Arhive pe categorii: Siguranta NationalaSiguranta Nationala

Un razboi Est-Vest?!

Standard

17 iulie, aeroportul Otopeni. Ministrul Britanic de Externe, William Hague,  a aterizat neanuntat la Bucuresti si, impotriva tuturor uzantelor diplomatice, L-A CHEMAT pe Primul Ministru Victor Ponta la ordine, de parca nu ar fi fost premierul unui stat membru UE si NATO, ci dictatorul unei mici republici africane!

Ciudat este insa faptul ca Ponta s-a dus val-vartej, desi cel care-l chemase ii era inferior diplomatic vorbind. Lasad la o parte coloana vertebrala pe care Ponta o are sau nu, este de retinut un singur fapt: ministrul de externe britanic a facut o vizita fulger la Bucuresti. Nu a discutat cu Ponta, nu a negociat cu Ponta, ci se pare a vorbit doar el, punandu-i in vedere anumite lucruri. Bla-bla-ul eliberat de ambasada britanica drept comunicat de presa, referitor le discutile dintre cei doi, este doar o perdea de fum!

Nu se oprea  William Hague, pe Otopeni sa-i stranga mana lui Ponta si sa-l intrebe de sanatatea Curtii Constitutionale. Din punct de vedere al codului diplomatic, oprirea britanicului a reprezentat un semnal de alarma foarte important transmis de  Londra. Iar daca credeti ca Marea Britanie este Franta cea cu gura mare, aduceti-va aminte ca atunci cand Franta, prin gura presedintelui sau Jacques Chirac, a dat cu pumnul in masa pentru admiterea Romaniei in NATO, la Madrid…nu l-a bagat nimeni in seama, insa cand premierul britanic, Tony Blair, in 1999, de la tribuna Parlamentului,  a spus ca Romania va incepe negocierile de aderare la UE…exact asta s-a intamplat!

Iar pentru cine a uitat putem reaminti, ca in 1999 aderarea Romaniei la UE era, in intreaga Europa, doar o gluma buna. Dar englezii au cuvant, si au un cuvant greu, care chiar trebuie luat in seama foarte serios.

13 august 2012. Asistentul pe probleme europene si asiatice al Secretarului American de Stat, vine in Romania. Scurt si fara prea mare fast, se intalneste cu presedintele Basescu, cu interimarul Antonescu, are discutii cu Ministerul de Externe, dar foarte ciudat, si cu Ministerul Apararii. Ce are a face Ministerul American de Externe cu MApN-ul?!

Iar americanul declara: ”Evident, e mai important ce fac oamenii decât ce spun. Dar tot ceea ce pot să sper, după aceste întâlniri, este că ei conştientizează importanţa acestor lucruri şi că vor respecta aceste principii”, asta apropos de desele schimbari de pozitia ale Bucurestiului in ultimele saptamani, si mai spune: ”E un test. De aceea sunt aici (…) Vrem să ajutăm România să treacă acest test. Nu este în interesul României să pice acest test“.

Daca la aceste doua vizite, extrem de serioase, adaugam si scandalul foarte mare facut de Germania, scandal aflat la limita diplomatiei, mai aveau un pic si ne injurau de mama, iar daca pe langa toate acestea, adaugam simpatia declarata a Ministrului Roman de Externe pentru Vladimir Putin, basca zvonurile foarte persistente ale cresterii influentei Moscovei asupra actualei puteri de la Bucuresti, putem deduce ca scandalul din ultima vreme, fara precedent in istoria UE, a oricarui alt stat membru, este privit cu maxima seriozitate la Londra si Washington, capitalele pe care Basescu le-a pus pe noua axa a politicii externe romanesti inca de la primul mandat.

Adica una este sa vocifereze Franta si alta ca  William Hague sa vina brusc la Bucuresti, una este vocea Germaniei si alta vocea adjunctului Secretarului de Stat American.

Peste tot acest razboi, din ce in ca mai disperat, din partea actualei puteri, s-a suprapus si chelalaiala colonelui de paie, presedinte al unei asociatii a militarilor in rezerva, pensionari adica, chelalait cu puternice accente pro-USL.

Cum isi permite acest Dogaru sa implice fosti ofiteri si subofiteri ai Armatei intr-o disputa politica?! Si daca o face, o face pe degeaba?! Oricum senzatia lasata de acest Dogaru, un istoric serios de altfel, este cu totul si cu totul dezagreabila.

Faptul ca in razboiul dintre Basescu si troica Antonescu-Ponta-Voiculescu, sunt implicate si influente mult mai mari, cred ca apare destul de clar la reluari, adica atunci cand le revezi la rece. Faptul ca actuala putere este pur si simplu turbata sa obtina puterea si este gata sa faca absolut orice, dovedeste ca stapanul lor, nu se afla la Bucuresti, iar interesele in acest joc sunt foarte mari.

Odata cu izbucnirea scandalului de la Bucuresti , Moscova si-a reactivat si papitoii din Moldova, iar la Balti au inceput violentele. Cum puterea Moscovei in Basarabia fusese destul de dur lovita de servicile secrete romanesti, cum Voronin a fost scos la pensie,…anticipat, cum primaria Chisinaului au pierdut-o desi sondajele il dadeau ca favorit pe omul lor, este foarte clar ca lupta pe viata si pe moarte dintre serviciile noastre speciale si cele rusesti, in Basarabia, s-a extins acum in Romania. Cum cea mai buna aparare este atacul, Rusia loveste cu tot ce are direct in Bucuresti, incercand, la fel ca in 1989, sa preia puterea prin comunistii generatiei a treia, puii celor din generatia lui Iliescu, Roman si Brucan, a celor care au venit in “45 pe tancurile sovietice.

Daca a incasat-o in Basarabia, incearca acum sa loveasca direct puterea de la Bucuresti ridicandu-si la lupta catelusii, iar dupa cat de disperati sunt si dupa cum se misca in ultimele zile, precum niste zombie, nauci, schimbandu-si parerile si ideeile la fiecare cateva ore, ba incaierandu-se si intre ei, se pare ca dupa un inceput foarte promitator, vor muri, pana la urma doar tinere sperante.

S-ar parea ca partida de la Bucuresti a fost pierduta de Moscova si acolitii ei. Sa vedem daca in acest joc dur se vor lua prizonierii…Eu nu cred.

Luptele se duc in surdina si departe de lumina zilei, dar  cateodata, mai vedem si la suprafata cateva zvacniri, pentru ca acest razboi nu este intre USL si Basescu, ci este intre cei care au sfartecat Romania, si slugile lor comuniste, Iliescu, Nastase, Roman, Geulu Voican-Voiculescu, celalat Voiculesu si puii lor, Ponta, Antonescu, si acei romani care refuza ca ordinele sa mai vina de la Moscova.

Stiu ca multi dintre voi nu sunt de acord sa primim ordine de la nimeni, numai ca pentru asta am avea nevoie de o clasa politica cu adevarat desteapta, si cum asa ceva nu se intrevede, prefer una aplecata mai mult spre Londra si Washington, dacat catre Paris si Moscova.

Cum se va termina acest razboi civil politic?! Sunt sigur ca se va termina urat. Nu cred ca se vor lua prizonieri de aceasta data…

Iar Moscova ar trebui sa fie atenta! Ne-a prins pe picior gresit, si-a reactivat pentru ultima oara restul de slugoi, insa istoria ar trebui s-o invete, sau macar sa-i aduca aminte, ca serviciile secrete romanesti nu au ramas datoare nici macar pe vremea cand eram comunisti, iar bunicii lor, cei din SS( Siguranta Statului) i-au vanat si ucis cu mult simt de raspundere pe comunisti si slugile lor cominterniste.

Mai apoi, dupa 1963-1965, URSS si KGB au luat-o de “n ” ori rau de tot de la DSS-ul romanesc…In decembrie 1989 cautau ca disperatii dosarele…stiau ei care dosare, iar din sutele da masini LADA cu cate patru “turisti” tineri si atletici, putine au mai parasit Romania, cu tot haosul care domnea!

Mana lunga a Securitatii Nationale le-a tras cate un glont in cap si unul in piept…Multe autovehicule LADA au fost gasite pe margine drumului cu toti patru ocupanti reci si ochii sticlosi…Nici AVO maghiar nu a scapat mai bine. Si ei tot cu pamant romanesc in gura au sfarsit.De aceea zic, Romania asa mica si napastuita cum este ea, a mancat coliva a doua imperii ruse deja, o vom manca si pe a treia.

Suntem atacati, am fost luati prin surprindere poate, tradati fiind de sus, dar am inceput sa ripostam, iar sangele a inceput sa sara pe pereti. Vom afla poate peste multi ani despre cat de crunta a fost inclestarea in aceste zile, pentru ca a fost.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu il apar pe Basescu, este si el tot un nenorocit, insa macar nu este vandut Moscovei, si a incercat sa orienteze tara catre Vest, a incercat si a si reusit ceva in Moldova, ori astia, de sunt acum, au reusit sa faca praf totul in doar cateva saptamani.

Iar interesul american in Romania este foarte vizibil. Uitati-va pe harta: Romania este singura tara in care SUA poate avea incredere, prin intermediul careia pot avea acces la Marea Neagra. Romania este unica poarta a Occidentului spre Marea Naegra, iar acest lucru merita aparat. Iar englezii si americanii exact asta fac acum.

Si ar trebui spus un lucru. Istoria servicilor secrete romanesti cu KGB si cu predecesoarele sale, este extrem de veche si este presarata cu mult sange, iar cine crede ca se poate apropia, se poate preda Moscovei fara sa-si puna in cap aceste servicii, este foarte prost. Iar odata ce ti le-ai pus in cap…ar fi bine sa te uiti foarte des in spate, in sens foarte figurativ, of course!

Bineinteles nu am nimic personal cu rusii, cu poporul rus, ba dimpotriva imi sunt mai simpaticii decat francezii cei snobi, care inca nu au aflat ca nu mai sunt mare imperiu, sau decat britanicii, politicosi, dar reci. Rusia, ca orice tara serioasa, iar Rusia este o tara foarte serioasa,  isi urmareste interesul national, nu este vina lor ca noi suntem slabi si condusi de astfel de caricaturi de politiceni.

Principalul interes la Rusiei in Romania este de facto similar cu cel al SUA: pozitia geostrategica extrem de importanta a Bucurestiului la Marea Neagra. Cand Basescu a spus “Marea Neagra lac rusesc”, a exprimt in cateva cuvinte toata miza jocului! Rusii nu vor ca SUA sa aiba acces prea mult la aceasta zona, exploziv de importanta in urmatorii ani si vor sa-si pastreze hegemonia economica asupra resurselor riverane Marii Negre, dar mai ales a oportunitatilor de tranzit prina aceasta zona.

