Arhive pe etichete: unirea basarabiei cu romania

Moscova a pierdut Chişinăul

Standard

Luna septembrie va fi marcată de o nouă rundă a convorbirilor în format 5+2, unde delegaţia Republicii Moldova mizează pe o fluidizare a înţelegerilor posibile, iar trimişii oficialilor de la Tiraspol, pe o clarificare a celor obţinute, concret, de premierul român, de la Chişinău, din partea omologului german.

De la decolarea avionului ce o ducea pe Angela Merkel în Germania, până acum, o serie de atitudini publice indică o nervozitate, în creştere, în arena politică din stânga Prutului.

Cel mai surprinzător anunţ este despre marşul a 10.000 de unionişti, planificat duminică, 16 septembrie 2012, la Chişinău. Un demers al Platformei Civice „Acţiunea 2012”, ce ţine cont şi de experienţele dobândite la marşurile anterioare, din Cahul şi Bălţi, care au prilejuit şi afirmarea unor nostalgici ai Uniunii Sovietice, prin scandări, ameninţări şi violenţe de stradă – tipice unor vremuri ce păreau apuse.

Acele evenimente au confirmat deruta şi prudenţa celor ce răspund de forţele de ordine, rod al unei mentalităţi moştenite din perioada sovietică, dar şi a conştiinţei că – la nivelul executivului de la Chişinău – se dorea moderaţie şi evitarea unor dezangajări în forţă, a manifestanţilor pro şi contra inevitabilei uniri a celor două state româneşti.

Faptul că un recent sondaj indică voinţa a aproximativ 90% dintre cetăţenii României, de a se realiza unirea cu Republica Moldova, arată că este timpul ca şi între Prut şi Nistru lucrurile să se afirme în acelaşi sens, fie şi printr-o etapă pasageră, de integrare dezirabilă, în Uniunea Europeană.

 

Conduita extremistă, a celor ce mai visează, în van, la revenirea tutelei Moscovei asupra Chişinăului, indică o disperare fără margini – la liderii ruşi.

Până şi Dmitri Medvedev, în mesajul său de felicitare, trimis omologului din cel de-Al Doilea Stat Românesc, reamintea de prezenţa Republicii Moldova în Comunitatea Statelor Independente/C.S.I.!

Apropo evident la reafirmarea, de către Vlad Filat, în faţa cancelarului german Angela Merkel, a opţiunii ireversibile pentru Uniunea Europeană.

Marşurile unioniste au rostul lor, deşi la Cahul, şi la Bălţi puteau fi găsite formule mult mai eficiente, de manifestare a voinţei celor ce cred în revenirea teritoriului dintre Nistru şi Prut, la Patria mamă.

Ceea ce vreau să semnalez acum este că, înainte de a lua o decizie aiurea, ce va fi taxată, fără ezitări, de liderii occidentali, Moscova se agaţă de pretexte infantile.Iar ultima găselniţă este: “De ce nici autorităţile de la Chişinău şi nici cele de la Bucureşti, încă nu au ratificat tratatul de frontieră?” Asta ca şi cum, cu acesta, lucrurile s-ar stabiliza:

 

1.România – rămâne în NATO şi UE, „asta e”, că tot s-a întors preşedintele suspendat la Palatul Cotroceni.

2.Republica Moldova – declarativ în Uniunea Europeană, va fi practic menţinută, „cu dinţii”, în C.S.I., ca etapă de tranziţie spre Uniunea Euro-Asiatică!

 

O asemenea viziune ignorând total raporturile reale de forţe, politice, economice şi militare, între comunitatea occidentală şi aceea din Estul Europei. Presa de la Chişinău îşi bombardează zilnic cititorii, câţi îi mai are – doar 2,5 milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova fiind trăitori acum, între Prut şi Nistru, restul muncind în străinătate – cu informaţii ce nu au nicio legătură cu bunăstarea lor, ci cu iluzia refacerii forţei Moscovei, cum ar fi aceea privind sporirea, cu 9%, a bugetului militar rus, în anul trecut.

 

Cu alte cuvinte, dacă demersurile mimat democratice vor eşua, simpla arătare a muşchilor unei armate cu un milion de militari activi, ar putea genera supunere în republicile ex-sovietice neintegrate încă în NATO şi UE, precum cea numită “părinteşte” Moldova. Grav nu este că persistă, neoficial, o asemenea iluzie, ci că este evocată de interlocutori care ar cam trebui să ştie genul proxim şi diferenţa specifică, dintre Ministerul rus al Apărării şi Pentagon.

 

Ceea ce se petrece acum, la Chişinău, avea loc, în alte forme de manifestare, memorabile şi comparabile, în vara şi toamna anului 1989, în Republica Democrată Germană. Şi cu toate trupele sovietice, existente acolo, s-a prăbuşit şandramaua ideologică şi statalitatea menţinută cu tancurile URSS.

Cine sunt, de fapt, „stataliştii” de la Chişinău, inamicii clari ai unioniştilor? Cine uită că independenţa Republicii Moldova a fost proclamată faţă de Moscova.

De ce instigă liderii rusofoni, la violenţă, contra unioniştilor, pe concetăţenii lor, derutaţi de efectele crizei economice? Pentru că niciun soldat rus nu mai are dreptul să treacă în dreapta Nistrului. Şi asta doare! Bruxelles-ul şi Berlinul susţin o tranziţie bine gestionată, a celui de-Al Doilea Stat Românesc, spre comunitatea europeană.

 

Timpul însă nu mai are răbdare la Casa Albă!

 

Depăşit cu un procent, de rivalul său republican, în ultimul sondaj de opinie, Barack Obama se îndreaptă, văzând cu ochii, spre o operaţiune militară în Orientul Mijlociu. Singura care i-ar asigura al doilea mandat. Context în care, baza americană de la Mihail Kogălniceanu poate deveni un stup de albine, ca pilon probabil al podului aerian necesar spre zona de război.

Iar arealul geopolitic înconjurător, până la Nistru, va fi exclus accesului altor forţe militare, decât cele aliate. Oportunitatea de acţiune, pentru Kremlin, în Republica Moldova, nu mai există. Orice gest imprudent ar fi taxat de candidatul republican la alegerile prezidenţiale, iar Casa Albă nu ar avea de ales.

De ce nici autorităţile de la Chişinău şi nici cele de la Bucureşti încă nu au ratificat tratatul de frontieră? Poate şi pentru faptul că, la nivelele celor bine informaţi, se înţelege furia prezidentului de la Kremlin. Moscova a pierdut Chişinăul.

 

ZiuaVeche

 

Reclame

Dimitri Rogozin si Transnistria. Sau Rusia vinde Basarabia si cumpara Transnistria!Va cumpara Bucurestiul?!

Standard

Asa cum scriam si in articolul “Un nou Kaliningrad pe Nistru”, Rogozin are o singura misiune: Transnistria!, si un singur mesaj pentru Bucuresti: “Vreti Moldova?! OK de acord, daca ne dati Transnistria!” Acest “ ne dati” are insa o enorma insemnatate, si asta in sensul ca, pentru a putea accepta unirea Moldovei cu Romania, Rusia va cere Bucurestiului sa recunoasca macar de facto independenta Tiraspolului. Restul e…nimicnincie si bla, bla!

Degeaba se fac analize pe text si il injuram pe Rogozin, pentru ca el este negustor si negustorie  venit sa faca. Independenta Transnistriei, Noul Kalinnigrad rusesc in sudul Europei, la schimb cu Basarabia.

Romania este NATO”, declara Rogozin si mai pe delaturi si in mod direct, insa spune mereu acelasi lucru, adica este omul consecvent: Basarabia poate avea Transnistria, Romania insa nu! Asadar ori Chisinaul recunoaste suzeranitatea Rusiei si atunci, intr-un simulacru de stat, va avea si Transnistria, ori Chisinaul vrea independent reala, adica unirea cu Romania si atunci Bucurestiul trebuie sa fie de acord cu nasterea unui nou Kalinigrad la granitele sale.

