Avioanele F16 second-hand? Interese legate de Marele Licurici!

Interviu cu Dl. Gen(r) Mircea Budiaci, fost şef al Statului Major al Aviaţiei

Domnule general, au ajuns politicienii să ştie mai bine cum e cu apărarea spaţiului aerian?

Din cauza costurilor mari ale avioanelor de luptă, dacă nu ai perspectiva înzestrării în timp, nu vei face faţă în momentul în care tehnica ajunge la sfârşitul resursei ei. Cam cum se întâmplă acum cu MIG-ul 21, care peste un an dispare din înzestrare, neavând înlocuitor. Aş vrea să fiu ceva mai direct şi mai dur: practic, acest subiect mă interesează nu numai ca român, nu numai ca militar, ci şi efectiv ca fost pilot de vânătoare. Am 24 de ani de zbor pe MIG 21 şi MIG 23. La data când am ieşit eu din aviaţie, România avea 15 escadrile de vânătoare, însumând 250 de avioane de luptă – vorbesc doar de cele de vânătoare – şi circa 300 de piloţi. N-aş vrea să fac niciun fel de comparaţie cu ceea ce se întâmplă acum.

Greşeala pleacă şi din Ministerul Apărării. Mulţi dintre foştii miniştri debitează nişte inepţii care pe mine m-au îngrozit. Am văzut cine a putut să conducă armata noastră atâta timp. Unul dintre ei chiar zicea: -“Nu-i nicio problemă, mergem la Craiova, facem mai departe IAR-ul 93, avem şi industrie şi zboară şi piloţii. ”Apăi, dragă domnule, cu bicicleta nu vei prinde motocicleta din urmă niciodată! Crezi că vei putea face faţă la 600 de kilometri la oră unui avion care zboară cu 2000 de kilometri la oră? Niciodată!

Un alt fost ministru zicea aşa: -‘’Luăm F16 la mâna a doua!’’. E exact cazul unei maşini second-hand care poate ceda oricând la un drum mai greu. Numai că aici vorbim de avioane care pot ceda în zbor, căci asta le e soarta după un anumit număr de ore. Cred că se înţelege foarte clar despre ce este vorba.

Referitor la înzestrarea cu F 16, eu, ca pilot de vânătoare, spun că F16 este un avion extraordinar de bun. În toate conflictele la care a participat, niciun F16 nu a fost doborât. Şi acest lucru spune foarte mult. Referitor la plata acestor avioane, căci de aici începe durerea, nimeni nu vrea să înţeleagă despre ce este vorba. E vorba de peste 1 miliard de euro. Domnule dragă, aceşti bani nu se plătesc toţi odată, cu sacoşa, ca la piaţă. Ei se plătesc în timp, negociat, în zece, douăzeci de ani. S-ar putea da 100 de milioane pe an şi s-ar rezolva problema, care într-adevăr este arzătoare. Efectiv, România a ajuns în incapacitate de a-şi apăra teritoriul. Vreau să vă spun că, potrivit înţelegerilor existente, României îi revin peste 5.000 de ore de executat pentru poliţie aeriană. O ţară baltică, din lipsă de avioane, a apelat şi la România, care a executat serviciul respectiv pe teritoriul ei. Eh, cam cum ne-ar sta nouă să vină ungurii, cehii sau alţii să ne facă treaba pe care trebuie să ne-o facem noi? E vorba de mândrie naţională până la urmă, ca să nu mai vorbesc de faptul că niciun străin nu-ţi va apăra ţara niciodată.

Aruncăm cu banii…

M-aţi înţeles de unde vine prostia… Şi-acum să discutăm şi mai departe. Bun, să punem în prima variantă: 24 de avioane din cele 48, second-hand, costă un miliard şi am rezolvat problema. Însă doar pentru zece ani! Deci la 5.000 de ore, cu resursa care există, la un an elimini două avioane.

M-aţi pierdut pe drum! E vorba de 24 de avioane în prima fază. Aceste avioane vor începe să patruleze, iar după zece ani le scoatem din uz ca pe MIG-uri?