Pentru mai mult de 100 de ani, nimeni nu provocat Rusia la Marea Neagra, iar acum cand batalia pentru resurse si pentru traseele de transport ale acestora, s-a acutizat, pozitia Romaniei a devenit vitala. Insa trebuie sa vedem clar un lucru: daca Romania este vitala pentru interesele americane aici, ca fiind practic singura tara disponibila pentru americanii fara probleme, Rusia s-ar putea multumi si cu o pozitie neutra din partea Bucurestiului.

Pentru Moscova Romania devine foarte interesanta daca si numai daca, prin intermediul Bucurestiului, SUA isi cresc influenta in zona. Rusia se descurca foarte bine fara Romania, America insa nu! Asadar rusii dorec de fapt o blocare a accesului SUA spre M.Neagra si nu neaaparat o raliere a noastra la Maica Rusie.

Si s-ar putea ca o parte foarte importanta a slabiciunii Romaniei, economic si militar, sa vina tocmai din acest conflict extrem de dur, insa in mod sigur are baza slabiciune interna, generata de proasta conducere si de luptele perpetuee intre adeptii Moscovei, linia veche post-comunista, si generatia mai noua, sau cei cu vederi pro-americane, iar cum in Romania se afla exact in mijlocul unui astfel de razboi pentru influenta.

Americanii vor sa ramana aici si sa creasca, Rusia ii vrea cat mai departe de resursele si rutele de transport din Marea Neagra.

GeorgeGMT

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (9)

Standard

  In primii ani ai domniei, Petru Rares si-a indeplinit cu corectitudine obligatiile de ordin material asumate fata de Poarta otomana. Nu acelasi lucru se poate spune despre obligatia de a culege informatii din tarile vecine si de a le transmite la Istanbul, obligatie a carei indeplinire constituia un criteriu essential al aprecierii loialitatii fata de “inaltul Prag al fericirii”. Caracterul formal al indeplinirii acestei obligatii de catre Petru Rares era generat de speranta infiriparii unei aliante antiotomane cu tarile crestine, din care trebuia sa culeaga si sa transmita informatii.

Atitudinea conformista adoptata de domnul Moldovei s-a concretizat fie in culegerea si transmiterea unor date lipsite de importanta, dar verificabile de catre spionii turci, pentru confirmarea “loialitatii” (informatiile “controlate/directionate” se practica si astazi de catre serviciile secrete), fie in promisiunile repetate, dar niciodata onorate, ca se va stradui sa obtina si sa transmita date care interesau intr-adevar pe Soliman Magnificul. Spre exemplu, intr-o scrisoare din anul 1527, Petru Rares comunica unele date referitoare la dusmania dintre Ferdinand de Austria si Ioan Zapolya, principele Transilvaniei si regele Ungariei. Cu privire la raporturile incordate dintre cei doi, Petru Rares facea precizarea ca raportase “in repetate randuri la Poarta fericirii”: “Daca intrebati acum despre situatia din acele parti, au venit de acolo oamenii nostri destoinici care au povestit cum s-a desfasurat lupta de la Tokai, in care Ioan Zapolya, fiind infrant s-a retras in Transilvania”. In legatura cu situatia din Polonia, domnul Moldovei raporta: “De asemenea, auzim ca regele Poloniei se afla intr-un oras numit Petricov (Cracovia) si, strangand oaste mare, i-a adunat langa el si pe panii lui. De asemenea, si de la regele Frantei, precum si de la multi alti principi, au venit numerosi soli si duc mari discutii, dar nu am putut afla ce ganduri au si ce anume au hotarat. Dar avem oamenii nostri care vor veni de acolo. Ce stiri vor adduce le vom anunta la Poarta fericirii, asa cum s-au intamplat lucrurile” (avea oare Petru Rares agenti la curtea regelui Frantei? Foarte posibil, fiindca a mostenit cu siguranta serviciul secret al tatalui sau, Stefan cel Mare!).

Originea indeplinirii necorespunzatoare a obligatiei de a transmite Portii otomane informatiile culese din statele vecine, se gaseste in dorinta domnului Moldovei de a recapata independenta tarii si in dorinta acestuia de formare a unei noi coalitii antiotomane, coalitie in care, in afara tarilor romane, ar fi urmat sa intre Polonia, Ungaria si Austria, adica statele in care Petru Rares, prin oamenii sai, trebuia sa desfasoare o intense activitate de spionaj in favoarea turcilor. Mare parte a acestor agenti il slujisera cu siguranta pe Stefan cel Mare, tatal lui Petru Rares, avand un “respect” deosebit pentru turci!

Insa, se pare ca Petru Rares uitase trista experienta a tatalui sau, Stefan cel Mare, care, in situatii similare, desi adresase cereri disperate de ajutor tuturor principilor crestini din Europa, a primit de fiecare data numai promisiuni, incurajari si laude, chiar si rugaciuni pentru izbanda, dar niciodata sprijin efectiv, trebuind sa se bazeze pe fortele proprii, si nu in ultimul rand, pe oamenii sai. Asemenea realitati politice de atunci sunt din pacate, la fel de realiste si astazi, cand Romania se bazeaza, poate prea mult, pe Aliati si Tratate, care, in caz de Doamne-fereste, nu stim cat de solide si benefice pentru Tara sunt… Cert este ca Stefan cel Mare, convins intr-un tarziu de lasitatea, lichelismul si interesele obscure ale asa-zisilor, “aliati” si “prieteni”, “candu au fostu aproape de sfarsitul sau, chiemat-au vladicii si toti sfetnicii sai, boiarii cei mari si altii toti cati s-au prilejuitu, aratandu-le cum nu vor putea tinea tara, cum au tinut-o el, ci, socotindu din toti mai puternic pre turcu si mai inteleptu, au datu invatatura sa se inchine turcilor”. El considera ca numai prin eforturi conjugate, tarile romane, Polonia, Ungaria si Austria, aveau posibilitatea sa invinga pe turci.

Propunerile directe de formare a coalitiei antiotomane erau riscante, deoarece sinteza informatiilor primate din Ungaria si din Polonia duceau la concluzia ca atat Ioan Zapolya, cat si Sigismund I, dadeau dovezi de loialitate fata de Soliman Magnificul. Din acest motiv, Petru Rares a fost nevoit sa recurga la actiuni indirecte de sugerare a necesitatii formarii unei asemenea coalitii, fiind edificatoare in acest sens, numeroasele actiuni diplomatice care au avut loc la Suceava, la Cracovia si la Buda.

Nici prezentarea unui pretext a carui semnificatie dezvaluia necesitatea imperioasa a formarii unei coalitii antiotomane, nici amenintarea cu folosirea fortei si nici recurgerea la forta pentru rezolvarea diferendelor existente, n-au fost in masura sa aduca pe Sigismund I si pe Ioan Zapolya pe fagasul dorit de domnul Moldovei, caruia infrangerea de la Obertin (aici, in data de 22 august 1531, Petru Rares s-a confruntat cu ostile lui Ioan Tarnovschi, Hatmanul Coroanei, dupa ce invadase Pocutia in anul 1530. Petru Rares a fost infrant, Pocutia fiind recucerita de catre polonezi, dupa ce in 1490, fusese cucerita de catre tatal sau, Stefan cel Mare, si alipita Moldovei) i-a oferit prilejul sa constate ca politica sa externa nu era sustinuta cu fidelitate nici de o mare parte a marii boierimi a Moldovei.

Desi dorea cu ardoare recastigarea independentei Moldovei, Petru Rares nu indraznea sa intreprinda vreo actiune concreta in acest scop, socotind ca nu dispunea de suficiente forte (mai ales dupa lupta de la Obertin, cand armata sa a pierdut peste 7000 de oameni si toate tunurile. Mai mult decat atat, si-a atras mania sultanului, fiindca “el l-a deranjat pe cel mai bun prieten al Portii, pe regele Poloniei”, fiind chiar suspendat). Informatiile pe care le detinea cu privire la potentialul de lupta al Imperiului otoman, nu-i permiteau sa se hazardeze la “fapte marete”. Mai mult decat atat, agentii la Istanbul ai regelui Sigismund I al Poloniei, incepusera tesatura fina a intrigilor care aveau drept scop inlaturarea sa de la domnia Moldovei –despre toate acestea, fiind informat de catre oamenii sai. In vederea urgentarii realizarii acestui scop, solul polon Kratkowski, castelan de Bretc, a primit misiunea sa comunice sultanului ca “de nu-l ridica nici din tara si nici din domnie, il vor scoate ei cu oaste, ca nu mai potu suferi raotatile ce s-au iscat intre dansii”.

Insa, turcii aveau si ei agentii lor la curtea poloneza, iar ca urmare, vizirul Ibrahim, sesizand adevarata intentie a polonezilor, aceea de a ocupa Moldova, a trimis pe favoritul sau, Aloisio Gritti (un aventurier venetian care era in legatura si cu polonezii), sa se informeze complet si clar asupra situatiei, si sa ia masuri de “restabilire a ordinii” la hotarul dintre Polonia si Moldova.

In acest timp, Petru Rares aflase prin iscoadele sale de la Istanbul, ca Aloisio Gritti planuia sa obtina de la sultan cu ajutorul vizirului Ibrahim, numirea sa ca principe al Transilvaniei, iar cei doi fii ai sai ca domni in Tara Romaneasca si Moldova.

In drum spre Suceava, Aloisio Gritti a poposit la Targoviste. De aici, a trimis la Cracovia pe pasa de Silistra sa ceara lui Sigismund I sa-si trimita reprezentanti cu care sa discute si sa puna capat tulburarilor de la granita Poloniei cu Moldova. Continuandu-si calatoria diplomatica spre Suceava, dupa ce a patruns pe teritoriul Moldovei, Aloisio Gritti a fost informat ca Petru Rares se pregatea sa-l prinda si sa-l ucida. Sursa, fiind demna de incredere, Aloisio Gritti, cuprins de spaima, a renuntat la continuarea misiunii si a facut cale intoarsa, gandind cu siguranta ca:”fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa”. Povestind episodul, Francesco della Valle, unul dintre slujbasii lui Aloisio Gritti, arata ca “stapanul meu s-a oprit aici, la Targoviste, cateva zile, apoi s-a hotarat sa treaca in tara voievodului Petru, domnul Moldovei sau al Valahiei de sus, dupa cum vrem sa-i spunem. Aceasta tara este vecina cu tatarii, cu polonii si cu Tara Romaneasca, pomenita mai sus. El facea acest drum pentru a trata cu acest voievod Petru. Dup ace a mers doua zile a fost instiintat de catre garda sa, care calatorea intotdeauna inainte pentru a asigura drumul, sa nu treaca mai departe, pentru ca acel Petru i-a pregatit o cursa, pandindu-l, cu 15000 de calareti (o cifra, cu siguranta, mult exagerata!), cu gandul sa ne taie pe toti in bucati. Afland acest lucru stapanul meu si incredintandu-se ca stirea este adevarata, a hotarat sa se intoarca inapoi, din care cauza am calatorit toata noaptea aceea cat si ziua urmatoare, intorcandu-ne la Targoviste. Domnul acestui oras, care aflase acest lucru de la curieri ai stapanului meu, i-a iesit in intampinare cu mare oaste de calareti, dar nefiind acesta urmarit de dusmani, n-a avut nevoie de ajutorul lui. Deci neizbutind Petru, voievodul Moldovei, sa-si duca la indeplinire gandul dupa pofta inimii sale cele rele, s-a prefacut mirat ca stapanul meu s-o intors inapoi cu atata graba si si-a trimis solii sai dupa el pana la Targoviste cu multe daruri pentru a-i castiga bunavointa, aratandu-se gata sa-i stea in ajutor el insusi cu “toate” fortele sale armate. Stapanul meu, tot atat de priceput pe cat era de chibzuit, a facut o buna primire solilor si a primit bucuros darurile, aratandu-se foarte vessel si dand la randul sau patru cai turcesti deosebit de frumosi si multe lumanari de ceara alba, dulciuri alese si multe vesminte frumoase din aur si matase, cinstind indeosebi cu daruri foarte frumoase si pe soli, pe care i-a trimis apoi de la el cu cuvintele cele mai indatoritoare”.