Cand am scris ca independenta reala a Basarabiei este de fapt in interiorul Romaniei, am fost foarte realist. Cine isi inchipuie o Basarabie libera, prospera si independenta, este un fraier! R. Moldova nu detine pur si simplu incredientele necesare unei statalitati reale si sanatoase, pentru a creea o tara adevarata. Prea multe probleme, prea multe slabiciuni, prea multe minoritati si mult prea multe interse straine, se ciocnesc acolo.

Republica Moldova nu poate exista singura! Nici macar minimul de utilitati nu si le poate acoperi si asta pentru ca niciodata respectivul teritoriu nu a avut timp sa se dezvolte de sine statator, sa-si creeze infrastructura, industriala si energetica, proprie.

Asa ca nu pot decat sa constat ca am avut dreptate cand am susinut ca Rogozin propune un schimb. Iar schimbul este propus, sa fim bine intelesi, Bucurestiului, nu Chisinaului. Rogozin vorbeste la Tiraspol, la Chisinau, dar vorbeste tare sa auda Romania, pentru ca in realitate el nu are ce negocia cu Transnistria si Basarabia, ambele fiind prea slabe si neavand nimic de oferit. El vorbeste cu Bucurestiul si din punctul meu de vedere este pentru prima oara cand Moscova abordeaza, in mod deschis si direct, aceasta problema, anuntand loud and clear, care este pretul Moscovei!

Deci Moscova este dipusa sa vanda, vom dori noi sa cumparam?! Si daca da, pretul este unul corect?!

Intrebare este si ea una foarte simpla: va dori Bucurestiul sa-l achite?!

De asemenea nu putem sa nu observam si revigorarea dramatica a miscarii unionist de la Bucuresti si de la Chisinau! Nu cred ca s-a vorbit atat de pe sleau despre unire, in toti anii, de la Revolutie incoace. Intradevar putem remarca o multitudine de manifestati si intruniri si la noi si la ei, declaratii facute de ambele parti si pe dl. Rogozin umbland destul de agitat prin zona. Ministrul Apararii al Rusiei a fost la Tiraspol, Basescu l-a trimis si el pe maimutoiul de Oprea la Chisinau, iar acest schimb de replici, pe muteste, este doar ceea ce se vede! Tare curios as fi cum se discuta dincolo de ceea ce vedem noi.

Oricum este in mod clar ceva neobisnuit de ambele maluri ale Prututlui, iar Moscova este si ea foarte activa in zona, cu un mesaj, bun sau rau, nu stiu, dar oricum un mesaj de o claritate perfecta: Vreti Basarabia?! Davai Transnistria…

Iar daca imi permiteti o observatie: absolut toate discursurile lui Dimitri Rogozin, toate declaratiile sunt preluate cu sfintenie, as spune, de media romaneasca. Mai mult decat atat, reactia Romaniei la declaratiile  facute este…inexistenta! Pur si simplu Bucurestiul il ignora pe vice-prim ministrul rus, desi acesta misuna de o buna perioada de vreme pe langa granitele noastre si face declaratii extrem de importante pentru noi!

Acum, ori diplomatia romaneasca tace pentru ca nu are ce spune, ori lucrurile sunt OK. Si asta in sensul ca Rogozin face o treba foarte buna, din punctual de vedere al Romaniei. In mod clar o unire cu Moldova nu se va putea relaiza niciodata peste vointa Moscovei, iar apartenenta Transnistriei la R. Molodova este, sa fim realisti, doar o iluzie.

Face Rogozin un serviciu Bucurestiului, obisnuind opinia publica cu faptul ca Transnistria nu va mai fi niciodata partea a Moldovei, face el galagie pentru ca Romnaia sa fie pusa in fata faptului implinit, pe principiul: “Decat nimic, mai bine Moldova fara Transnistria!”?!

Ori in acest caz, Moscova si Bucurestiul sa fi cazut la pace in privinta teritoriilor romanesti de la est de Prut?! Macar tacit, daca nu si oficial. In rest: radarul, Iskanderul si alte marafeturi, nu sunt foarte importante! Ele sunt doar dovada ca rusii negocieaza serios si la ei negocierea se face, daca se poate, cu tancul in capul mesei, sa vada interolcutorul ca vorbesc serios. Asadar negocieri Russia style!!!

Timpul ne va spune ce se ascunde in spatele noi ofesive ruse pe Nistru, insa in mod sigur, nimic nu este facut la voia intamplari, nimic nu este ceea ce pare.

 

sursa: Ziuaveche & Ziuaveche

Integrarea prin unire

Standard

Si 1 000 de miliarde de Euro daca am cheltui pentru unirea cu Basarabia, pentru noi ii cheltuim, nu pentru straini. Iar romanii din Basarabia nu sunt nici frati, nici surori: ei sunt tot noi!

Integrarea prin unire

Integrarea prin unire, mult mai rapida si mai sigura decat unirea prin integrare

La dezbaterea de joi (12 august) de la Universitatea de vara de la Izvoru Muresului, privind situatia politica din Republica Moldova, s-a ajuns la concluzia ca unirea Basarabiei cu Romania este o cale mai rapida de integrare in Uniunea Europeana.Perfect de acord!
Dar, 
cunoscutul ziarist Valeriu Saharneanu, director al postului de radio Vocea Basarabiei, de la Chisinau, care considera ca acest proiect este unul exceptional, crede ca faptul ca Romania face parte deja din Uniunea Europeana este o piedica, fiindca unirea va trebui recunoscută de toate statele care fac parte din UE.
Ei bine, nu este chiar asa!

Desi pare incredibil, Bruxelles-ul nu ar putea face nimic impotriva! Chiar daca nu recunoaste unirea, Romania tot va trebui sa fie recunoscuta. Pentru ca este membra ONU, NATO, OSCE, UE etc. Si daca ar continua sa recunoasca Romania, dar fara o parte a teritoriului ei, ce consecinte concrete va avea? Zero! Cetatenii romani vor avea toti aceleasi pasapoarte romanesti, adica europene, indiferent ca traiesc pe malul drept sau stang al Prutului, pe malul drept sau stang al Nistrului… De aceea si este atata agitatie pe tema asta, pentru ca se stie foarte clar ca mare lucru nu se poate face impotriva unirii, din punct de vedere al legislatiei UE. Intr-o asemenea situatie, singura reactie a UE va fi de genul: „Romania iar a facut o sotie. Dar nu avem ce face, decat s-o ajutam, ca e in curtea noastra!” (De fapt asta si este filozofia de baza a membrilor UE: ne ajutam colegii, pentru ca astfel ne ajutam pe noi. Vezi nu mai departe de cazul Greciei)


Argumente pentru unire

Pentru romani:
 Vom fi mai multi, vom fi mai puternici, vom fi mai respectati. Punct.
– un spor de 4 milioane de oameni inseamna o crestere importanta a vitalitatii neamului si speranta mai mare de dainuire a limbii.
– o mare mobilizare a energiilor creatoare, ca in perioada interbelica. O trezire a spiritului creator, adormit inca.
– vom veni in contact direct cu romani adevarati, pentru ca basarabenii si-au platit romanitatea cu munca, suferinta, cu averea si cu viata. Nu ca noi care suntem romani pe gratis.
– un spor de teritoriu inseamna un spor de sursa de venituri si un castig geopolitic si strategic.
– Din punct de vedere geostrategic, dupa unirea Moldovei cu Romania, NATO va controla in totalitate partea de sud-est a Europei, iar Romania devine de facto unul din liderii regionali.
– un impuls pentru cresterea economica.
– inlesnirea contactelor Romaniei cu romanii din regiunile ucrainene Cernauti, Transcarpatia, Odessa si Vinita, cu care basarabenii au relatii vechi si foarte stranse.
– conectarea Romaniei la spatiul ex sovietic, adica la o piata uriasa si resurse imense. Vom primi deodata o retea de relatii economice pe care o tara o costruieste intr-un secol.
– imbogatirea culturii si civilizatiei romanesti cu experienta eurasiatica a basarabenilor.
– extinderea orizontului. Un basarabean care se urca in avion la Chisinau si coboara la Vladivostok vede mult mai amplu lumea. La fel ca unul care incarca cateva navete cu coniac original moldovenesc si se duce cu masina sa le vanda dincolo de Urali.
– mandate in plus in Parlamentul European.
– un bun precedent pentru recuperarea celorlalti romani si a celorlalte teritorii.