Exact! Toate cele 24 dispar…

Şi va trebui să o luăm de la capăt. Lobby, comisioane, alte sicrie zburătoare…

Se reia ciclul. Să spunem că în a doua fază merg pe varianta F 35. Pentru acest avion, care este deja de generaţia 4 spre 5, un avion extraordinar, am avut şi noi propunere să participăm la acest program acum 10 ani. Vreau să se înţeleagă foarte bine! Armata e a ţării, nu a vreunui partid politic. Când un fost prim-ministru declara “ce înseamnă asta? Decât să dau 1% din PIB pentru tancuri, mai bine dau pe nu ştiu ce…’’ este un comportament tipic al politicului în situaţie de pace prelungită. Dă armata de-o parte!

Or fi crezând că armata e vreo chestie pe care o chemi cu o zi înainte de începerea războiului…

Armata trebuie pregătită din timp de pace pentru a putea face faţă unui eventual război. Şi-acum să mă întorc la avionul F16. Ultimele achiziţii de F16 s-au făcut de către Israel – 300 de bucăţi – atenţie ce vă spun, ultimele variante, bloc 52 şi bloc 60, iar Emiratele Arabe Unite încă vreo sută şi ceva de bucăţi, acum un an, un an şi ceva. Cu 24 de avioane second-hand la un miliard, cât ar trebui să dăm pe astea, mai bine cumpărăm – costă cam 60 de milioane un avion nou – o escadrilă de la 12 la 15 avioane, pe care le ţin 40 de ani în dotare! Apăi dragă domnule, ce e mai rentabil? Să iau 24 de vechituri care expiră peste 10 ani sau 15 noi pe care să le ţin 40 de ani? Atenţie, la aceiaşi bani… Fac un proiect şi merg în perspectivă. Că iară m-apucă pandaliile! Până şi comuniştii judecau înzestrarea pe un termen de minimum 20 de ani.

Daţi definiţia acestui tip de achiziţie care ni se pregăteşte!

Pierdere de bani şi imposibilitatea de a se asigura apărarea aeriană a României pe termen lung. Achiziţia acestor second-hand-uri varianta bloc 25 este o opţiune care, practic, nu rezolvă nimic, aparatura electronică de la bord fiind sub ceea ce avem la ora actuală pe MIG-urile noastre modernizate şi incompatibilă cu sistemul de comunicare LINK al NATO. Când am modernizat MIG-urile 21 a fost o mişcare deşteaptă aducându-le spre generaţia a 4-a, iar bloc 25, care vor să fie cumpărate acum, fac parte din generaţia a 3-a. Deci cumpăr un avion cu o clasă mai jos faţă de ceea ce am avut!

Este un interes în acest caz…

Interes cum să vă spun eu, legat de Marele Licurici , ca să nu mai discut altceva!

Chiar dacă ei ne asigură că intrăm în programul pentru F 35, vreau să spun că pînă ajungem acolo mai trec 20 de ani, iar peste 10 ani va trebui să facem noi achiziţii. Sunt mulţi la rând care au participat deja la programul F35 pe care România l-a refuzat acum câţiva ani. Dom’le, afacerile de aviaţie sunt afaceri politice. În momentul în care îţi cumperi un avion, îţi iei şi un partener pe termen lung. Atenţie ce vă spun, că acest partener îţi asigură modernizarea, asistenţa tehnică, pregătirea personalului şi aşa mai departe… Atenţie la acest aspect pe care toată lumea-l neglijează!

Ne ajunge atunci miliardul despre care discutăm?

Bineînţeles că nu! Nu există cazuri în lume să cumperi avioane fără să ai contrapartidă. Ce înseamnă contrapartidă? Fabricantul îţi dă dreptul şi îţi creează şi posibilităţile de a produce în ţară părţi componente ale avionului, fie îţi dă altceva în loc. Haideţi să luăm exemplul polonezilor; Ei au cumpărat F16, blocul 52, varianta nouă, dar au obţinut şi contrapartidă, o universitate dată «la cheie» de americani şi multe alte facilităţi. De exemplu, Grippen-ul oferă contrapartidă de peste 100% din valoarea achiziţiei. Deci dau două miliarde, dar voi primi contrapartidă de cel puţin două miliarde; în turism, în industrie şi aşa mai departe. Eurofighter-ul! Ce, nu putem asambla şi noi o aripă la Craiova? Putem revitaliza nişte fabrici şi să creăm locuri de muncă. Se ştiu toate aceste lucruri, dar nu se ţine cont de părerea specialiştilor din armată. Generalul Croitoru le-a spus-o verde-n faţă şi a fost ’’zburat’’ de la conducerea Statului Major.

