calibrul 37 mm, in turela. Insa, prima comanda certa pentru aceste tancuri a venit abia in data de 22 februarie 1917, cand s-a solicitat un numar de 150 de exemplare; ulterior, generalul Petain a ridicat cerinta la cel putin 3300 de unitati. Cu toate ca productia a fost repartizata la mai multe companii, pana la sfarsitul razboiului s-au realizat 3177 de exemplare, dar constructia blindatului a continuat si in anii urmatori: in anii *20, cu deosebire in 1921, au fost realizate 3728 de vehicule (2100 armate cu mitraliere; 1246 de vehicule armate cu tun de calibrul 37 mm; un numar mic de vehicule au fost echipate cu tun de calibrul mai mare, 75 mm, cunoscute sub denumirea de Renault 75 BS –dispunea de un obuzier cu teava scurta, Schneider, doar 39 de unitati fiind realizate, desi cerinta era de 970 de unitati.

FT-17 BS VARIANTA

RENAULT -17 BS, avea turela modificata, greutate marita la aproximativ 7,2 tone si maxim 30 de obuze, ca rezerva. Se pare ca aceasta varianta era operationala in Africa de Nord la momentul invaziei Aliate –Operatiunea Torta); 188 de unitati echipate cu mijloace de comunicatii radio, dar neanarmate, numite RENAULT FT-17 TSF (Telegraphie Sans Fil –tanc de comanda/comunicatii, la care turela a fost inlocuita cu o incinta blindata, destinata conductorului, operatorului radio si observatorului.

RENAULT F-17 TSF

Vehiculul era echipat cu echipament de comunicatii, ER-10, ce utiliza codul Morse, fara fir, dispunand de o antena din sarma dispusa pe un stalp montat pe suprastructura vehiculului. Se pare ca asemenea tancuri erau inca operationale in Africa de Nord in WW II); precum si cel putin 155 de unitati destinate scolarizarii echipajelor (unele dintre acestea neavand turela). Incepand cu anii *30, cel putin 1500 de tancuri RENAULT FT-17, au fost echipate cu mitraliera de calibrul 7,5 mm, REIBEL (avea greutatea de 11,8 kg; lungimea de 1,03 m; putea trage 750 de proiectile/minut. Aceasta varianta a fost cunoscuta si sub numele de FT-31).

Mitraliera Reibel

Cert este faptul ca in aprilie/iunie 1917, s-a decis realizarea a cel putin 650 de tancuri RENAULT FT-17, inarmate cu tun de calibrul 37 mm, la un cost estimat la aproximativ 56000 de franci per bucata –o suma deloc mica pe atunci.

FT-17 cu tun calibrul 37mm

Cu toate acestea, tancul a reprezentat un mare succes, el fiind cumparat, chiar produs sub licenta ori copiat (americanii au construit dupa razboi, sub licenta, propria versiune numita „Tanc de 6 tone, model 1917”, din care au produs cam 950 de exemplare, inclusiv pentru canadieni). Printre utilizatorii acestui tanc s-au numarat state, precum: Belgia, Brazilia, Cehoslovacia, Estonia, Finlanda, Iran, Italia, Japonia, Lituania, Olanda, Marea Britanie (peste 20 de unitati), Polonia (aceasta tara a avut cateva variante modernizate pe plan local a vechilor tancuri franceze –cel putin 60 de unitati au beneficiat de modernizare, care a constat intr-un nou design al turelei, mitraliera coaxiala cu tunul si blindaj mai bun, dar si cateva construite sub licenta, fiind numit, RENAULT FT CWS.

FT CWS POLONIA

 

FT-17 in Armata Romana

FT-17 AUTOTRACTATE POLONIA

FT-17 polonez

FT-17 POLONEZ IN REMORCA

Numarul total al tancurilor FT-17 poloneze era de cel putin 170 de unitati, mare parte dintre acestea fiind operationale la momentul invadarii tarii de catre germani in WW II. Polonezii au testat diferite variante de transport a tancurilor FT-17, considerand pe buna dreptate ca transportul pe trailer a blindatelor este mai eficient si mai rapid, marindu-le durata de functionare si reducand foarte mult uzura tehnica a acestora, remarcandu-se in acest sens, camionul URSUS A –greutate 6,5 tone; lungime 6,5 m; latime 2,07 m; inaltime 2,75 m; viteza maxima cu incarcatura 20 km/h; autonomie 150 km; consum 65 litri/100 km), URSS (Armata Rosie a dispus cel mai probabil de 30 de unitati, dar le-au intretinut pe plan local la „Fabrica nr.12” din orasul Sormovsky/Nizhny Novgorod. Exista surse care mentioneaza copierea acestor tancuri, la aceiasi fabrica, cel mai probabil fara licenta, intre anii 1920-1922–nu mai mult de 15 unitati. Ulterior, intre anii 1928-1931, au creat o varianta proprie bazata pe RENAULT FT-17, numita T-18, ce avea diferente constructive majore.