Pentru basarabeni
 Vor fcu mult mai multi, vor fi cu mult mai puternici, vor fi cu mult mai respectati. Punct.
– ar beneficia imediat de avantajele cetatenilor europeni: libertatea legala de a munci oriunde, de a invata oriunde, cu diplome valabile oriunde, de a locui oriunde, de a cumpara oriunde, de a vinde oriunde. Oriunde in Uniunea Europeana, crema civilizatiei de pe planeta!
– vor avea la dispozitie o piata de 500 de milioane de cumparatori civilizati si cu bani!
– avand in spate un popor de 26 de milioane de conationali, si de 500 de milioane de concetateni, basarabenii vor avea alt curaj sa faca afaceri in teritoriile fostului URSS, (si oriunde altundeva), beneficiind si de puterea cu mult mai mare a firmelor si bancilor romanesti si europene.
– ar iesi imediat din zona gri, extrem de expusa pericolelor. In interiorul UE si NATO, sub protectia partenerului strategic SUA, amenintarea Rusiei ar deveni repede un vis urat si indepartat.
– ar vorbi romaneste oriunde. Oricand. Fara frica!
Sunt multi rusi din Basarabia, inclusiv din Transnistria, care isi dau copiii la liceele romanesti, pentru a putea face o facultate in Romania. O mare lectie petru romanii de peste Prut.

Pentru minoritarii din Basarabia
– Ar beneficia imediat de toate drepturile oferite de legislatia UE, cea mai avansata din lume. Iar Romania este cea mai avansata din Europa la acest capitol.
– Plus, bineinteles, toate celelalte avantaje ale cetatenilor europeni si a civilizatiei europene. Ar iesi din zona eurasiatica si ar intra in lumea civilizata!

Pentru noi toti
Vam avea mai mult curaj, pentru orice, orunde ne-am afla!

Pentru UE
– o piata de desfacere si investitii aproape virgina.
– expertiza adevarata, de la sursa, pentru spatiul ex sovietic.
– conectarea directa a UE la spatiul ex sovietic, adica la o piata uriasa cu resurse imense, prin reteaua de relatii economice pe care o au oamenii de afaceri basarabeni.
– un mare, mare castig de imagine, de politica, de diplomatie, de strategie, in fata lumii si a Rusiei.
– un exceptional precedent pentru celelalte membre ale Parteneriatului Estic: 
Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia si Ucraina. 

Daca politicienii romani renunta la comoditate si cei basarabeni la fotoliile caldute, unirea se poate face imediat, prin simpla hotarare a celor doua parlamente nationale. Fara referendum, fara sondaje, fara manipulari ziaristice, fara scandal.
S-ar rezolva pe loc si problema Transnistriei, pentru ca nu vad cum ar putea Rusia sa mai mentina trupe militare pe teritoriul UE si NATO!
Cat se tine Rusia de batoasa si cat de razboinica este in declaratii, daca este deconectata de la UE, moare prin „infometare”. Romania inca nu a facut uz in relatia cu Rusia de exceptionala pozitie de forta pe care i-o da calitatea de membru UE si de membru NATO. Inca.

Oricum, in cativa ani Bucurestiul va avea mult mai multe resurse si aliati pentru a indeplini obiectivele nationale romanesti, decat va avea Moscova pentru a le distruge.


Margaret Thatcher, in dialogul pe care l-a avut cu Gorbaciov, care voia să menţină URSS, dar sa-i dea alta coloratura politica, a spus foarte clar ca tarile baltice si Moldova n-au fost niciodata parte a imperiului rus. 

La 28 iunie 1991, senatorii republicani Jesse Helms (Carolina de Nord) si Larry Pressler (Dakota de Sud), membri ai Comitetului de politica externa al Senatului american, au prezentat Senatului un proiect de rezolutie in favoarea autodeterminarii si reunificarii Basarabiei si nordului Bucovinei cu Romania. Rezolutia a fost adoptata, si recomanda unificarea, in conformitate cu dreptul istoric.

Niste jurnalisti de la Cotidianul au calculat in 2007 cat ne-ar costa unirea cu Basarabia si le-a iesit cam 25 de miliarde de euro!
Intrebat ce parere are despre costurile unirii cu Basarabia, Varujan Vosganian (unionist impatimit) a raspuns: „Nu conteaza. Fiecare palma de pamant in plus, inseamna putere. Fiecare om in plus, inseamna putere!”
La aceeasi intrebare, Andrei Vartic (Basarabia) a raspuns: 
„romanii din Basarabia isi vor plati singurei re-unificarea. Doar sa se scoata hotarele de pe Prut.” „Germania a numarat nemtii, si nu banii din buzunarele lor.”

 

Virgiliu Culiceanu

 

Cu acest articol, al domnului Virgiliu Culiceanu, incheiem seria dedicata Unirii Basarabiei cu Romania, serie inceputa pe 25 martie. Scopul acestor articole a fost o incercare de rememorare a chinurilor inumane prin care romanii de dincolo de Prut au trecut nevinovati si, in acelasi timp, o imagine fotografica, am spune, a situatiei de azi, a modului cum este privita reintregirea Romaniei, prin prisma unirii cu Basarabia, a oportunitatii acesteia acum si a posibilitatilor noastre actuale.

Rusia a preluat Transnistria

Standard

Titlul de mai sus ar fi putut avea un semn al întrebării dacă secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen nu ar fi anunţat că dorita reuniune a aliaţilor cu oficialii ruşi, de la Chicago a fost anulată.

Este acesta un semn al crizei, în relaţiile Alianţei cu Federaţia Rusă? Un non-dialog comparabil a existat şi dupăconflictul militar dintre Georgia şi Rusia.
Acum, Vladimir Putin intenţionează să înceapă în forţă al treilea mandat prezidenţial, ambiţionat şi de faptul că SUA îşi menţin poziţia privind raţiunea instalării în Europa a dispozitivului de interceptoare a rachetelor balistice intercontinentale. Şi Moscova îşi păstrează vetoul faţă de orice intervenţie militară în Siria, deşi acolo, în urma măsurilor represive au murit 9.000 de oameni, 7000 fiind civili. Un alt punct de dezacord îl constituie şi atitudinea occidentală faţă de regimul de la Teheran, pe care Kremlinul îl susţine din raţiuni geopolitice şi un vizibil interes economic.
Rasmussen a afirmat că a discutat personal cu Putin, care i-a explicat că tocmai calendarul politic intern face dificilă reuniunea NATO-Rusia, în luna mai, la Chicago.
Totuşi, Rasmussen a confirmat că, luna următoare, miniştri aliaţi de externe se vor reuni şi vor reitera angajamentul lor pentru o cooperare practică cu partea rusă.
Ulterior, Dmitri Peskov, secretarul de presă al premierului Putin a declarat că pregătirea diplomaţiei ruse pentru summitul de la Chicago nu a început.
De altfel, chestiunea participării liderului rus la Summitul NATO de la Chicago a fost punctată, întâia oară, de Dmitri Rogozin, la finele anului trecut, din postura de ambasador al ţării sale la Cartierul General al Alianţei.