Cat de fatarnice erau cuvintele “indatoritoare” s-a vazut dupa inapoierea lui Gritti la Istanbul, unde a contribuit la amplificarea intrigilor contra lui Petru Rares, care trebuia sa priveasca scaparea aventurierului ca o consecinta a tradarii vreunuia dintre dregatorii sai, ceea ce din pacate, n-a facut!

Totusi, iscoadele credincioase ale domnului de la Istanbul, facandu-si constiincios datoria, i-au comunicat toate uneltirile lui Gritti, complicele polonilor.  Va urma…

 

WW

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (13)

Standard

  Actiunile de instigare la revendicari si la sustragerea de la indeplinirea obligatiilor legale fata de statul roman, reprezentau un alt mijloc de provocare a disensiunilor intre romanii si ungurii din Transilvania, vizand cultivarea atmosferei favorabile realizarii telurilor anexioniste maghiare. Aici, erau vizati inclusiv si sasii, pe care Buda ii dorea transformati in unguri 100% (suna cunoscut astazi? Eu zic ca da!). Inainte de a continua fac o paranteza, pentru a arata faptul ca aceasta “preocupare” a Ungariei de transformare a sasilor in unguri –conform datelor SSI si Sigurantei- nu era deloc noua, iar pentru asta ne vom intoarce in timp, pana in anul 1881!

In anul 1881, Friedrich Lachmann (reprezentantul Austriei la Bucuresti, agent de seama al serviciului de spionaj austro-ungar, trimis aici inca din anul 1877 –fusese trimis in Romania cu misiunea de a spiona miscarile Armatei Romane, avand acoperirea de “corespondent de presa” al ziarelor “Augsburger Allgemeine Zeitung” si “Schlesische Zeitung”), primind misiunea de a merge in Transilvania pentru a intocmi un raport cu privire la “miscarea pentru Unire a romanilor din aceasta zona”, constata cu stupoare ca aceasta era bine implementata, avand ramificatii in randul sasilor, dar si in randul ofiterimii romane din cadrul unitatilor romanesti ce faceau parte din armata austro-ungara, cu deosebire in cadrul Regimentului 50 “Marele Duce de Baden”, Regimentul 2 Infanterie, dar si alte unitati, considerandu-i “total de neancredere si cu intentii subversive”. Mai mult decat atat, Lachmann a mentionat in raportul sau faptul ca sasii nutreau mare simpatie pentru nazuintele romanilor, iar despre Ungaria nici nu voiau sa stie, dar nici despre Austria nu aveau o parere prea buna. Iata ce scria acesta in raportul sau: “Ei citesc numai ziare din Berlin, iar despre cele austriece si unguresti nici nu vor sa auda”. Pe episcopul Teutsch din Sibiuil considera “lipsit de sentimente patriotice”, ceea ce pentru Lachmann era absolut de “neanteles”! Faptele pe care le relata in urma informarii amanuntite ce o facuse, aratau fara echivoc, cat de subred era imperiul austro-ungar pe meleagurile transilvanene (asa ca, bai autonomistilor idioti, lasati-o mai moale cu “stapanirea dintotdeauna” a Transilvaniei si cu granita aia de “o mie de ani”. Sic!), iar pentru a fi cat mai convingator fata de stapanii sai de la Viena, relata ca, intr-o duminica, preotul reformat (iarasi reformatii astia!!! Papistasi nenorociti, la “reforma” cu EI, in frunte cu Tokes. Numai slujitori ai Domnului n-au fost si nu sunt astia!) Gyurko din Cernat, a tinut o predica in limba maghiara cu tema: “Fidelitatea fata de casa domnitoare si colaborarea unita a ungurilor” (ca sa vezi, mai, mai! Curat murdar, coane Gyurko! Curat caraghioz! Ce-mi place I.L Caragiale…). Dupa terminarea predicii, preotul sas Binder i-a dat urmatoarea replica: “Ati mintit, caci de pe amvon noi nu cunoastem nici dinastia, nici ungurii, cu atat mai mult cu cat acestia din urma ne sunt cunoscuti numai ca barbari si ca agresorii nostril”. Un adevar INCONTESTABIL, negat insa cu vehementa astazi de catre partizanii Ungariei Mari, pentru care sasii sunt doar “altfel” de unguri!!! (va place asta idiotilor? Ciocu mic, ca mai stim si noi cate ceva!). Un lucru era insa clar pentru Lachmann, in 1881, si anume, citez: “ROMANII DOREAU SI ACTIONAU IN DIRECTIA IMPLINIRII PORUNCII STRABUNILOR DE A FORMA O SINGURA TARA ROMANEASCA ASA CUM A FOST VOINTA SI DORINTA, MARELUI VOIEVOD MIHAI”. Punct! Si-acum revenim…

Aceste activitati contrare statului roman, s-au materializat in fapte si actiuni –cunoscute dealtfel, Serviciilor romanesti –precum:

-indemnuri la dezertare din armata romana si la trecerea frauduloasa a frontierei in Ungaria. Cele mai frecvente puncte de trecere frauduloasa a frontierei erau in dreptul localitatilor Halmeu, Satu Mare si Salonta. La Satu Mare, agentul Sera Iosif se ocupa cu ghidarea dezertorilor si contrabandistilor, iar la Salonta existau trei agenti (acestia, ulterior au “disparut”, soarta lor fiind necunoscuta autoritatilor ungare. Saracii!) care aveau exclusiv misiunea de a conduce peste granita pe cei care le cereau concursul. Sera Iosif fiind prins de catre Siguranta, a “cantat” tot in legatura cu aceasta activitate, desfasurata dupa spusele sale, “la indemnul unei persoane din Ungaria”. Totul este foarte clar, nu?

-ajutoare materiale erau acordate de guvernul ungar si de diferite institutii studentilor unguri din Romania care urmau studiile in Ungaria, daca se angajau ca vor servi cauza revizionista dupa inapoierea inRomania(multi si-au luat acest angajament, dar putini l-au respectat. Cinste lor!);

-indrumarea muncitorilor unguri care lucrau in intreprinderile romanesti de a produce perturbatii in functionarea normala a acestor intreprinderi;

-ungurii proprietari de masini de transport erau indemnati sa le demonteze diferite piese pentru a putea fi sustrase de la rechizitiile efectuate pentru nevoile armatei. Un exemplu elocvent este cel al firmei “Vitalis&Simion” din Targu-Mures, ai carei proprietari au incercat sa saboteze o parte din parcul auto de care dispuneau (20 de autoturisme de lux si autobuze, din care au incercat sa saboteze 18). Au fost rapid opriti de catre Siguranta (care-i avea “sub supraveghere”), autovehiculele fiind rapid puse in stare de functionare si rechizitionate.

Incercari ale revizionismului maghiar de a castiga “Ungaria Mare” au fost multe; acestea nu s-au oprit niciodata! Aceste manifestari revizioniste, au continuat si dupa anul 1945, cand Romania si Ungaria devenisera, vrand-nevrand, “democratii populare” sub aripa “ocrotitoare” a Moscovei. Spre exemplu, in anii *80, dintre cele mai vehemente organizatii revizioniste maghiare din SUA si Occident (aflate bineanteles, sub stricta supraveghere a Securitatii romane, desi existau dovezi ca ele sunt sprijinite tacit si de catre Buda!) s-au remarcat, Uniunea Mondiala Ardeleana si Federatia socialista a maghiarilor din Romania. Aceste organizatii, la un moment dat, si-au propus, nici mai mult nici mai putin, sa angajeze Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si alte organisme internationale, in rezolvarea “cauzei maghiarimii” (ca sa vezi! Ne suna cunoscut, fiindca dupa 1990, au fost nenumarate incercari de acest gen, cu deosebire dupa evenimentele de trista amintire de la Targu-Mures, cand numai klingonienilor n-au reusit sa ne reclame…). Astfel, spre exemplu, in luna octombrie 1981, au adresat un memoriu Conferintei de la Madrid, autorul acesteia fiind asa-zisa “Federatie Socialista a Maghiarilor” (au bietii de EI ceva afinitati fata de socialism. Ce pacat ca in 1919 le-am taiat avantul “revolutionar”!), prin care s-a cerut infiintarea “Republicii Socialiste Transilvania”. Sic! Aceasta “minunata” propunere, continea de fapt ideile jigodiei de Bethlen Istvan, care la inceputul anilor *40 dorea “autonomia” Ardealului, Croatiei si Slovaciei (cu acest stat nu le “merge”, limba maghiara si organizare tipic ungureasca nu exista pe acolo –asemenea manifestari fiind inabusite din fasa de autoritatile statului slovac. Ungaria a urlat si protestat, dar si-au luat-o cu brio de la slovaci. Lor, dar nici croatilor, nu le pot da lectii de “europenism” maghiar…Acolo chiar isi vad de lungul nasului!). Ilustrul personaj, considera in 1938, urmatoarele: “Cu mintea sanatoasa, doar atunci ar putea sa puna Ungaria aceasta chestiune, daca contele Bethlen (da dragutul, chiar el insusi, cine altcineva era mai indicat!!!) ar fi indreptatit sa reprezinte atat poporul roman, cat si pe cel slovac si rutean…Doua treimi din populatia Ardealului este romaneasca (asta era de fapt, marea sa durere –romanii erau majoritari ceea ce dovedeste ca de fapt, ei ungurii, sunt…alogeni), ori aceasta daca ar vrea autonomie, este absolut sigur ca in nici un caz nu ar face-o in interesul ungurilor (aici, sunt intr-adevar de acord cu “judecata” musiului asta!). Ce rost are atunci toata povestea aceasta? Sub aceste dorinte se ascunde socoteala ca, din teritoriile autonome s-ar crea prin autodeterminare tari independente care s-ar atasa Ungariei” (Tinutul Secuiesc ar putea fi, ipotetic vorbind, o astfel de “tara”!? Sper ca nu!).