T-18 Rusia

Varianta sovietica avea urmatoarele caracteristici: greutate de aproximativ 6 tone; lungime 4,38 m; latime 1,76 m; inaltime 2,10 m; echipaj 2 oameni; blindaj cuprins intre 6-16 mm; tun de 37 mm, Model 28, copie a celui francez, Puteaux; mitraliera calibrul 7,62 mm, Fiodorov DT; motor de 35 CP; autonomie de 50 km; viteza maxima pe sosea de 17 km/h.

SU-18 URSS

Pe baza acestui tanc s-a realizat la inceputul anilor *30 un tun de asalt, numit SU-18, armat cu un tun de calibrul 75 mm si blindaj cuprins intre 5-7 mm. Autotunul, ce nu a depasit stadiul de prototip, nu a dat rezultatele scontate la teste, avand greutate mare, motor slab si mobilitate scazuta, fiind intr-un final abandonat), Spania, Elvetia, Turcia, SUA (peste 500 de exemplare), Iugoslavia si Romania. Tancul a fost folosit in WW I de catre francezi, americani, britanici, canadieni si italieni (acestia au avut doar 4 exemplare pe care le-au folosit pentru instruirea echipajelor. Ulterior, din anul 1921, au produs acest tanc sub licenta, numindu-l FIAT 3000.

FIAT 3000

In 1930 a aparut varianta FIAT 3000B, avand motor mai puternic, suspensii modificate, tun calibrul 37 mm cu teava marita. Au fost utilizate si in WW II, avand urmatoarele caracteristici: greutate 6 tone; lungime 4,29 m; latime 1,65 m; inaltime 2,20 m; motor FIAT cu 4 cilindrii, de 50 CP/1700 rpm, pe gazolina; armament: tun calibrul 37 mm/doua mitraliere de calibrul 6,5 mm/o singura mitraliera de calibrul 6,5 mm; autonomie 100 km pe sosea; viteza maxima pe sosea de 21 km/h. Au fost produse cel putin 300 de unitati, in ambele variante, dar exista surse care dau o cifra mult mai mare, 1400 de unitati.

O varianta interesanta aparuta prin modificarea unui tanc RENAULT FT-17, a aparut in anul 1918/1919, fiind creata de catre Ansaldo, si a constat din eliminarea turelei si inlocuirea acesteia cu un tun-obuzier calibrul 105 mm, ce nu dispunea de spatiu pentru proiectile, necesitand vehicul specializat.

Samovente 105

Acest model, s-a numit SEMOVENTE 105, dar el n-a intrat in productia de serie, desi a existat intentia de a se comanda 12 unitati, din partea armatei italiene); prima sa aparitie in lupta a avut loc in data de 31 mai 1918, in padurea de la Retz, fiind utilizat de catre francezi (in sprijinul infanteriei marocane –trupe coloniale). Germanii au utilizat si ei un numar limitat de tancuri Renault FT-17, de captura. Japonia, a utilizat si ea acest tanc, numindu-l, TYPE 79 KO GATA, incepand cu anul 1919, cand au importat 13 unitati, utilizate pana la inceputul anilor *40.

FT-17 Germania

Type79 KO Gata

In Armata Romana, tancul RENAULT FT-17, a aparut in anul 1919, cand a fost infintat Batalionul Care de Lupta/Asalt, prima unitate blindata de la noi. Aceasta a avut in dotare 76 de tancuri, dintre care 48 erau dotate cu tun Puteaux, calibrul 37 mm, iar restul cu mitraliere Hotchkiss, calibrul 8 mm. Tancurile Armatei Romane, au fost reconditionate in perioada interbelica in tara, la Atelierele Leonida si Arsenalul Armatei, ele devenind invechite atunci cand Romania a intrat in razboiul contra URSS.

Renault FT-17 Armata Romana

Cu toate acestea, au fost folosite pentru instructie si paza obiectivelor importante, precum si in cursul evenimentelor declansate de momentul 23 august 1944 (pe atunci erau doua batalioane de RENAULT FT-17, in zona Bucurestiului, la Sibiu si Resita –doua plutoane). Armata Romana, a pierdut toate tancurile RENAULT FT-17 in luna februarie 1945, acestea fiind luate ca prada de razboi, mai bine zis, confiscate, de catre sovietici. Cu toate acestea, 40 de tancuri RENAULT FT-17, au participat la razboi in cadrul Regimentului 2 Care de Lupta, pe frontul din Cehoslovacia. Regimentul a ajuns pe front in data de 26 februarie 1945, debarcand la Sahy –zona Moravce, in Slovacia. La inceput, Regimentul a apartinut de Armata a VI-a Tancuri de Garda sovietica, ce tinea de Frontul 2 Ucrainean, ulterior fiind alocata Brigazii 27 Tancuri din Armata a VII-a de Garda.