Rogozin, adeptul unei oratorii agresive, a afirmat că blocajul înregistrat în problemascutului american antirachetă face discutabilă prezenţa la Chicago, apreşedintelui Rusiei, pentru că, în absenţa unui progres – a se reţine ce urmează – nu este nimic de discutat!
Nu este nimic de discutat nici în problema Transnistriei. Aşa poate fi interpretat decretul lui Dmitri Medvedev, care l-a numit pe acelaşi Dmitri Rogozin drept trimis special al Preşedintelui Federaţiei Ruse în Transnistria, deşi, oficial, aceasta este încă parte a Republicii Moldova!
Numirea lui Rogozin survine la puţin timp după ce noul lider al Transnistriei, Evgheni Şevciuk l-a desemnat pe Mihail Bergman – ex-comandant militar al Tiraspolului – ca reprezentant special în Rusia. Iar acesta a declarat că viitorul teritoriului tranistrean nu poate fi decât în Federaţia Rusă!
Reacţia diplomaţiei de la Chişinău? A fost prudentă, limitându-se la precizarea că va obţine, pe canale diplomatice, clarificările necesare vizând numirea lui Rogozin.
Iată cum revenirea lui Putin la Kremlin coincide cu relansarea politicii faptului împlinit. Rogozin va vizita în luna aprilie regiunea transnistreană, după o coordonare cu conducerea de la Tiraspol. Astfel, Transnistria este tratată practic ca un stat!
Nici preşedintele ales Putin, nici trimisul special Rogozin nu au în vedere vreun compromis pentru statutul Transnistriei. Nefiind exclus să anunţe o condiţie sine qua non pentru un dialog minimal “constructiv” – neamplasarea interceptoarelor americane la Deveselu.
O ipoteză în care răspunsul SUA este deja cunoscut. Şi reacţia Rusiei la fel. Prin decretul de numire al lui Rogozin, ca trimis special în Transnistria a fost oficializată graniţa dintre zona protejată de NATO şi cea controlată de Moscova.

……………………

Asa cum scriam si in articolul de ieri, Rusia se pare ca s-a hotarat! Vrea Transnistria si nu mai face nici un secret din asta. Ce poate face Romania in acest caz? In mod sigur si ofensiva in R. Moldova, din partea Moscovei, se va inteti si prin santajarea Romaniei: Transnistria sau Scutul anti-racheta. Ce solutii avem in fata schimbarii dramatice a politicii rusesti in zona?

Ca doar Obama i-a spus lui Medvedev sa-l mai lase putin sa fie reales ca dupa aia devine si el mai flexibil. Ce poate insemna asta pentru noi si Basarabia?!

 

 

Ziuaveche

 

Cat ar costa Romania, Unirea cu Basarabia?

Standard

Isi permite Romania sa absoarba economic Basarabia in caz de unire?

Vom face o analiza strict economica a unirii dintre Basarabia si Romania, mai exact a sumelor pe care Romania va trebui sa le suporte din momentul unirii.

In anul 2006 s-a facut un astfel de studiu, iar rezultatele au aratat ca in primii cinci ani Romania va trebui sa pompeze in Republica Moldova undeva intre 25 si 35 miliarde de euro!

Aceste sume provin din lucruri foarte simple, dar la care se gandesc foarte putini dintre noi. Astfel sa luam ca exemplu data de 1 iunie pentru unirea juridica dintre cele doua state romanesti. Dupa mitinguri si parade militare, dupa vagoane de flori si pupaturi, incepand cu 1 iunie administratia romaneasca va trebui efectiv sa preia o alta tara. Incepand cu aceea data salariile tuturor bugetarilor din Basarabia vor fi aduse in mod automat la nivelul celor de la noi. Pensiile de toate tipurile, vor creste la echivalentul celor romanesti, la aceeasi vechime.

In noile judete va fi nevoie de investitii urgente in dotarea autoritatilor locale cu echipamentele necesare. Intreaga frontirea a Basarabiei va trebui urget modernizata si ermetizata. Unitati ale Armatei Romane si Jandarmeriei vor trebui dislocate imediat in noile teritorii. Calea ferata a Moldovei, care este pe ecartament larg de tip sovietic, ar trebui modificata pe ecartament normal, suma… 2,5 miliarde de euro.

La problemele economice se poat adauga si cele sociale, de migratie masiva din judetele basarabene sarace, spre judetele romanesti mai bogate.

Ca sa facem o comparatie, la nivelul anului 2005, cel mai sarac judet romanesc, Vasluiul, avea un PIB intern per capita de trei ori mai mare decat PIB-ul Basarabiei. Pentru ca PIB-ul pe cap de locuitor sa ajunga macar la nivelul celui mai sarac judet romansec , calculele arata ca Romania va trebui sa investeasca in noile judete suma de 12 miliarde de euro.

Mai mult decata atat, in caz de unire, cetatenii din fosta Republica vor trebui sa beneficieze de acelasi statut cu toti cetatenii Romaniei, astfel la nivelul aceluias an, in Moldova guvernul de acolo cheltuia pentru fiecare locuitor suma de 118 euro pe an. In Romania se cheltuiau tot atunci 972 de euro.

Numai din aducerea cheltuileilor la acelasi nivel, Romania ar trebui sa pompeze suma de 3,58 de euro intr-un singur an! Inmultit cu cei cinci ani luati ca refertinta ajungem la 18 miliarde de euro!

In studiul respectiv era prinsa si Transnistria, insa va las placerea sa-l cititi la surse.

Asadar sume enorme, undeva la 4-5% din PIB –ul Romaniei anual. Si nu am intrat in amanunte, cum ar fi adaptarea sistemelor energetice, administrative, medicale, etc, etc. Nemaivorbind ca R.Moldova nu se poate autosustine singura energetic, asadar ar trebui investiti imediat alte sute de milioane de euro in capacitate de productie si transport( pentru construirea capacitati de productie a unui singur MW  este necesar 1 milion de euro).

Inainte de orice decizie emotionala ar trebui sa ne numaram cu atentie bani. Nu poti promite marea cu sare, ca mai apoi sa-i lasi intr-un fel de Bantustan estic. Romania ar trebui sa inceapa imediat o campanie masiva de investiti in infrastructura din noile judete, o curatire a aparatului politienesc si a administratiei locale, ar trebui ca imediat sa poata asigura necesarul de electricitate si gaze naturale noilor sale teritorii estice, care ar trebui si aparate.

Sa te bagi intr-o astfel de actiune cu strigate de Ura! Este foarte usor, dar din experienta cavaleriei poloneze din 1939, fata in fata cu tancurile germane, entuziasmul rareori tine de foame.

In locul unei atitudini patriotice exagerate, prefer ca cifrele sa ne permita Unirea, adica sa avem capacitatea fizica de a sustine Basarabia, de a o aduce macar la nivelul celui mai sarac judet din Tara, lucru care pare foarte complicat si scump. Cand spun scump nu ma refer la cantitatea de banii necesara, ci la faptul ca, in acest moment cel putin, pur si simplu bugetul nationala nu ar putea sustine nici 20% din necesarul prognozat.

Chiar daca UE ar fi de accord sa ne ajute, puteti obseva si singuri ca accesarea fondurilor europene este in sine o epopee intreaga si asta nu numai din cauza noastra.

As mai adauga ca acest studio au participat printre altii si Daniel Daianu si Sebastian Vladescu.

 

Sursa: AICI

 

 

 

Un nou Kaliningrad pe Nistru?

Standard

Dimtri Rogozin este o piesa grea, de calibru mare pentru Kremlin. Diplomat de foarte buna calitate, reprezentant al excelentei socolii diplomatice rusesti, reprezentatnt al Rusiei la NATo si un apropiat al lui Vladimir Putin.

Nici nu a fost uns inca Putin ca Presedinte al Rusiei si acesta a facut deja o prima mutare in problema Rebubilicii Moldova. Insa de aceasta data Rogozin are un plan si o propunere. Ambele par serioase, asa cum sunt in general propunerile rusiilor.