 

 

Interviu Cotidianul

Istoria parasutismului IX. Razboiul din Afganistan

Datorita relatarilor de pe front ale militarilor in termen, care constituiau baza fortei de interventie, frustrarile generate de servitutile razboiului, indoielile si stresul soldatilor s-au transmis treptat intregii populatii sovietice,  care a inceput sa priveasca cu alti ochi pretinsa legimitate a invaziei  „Noi suntem in Afghanistan pentru a sprijini acest popor prieten in lupta cu interesele capitaliste „,  citat dintr-un film ce a arata  lupta rusiilor cu afganii..

Acest lucru fusese posibil intrucat, profitand de mai extinsa  mediatizare a unor conflicte din lumea occidentala (Ciad,Liban, Insulele Malvine ),oficialitatile sovietice au intretinut o cenzura stricta asupra oricarei informatii venite de pe front, afirmand spre exemplu in 1983, ca pana la aceea data, armata nu ar fi avut  decat 6 morti si raniti, cand in realitate (asa cum se va afla ulterior)numai in cadrul armatei 40,  care regrupa 4 divizii, 5 brigazi, 3 regimente independente, precum si unitatile de sprijin aferente, se inregistrasera 6262 de morti si 9880 de raniti. Culmea este ca si peste 25 de ani tot asa incercau sa ascunda numarul luptatorilor rusi cazuti in Cecenia.

In disperare de cauza organele de decizie militara au hotarat sporirea efectivelor luptatoare,  prin angrenarea in actiune si a unor unitati care, desi valoroase,  erau specializate in  cu totul alt gen de misiuni, asa cum a fost cazul unitatilor si subunitatilor de cercetare. Initial, luptatorii acestora au operat  din ascunzatorile  situate pe inaltimile muntoase, unde deghizati in tarani se puteau misca nestingheriti, prin trecatorile din munti,  controland toate miscarile  insurgentilor. Ulterior au fost parasutate, la multi kilometri de obiectivele lor, tot mai multe grupuri de cercetare  care se deplasau numai pe timp de noapte,organizau ambuscade, iar ziua observau drumurile de infiltrare.

Rezultatele  actiunilor cercetasiilor au constituit in majoritatea situatiilor, reusite tactice incontestabile, dar fara urmari operationale majore, in derularea de ansamblu a conflictului. Cu exceptia imensului deserviciu pe care si l-au facut ei insisi trimitandu-si cercetasii in misiuni nespecifice, sovieticii s-au vazut in postura de a pierde razboiul informatiilor. In lipsa cercetasiilor in adancime,  ei au fost nevoiti sa se bazeze, pe cercetarea aeriana, pe interceptarea traficului radio si pe cercetarea  prin agenti. Aceste surse nu puteau insa sa furnizeze informatiile necesare in plan tactic, de cele mai multa ori sovieticii au esuat in incercarile de ai gasi pe mujahedini, sau au fost pusi in situatia  de a lovi  baze ale acestora la mult timp dupa ce fusesera deja parasite.  Si totusi sovieticii reuseau sa obtina si rezultate bune  in batalii mai importante, cum ar fi  cea mai dura actiune in care au participat trupe ale Regimentului 345 Aeropurtat Independent,  un regiment  devenit faimos datorita  luptatorilor sai darji.