Datorita vechimii si a lipsei de piese de schimb, tancurile RENAULT FT-17 care mai erau in stare operativa, au fost depozitate de catre sovietici, si distruse ulterior. Sovieticii au furnizat armatei romane cateva tancuri germane de captura, pentru a suplini lipsa acuta de blindate –problema cu care ostirea romana s-a confruntat inca de la implicarea in WW II. Acest regiment avea o dotare pestrita, de stransura, formata din: 8 T IV; 13 STUG III; 12 TACAM R2; 5 SKODA R 2; 26 RENAULT R 35/45; 8 T-38; 8 AB dotate cu tun de calibrul 20 mm, si 5 SPW (semisenilate germane).

Renault FT-17 prototip

RENAULT FT-17, al carui prototip a aparut in octombrie 1916, avea cateva caracteristici revolutionare, ce vor defini arma “Tancuri”, odata pentru totdeauna, el fiind de fapt “piesa etalon” pentru toate tancurile ce i-au urmat, avand turela mobila, armamentul principal dispus in turela si motor in spatele vehiculului, fiind astfel protejat de loviturile inamice. Tancul era realizat din placi de blindaj din otel prinse cu nituri (la modelele tarzii, turela era turnata din otel, fiind anulate niturile, dar aceasta se putea roti la un unghi complet de 360º. Niturile, in caz de lovitura directa se puteau rupe, devenind adevarate proiectile, extrem de periculoase pentru echipaj), senilele constand din placi de otel de 340 mm latime (32 de patine compuneau o senila), ce asigurau o buna aderenta pe orice teren.

Avea doua compartimente: compartimentul de lupta, in care conductorul statea intr-un scaun cu spatar reglabil (o noutate pe atunci), dispunand de trei fante destinate observarii campului de lupta. In spatele conductorului se afla tragatorul, acesta fiind si comandantul tancului, avand la dispozitie o mitraliera Hotchkiss (calibrul 8 mm, avand cate 50 de banzi a cate 96 de cartuse fiecare. Unele tancuri au dispus de cate doua mitraliere) sau un tun cu teava scurta (calibrul 37 mm, semi-automat, Puteaux L/21 SA 18, dispunand de 240 de proiectile explozive, dintre acestea, cel putin 12 proiectile erau cu mitralii –destinate distrugerii infanteriei inamice). Blindajul avea intre 6-16 mm grosime (in partile vulnerabile ale vehiculului), protejand echipajul impotriva armelor de calibru mic, greutatea tancului complet echipat ridicandu-se la aproximativ 4 tone (ulterior, pe masura ce blindajul a fost crescut la 22 mm, greutatea vehiculului complet echipat a ajuns la aproximativ 6,7 tone), viteza maxima atinsa pe sosea fiind de 12 km/h.

Accesul echipajului in vehicul se facea initial prin doua usi de acces aflate in partea din fata a acestuia, inlocuite ulterior cu o usa dubla; compartimentul motor, ce cuprindea motorul, cutia de viteze, radiatorul si rezervorul de carburant, ce puteau fi vizitate doar din exterior, prin trape decupate in cutia blindata. Initial, tancurile n-au dispus de echipament radio, acest lucru fiind remediat, incepand de pe la jumatatea anilor *20 (chiar mai tarziu, dupa unele surse).

Motorul, de tip Renault, pe benzina, avea 4480 cm³, 4 cilindrii in linie, avand raportul putere-greutate de 5 CP/tona. Motorul genera 35 CP, la un consum teoretic de 30 de litri la suta de km, cu rezervor intern de 100 litri, avand carburator Zenith. Transmisia avea 4 viteze, aprinderea facandu-se prin magnetou cu ajutorul unei manivele (ulterior, aprinderea se putea face si din interiorul vehiculului), motorul fiind operational la temperaturi cuprinse intre +35º/-20º. Tancul avea autonomia de 35 km, viteza maxima in teren era de aproximativ 7,5 km/h. Tancul avea urmatoarele caracteristici: 4,95 m lungime; 1,74 m latime; 2,14 m inaltime, fiind in productie cel putin pana in anii *20 (a fost construit de mai multe firme franceze, precum: Renault –cel putin 1850 de unitati; Berliet –aproximativ 800 de unitati; Somua –cam 600 de unitati; Delauney-Belleville –pana la 300 de unitati); putea urca pante de 10º; trecea obstacole verticale de 0,60 m; traversa vaduri de 0,70 m (unele exemplare erau dotate din constructie cu o coada detasabila, destinata trecerii peste transee cu o latime de 0,60 m –unele surse dau o latime mai mare).