Insa, un lucru este cert! Interesul Serviciilor romanesti fata de spatiul transilvan si mentinerea acestuia in interiorul statului roman, caruia ii apartine dintotdeauna, a existat mereu si exista cu siguranta, inca. Agentii SSI, Sigurantei, Biroului 2, erau recrutati din diferite categorii sociale, fiind ingineri, doctori, farmacisti, profesori, preoti, avocati, functionari, militari, factori postali, functionari feroviari, comercianti, etc. Mare parte dintre acestia aveau instruire de specialitate, si din pacate, multi au cazut la datorie…Cinste lor, si D-zeu sa-i odihneasca acolo unde sunt, chiar daca multi nu au beneficiat de un mormant in pamantul patriei pentru care au luptat si au murit. Astazi, tot felul de jogodii, injura si ponegresc lucratorii din Serviciile Secrete (PROFESIONISTII din aceste Servicii nu merita asa ceva. Lichelele, pilele si “politicii” insa DA, o merita!), vechi si noi, uitand insa cu bunastiinta, sau fiind doar ignoranti, SACRIFICIILE pe care acestia le fac. Lor li se potrivesc foarte bine cuvintele lui Ion Gavrila Ogoranu, luptator anticomunist din rezistenta, citez: “Mama Tara, iarta-ne ca am indraznit sa luptam si sa murim pentru tine!”. Triste cuvinte, dureros de adevarate insa…

Domeniile de care erau interesati agentii Serviciilor romanesti de informatii, erau variate, dar in Transilvania, inclusiv in timpul ocupatiei maghiare (NICIODATA aceste Servicii, n-au abandonat acest teritoriu romanesc!), ele vizau: informatiile strategice, topografia, orasele, intreprinderile industriale, mijloacele de transport, populatia si starea de spirit a acesteia, informatiile cu caracter militar (referitor la dislocarea de trupe, echipamentul, armamentul, nivelul de instruire, comandanti, existenta fortificatiilor si gradul lor de aparare cu guri de foc, etc); astfel ca atunci cand Armata Romana a trecut la eliberarea acestei parti de teritoriu romanesc, cunostea in detaliu, TOTUL.

Interesant este si faptul ca Serviciile romanesti mostenisera o retea vasta, dezvoltata dea lungul anilor, nu de putine ori cu sacrificii! Fiindca, trebuie sa mentionam faptul ca nu cu mult inainte de izbucnirea WW I si implicarea Romaniei in razboi, Serviciile romanesti aveau deja in Transilvania o retea de agenti puternica si cu putere de penetrare informativa ridicata, formata din cel putin 1000 de agenti. Aceasta agentura a reusit performanta de invidiat, de a patrunde in inima imperiului austro-ungar, la Viena, ea avand acolo cam 50 de agenti de inalta clasa, condusi de catre atasatul militar roman, capitanul Traian Stircea. Din randul acestor agenti, faceau parte atasati militari si diplomati straini, precum: Valerio Benuzzi si Mario Reusi (Italia), Filip Aninat (secretar la ambasada Republicii Chile), Villegas (atasatul militar al Argentinei), dar si multi altii despre care nu se stie nici astazi, cine au fost. Se va sti oare vreodata? Posibil! Un lucru este insa clar, si anume faptul ca Serviciile romanesti de atunci, si-au demonstrat fara echivoc, PROFESIONALISMUL…

Chiar si Max Runge (seful serviciului de spionaj austro-ungar in WW I) recunostea ca serviciile de spionaj german si austriac au primit lovituri grele din partea celor romanesti, mai cu seama Serviciul condus de catre el. De departe se remarca reusita Serviciilor romanesti din anul 1914!

Atunci, agentii Sigurantei au reusit sa fotografieze, printr-o actiune foarte bine organizata si condusa, cifrul diplomatic al ambasadei austro-ungare la Bucuresti. Acest lucru a permis ca Serviciile romanesti sa fie la curent multi ani cu tot ceea ce se intreprindea de catre austro-ungari si chiar germani, impotriva Romaniei; ambasadorul austro-ungar, Otto Czernin, devenind fara stirea sa, cea mai buna sursa de informatii pentru agentii romani. Max Runge, a numit aceasta actiune, pe buna dreptate dealtfel, “unica”, ceea ce spune multe despre eficienta Serviciilor romanesti! Vom vorbi ins ape larg despre aceasta actiune, la timpul potrivit.

Conform “memoriilor” lui Max Runge, acesta considera ca Serviciile romanesti au stiut din timp si in detaliu, pregatirile militare si miscarile de trupe austro-ungare din Banat, dar si planurile Puterilor Centrale impotriva Romaniei. Cu toate acestea, din pacate, factorii de decizie politica si militara ai vremii, au facut greseala impardonabila (cel putin in prima parte a razboiului) de a nu tine cont de informatiile furnizate de catre Servicii, ceea ce a dus la infrangerea din toamna lui 1916, in Dobrogea (spionii romani prezentasera din timp MStM al Armatei Romane informatii valoroase, care insa au fost ignorate, nefiind luate in considerare, transmitand totodata liste complete si detaliate cu oameni de incredere, care ar fi putut ajuta trupele cu informatii, actiuni, etc –si acesti oameni au fost ignorati cu buna stiinta!). Ulterior, Siguranta a descoperit si cauza acestor “scapari” –seful MStM, generalul A.Zotta si maiorul Popescu, erau agenti ai Puterilor Centrale (o reusita fara nicio indoiala, a Serviciilor inamice, ceea ce arata ca razboiul din umbra este unul dur, dus in principal nu cu forta muschilor ci cu forta mintii!).

Cum or fi astazi Serviciile Romanesti si cum or actiona ele in privinta revizionismului maghiar, D-zeu stie! Insa, cuvintele lui George Santayana exprima foarte clar, un adevar: “Cei care nu pot invata din istorie sunt condamnati sa o repete”.  

Si ca sa inchei intr-o nota hazlie, va recomand sa cititi acest articol care m-a distrat copios (avem si noi nebunii nostri, dar ai lor sunt…magnifici): http://www.bucurestiivechisinoi.ro/…/bazinulcarpatic-este-centrulputeriig

 WW

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (8)

Standard

  In prima jumatate a anului 1940, colonelul Baitz de Beodra, atasat militar ungur in Romania, transmitea la Budapesta informatii cu privire la noua uzina electrica din Bucuresti (ajutat fiind si de catre firma constructoare). Raportul mai era insotit de schite ale cablului de inalta tensiune Floresti-Ploiesti-Bucuresti, care alimenta capitala cu energie electrica (interesant este faptul ca si Siguranta dispunea de aceste “planuri”!).

Insa, conform datelor SSI si Sigurantei, spionajul maghiar era interesat in principal de indeplinirea aspiratiilor revizioniste ale Ungariei (mare parte din aceste date provenind din darile de seama informative transmise la Budapesta) si cuprindeau:

-regimul aplicat de guvernul roman concentratilor din sanul nationalitatilor conlocuitoare, in special acelora de pe zona de frontiera;

-tendintele politice si efectele economice ale legii colonizarilor;

-aspecte ale inspectarii uzinelor de armament din Transilvania de catre primul-ministru Gh. Tatarescu.

Mai mult decat atat, Siguranta a stabilit ca biroul statistic al Legatiei de la Bucuresti a trimis consulatelor ungare o circulara prin care li se cerea sa intocmeasca de urgenta tabele cu intreg personalul ungar angajat in cursul anului 1940 la toate garile, depourile si atelierele C.F.R din Transilvania. In acelasi timp, legatia a cerut “sa se intocmeasca o evidenta a tinerilor unguri intre 6-21 de ani (bietii copiii! Mari cretini cei ce au pus la cale asa ceva…Oameni lipsiti de scrupule si omenie, dar “civilizatori unguri”!!!) din regiunea de frontiera care, dupa ce vor fi tinuti o perioada de timp sub supravegherea agentilor legatiei (or fi avut gugustiucii astia si serviciul de baby-sitter!?), urmau sa fie organizati intr-o asociatie cu caracter inofensiv, dar care, la momentul oportun sa fie folositi ca auxiliari ai diferitelor organizatii din regiunea de frontiera”. Szendrey Zoltan, a cerut dealtfel o evidenta clara consulatelor maghiare in legatura cu personalul maghiar care lucra in uzinele de armament din Transilvania, vizand tehnicienii si muncitorii unguri ce lucrau la intreprinderile: Astra-Arad, Astra-Brasov, Voina-Brasov, Otelariile Poldy-Brasov si I.A.R Brasov.

Ca urmare a “cererii” lui Szendrey Zoltan, consilierul legatiei, Renyey, a inaintat un raport la Budapesta in care a confirmat ca ungurii din Transilvania ar fi supusi unui tratament special de inferioritate, pretinzand, in acelasi timp, ca nationalitatea germana, mai redusa ca numar, se bucura de drepturi si libertati de actiune mai mari decat cea maghiara. Raportul se incheia cu concluzia ca problema nationalitatii ungare dinRomaniaar putea fi solutionata radical numai in cadrul unei actiuni politice europene.

Petrovany Tibor, conducatorul corporatiei maghiare din Cluj, a intocmit si inaintat un raport asupra atitudinii lui Iuliu Maniu fata de pretentiile revizioniste maghiare. Deci, cu alte cuvinte, Serviciile maghiare se bazau in mare masura pe aportul, deloc de neglijat, al colaboratorilor ocazionali, care stiau sau nu stiau, pentru cine lucreaza. Ne intrebam, astazi o fi la fel? Sunt sigur ca multi etnici maghiari de la noi colaboreaza cu diversi diplomati, ONG-uri, partide si partidute maghiare, ori persoane din sfera serviciilor secrete maghiare –de bunavoie sau…nu.

SSI, a analizat actiunile spionajului maghiar in Romania si dupa Dictatul de la Viena. Concluzia specialistilor SSI a fost surprinzatoare! Acesta nu s-a atenuat, conform asteptarilor, ci dimpotriva, guvernantii unguri socoteau ca treaba a fost facuta doar pe jumatate…Sic!