Si iata  o pagina de istoria acestui regiment  in care au fost implicati luptatori din Compania 9, efectivul implicat fiind de 39 de oameni. Dar sa  facem o mica trecere in revista a situatiei si operatiunii in care au fost ei implicati. Astfel ca in octombrie si noiembrie  1987, generalul Boris Gromov, comandantul Armatei 40, a organizat Operatiunea MAGISTRAL, care avea ca scop eliberarea drumului dintre orasele Gardez si Khost ultimul fiind in apropierea granitei cu Pakistanul (o importanta sursa logistica  a mujahedinilor),  fiind si o baza aeriana pentru elicopterele de lupta si fiind asediat de insurgenti de mai multi ani, astfel ca aprovizionarea se facea numai pe cale aerului  si in acelasi timp ar fi fost si despresurat acest oras.  Au fost  pregatite importante efective pentru aceasta operatiune, dar rusii nu cunosteau  mai deloc pozitiile de  baza ale mujahedinilor, astfel ca au folosit un siretlic  din WW2 : parasutarea unor manechine,  care i-a atras pe insurgenti si astfel un avion de recunoastere a marcat  bazele lor . Operatiune a inceput prin lovituri aeriene si de artilerie, apoi infanteria mecanizata s-a desfasurat si drumul a fost deschis.   Dar pentru a asigura observarea drumului si controlul convoaielor,  a fost trimisa  Compania 9 pe un deal  denumit Cota 3234, la 7 ianuarie  1988  fiind debarcati din elicoptere.  Ei s-au apucat imediat sa isi asigure pozitiile,  prin saparea de transee si adaposturi,dar la orele 15.30 au fost atacati de mujahedini prin tir de RPG, tunuri fara recul si mortiere.  Parasutistii au cerut si asigurat date pentru foc de acoperire executat de artileria  lor  aflata  la distanta. Apoi tirul insurgentilor a scazut si rusii si-au dat seama ca va urma  un atac de infanterie,  care a si fost executat din doua directii, semn ca insurgentii erau bine pregatiti militar, probabil in Pakistan. Dar parasutistii au rezistat  si primului atac si celui de al doilea atac, din zorii zilei de 8 ianuarie iar mujahedinii s-au retras, dar probabil ca daca ar fi incercat un nou atac ar fi reusit, caci parasutistii aveau 6 morti si 28 de raniti si li se termina si munitia.  Estimarile facute din mai multe surse spun va mujahedinii erau in numar de 200-250, in mare parte luptatori dintr-o organizatie pakistaneza  „Berzele Negre”.   In urma acestei actiuni  2 dintre cei decedati au fost decorati post-mortem cu ordinul de Erou al URSS, iar restul cu ordinul Steaua Rosie .

Ca o alta mentiune,  Regimentul 345 a avut  282 misiuni,  in care a acumulat 1560 de zile de lupta in razboiul din Afghanistan. De asemenea  actiunea companiei  9 a fost si  transpusa in 2005  intr-un film  numit chiar  „9 ROTA ” . Compania 9  un film  ce a aratat  aproape de adevar situatia prin care au trecut tinerii luati in armata si cadrele de la parasutistii rusi.

Pentru armata sovietica devenise din ce in ce mai clar ca acest razboi -in ciuda victoriilor tactice inregistrate – nu puteafi castigat. Aidoma  americanilor  in Vietnam, ea a ignorat faptul ca un razboi de gherila este in primul rand  o competitie pe planul rezistentei psihice, al vointei nationale, o competitie in care victoria finala este determinata in mod hotarator de moral, de incapatanare si de dorinta de a supravietui .

La aceste capitole mujahedinii s-au dovedit net superiori sovieticiilor, in ciuda imenselor pierderi inregistrate: peste 1,3 milioane de morti; 5,5 milioane de afgani –o treime din populatia tarii dinainte de razboi – au fost siliti sa -si paraseasca tara ca refugiati, iar alte 2 milioane au migrat in interiorul tarii, din locurile de bastina.

Sovieticii au inregistrat peste 15000 de morti si disparuti, deasemenea au avut 469000de militari raniti sau incapacitati de imbolnaviri, in special hepatita si febra tifoida, adica peste 70 % din totalul efectivelor rulate  de-a lungul intregului razboi.

Pierderile in armament si tehnica de lupta au fost la fel de graitoare: 118 avioane, 333 elicoptere, 147 tancuri , 1.314 transportoare  blindate, 510 masini de geniu, 1.138 autostatii si puncte de comanda mobile si peste 11.000 camioane.

Un razboi pe care, din numeroase motive obiective sau subiective, liderii militari sovietici nu au avut abilitatea si putinta de a-l castiga. Un razboi care nu a facut decat sa intareasca o lectie veche de cand lumea: oricat de bine instruita, de bogata si de bine inzestrata ar fi o armata, nu poate invinge  in lupta daca nu este pregatita  psihologic, sustinuta moral si motivata pentru a castiga.

 

 

CaporalMusat

sursa: cartea FORTELE SPECIALE scrisa de colonelul VASILE  SOARE si WIKIPEDIA

Spionaj cibernetic: F-35 furat cu totul, prin Internet, de chinezi!

Asa cum scriam si noi  in articolul „Americanii si tehnologia informatie”, aparut in februarie, spionajul cibernetic chinez a reusit sa creeze mari probleme americaniilor, inclusiv unele din intarzierile in programul JSF, avanad la mijloc aceeasi problema.