Numit sa se ocupe de Basarabia, Rogozin si-a inceput misiune extrem de repede printr-o serie de declaratii deosebit de interesante, umitor de interasante as spune. Astfel diplomatul rus vine mai intai cu batul in mana si ne povesteste, sau ne aduce aminte, de conflictul sangeros de pe Nistru. Aflam astfel ca insasi domnia sa ar fi fost implicat atunci si mai aflam ca Federatia Rusa a fost implicate direct si nemnijlocit in conflict. Bineinteles ca toata lumea stia asta, dar Rogozin, din pozitia pe care o ocupa, oficializaeza si recunoaste deschis interventia armetei a XIV-a de partea separatistiilor. Ba ne mai face si fascistii, asta asa sa nu credem ca ne simpatizeaza…

Prin aceste mesaje, Rogozin nu face altceva decat sa ne readuca aminte cine este de facto stapan pe Nistru si avertizeaza pe toata lumea asupra faptului ca Rusia nu va renunta la Transnistria.

In esenta cam toate declaratiile rusiilor referitoare la Basarabia sunt facute catre Chisinau, dar noi nefiind naivi, stim foarte bine ca toate aceste miscari si sunt adresate de fapt Bucurestiului.

Rogozin vorbeste cu Chisinaul, dar se uita fix in ochii Romaniei. In tonul si cuvintele vice-premierului rus se poate detecta si o urma de amenintare! Bucurestiul este avertizat ca de acum incolo va zburda mai putin prin Moldova, ca vremurile cand Romania dadea jos guvernul Voronin au apus si in consecinta , sa fim foarte atenti.

Trimiterea unui om de calibrul lui Rogozin in aceasta zona, reprezinta un semnal foarte puternic din partea lui Vladimr Putin! Problema transnistriei va fi una importanta pe agenda noului Presedinte rus, iar Romania trebuie sa fie atenta. In mod clar Putin doreste o rezolvare definitive in zona.

In acest context americanii si europenii incearca sa faca si ei ceva, sa ia o contramasura la schimbarea de macaz care se prefigureaza, insa masurile lor sunt penibile si cel mai probabil starnesc zambete la Kremlin. Astfel NATO a invitat Ucraina sa faca parte din Scutul Antiracheta European, stiind insa foarte bine ca opozitia Rusiei, si starea de dezintegrarea a Ucrainei, nu vor permite niciodata asta.

Santajarea Ruiei prin Ucraina si-a dat obstescul sfarsit atunci cand Germania si Franta, au spus NU inceperii discutiilor pentru integrarea vecinilor nostri in NATO, la summitul de la Bucuresti. Sa reincalzesti acum aceeasi ciorba…tre sa fi slab de minte. Americanii…fac si ei ce pot. Recent, ambasadorul SUA la Chisinau promitea sprijin din partea tarii sale pentru ipotetica armata moldoveana. Un exercitiu dragut de imagine si cam atat.

Asadar Rogozin aduce din nou Rusia in prim-planul problemei moldovene, in forta si cu amenintari voalate la adresa Romaniei, prin aducere aminte a puterii Rusiei in regiune.

Dar in acelasi timp Moscova, poate pentru prima oara la acest nivel, nu vine doar cu batul in mana, ci are si un morcov. Rogozin este foarte clar asupra faptului ca Rusia nu are de gand sa renunte la Transnistria, dar in acelasi timp, Moscova da un semnal foarte puternic Bucurestiului. Rusii spun cam asa: Transnistria ne revine noua, intr-o posibila alipire a teritoriului la Rusia, iar cu Moldova faceti ce vreti, eventual, daca aveti chef, uniti-o cu Romania!

Rogozin spune, mai pe ocolite aceste lucruri, atunci cand declara ca dorinta poporului transnistrean trebuie respectata, ca acestui…biet popor, comunitatea internationala nu vrea sa-i recunoasca dreptul de a avea o tara a lui, si ca singura solutie ar fi ca Trasnistria sa reintre in granitele sale firesti, in granitele pe care poporul le doreste, in granitele Rusiei!

Mai clar Rusia propune un targ: ofera Moldova cui vrea s-o ia, in schimbul alipirii Transnistriei, intr-un fel sau altul, la Federatia Rusa. Si spune asta intr-un mod extrem de clar, sugerand ca o altfel de rezolvare a situatiei nu este posibila, Rusia fiind gata sa sprijine Tiraspolul, in fata oricui.

Despre avanatajele unei noi enclave rusesti in sudul Europei, pe granita NATO, nu cred ca mai trebuie vorbit, ar fi enorme, insa ar fi bine sa ne gandim la propunerea Rusiei ca fiind, poate singura posibilitate de unire a Moldovei cu Romania.

O unire fara acordul Moscovei este imposibila, iar preluarea de catre Romania a Transnistriei prin forta, iese din discutie. Daca credeti ca minoritatea maghiara face probleme, ganditi-va la milionul, poate mai mult, de rusi si filo-rusi pe care Romania i-ar primii in granitele sale, in cazul unirii cu Moldova.

Daca Rusia nu este de accord cu aceasta intregire a tarii, va fi vai de capul nostru cu minoritatile rusofone din Moldova.

Si ca Rogozin sa fie si mai explicit, el arata, mai voalat este adevarat, ca Transnistria ar putea sa fie dublata in curand de o alta zona de conflict: Republica Balti, creeata in jurul Comratului, sau a Gagauziei…

Daca are argumente…are! Asadar, ori Bucurestiul accepta o vecinatate apropiata a Rusiei, printr-un nou Kaliningrad, ori problemele Republicii Moldova abia au inceput.

Inainte de a da un raspuns emotional de tipul: sa ne recuperam pamanturile in intregime, sa nu facem compromisuri, bla, bla, bla, sa ne amintim de propunerea bolsevicilor, in anii “20. Recunoasterea URSS si renuntarea la tezaur, in schimbul recunoasterii din partea lor a Unirii Basarabiei cu Romania! Imbecila ca de obicei, clasa politica romaneasca a refuzat…Bine ar fi sa nu pierdem acum acest tren. Rusia vine cu mana intinsa spre noi si vorbeste direct si pe fata despre ce vrea ea in zona si ce anume ofera. Propunerile mi se par onorabile si de bun simt. Care va fi recatia Romaniei?!

Si, ca o coincidenta, tot balamucul a inceput putin inainte de 27 martie, ziua Unirii Basarabiei cu Romania. Sa mai ziceti voi ca rusii nu stiu istorie!

RoArmyMedia & George GMT

surse: ziuaveche & ziare.com

Suferintele romanilor din Basarabia, Bucovina si Transnistria

Standard

Sfatul Tarii

Deoarece sarbatoarea celor 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu tara se apropie cu pasi repezi, este important sa ne re-amintim sacrificiul facut de generatii de romani patrioti, atat inainte de 1918 cat si dupa nelegiuirea din 1940 si sa intelegem dramele prin care au trecut acesti romani basarabeni precum si cei de dincolo de Nistru, care nu au reusit sa revina la Patria Mama, din cauza intereselor marilor puteri dar si din lipsa de interes a celor care au reprezentat Romania la Conferinta de Pace de la Paris la sfarsitul Primului Razboi Mondial.

As dori sa mentionez cateva elemente de natura istorica, elemente pe care majoritatea romanilor nu le cunosc (multe dintre ele apartin domnului Viorel Dolha sau sunt si din alte surse). Acest articol este o varianta actualizata a celui publicat in 2010 pe blogul ASR Principelui Radu si intitulat “Spre aducere aminte”.

 

Ceea ce ar trebui retinut, este ca deportarile din Basarabia si Transnistria (deoarece romanii erau numerosi si dincolo de Nistru) au inceput cu aproape doua secole inainte de 1940, numindu-se atunci colonizari, sub pretextul civilizarii unor teritorii asiatice ale Rusiei, a Crimeei si a spatiului Nistru-Nipru. Rusia a ajuns, pe etape in 1772 la Bug, in 1792 la Nistru si in 1812 la Prut, aceasta din urma datorandu-se tradarii lui Dimitrie Moruzzi (pedepsit de turci in acelasi an, prin decapitare – ma intreb daca ar fi primit pedeapsa cuvenita in cazul in care ar fi fost judecat de romani).