Astfel, SSI a aflat ca in cursul anului 1941, Legatia de la Bucuresti (informatia provenind din sursa interna, confirmata de catre…Budapesta) a primit ordin sa raporteze urgent la Budapesta date si informatii cu privire la “averea personala in Romania a doctorului Emil Hatieganu, seful grupului etnic roman din Ungaria si daca este posibil ca din aceasta avere numitul sa cheltuiasca peste doua milioane lei lunar cu ajutoare personale. De asemenea, sa se afle care este totalul subventiilor pe care statul roman le acorda romanilor din Transilvania cedata”. Emil Hatieganu facuse parte din “Consiliul dirigent al Transilvaniei” ales de catre Marele Sfat National Roman la 2 decembrie 1918, fiind unul dintre fruntasii romani. El a fost cel care a infiintat imediat dupa cedarea Transilvaniei de Nord, gazeta “Tribuna Ardealului” –“pentru romanii doritori sa stie ce se petrece in lume si intara”. Ceea ce ii deranja teribil autoritatile maghiare de ocupatie, care doreau bineanteles ca “romanismul” de acolo sa moara definitiv. Spre ghinionul lor, n-a murit!

O situatie ambigua o are astazi, desi nimeni nu mai vorbeste despre ea, “Fundatia Gojdu”. Si asta cu concursul cretinilor nostrii politicieni de ieri si de astazi, spre “incantarea” statului ungar! Pentru a va edifica asupra patrimoniului si situatiei actuale a acestei fundatii va recomand urmatoarele link-uri: ro.wikipedia.org/wiki/Fundația_Gojdu ;  alexandrunemoianu.wordpress.com/…/emanoil-gojdu-si-fundatiagoj… ; www.lego.rdsor.ro/fundatia.html

  Marturie raman doar cuvintele marelui erudit si patriot totodata: “Ca fiu credincios al bisericii mele, laud Dumnezeirea caci m-a creat Roman; iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste sa starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiunii mele.” Frumoase cuvinte, pacat ca politicul nostru nu stie ori nu vrea, a le citi!

Serviciul special al Legatiei a primit totodata dispozitii sa intensifice activitatea informativa mai ales cu privire la pregatirile morale si materiale ale Romaniei in directia revendicarilor ei de la vest, deoarece “Ungaria nu vrea sa fie surprinsa de nici un eveniment sau actiune neprevazuta”.

Locotenent-colonelul Ezantay Eugen, atasatul militar ungur la Bucuresti, a intocmit si trimis la Budapesta (cu concursul autoritatilor germane) o lucrare asupra organizarii apararii pasive si antiaeriene a Romaniei (lucrare de care Biroul 2 avea…cunostinta!).

Pe baza informatiilor obtinute din cercurile legatiei ungare de la Bucuresti, de la Budapesta ori din randul nationalitatii maghiare din Romania, Serviciile romanesti, indiferent ca era vorba de SSI, Biroul 2 ori Siguranta, au reusit sa cunoasca in mare masura tot ceea ce omologii maghiari intreprindeau la adresa tarii. Este de laudat faptul ca Serviciile romanesti n-au abandonat deloc teritoriul vremelnic ocupat al Transilvaniei de Nord, considerandu-l ca facand parte ca intotdeauna din Romania Mare. BRAVO LOR! CINSTE ACESTOR LUPTATORI ANONIMI CARE AU ALES SA-SI SERVEASCA CU CINSTE SI DEVOTAMENT TARA! O concluzie, cel putin incitanta astazi, este cea la care au ajuns luptatorii de pe frontul nevazut romani: MISIUNEA AGENTILOR SERVICIULUI SECRET MAGHIAR ERA DE A AFLA CU PRIORITATE PUNCTELESLABE ALE VIETII POLITICE DIN ROMANIA. Suna extrem de cunoscut si-n ziua de astazi, cand UDMR si celelalte partide maghiare, obtin usor si rapid, prin santaj si amenintari la adresa clasei politice conducatoare din Romania, slaba si vulnerabila, lipsita de verticalitate si viziune, tot ceea ce poate altfel, nici n-ar fi visat. As indrazni sa affirm ca astazi, principala lor unealta de lucru inRomaniaeste chiar…clasa politica romaneasca! Mai bine de atat cred ca nici nu se putea pentru visul Ungariei Mari si promotorii acestuia. Cum sunt Serviciile romanesti de astazi si mai ales ce fac in privinta pretentiilor si actiunilor UDMR si nu numai, nu putem sti…Stim doar ca sunt sub strict control politic, impanate cu personaje dubioase si lipsite de performanta, care oricum n-au nici in clin nici in maneca cu munca de informatii. Sper ca adevaratii profesionisti, atati cati or mai fi, sa-si faca treaba!

Unul dintre principalele mijloace la care au apelat Serviciile maghiare (si astazi se intampla exact la fel!), conform datelor SSI, Biroului 2 si Sigurantei, a fost PROPAGANDA. Ea a constituit atunci (ca si astazi, dealtfel!) unul din mijloacele prioritare ale realizarii telurilor revizioniste, statul ungar cheltuind sume colosale in acest sens. Pe langa ceea ce facea pe “frontul propagandistic” (sa-i zic asa!) Ungaria, autoritatile romane erau total depasite, avand reactii anemice si de slaba valoare, cu toate ca Serviciile si-au facut datoria si au avertizat, asa cum vom vedea in continuare, la timp si cu informatii detaliate. Si astazi, incompetenta si slaba reactie a autoritatilor romane, mai preocupate sa nu-si supere “partenerii de coalitie” maghiari decat de ideea de “autonomiert”, inghit cu polonicul tot ceea ce acestia le cer imperativ, propaganda maghiara fiind in Romania ca la ea acasa… Jigodii politicianiste nemernice!

Astfel, o parte din organizatiile maghiare se transformasera in adevarate laboratoare de creare si proliferare (de razboi psihologic, mai bine spus!) a falsurilor istorice menite sa induca in eroare pe ignoranti ori sa ofere justificari celor care, din motive de oportunism politic, erau dispusi sa sustina revendicarile regimului din Ungaria (si astazi am vazut pe la TV tot felul de “istorici”, unii chiar romani, care sustin legitimitatea autonomiei! Istorici romani!!! Niste jigodii de fapt…Ori poate, oportunisti!?). In continuare sa vedem cateva exemple de “inalta civilizatie maghiara”, din cazuistica Sigurantei!

Spre exemplu, la 15-16 mai 1940, numitii Barabas I, pantofar din Targu-Mures, si un oarecare Schuster din aceeasi localitate au intocmit o harta cu inscriptia “Romania de maine” (si astazi circula asemenea harti pe Internet, ba unele chiar transmit mesajul “Pa Romania”…Mda, autorilor acestor aberatii care cu siguranta nu sunt pantofari le oferim, asa dupa cum ne-am obisnuit, degetul mijlociu!) fara Transilvania si Banat cu care au mers prin diferite comune din judet cu populatie maghiara, indemnand pe toti cei cu care au intrat in contact, ca la momentul oportun, apreciat a fi foarte apropiat, sa nu ezite nicio clipa pentru a reduce Romania la proportia aratata pe harta (bietii idioti autonomisti! Nu stiau, asa cum inca nu stiu nici cei de astazi, ca de fapt EI erau cei…redusi).

Datele SSI confirmau ca propaganda revizionista se facea atat in interiorul Ungariei, cat si in randurile nationalitatii maghiare din Romania, precum si in Germania, Italia, Anglia, Franta si in alte tari al caror sprijin era apreciat ca fiind absolut necesar pentru realizarea doleantelor conducatorilor maghiari. Si astazi, Tokes&Co, incearca tot felul de tertipuri, expozitii, seminare, etc la Strasbourg, incercand sa “sensibilizeze” opinia europenilor si nu numai, cu privire la asa-zisul Tinut-Secuiesc si problema “extrem de importanta la nivel mondial” (in opinia cretinului de popa, bineanteles!) a maghiarimii de pretutindeni, cu deosebire a celei din Romania. Sa se duca fix la cel cu care Biserica l-a invatat sa “lupte” –adica la dracu’! Ce fac insa autoritatuile romane, mari adepte ale europenismului? NIMIC! Sau cel putin asta arata…

Si cu toate astea, Legatia ungara de la Bucuresti se temea de riposta autoritatilor, fiindca propaganda revizionista in Romania cadea sub incidenta legii penale romane (ce bine-ar fi daca si astazi ar fi la fel, nu doar pe hartie ci faptic! Nu cred ca-i foarte greu ca principalii autonomisti sa fie redusi la tacere, fiindca daca vrei sa omori sarpele trebuie sa-i tai capul. Se poate face in mod european cu argumente istorice, lingvistice, etc si in spiritul Constitutiei –atat de urata de catre jigodiile astea. Trebuie doar vointa politica, atat!). Si asta o spune Siguranta care in anul 1939 a aflat din surse, ca Legatia a hotarat desfiintarea sectiei de propaganda revizionista si reorganizarea acesteia sub o forma camuflata pentru a o sustrage supravegherii autoritatilor romane. Insa, de ce le-a fost frica n-au scapat, fiindca pe atunci “autoritatile romane” nu erau formate din incompetenti si neaveniti! Conducerea noului oficiu de propaganda a fost incredintata lui Lukacs Istvan, iar una dintre obligatiile oficiului consta in a face ca toate bunurile ungurilor din Transilvania siBanatscoase la vanzare prin licitatie publica sa ajunga tot in proprietatea ungurilor.

De asemenea, pentru camuflarea activitatii revizioniste, societatile cu acest caracter au fost invitate sa depuna la legatie arhivele pentru a se evita posibilitatea controlarii lor de catre autoritatile romanesti (masura n-a avut succes, “autoritatile romanesti” controlandu-le foarte bine! Dar bietii idioti nu stiau asta). Acestei dispozitii i s-au conformat asociatiile I.K.E (Asociatia Crestina a Tineretului) si Cercul Koos Ferencz (exista si astazi ca uniune a studentilor maghiari din Bucuresti, iar o strada din Targu-Mures poarta ii poarta numele. Exista surse care spun ca in cadrul intalnirilor dintre studentii maghiari, se fac “studii hungarologice”. Mda, nu zau, hungarologice!!! De ce nu astronomice, biologice, neurologice, etc!?).

Orientarea de baza a intregii activitati de propaganda revizionista era data atat de indicatiile conducatorilor maghiari cat si de declaratiile oficiale ale acestora, declaratii facute inainte de Dictatul de la Viena, a caror agresivitate –conform notelor informative ale SSI si Biroul 2- era bine disimulata. Sunt edificatoare, sub acest aspect, cateva dintre acestea:

-comunicatul guvernului ungar din primavera anului 1939 cu privire la raporturile cuRomania, preciza printre altele ca: “Guvernul regal al Ungariei nu are intentii razboinice nici fata deRomania, dar doreste sa trateze cu aceasta chestiunile pendinte”;

-cu ocazia interviului acordat ziaristului turc Aka Ghiundus in luna martie 1940, Csaky Istvan, ministrul de externe al Ungariei, a aratat: “Romania? Problema Transilvaniei este foarte complicata, aceasta am spus-o pe fata totdeauna. Sa o lasam pentru moment deoparte; sa o uitam chiar, pana in ziua cand va trebui solutionata. A uita, nu inseamna insa defel a renunta. Momentul nu este acum prielnic pentru lichidarea acestei probleme…Principiul nostru este de a fi rabdatori, a dovedi curaj, adica sa fim optimisti”. Mai au oare aceste cuvinte nevoie de vreun comentariu? Eu zic ca nu!