Au existat numeroase prototipuri, multe ramase doar pe hartie, bazate pe RENAULT FT-17, precum: FT AC, ce era echipat cu tun AT de calibrele: 25 mm, SA 24/47 mm, SA 39. Cu toate acestea, Renault FT-17 a reprezentat o sursa de inspiratie pentru tancurile franceze realizate in anii *30, precum: AMR-35, D-1; RENAULT R-35; HOTCHKISS H-35; D-2; FCM-36; AMX-38; multe dintre acestea avand componente, echipamente si armament identic cu cele de pe FT-17, modernizate sau nemodernizate.

 

 FT-17 CU PROIECTOR

RENAULT FT-17, a avut mai multe variante, dar dominante erau cele armate cu mitraliere si tunuri. Cu toate acestea, au fost si vehicule cu destinatie speciala, chiar daca in numar mic, precum cele echipate cu: pluguri de deminare, in numar de doua –destinate distrugerii minelor aflate in fata vehiculului (posibil ca doar un singur exemplar sa fi fost realizat, dupa unele surse); FT-18, echipat cu fascine dispuse in fata vehiculului, destinate umplerii santurilor anti-tanc (cateva asemenea vehicule au fost realizate); tanc purtator a doua proiectoare montate pe un catarg, si destinat iluminarii campului de lupta, posibil si tragerilor AA.

FT-17 CU TURBOSUFLANTE

Acesta n-a dat rezultatele scontate, fiind o tinta usoara pentru tunarii inamici; cel mai probabil doar cateva exemplare au fost realizate; tanc echipat cu doua turbosuflante ce aveau ca rol imprastierea zapezii din fata vehiculului, si crearii caii de acces pentru celelalte tancuri. Desi ideea era originala si absolut inovativa pe atunci, se pare ca doar un singur exemplar a fost realizat; TSF –vehicul punct de comanda, care nu era inarmat, avand o suprastructura blindata in locul turelei.

FT-17 GENERATOR DE FUM

A fost realizata chiar si o varianta destinata generarii de fum pe campul de lupta, in vederea mascarii fortelor proprii, de catre polonezi –cel putin un exemplar a fost construit in anul 1926, dispunand de doi cilindrii cu gaz neletal, dar putea fi echipat si cu armament chimic in caz de nevoie.

RENAULT FT-17, era inca folosit la sfarsitul anilor *30, inclusiv de catre francezi, pentru paza aeroporturilor si a obiectivelor strategice. In 1940, acest tanc a participat cu rezultate dezastruoase la lupta impotriva germanilor. Cel putin cateva zeci de exemplare (unele surse vorbesc de cateva mii –posibil 2400 de exemplare, dar informatia este nesigura) au fost repuse in functiune sub presiunea fortelor germane, unele dintre acestea fiind echipate doar cu mitraliere de calibrul 8 mm.

FT-17 DEMINOR

Multe au fost capturate intacte de catre germani, care le-au folosit la randul lor pentru paza aerodromurilor si a obiectivelor strategice –unele dintre acestea au fost echipate cu lame, fiind folosite ca buldozere pentru lucrari genistice si indepartarea zapezii de pe drumuri si aeroporturi. Multe au fost insa casate, iar o parte din turele impreuna cu tunurile si mitralierele, refolosite la „Zidul Atlanticului”. Cateva RENAULT FT-17, au fost utilizate cu siguranta de catre germani in luptele de strada din Paris.

RENAULT FT-17, a reprezentat o mare inovatie in arma „Tancuri”, iar istoricul Steven Zaloga l-a numit pe buna dreptate- „ primul tanc modern al lumii” -fiind revolutionar pe atunci, cu armamentul pozitionat in turela rotativa, pozitionata in partea superioara a vehiculului (caracteristica definitorie a tancurilor moderne de astazi), motor dispus in spatele vehiculului si conductorul aflat in partea din fata a acestuia.  Va urma…

 

WW

 

 

 

Surse date si poze: WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA; INTERNET

www.actrus.ro/reviste/4_2004/a21.pdf

 www.chars-francais.net/…/index.php?…

  www.reocities.com/Pentagon/…/armcar1.ht

 philippe.boursin.perso.sfr.fr/autohi3b.htm –

 www.lesfrancaisaverdun-1916.fr/theme-cha

 www.warwheels.net/…/WFVFrance3HAUG

 militaires-d-hier.forumgratuit.org/t13…Franța

http://www.landships.freeservers.com/

http://www.tankhistory.com/

http://www.banatuldemunte.ro/tag/banatul-de-munte/page/9

forum.worldoftanks.com/index.php?/topic/…

6dorobanti.ro/forum/YaBB.pl?num=1330113978/12