Fragmentarea populatiei romanesti

Populatie romaneasca in Bugo-Nistria – sfarsitul sec XIX

Referitor la impartirea provinciilor romanesti si trecerea lor sub control rusesc, apare in 1810 proiectul „Prozorovski”, impartind teritoriile locuite de romani in 4 regiuni (Moldova, Basarabia, Muntenia, Oltenia) care puteau fi mai usor „eliberate” de sub turci si transformate in gubernii. Scopul declarat era transformarea lor prin rusificare, in state slave de legatura cu teritoriile otomane locuite de slavii balcanici.

Tot pe ratiunea slavizarii Balcanilor a fost impiedicat in ultimul moment de catre Rusia demersul unirii Bulgariei cu Romania, in 1887, prin recunoasterea lui Carol I ca rege al Bulgariei, asa cum arata istoricul militar Alex Mihai Stoenescu, in cartea sa „IstoriaLoviturilorDeStatDinRomania” vol.2. Sa ne imaginam ce ar fi insemnat pentru regiune refacerea imperiului vlaho-bulgar al Asanestilor!

Imperiul vlaho-bulgar al Asanestilor

Planul “Prozorovski” a fost continuat in toata perioada 1848-1918. Chiar si dupa realizarea unirii Moldovei (ce a mai ramas din ea dupa ce Bucovina a fost ocupata de austro-ungari, iar estul ei de catre rusi) cu Tara Romaneasca la 1859, Imperiul Tarist a incercat necontenit sa desfaca aceasta unire, creand diversiuni si amplificand nemultumirile populatiei si tensiunile in anumite zone ale Romaniei proaspat formate. Rusia a sprijinit cateva incercari de lovitura de stat, bazandu-se pe nemultumirea moldovenilor pentru mutarea capitalei la Bucuresti in locul Iasiului. Rascoala de la 1888 a fost un exemplu de ceea ce pot face serviciile de informatii tariste iar totul a culminat cu cea de la 1907. Chiar si analiza celor 4 atentate impotriva lui Ion C. Bratianu arata implicarea Rusiei, frustrata de politica abila a acestuia si de faptul ca in cateva randuri planurile Imperiului Tarist au fost demascate de catre Bratianu in fata celorlalte puteri ale vremii, Rusia trebuind sa dea explicatii.

Moldova lui Stefan cel Mare 1483 (fara Pocutia)

Anterior acestei situatii, Nistrul ca frontiera între Moldova si Rusia a fost recunoscut înca de Petru cel Mare prin Tratatul încheiat cu Dimitrie Cantemir la 1711, insa apoi intregul teritoriu a trecut sub suzeranitate otomana.

Moldova intreaga

Desi primele mentiuni de depopulari ale Moldovei pentru colonizari in Rusia apar la 1739 (aproximativ 100.000 de persoane), scenariul respectat de Rusia si apoi de Uniunea Sovietica a fost conceput in timpul Tarinei Ecaterina a II-a. El presupunea o “transplantare a populaţiei amânduror Principatelor” (la 1792 se raporta că au fost aşezaţi între Nistru şi Bug “două treimi din locuitorii Moldovei), iar teritoriul autonom sa se numeasca “Moldova Noua”, propunerea de domnitor fiind A.I.Mavrocordat. In jurul anului 1783 au fost asezate si cateva mii de familii de romani ardeleni dincolo de Bug. Tot la 1792, surse rusesti mentioneaza ca 80% din populatia din Transnistria erau romani de origine.

 

Chiar si temeliile orasului Odessa au fost puse de romani, renumita fiind suburbia Moldovanca, un sat romanesc dinaintea infiintarii orasului.

 

La acest capitol, se poate usor constata ca “ucrainenii” din regiunile enumerate mai sus (la care se adauga Nordul Maramuresului, Sudul Galitiei si Pocutia) au un procent insemnat de “sange” romanesc (evident, au fost colonizate si alte populatii, totul urmat de etnocid si apoi de genocidul bolsevic, care au schimbat semnificativ raportul etnic).

Ar trebui mentionate si cateva momente cheie din perioada pregatirii Unirii Basarabiei cu Romania, 1917-1918 (citatele sunt pentru materialele ce nu-mi apartin):

 

• „La 17 decembrie 1917 s-a organizat un congres al românilor transnistrieni la Tiraspol precedat fiind de adunări pregătitoare la Tiraspol în 16 noiembrie şi Grigoriopol în 21 noiembrie hotărându-se ca fiecare sat să trimită doi delegaţi. Ţinut sub semnul tricolorului, congresul a votat pentru crearea de şcoli naţionale cu predare în limba română şi alfabet latin; introducerea limbii române în biserici, justiţia în limba băştinaşilor, medici români la sate, moldovenii să facă armată în oastea naţională şi alegerea a opt reprezentanţi în Rada ucraineană. S-a mai hotărât tipărirea de gazete, împărţirea moşiilor la ţărani şi să se facă tot posibilul ca Transnistria să fie alipită Basarabiei. Şi cum nu ştiau dacă Basarabia va lupta pentru această alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atenţiona ,,dacă vom lăsa Ucraina să taie o ramură azi, alta mâine, din copacul nostru va rămâne buturuga”. Trimisul Radei ucrainene a urat în încheiere ,,Slavă Moldovei slobode”.”

 

• „Congresul ostăşesc moldovenesc de la începutul lui noiembrie 1917 din Chişinău a avut pe ordinea de zi la punctul 8 ,,Moldovenii de peste Nistru” şi a hotărât ca în Sfatul Ţării, românii de peste Nistru să deţină 10 mandate. S-a mai cerut Ucrainei să recunoască românilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleaşi drepturi pe care Basarabia le recunoaşte minorităţilor etnice. Chişinăul mai cerea administraţiilor transnistriene să notifice numărul copiilor români de vârstă şcolară.50 La acest congres ţăranul transnistrean Toma Jalbă a întrebat ,,şi cu noi care trăim pe celălalt mal al Nistrului, cum rămâne fraţilor, pe noi cui ne lăsaţi?”.”

 

• „În 9 ianuarie 1918 Ion Precul, moldovean din stânga Nistrului în calitate de deputat în Rada ucraineană ia cuvântul şi cere drepturi egale pentru compatrioţii lui. Se preconiza un congres general al românilor din Ucraina în iunie 1918 dar abia în decembrie 1919 la o Adunare naţională au cerut organizarea lor într-un stat naţional. La 21 martie 1919, în urmărirea bandelor bolşevice, românii trec Nistrul şi ocupă pentru scurt timp Tiraspolul şi Razdelnaia.”

 

Romanii de dincolo de Nistru la inceputul sec XX

Aceste elemente ar trebui sa figureze, dupa o cercetare atenta, in cartile noastre de istorie, pentru ca majoritatea romanilor si a celorlalte natiuni inca le ignora …

 

Ca mentiune, in 1920, la negocierile de la Paris, Romania a neglijat Transnistria, desi romanii de acolo cerusera unirea cu Tara. Totusi, intr-o discurs tinut la Varşovia în noiembrie 1920, Take Ionescu a tinut sa precizeze ca “600.000 de români trăiesc dincolo de frontiera estică”. Din aprilie 1920 încep revolte ţărăneşti. Răsculaţii conduşi de Tutunică ocupă Balta, răscoala întinzându-se în raioanele Codâma şi Ananev (raion despre care Marea enciclopedie rusă spunea că “moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). În 1922, sub conducerea lui Chirsula, revolta a reizbucnit. După înăbuşirea în sânge a acestora s-au făcut deportări în masă.

 

Insusi Karl Marx declarase ca in Basarabia traiau majoritar romani. El afirmase in manuscrisele sale si urmatoarele randuri despre romani:

„Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo – Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.

„A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlul de promovare…”.

Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti „s-au veştejit la umbra protecţiei ruse”.