-la sfarsitul lunii martie 1940, intr-un discurs tinut la Kassa, cu ocazia aniversarii unui an de la anexarea Ucrainei subcarpatice, primul ministru Teleky Pal, sublinia: “Ungaria nu a renuntat la nimic…o spunem sincer pentru ca toti sa stie cum si in ce chip trebuie sa-si faca socotelile”. Ne intrebam astazi, care or fi “socotelile” statului ungar; o fi la fel de “rabdator, curajos si optimist” in problema Transilvaniei? Or fi, n-or fi, dar cu siguranta autoritatile romane imbecile sunt tare rabdatoare, umile si intelegatoare, cu jigodiile autonomiste si partidele maghiare pline de tupeisti, santajisti si hoti (cine se aseamana se aduna!).

Asa dupa cum ii sta obiceiul, Ungaria a nesocotit armistitiul de presa incheiat intre guvernele maghiar si roman cu ocazia Dictatului de la Viena, facand ulterior declaratii foarte nelinistitoare pentruRomania–conform rapoartelor SSI.

Astfel, in anul 1941, presa ungara a publicat declaratiile facute de primul ministru si de alti demnitari in sensul ca “Ungaria trebuie sa-si pastreze o forta militara independenta si intacta, trebuind sa aiba 1500000 de soldati la sfarsitul razboiului” pentru ca imprejurarile din 1918 sa nu se mai repete (de parca Ungaria era cine stie ce forta militara. De tot rasul!).

PENTRU CA IMPREJURARILE DIN 1918 SA NU SE MAI REPETE –exact ceea ce i-a durut intotdeauna, MAREA UNIRE! Vom vedea in articolul urmator si alte declaratii belicoase, revansarde la adresa Romaniei, sustinute inclusiv de catre episcopii reformati (Tokes parca face parte din randul acestei Biserici!), punctate de adunari unde se strigau lozinci de genul: “Aradul, Brasovul,Timisoara, trebuie sa se restituie! (ai, nu zau!); “Afara cu turma de valahi!” (eu as zice astazi, AFARA CU JIGODIILE AUTONOMISTE SI UDMR&CO! Sa se duca la Buda sa-si urle amarul.) si multe, multe altele…

 

WW   

 

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (7)

Standard

  Legatia ungara din Bucuresti a primit ordin de la Budapesta ca avizul serviciului secret al legatiei pentru acordarea vizei de pasapoarte sa fie considerat obligatoriu, chiar si atunci cand guvernul ungar a dat o autorizatie speciala.

Serviciul secret al Legatiei, conform datelor SSI si Sigurantei, a inchiriat doua camere in strada Luterana nr.27-29, unde lucrau o parte din agentii din provincie. Totodata, birourile delegatiei comerciale ungare din strada Serei nr.3, au fost concentrate intr-un singur birou in cladirea legatiei, iar in apartamentele ramase libere s-a mutat locotenent-colonelul Szantay Eugen cu intreg serviciul secret al legatiei sub denumirea camuflata de “Biroul atasatului militar”.

Obiectivele acestui “birou”, aflat si in atentia Biroului 2 al MStM al Armatei Romane (vom vedea mai incolo de ce), consta in culegerea si transmiterea de date sau informatii referitoare la: starea de spirit a ungurilor, secuilor si germanilor din Transilvania in legatura cu problema revizuirii tratatului de pace de la Trianon; efectivele, cadrele, pregatirea, armamentul, dotarea, capacitatea de lupta si miscarile unitatilor armatei romane; numarul, raspandirea, organizarea si controlul activitatii organizatiilor iredentiste maghiare din Transilvania; numarul femeilor maghiare casatorite cu ofiteri, functionary sau personalitati ale vietii politice romanesti (tot politica bat-o vina! Politicienii romani de astazi, vai mama lor…) si, in general, cu tot ceea ce era de natura sa contribuie la realizarea obiectivelor activitatii iredentiste. Interesant este faptul ca Siguranta, in urma analizelor efectuate in teritoriu, a stabilit ca starea de spirit a nationalitatii maghiare din Romania (pe la mijlocul anului 1940) care desi se considera in mod constant ca facand parte din natiunea ungara, fata de problema revizuirii tratatului de pace de la Trianon, avea atitudini contradictorii. Si Legatia de la Bucuresti, avea din “teritoriul” vizat, ACELEASI INFORMATII, FIIND TOTAL NEMULTUMITI DE ACEST FAPT!

Astfel, conducatorii maghiarilor din Romania, desi doreau revizuirea, nu erau dispusi sa faca vreun sacrificiu pentru ea (oare, reprezentantii UDMR si ale celorlalte partide sau partidute maghiare pro-Ungaria Mare, daca si-ar pierde pozitiile si avantajele de care dispun in Har-Cov, unde fac si desfac legi dupa bunul lor plac, in eventualitatea –ipotetica bineanteles-de alipire la Ungaria, AR MAI DORI REVIZUIREA TRIANON-ului? Cu siguranta, NU, fiindca sunt cu totii niste politicieni verosi, mincinosi, intriganti, mana in mana cu jigodiile noastre din “arcul guvernamental” si nu numai!). Avand o situatie privilegiata inRomania(ca si cei de astazi, nu-i asa!?), ei erau convinsi ca anexarea Transilvaniei si Banatului de catre Ungaria nu era de natura sa le aduca ceva in plus. De aceea, au preferat sa se angreneze intr-un joc dublu, care sa le asigure mentinerea privilegiilor atat in situatia revizuirii tratatului de pace cat si in aceea a mentinerii statu-quo-ului. Pseudointelectualii doreau revizuirea si erau in stare sa se sacrifice pentru infaptuirea ei, convinsi fiind ca numai astfel dorinta lor de capatuiala se va implini. Oamenii de rand, taranii, muncitorii, etc, nu vedeau cu ochi buni revizuirea si nici nu erau interesati de aceasta (ca si marea majoritate a etnicilor unguri de astazi, care-si vad de treaba lor, impartind cu noi, perena “criza romaneasca”!). Spre exemplu, taranimea, care din punct de vedere numeric depasea cu mult celelalte categorii sociale ale nationalitatii ungare din Romania, era impotriva revizuirii, deoarece aflase ca, dupa anexarea Ucrainei subcarpatice, guvernul ungar anulase toate reformele agrare efectuate de guvernul cehoslovac dupa anul 1920 si a deposedat de pamant si pe taranii unguri care fusesera improprietariti prin aceste reforme, pe motiv ca nu erau “unguri curati”…Fiindu-le teama ca si in Transilvania se va proceda la fel, ei isi manifestau deschis preferinta ca aceasta istorica provincie romaneasca sa ramana in continuare sub suveranitatea Romaniei, spre marea nemultumire a “slujbasilor” Legatiei ungare de la Bucuresti, care sub masca “rezolvarii problemei vietii culturale a nationalitatii ungare” au trecut la “culturalizare” (autonomia culturala de astazi, de ce nu-i multumeste? Au invatamant in limba materna, au scoli si universitati, au…si pe mama drepturilor minoritarilor, dar VOR TOTUL! Au mai mult decat li se cuvine, in conditiile in care minoritatea romana din Ungaria, nu beneficiaza nici pe departe de aceleasi drepturi. Si asta, se datoreaza in totalitate tembelismului, ignorantei si lichelismului clasei politice romanesti, de dupa 1989. Voi javrelor, sunteti vinovati ca s-a ajuns pana aici –ca o minoritate cu nimic mai “altfel” decat celelalte, exceptand numarul, a ajuns sa comande majoritatii! Sa speram ca cei ce vor veni la Guvernare, vor readuce totul la normalitate, asa cum se obisnuieste intr-un STAT NORMAL, conform principiilor UE).

Cu toate acestea, agentii maghiari sustinuti perpetuu de catre guvernul ungar, intretineau tensiunea din randul populatiei de etnie maghiara din Transilvania siBanat, prin dezinformare si vesti alarmiste, precum: “actiunea lor se va infaptui in luna martie 1939”.

Urmarind indeaproape evolutia starii de spirit a minoritatii maghiare, agentii Sigurantei raportau ca la 22 martie 1939, unele elemente maghiare din comuna Valea lui Mihai, sub influenta zvonurilor false raspandite cu prioritate in zona de frontiera, asteptau intrarea armatei ungare pe teritoriul Transilvaniei. Femeile aveau pregatite alimente pentru a primi pe “liberatori” si din panglici colorate pregateau tricolorul ungar (si astazi, visatorii unguricai mari poarta asemenea panglici!). In unele localitati, cu deosebire in cele unde populatia maghiara era mai numeroasa decat cea romana, de pe teritoriul Transilvaniei, elementele sovine tineau adunari, unde se intocmeau “liste negre” ce cuprindeau romani ce urmau a fi executati “dupa revizuire”, dar si unguri vinovati de “intelegere si colaborare” cu “porcii de romani” (ce-ar fi meritat jigodiile astea sa stea in fata unui pluton de executie –unde cu siguranta, s-ar fi comportat “eroic”. Si cei de astazi, IDEM!). Trebuie sa mentionez faptul ca multi dintre romanii si ungurii vizati de catre “justitiarii civilizatori” si-au gasit scaparea inRomania, fiind “informati” din timp de catre autoritatile romane! Altii insa, prea multi chiar, au platit cu viata indrazneala de a se considera…romani, dupa Dictat.

Cuprinse de delir, elemente fanatice au comis omoruri. Astfel, Szminy Ivan din comuna Hoteni a injunghiat 3 romani, dintre care unul era sergent de strada, iar altul caporal in armata romana (individul a fost arestat si bagat la “pastrare” in beciurile Jandarmeriei, asa cum merita, ceea ce demonstreaza ca pe atunci, STATUL ROMAN STIA CUM SA SE POARTE CU DOBITOCII. Astazi, provocatorii autonomisti care jignesc, agreseaza si ameninta romani, au “drepturi” –jalnica JUSTITIE ROMANAii apara si pe ei, precum face cu toti nenorocitii si zmecherii dinRomania. Poate ca daca i-ar baga la “rece” pentru multi ani, mintea aburita de idei autonomiste li s-ar racori definitiv. Unde esti tu Tepes-Doamne…!). S-au mai comis dealtfel, tentative de rebeliune, acte de ofensa a drapelului national (astazi, asa ceva se face pe fata, fara niciojenafata de debilele autoritati romane din Har-Cov si asa-zisul Tinut Secuiesc. Ba chiar drapelul unguresc si cel al asa-zisului tinut, flutura la loc de cinste pe unele dintre cladirile oficiale, de parca zona ar fi integrata de facto in ungurica!), acte de teroare asupra unor functionari romani (astazi, acestia sunt obligate la cererea expresa a UDMR, aprobata bineanteles de umilul nostru Parlament, sa invete limba maghiara. Masura nu se aplica reciproc si functionarilor maghiari, care nu sunt obligati sa invete limba romana. Cel mai bun exemplu este jigodia numita Csibi Barna, care abia ingaima ceva in romana dar era functionar al statului roman!!! Cum naiba a ajuns specimenul asta functionar si cine l-a tolerat acolo? Ca de obicei, pe autoritatile romane competente nu le intereseaza!), treceri frauduloase de frontiera, etc. Cu totii insa, autonomistii din pusta si cei de aici, au avut o mare surpriza pe 23 martie 1939!