…………………………

Într-una dintre dimineţile trăite în Beijing, am privit, de la fereastra hotelului, o ceremonie pe care nu am uitat-o până azi. Tunşi scurt, echipaţi cu sacouri albe şi pantaloni negri, tinerii din personalul hotelier erau aliniaţi…ca la armată, pentru verificarea ţinutei – obligatoriu impecabilă.

 

 

Atunci mi-am lăsat legitimaţia de jurnalist pe noptieră, ca din întâmplare, sub o coală de hârtie. Imaculată. La întoarcere, după ore bune petrecute în capitala chineză, am găsit legitimaţia la vedere şi un bileţel scris în limba engleză.

Am citit doar primele cuvinte:“Dear person/Dragă persoan㔺i m-am pomenit cu bătăi puternice la uşă. Dincolo de aceasta se afla unul dintre tinerii inspectaţi dimineaţa. El mi-a explicat că îmi poate îndeplini orice dorinţă legată de confortul în hotel şi chiar sugestii pentru locuri interesante, de vizitat, în Beijing. Am surâs. Serviciul secret chinez era la datorie…

Mi-am amintit clipele trăite atunci, în metropola ce are acum un număr de locuitori cât populaţia…României, când am dat cu ochii de dosarul electronic – schiţat de surse oficiale complementare, din instituţii titulare de informaţii militare, de peste Ocean -, dedicat avionului F-35.

Prima supoziţie interesantă fiind a Pentagonului, care face o legătură între întârzierea producţiei de avioane F-35 şi o operaţiune cibernetică a spionajului chinez!

J 20, inspirat de…americanul F 35

Iată ce susţine intelligence-ul militar american:”se pare că spionii chinezi au penetrat sistemul de securitate al teleconferinţelor şi astfel au putut să asculte discuţiile purtate la brainstorming-urile vizând tehnologii secrete, ce urmau a fi instalate la bordul avionului F-35.”

Şi cum chinezii sunt meticuloşi, tăcuţi şi eficienţi, spionii lor au reuşit să fure datele necesare reproducerii sistemelor de comunicaţii, antenelor şi altor componente deloc publice ale aeronavei militare menţionate.

Dar nu au fost furate doar informaţii despre F-35!

Astfel, hackerii angajaţi de statul chinez au pătruns în bazele de date ale contractorilor ce lucrau pentru Departamentul Apărării al Statelor Unite. Ei au sustras tot ce viza noile tehnologii de luptă, care au facilitat, ulterior, realizarea avionului invizibil, de luptă, chinez Chengdu J-20!

James Clapper, directorul structurii naţionale de intelligence a declarat că dezvoltarea tehnologiei specifice Internetului a condus la reuşita unor furturi extraordinare de capital intelectual.

În acest context, documentaţia specifică pentru avionul de luptă F-35 a fost în mod clar o ţintă. Iar contra unor asemenea atacuri, generate de persoane fizice sau agenţii de spionaj trebuie luate măsuri adecvate.

Furtul – pe cale electronică – a datelor despre F-35 a fost confirmat şi de David Shedd, directorul adjunct al D.I.A./Agenţia de Informaţii a Apărării.

El a recunoscut că asemenea nedorite scurgeri de informaţii – abil provocate dehackerii chinezi – au constituit o lovitură serioasă pentru eforturile de menţinere, în secret, a principalelor caracteristici tehnice ale avionului de luptă, oferind în schimbBeijingului şansa de a le folosi la producerea unei aeronave similare. Dar şi avantajul cunoaşterii preocupărilor pentru modernizarea dotării tehnice a Forţelor Aeriene Americane.

David Shedd l-a informat şi pe secretarul apărării, Leon Edward Panetta, că ori de câte ori se constată scurgeri de informaţii, din zona cercetărilor vizând dezvoltarea tehnologiei militare, sunt afectate deciziile de prevenire a acţiunilor unor potenţiali adversari, asemenea practici fiind etichetate ca extrem de dăunătoare – pentru comunitatea americană de informaţii.

După ce furtul de date a fost descoperit, programul secret pentru producereaF-35 a fost oprit, până la punerea în funcţiune a unui sistem cibernetic de securitate. Nou. Costisitor. Dar, după cum se vede, extrem de necesar.

Un proverb chinez susţine că: „ai casă, nu te teme de frig, vânt şi ploaie; ai copii, nu te teme de sărăcie şi necazuri la bătrâneţe.” Carevasăzică, dacă mai ai şi avioane construite după planurile furate de la americani, nu te teme că SUA rămâne superputerea lumii…

 

Articol Ziuaveche