„Ţăranul român nutreşte pentru ‘muscal’ (moscovit) numai ură”. (Karl Marx)

 

“Sunt doar câteva dintre cele mai tari afirmaţii scrise de către Karl Marx, părintele comunismului, în manuscrisele sale, publicate cu mare dificultate în România la 1964 şi, mai apoi, ignorate, din motive politice, până în ’89. Motivul era că nu dădea bine ca autorul Manifestului comunist să aibă păreri critice despre Rusia, indiferent în ce formă se prezenta ea, şi nu trebuia să se accepte public ideea că însuşi Karl Marx considera pe cei care trăiau în Basarabia ţaristă drept… români şi vorbitori de limbă română. “

Trebuie remarcat si faptul ca la 12 octombrie 1924 se crează Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească, la est de Nistru, în cadrul Ucrainei, capitală fiind Balta, cu „o suprafaţă, la 1934, de 8.434 km2 şi o populaţie de 615.500 locuitori din care 80% români, noua republică cuprindea raioanele: Balta, Bârzula, Camenca, Crut, Dubăsari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Roşie, Râbniţa, Slobozia, Tiraspol. A fost creată pentru a aţâţa pe nemulţumiţii din Basarabia” (Viorel Dolha). Limba oficiala a fost romana si mai apoi tranformata in „moldoveneasca”.

Harta etnica RASSM 1926

Romania si Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească in 1924

In perioada interbelica, in Transnistria, crimele si deportarile au fost o prevestire a ceea ce urma sa se intample si la vest de Nistru, incepand cu 1940. Cazul Winnytsa, in Ucraina de azi, la care a lucrat si un roman, Florin Matrescu, este cutremurator: intre 1921-1938 au fost ucisi ucraineni nationalisti, romani, polonezi, rusi: “În 1921-1922, au fost ucişi peste 10.000 ofiţeri, soldaţi şi politicieni ucraineni, participanţi la mişcarea de eliberare a ţării lor; ulterior, circa 8000 de membri ai mişcării “Uniunea pentru eliberarea Ucrainei”; apoi, între 1930-1933, circa 20.000 de ţărani care s-au opus colectivizării; în 1935, o dată cu asasinarea lui Kirov la Moscova, au fost îngropate aici circa 20.000 de persoane; în anii 1937-1938, poliţia secretă a aruncat în acest cimitir circa 15.000 de ucraineni; iar în ultima etapă, cea din timpul foametei provocate, la Winnitza au fost înhumate circa 150.000 de persoane [29]. Aceeaşi lucrare ne încredinţează că din această cifră de 205.000 persoane, 60% erau ţărani, restul fiind muncitori şi intelectuali; moartea s-a provocat prin împuşcarea în ceafă cu două sau trei gloanţe, metoda preferată a poliţiei politice sovietice, iar vârsta victimelor era în majoritate de 20-40 ani”.

Transnistria sub administratie romaneasca 1941-1944

Din acest punct de vedere, Ucraina ar trebui sa aleaga de care parte se situeaza: fie este mostenitoarea unei parti a imperiul sovietic si ca urmare trebuie sa raspunda solidar pentru anexarile de teritorii si masacrele savarsite de  bolsevici, fie se dezice de gigantul rosu si adopta o atitudine de victima, alaturi de romani, polonezi, baltici, tatari si alte natii, participand insa la o negociere deschisa a statutului teritoriilor anexate, de reparatie istorica vis-a-vis de celelalte tari victime.

 

Dupa caderea Uniunii Sovietice, o semnificatie aparte o are Declaratia Senatului american din 28 iunie 1991:

 

On June 28, 1991, the US Senate voted a resolution sponsored by Senators Jesse Helmes (R-NC) and Larry Pressler (R-SD), members of the US Senate Committee on Foreign Relations, which recommended the US Government to:

1. support the right to self-determination of the people of Moldova and Northern Bukovina, occupied by the Soviets, and to draft a decision to this end;

 

2. support the future efforts of the Government of Moldova to negotiate, if it desires so, a peaceful reunification of Moldova and northern Bukovina with Romania, as established in the Treaty of Paris (1920), respecting the existing norms of international low and principle 1 of the Helsinki Act”.

 

In the clauses of this Senate resolution it has been stated among other things that “(…) The armed forces of the Soviet Union invaded the Kingdom of Romania and occupied Eastern Moldova, Norther Bukovina and Hertsa Region. (…) The annexation was prepared beforehand in a Secret Agreement to a Non-Aggression Treaty signed by the Governments of the Soviet Union and the German Reich on August 23, 1939. (…) Between 1940 and 1953 hundreds of thousand of Romanian from Moldova and Northern Bukovina were deported by the USSR to Central Asia and Siberia (…)”

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_occupation_of_Bessarabia_and_Northern_Bukovina

 

Ma intreb de ce nimeni n-a facut mai nimic pentru a profita de aceasta „usa deschisa”?

Impartirea Moldovei: Evul Mediu pana in prezent

Harta Buceag 1930

In ceea ce priveste deportarile si masacrele dintre 1940-1960, cel mai reprezentativ caz este cel de la Fantana Alba si cred, cu parere de rau pentru Ucraina, ca acolo ar trebui construit monumentul patimilor romanesti, potrivit initiativei expuse mai jos, care rezuma si pierderile umane din Basarabia si N. Bucovinei – estimare premergatoare comisiei infiintate de domnul presedinte Ghimpu:

http://memorialromanesc.org/

 

 

PATIMILE BASARABENILOR

A. PIERDERI UMANE ALE BASARABIEI SUB OCUPATIA SOVIETICA

 

I. PRIMA OCUPATIE SOVIETICA 28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941

In mai putin de un an, peste 300.000 de persoane au fost arestate, deportate, ucise, aceasta reprezentand 12.23% din populatia Basarabiei interbelice.

1. Arestari: – 48.000 persoane:

·  Oameni politici care militasera pentru Unire, invinuiti de tradare, dintre care:

· 5 fosti deputati din Sfatul Tarii (Ion Codreanu, Leanca, Secara, Catelli)

· 1 fost senator

·  Functionari civili si militari – transferati la Tiraspol pentru siguranta

· 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei –

2. Deportari – aproape 300.000 (in Nordul inghetat)

· 135.000 persoane pana in Septembrie 1940

· 19.200 persoane intre Octombrie-Noiembrie 1940

· 27.000 persoane in Decembrie 1940

· 100.000 persoane incepand cu 13-14 Iunie 1941

3. Ucisi – 30.000 prin impuscare sau tortura

· Orchestra Simfonica a Basarabiei este ridicata pe 3 Iulie 1940 din gara Chisinau la intoarcerea din turneu, dusa langa Orhei si impuscata in Valea Morii.

· 1.000 persoane (copii, femei, adulti) – langa Odesa impuscate prin peretii de lemn ai unui tren de marfa cu 22 vagoane care-I transporta in Siberia.

· 450 persoane – gasite (multe mutilate) in gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chisinau. Printre ei studenti, elevi, preoti, ceferisti.

· 87 persoane –Sediul NKVD, Chisinau (15 cu mainile legate in groapa comuna)

· 19 persoane – gasite la Sediul NKVD-Cetatea Alba

· 6 persoane – Sediul NKVD, Ismail (5 barbati si o femeie cu mainile legate)

4. TOTAL pierderi umane in prima ocupatie sovietica

· Deportari: 300.000

· Ucisi: 30.000

· TOTAL: 330.000

 Deportati

 

II. A DOUA OCUPATIE SOVIETICA – 23 August 1944

1. Deportari

· 250.000 persoane intre 1944-1948

· 11.324 familii 6 Iulie 1949

· 300.000 persoane intre 1954 – 1964 (in Rusia si Kazahstan)

2. Morti prin infometare provocata de Stalin

· 300.000 persoane

3. TOTAL pierderi umane in a doua ocupatie sovietica

· Deportati: 875.000

· Morti: 300.000

· TOTAL: 1.175.000

Cadavrul unei victime deshumata de autoritatile romane, in vara lui 1942, in ograda fostului sediu al NKVD-ului local

 

III. TOTAL PIERDERI UMANE IN CELE DOUA OCUPATII SOVIETICE

· 330.00 – Prima ocupatie sovietica

· 1.175.000 – A doua ocupatie sovietica

· 1.505.000 – TOTAL PIERDERI ROMANESTI

B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA

Judetele Hotin (Nord), Ismail si Cetatea Alba (Sud) sunt incorporate Ucrainei la 2 August 1940.