Fanatismul lor a fost brusc curmat de vestea semnarii tratatului economic impus Romaniei de catreGermania(23 martie 1939), ceea ce a facut ca increderea conducatorilor si a unor intelectuali unguri din Transilvania siBanatin ajutorul german sa se transforme intr-o acuta si sensibila deprimare (saracii!) si descurajare, redata foarte elocvent intr-un raport al SSI: “agenti ai iredentei maghiare trec printr-o criza de incredere fata de puterea Ungariei si de sinceritatea ajutorului german. Acestia isi mascheaza neancrederea prin agitatii marunte, asteptand cu nerabdare o clarificare a situatiei care spera sa fie determinata tot de actiunea germano-italiana”.

De la Budapesta, SSI a primit informatia ca guvernul ungar era extrem de ingrijorat de faptul ca in regiunea secuiasca si a Tarnavelor se accentueaza tot mai mult tendinta spre o colaborare romano-ungara. Chiar si agentii Sigurantei semnalau aceasta stare de fapt, ei raportand ca “o parte din taranimea maghiara din Transilvania inclina spre parerea ca este preferabila situatia de minoritar, dar proprietar inRomania, decat cea de majoritar, dar deposedat de pamant in Ungaria. Acest curent castiga teren indeosebi in regiunile apropiate frontierei romano-maghiare, unde sterile din Ungaria ajung nedenaturate, evidentiindu-se ca guvernul din Budapesta nu intentioneaza introducerea unei reforme agrare favorabile taranimii, ci cauta sa apere prin toate mijloacele legale marea proprietate latifundiara”. Deci, cu alte cuvinte, daca n-ar fi existat Dictatul si implicarea Germaniei si a Italiei (cum vom vedea intr-un articol separat), Ungaria de una singura, cu toate sfortarile sale, ar fi obtinut doar degetul mijlociu! Nu degeaba erau ingrijorati, fiindca Ungaria nu era nici bogata ca sa-si permita pierderi financiare enorme si nici buricul pamantului ca sa castige prin forte proprii Transilvania si Banatul.

Disperati ca lucrurile nu merg in directia dorita, Guvernul de la Budapesta a dat ordin sa se initieze o campanie (aici, presa maghiara si-a adus contributia, cum vom vedea in cursul acestor articole) mincinoasa, prin care sa se transmita taranimii maghiare si nu numai, vestea ca vor satisface atat pretentiile latifundiarilor cat si cele ale agricultorilor unguri prin exproprierile ce ar urma a se face asupra proprietatilor romanesti.

Informatiile Biroului 2 provenite din anturajul Legatiei ungare din Bucuresti, au relevant faptul ca Budapesta a luat hotararea de a trimite din Ungaria in Transilvania un numar de “premilitari” in vederea “reanimarii spiritului nationalist ungar” (mda, le cam murise “spiritul” la gorobetii de aici!), deoarece se aflase despre manifestarile de apropiere intre taranii romani si cei unguri. Astfel, SSI a pus “ochii” in prima jumatate a anului 1940, pe trimisul Guvernului de la Budapesta in Transilvania, Hory Andras, a carui misiune speciala era de a studia situatia politica a Romaniei si comportarea nationalitatii maghiare in actiunea de sustinere a intereselor ungare. SSI l-a pasat pe gagiu, imediat cum a intrat inRomania, agentilor Sigurantei pentru “protectie”! Astfel, dupa ce a intrat in tara, Hory a luat contact cu Banffy Miklos, presedintele comunitatii nationale a maghiarilor din Romania, contele Teleky Adam, membru al Consiliului Superior al Frontului Renasterii Nationale pentru agricultura si munca, Szasz Paul, conducatorul Societatii Economice Maghiare din Transilvania si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale, contele Bethlen Gyorgy si Incsedy Jochsmann Edmund, fruntas ungur din Cluj.

Spionajul maghiar, desi avea ca principala misiune indeplinirea pretentiilor revizioniste, se ocupa si cu pregatirea actiunii militare impotriva Romaniei –actiune de care MStM al Armatei Romane, Biroul 2 si SSI erau la curent. Budapesta, conform informatiilor detinute de catre Serviciile romanesti, a solicitat in repetate randuri legatiei sale din Bucuresti “sa comunice cat mai detaliat observatiile facute in garile si depozitele CFR, in legatura cu concentrarile militare romane”. Indeplinind cu sarguinta ordinele primate, atasatul militar ungar a comunicat “date certe” referitoare la situatia cadrelor din armata romana, ca, dupa parerea lui, “efectivul pilotilor romani de aviatie nu corespundea cerintelor de razboi si ca elementele in curs de instruire nu erau inzestrate cu aptitudinile necesare pentru a putea completa lipsurile. Aviatia ungara este net superioara celei romane!”. Gagiu n-a stiut insa ca “datele certe” i-au fost furnizate cu mare “bunavointa” de catre Biroul 2 prin agentii sai, dandu-i exact ceea ce el dorea sa auda! Realitatea era insa alta! Pilotii romani erau bine instruiti, chiar daca dotarea nu era la un nivel inalt si suficient. Aviatia romana nu era deloc inferioara celei maghiare!

Mai mult decat atat, din rapoartele informative ale Serviciilor romanesti, se desprinde idea ca informatiile cu caracter politic, economic, militar si social-cultural, prezentau interes numai daca erau apte sa contribuie la realizarea telurilor revizionismului maghiar. Spre a ne edifica asupra intentiilor maghiare, in continuare vom vedea cateva exemple de spionaj in care actorii principali sunt unguri, iar spectatorii…SSI, Biroul 2 si Siguranta.

In a doua jumatate a anului 1939, conducatorilor nationalitatii ungare li s-a cerut o situatie statistica si explicativa a institutiilor maghiare ce urmau sa fie studiate in vederea initierii unor masuri de reorganizare a lor pentru a le face apte intensificarii actiunii revizioniste sub patronajul legatiei de la Bucuresti. In aceeasi perioada, agentii legatiei comunicau ca germanii din Transilvania manifestau ‘o atitudine ostila tot mai categorica fata de unguri”. De asemenea, s-a cerut intocmirea unei liste a tuturor ungurilor angajati la uzinele electrice si de apa din Transilvania. Se preciza ca lista era necesara in vederea actiunii de sabotare ce se va intreprinde in cazul unui conflict romano-ungar.

 

WW  

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (5)

Standard

Asociatia generala a tiraliorilor unguri, a luat fiinta odata cu organizatia Vanatorii Turanici in anul 1932, pentru a se asigura pregatirea postmilitara camuflata sub regimul impus de clauzele militare ale tratatului de pace de la Trianon.

Spre deosebire de organizatia Vanatorii Turanici careia, dupa organizarea armatei regulate ungare, i s-a rezervat o misiune mai mult politica, Asociatia Tiraliorilor si-a pastrat caracterul militar, intrucat Legea nr.11/1939 privind organizarea armatei maghiare prevedea, pe langa pregatirea premilitara si serviciul militar propriu-zis, si a treia categorie de serviciu obligatoriu si anume: pregatirea postmilitara.

Pentru ca in timp de pace oamenii sa nu simta povara instructiei postmilitare si pentru ca armata sa fie degajata de mentinerea pregatirii contingentelor vechi, legea a lasat aceasta sarcina in seama asociatiei semioficiale a tiraliorilor oferind, in acelasi timp, si propagandei revizioniste un prilej excellent de stimulare a spiritului razboinic si dezvoltarea dorintei cetatenilor de a se perfectiona in manuirea armelor.

Conform informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2, organizatiile tiraliorilor, ca forma de organizare, erau asemanatoare militiilor teritoriale elvetiene. Efectivele lor se compuneau din rezervistii localnici pana la varsta de 60 de ani si erau incadrate cu ofiteri si subofiteri de rezerva, multi dintre acestia provenind din fostele cadre de informatii ale serviciilor secrete.

Din punct de vedere al organizarii, conducerea centrala de la Budapesta avea in subordine zece circumscriptii regionale, care la randul lor aveau organizatiile judetene formate din organizatii orasenesti, de plasa si comunale din cuprinsul judetului respectiv.

Asa cum a stabilit SSI (care alaturi de Biroul 2, n-a abandonat niciodata teritoriul vremelnic ocupat al Transilvaniei), organizatia tiraliorilor, ca si celelalte organizatii paramilitare descrise in articolele anterioare, era deosebit de activa in regiunile anexate, cu deosebire in Transilvania.

In mod oficial, misiunea tiraliorilor consta in “mentinerea solidaritatii nationale”, cultivarea spiritului sportiv si educarea in disciplina militara a natiunii ungare, in vederea refacerii “Ungariei Mari”. Bineanteles, gagii nu s-au intrebat niciodata, care Ungarie Mare!? Dar astazi, organizatiile maghiare ce sustin sus si tare ca “apara natiunea” contestand de zor Trianon-ul, dorind acelasi lucru ca si “inaintasii lor gloriosi si vitezi”, refacerea unguricai “dodohoate”, or fi doar simpli aiuriti care latra dar nu musca? Sau poate ca musca avand pregatire militara si “sponsori ciudati” –sa zicem asa! Eu le-as recomanda javrelor astea sa stea in banca lor continuand sa viseze SF, fiindca Romania are posibilitatea, daca este cazul si doreste, sa v-a scoata dintii oricand (si aici ma refer inclusiv la Garda Secuiasca care face antrenamente prin Har-Cov, conform unor surse, disimuland totul in “antrenament pentru supravietuire si recunoastere montana”. Hm, daca-i asa, chiar va mananca undeva cretinilor autonomisti?).

Conform acestui program, organizatia generala a tiraliorilor unguri desfasura o activitate propagandistica de solidarizare a natiunii ungare si o activitate de mentinere a antrenamentului “sportiv” al membrilor sai, prin sedinte saptamanale de…instructie militara.