Copii in gulagul sovietic

 

C. PIERDERILE ARMATEI REGALE ROMANE IN BASARABIA DUPA CAPITULARE

1. Deportari

· 180.000 soldati si ofiteri (doar cateva mii s-au intors)

2. Executati prin impuscare in lagar (Katin romanesc)

· 50.000 soldati si ofiteri (schelete descoperite in mlastinile de la Balti).

 

Dezarmarea Armatei Romane, iunie 1940

 

 

PATIMILE BUCOVINENILOR

In 1940, Romania a fost fortata sa cedeze catre Uniunea Sovietica un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, in urma ultimatumului primit in luna iunie a aceluiasi an.

Imediat ce administratia si armata romana au fost evacuate, trupele din Armata Rosie si NKVD au ocupat teritoriul.

Listele Deportarilor

NKVD-ul a intocmit primele liste ale „tradatorilor de tara”, cei cu rude in Romania sau banuiti ca vor sa fuga in Romania, care au fost deportati la munca fortata:

· 7 Decembrie 1940 – 1.294 persoane

· 1 Ianuarie 1941    – 1.085 persoane

Reprimarea Incercarilor de Refugiere

19 Noiembrie 1940

105 persoane (40 familii) au incercat sa treaca in Romania – din Suceveni

· Ucisi: 3

· Raniti: 2 raniti (capturati)

· Refugiati in Romania: 100 (5 raniti)

· Deportari: toate rudele celor 105 persoane

6 Februarie 1941

500 persoane au incercat sa treaca in Romania – din Mahala, Cotul-Ostritei, Buda, Sirauti, Horecea-Urbana, Ostrita

· Ucisi: cca. 400 ( N. Merticar, N. Nica, N. Isac – organizatori)

· Arestati: 44

· Condamnati la moarte: 12

· Condamnati la 10 ani munca silnica: 32

· Refugiati in Romania: 57

· Deportari in Siberia: toate rudele celor 500 persoane

Masacrul de la Fantana Alba – 1 Aprilie 1941

· 2.000- 3.000 persoane din Patrautii de Sus, Patrautii de Jos, Cupca, Corcesti, Suceveni in coloana pasnica purtand in fata un steag alb si insemne religioase s-au indreptat spre granita cu Romania.

· In poiana Varnita, la 3 km de granita, au fost mitraliati de sovieticii ascunsi in padure.

· Supravietuitorii au fost urmariti de cavalerie si spintecati cu sabiile.

· Ranitii au fost legati de cozile cailor si tarati in in 5 gropi comune sapate dinainte unde au fost ingropati de vii: batrani, femei, copii, sugari.

· Altii au fost arestati de NKVD-ul din Hliboca (Adancata), torturati si aruncati de vii intr-o groapa comuna din cimitirul evreesc peste care s-a turnat var nestins.

 

12-13 Iunie 1941

 

Peste 13.000 de romani au fost deportati in Siberia si Kazahstan

 

Conform cercetărilor istoricului american Rudolf Joseph Rummel, de la Universitatea din Hawaii:

•    Între iunie 1940 şi iunie 1941, 300.000 de basarabeni şi bucovineni au fost deportaţi, din care 57.000 au murit;

•    Între martie 1944 şi mai 1945, 390.000 de de basarabeni şi bucovineni au fost deportaţi, din care 51.000 au murit;

•    Între mai 1945 şi decembrie 1953, 1.654.000 de de basarabeni şi bucovineni au fost deportaţi, din care 215.000 au murit (majoritatea în Gulag şi pe drum).

 

În total, după Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de persoane, în mare parte români, au fost deportate din teritoriile anexate de URSS în 1940 în dauna României, din care 703.000 au fost ucise. Aceasta reprezintă o medie de 620 de persoane pe zi sau 18.600 pe lună, ceeace înseamna aproximativ un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi.

 

Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King, diferenţa dintre populaţia teritoriului anexat la recensămintele din 1938 (românesc) şi 1959 (sovietic), ţinând cont de cei 280.000 de evrei deportaţi şi ucişi în perioada iulie 1941-martie 1944 şi de intensa colonizare sovietică după august 1944, arată că deficitul demografic a fost compensat prin colonizare, dar, simultan, că populaţia băşinaşă românească/moldovenească s-a menţinut la faţa locului în proporţie de 59% (pentru tot teritoriul anexat, dar fără Transnistria) faţă de proporţia de 74% înainte de război. Procentul de 15% din o medie de trei milioane de persoane reprezintă aproximativ 450.000 de persoane. Mulţi locuitori români, ruşi albi sau refugiaţi anticomunişti din Basarabia care nu au reuşit să fugă în România când URSS a preluat controlul asupra acestui teritoriu, au fost capturate de către forţele NKVD sovietice; un procent ridicat din aceştia au fost împuşcaţi sau deportaţi.

Harta etnica a Basarabiei in 1930

Harta etnica a R.Moldova-2004

Autorităţile sovietice au vizat mai multe grupuri socio-economice, datorită situaţiei lor economice, politice, sau datorită legăturilor cu fostul regim românesc. Ei au fost deportaţi în Siberia şi în nordul RSS Kazahă; unii dintre aceştia au fost închişi sau executaţi. În conformitate cu Raportul Tismăneanu, în 1940-1941 pe timp de pace, 86.604 persoane au fost arestater şi deportate, în timp ce istoricii ruşi au prezentat un număr estimativ de 90.000 pentru aceeaşi perioadă. NKVD s-a concentrat asupra grupărilor socotite anti-sovietice, dintre care majoritatea au fost cele mai active între 1944 şi 1952.

 

O campanie de eradicare a aşa-zişilor chiaburi a fost orientată contre familiilor ţăranilor proprietari din Moldova, care au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan. De exemplu, în două zile, 6 iulie şi 7 iulie 1949, 11.342 de familii din Republica Moldova au fost deportate prin ordin al ministrului de stat şi de securitate I. L. Mordoveţ în conformitate cu un plan numit „Operatiunea Sud”.

 

Alte campanii de deportare au fost îndreptate către: etnicii germani (al căror număr a scăzut de la peste 140.000 în 1938 la 4.000 în 1959, datorită migraţiei voluntare din timpul războiului şi prin relocări forţate în calitate de colaboratori după război) şi către minorităţilor religioase (700 de familii, mai ales Martorii lui Iehova au fost deportaţi în Siberia, în aprilie 1951 în cadrul planului numit „Operaţiunea Nord”.

 

 

 

In concluzie, cumuland cifrele deportarilor, executiilor si colonizarilor, au avut de suferit in jur de 3 milioane de persoane sau chiar mai mult, iar din punctul meu de vedere, toate aceste etape ar trebui sa se gaseasca intr-un raport complet al etnocidului si genocidului indreptat impotriva romanilor din est…

 

Ma intreb cine isi va asuma aceasta recunoastere istorica a ceea ce s-a intamplat in ultimii 300 de ani, in afara de istoricii de profesie. Gestul domnului presedinte Ghimpu este un bun inceput, dar este si un mare risc, mai ales daca Romania nu va sustine acest demers. Minimul a ceea ce ar putea sa faca Romania, ar fi sa re-instituie zi de doliu national, ziua pierderii Basarabiei si nordului Bucovinei – 28 iunie, pentru a fi solidara cu gestul Republicii Moldova… tot asa cum ziua Uniri Basarabiei cu Tara, 27 martie (9 aprilie pe stil nou), sa fie proclamata sarbatoare nationala.

 

Sper ca odata cineva acolo sus sa se intoarca cu fata spre noi si sa ni se faca “un minim de dreptate” fara a-i obliga pe altii sa treaca prin ce au trecut inaintasii nostri!

 

Actul Unirii Basarabiei cu Romania

 

Romania dodoloata

 

Marius Zgureanu