Serviciile romanesti au stabilit cu certitudine, aspectul “muncii de civilizare” depuse de catre aceasta organizatie in regiunile anexate. Astfel, pe langa atributia de reamprospatare a instructiei militare a membrilor, asociatiile din partea nord-vestica a Transilvaniei au mai avut si urmatoarele atributii: de a obisnui cu comanda in limba ungara cele 22 de contingente care satisfacusera serviciul militar in Romania, de a face educatie sovina populatiei ungare transilvanene si de a forma si instrui atat militareste cat si moraliceste intreaga populatie ungureasca din partea nord-vestica a Transilvaniei in scopul de a tine in frau pe romanii transilvaneni in cazul unor agresiuni unguresti impotriva Romaniei, si de a da ajutor efectiv armatei ungare in lupta cu armata romana, in cazul cand aceasta s-ar desfasura pe teritoriul romanesc (interesant este faptul ca aceste organizatii, au fost rapid anihilate de catre Armata Romana si nu numai, atunci cand s-a trecut la eliberarea partii ocupate din Transilvania. Si asta fiindca LE CUNOSTEAU prea bine, ele neavand nicio importanta din punct de vedere militar –dar au avut o mare contributie la pogromul anti-romanesc!). In acest scop, toti ungurii valizi erau inglobati in organizatie (cu sau fara voia lor) si obligati sa participle la sedintele de instructie militara. Pai astazi, asemenea “sedinte obligatorii pentru cei ce tin cu natiune ungara”, bineanteles, culturale si de evocare “a istoriei”, se desfasoara regulat la unele dintre primariile unde unde “edili sefi” sunt etnici maghiari –cu deosebire in preajma datei de 15 martie. Ziua Nationala a Romaniei este in general cvasi-inexistenta si lipsita de importanta pentru acesti marunti slujbasi ai statului roman, si ma intreb, oare de ce? Au fost numeroase cazuri cand acestia au refuzat arborarea drapelului national, ba chiar au invocat diverse motive pentru a nu organiza si participa la festivitatile dedicate zilei de 1 Decembrie. Mai are rost sa ne surprinda cu faptele lor, lichelele alea de functionari de prin primarii, cand ilustrul europarlamentar roman, popa Tokes, a facut afirmatii absolut jignitoare pentru noi: “1 Decembrie este o zi de doliu pentru natiunea ungara”!? Asa javra autonomista, v-a supara rau MAREA UNIRE? Cu supararea ramaneti, jigodiilor!

Toti membrii, indiferent de arma din care facusera parte in armata, faceau instructia infanteriei, cu arme de infanterie (pusti, pistoale, pusti mitraliere, mitraliere si grenade). Instructia se facea de doua ori pe saptamana sub conducerea unor ofiteri de rezerva. In comunele din apropierea frontierei, armamentul si munitia se pastrau asupra oamenilor, iar in localitatile din interior acestea se depozitau la postul de jandarmi, scoala primara (pai cum nu, doar era vorba despre “educatie si civilizare” in stil unguresc!) sau la primarie, conditia esentiala fiind ca depozitul sa aiba pozitie centrala in comuna, de unde toti membrii sa se poata inarma in timpul cel mai scurt. Majoritatea organizatiilor orasenesti aveau sedii si poligoane de trageri proprii, unde se pastrau munitia si armamentul.

Biroul 2 al MStM al Armatei Romane, avea informatii valoroase cu privire la colaborarea tiraliorilor cu armata regulata maghiara. In cursul aplicatiilor tactice cu dubla actiune a batalionului 32 Vanatori de Frontiera maghiar, ce a avut loc in regiunea Ghimes-Gheorghieni in vara anului 1942, au luat parte si unitatile de tiraliori.

La Cluj, SSI depistase organizatia regionala X, avand ca sef pe baronul Atzel Ede. Avea in subordine asociatiile judetene: Cluj, Ciuc, Mures, Odorhei, Somes si Trei Scaune. Acest baronas, cunoscut ca fiind un mare bataus si scandalagiu, sovinist pana in varful firului de par, de loc din Aiud, reusise sa fuga in Ungaria in octombrie 1940, dupa ce fusese cercetat de Tribunalul Militar din Sibiu in urma unor scandaluri provocate imediat dupa Dictatul de la Viena. O lichea cu alte cuvinte, care chiar daca a scapat de LEGEA ROMANA, n-a scapat de “ochiul” SSI, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza!

Baronasul cu pricina, era in relatii de prietenie cu ministrul Ungariei la Bucuresti, Bardossy. Dupa ce Bardossy a devenit prim-ministru, a acordat o atentie deosebita baronului Atzel. Acesta, pozand in “martir al prigoanei romanesti” (aha, deci chestia cu “prigoana” nu-i deloc o noutate. Deci, cretinilor autonomisti pe criterii etnice de astazi, NU SUNTETI DELOC ORIGINALI, javrelor!), a propagate ura impotriva romanilor si a elaborat un vast program de exterminare a elementului romanesc, din partea anexata a Transilvaniei si de compromitere a conducatorilor Romaniei (deci, “nobelul ungur” poate fi incadrat cu usurinta la categoria “criminali” fara a se face astfel, nici o “nedreptate istorica”!). Acest “program”, ce a ajuns rapid si pe mana SSI, a fost redactat sub forma de memoriu, fiind inaintat guvernului Teleky care i-a dat mana libera in executarea lui, punand la dispozitia lui Atzel fonduri insemnate (se pare ca de frica trupelor romane care se apropiau de Budapesta, “viteazul” baronas Atzel, ar fi reusit sa ajunga in SUA ca “refugiat”, de unde in anii ce-au urmat si-a continuat latratul sovinist). Guvernul Bardossy a sustinut si mai mult actiunea lui Atzel, recomandandu-l in atentia autoritatilor administrative si inzestrandu-l astfel cu puteri discretionare in prigoana contra romanilor.

Iata ce cuprindea “programul” lui Atzel Ede, insusit cu mare larghete si bunavointa de catre guvernul ungar; program pe care SSI a pus rapid mana, fara niciojena:

-expulzarea din Transilvania a romanilor “indezirabili”, in special a conducatorilor si a fruntasilor (exista voci care sustin ca si astazi in Har-Cov se fac presiuni asupra romanilor sa plece de pe “pamantul Ungariei Mari. Coincidente? N-as prea crede, dar ce fac in acest sens autoritatile romane? Se fac ca nu vad ori nu le intereseaza, sau chiar tin situatia sub control? Sa speram ca sunt doar zvonuri, desi antecedente unguresti iata ca avem!);

-pauperizarea elementului romanesc prin retragerea brevetelor industriale si comerciale, apoi prin boicotarea totala in angajari si cumparaturi, fiscalitate excesiva, etc (obligatia functionarilor romani din Har-Cov de a cunoaste limba maghiara, in conditiile in care limba oficiala este cea romana, unde s-ar putea incadra?);

-mobilizarea fruntasilor romani si, in general, intrebuintarea cat mai mare a romanilor pe fronturile de lupta (poate ca de fapt recunosteau ca soldatul roman era net superior celui maghiar… Astazi cu siguranta asa este, dar atunci era de fapt GENOCID ETNIC! Deci, genocid vi se potriveste VOUA celor ce sustineti “autonomiert”, asa ca nu mai lalaiti ca sunteti “oropsiti” de romani –uitati-va in trecut si vedeti daca va plac faptele “inaintasilor vostrii”, la fel de tampiti ca si voi. Hai sictir, javrelor!);

-colonizarea de unguri pentru a dispersa masa de romani si plasarea de agenti unguri in comunele romanesti (pai cum, doar stiau cum este cu “colonizarea”! EI au fost “mari colonizatori si aducatori de progres”, inca de pe timpul lui Atilla Hunul);

-sicanarea sub diferite forme a romanilor in scopul de a-i determina sa plece de bunavoie inRomania(mda, cam suna cunoscut!);

-raspandirea de fotomontaje si scrisori defaimatoare despreRomania(se pare ca astazi roata s-a cam intors! Ungaria si-o cam ia de la UE, desi se considera “cotoi” de rasa –multi dintre noi admiram maretele realizari si nivelul de trai de acolo- cand de fapt nu este decat o mata bleaga si naparlita pe deasupra, fara sprijinul Germaniei si Austriei, dar cu vise de “marire”);

-compromiterea principalilor fruntasi ai vietii publice romanesti (astazi actioneaza mai subtil, fiindca s-au desteptat, punandu-si reprezentantii in Guvern) prin publicarea de scrisori si “acte oficiale” plasmuite si a unor reportaje senzationale, calomnioase, sub forma unor declaratii demascatoare ale fostilor servitori secui si unguri in serviciul personalitatilor marcante ale vietii publice romanesti, precum si prin agitarea afacerilor scandaloase petrecute in Romania;

-lansarea de stiri despre inrautatirea situatiei din Romania si confectionarea unor scrisori menite sa duca la demoralizarea elementului romanesc din partea de Nord a Transilvaniei (astazi sustin exact contrariul, ca EI o duc rau in Romania din cauza “railor” de romani. S-o fi intors roata? Nu, cu siguranta, ABERATII ale unor minti bolnave de “autonomiert”!).

Sub conducerea baronului Atzel si prin membrii organizatiilor de tiraliori, se executa cea mai “constiincioasa” activitate de deznationalizare si prigoana a romanilor. Mai mult decat atat, faimosul “Institut de cercetari rasiale”, menit sa determine emigrarea in masa a romanilor din partea anexata a Transilvaniei, este opera acestor organizatii (despre acest “institut cultural cu rol civilizator” –de inspiratie germana-de ce nu vorbesc autonomistii, ori cateii aia care urla din Budapesta? N-ar da bine in ochii comunitatii internationale?).

Asociatia “Divizia Secuiasca” cuprindea ofiterii si trupa fostei divizii secuiesti care, in anii 1918-1919, a luptat sub comanda generalului Kratochwill Karoly contra armatei romane din Transilvania si de la Tisa (armata romana i-a perit bine, ca urmare au ramas bietii oameni cu frustrari. Saracii, visau numai razbunare dar n-au avut parte de ea!). Presedintele asociatiei era insusi generalul Kratochwill Karoly, iar programul ei prevedea:

-lupta pentru anexarea Transilvaniei;

-pastrarea amintirii rezistentei maghiare fata de “ocupatia” romaneasca prin imortalizarea actelor de arme ale “Diviziei secuiesti” (alta adunatura de vitezi si astia!!!);

-protejarea fostilor combatanti ai unitatii, membri ai asociatiei.

Asociatia avea conform datelor SSI si Sigurantei, un numar de 298 membri legitimati; in marea lor majoritate incadrati in organizatia Cluj.

Avand un numar redus de membri, activitatea paramilitara a acestei asociatii se facea in cadrul asociatiei tiraliorilor Wesselenyi din Cluj. Membrii sai formau compania 1 “Divizia secuiasca” a tiraliorilor din Cluj. In acest scop, sala de tir din strada Dorobantilor 12, statea la dispozitia Asociatiei “Divizia secuiasca” in fiecare miercuri.

Divizia secuiasca de frontiera, era una dintre cele mai puternice formatiuni paramilitare organizata militareste si dotata din timp cu armament si materiale de razboi.

Aceasta “Divizie” era chemata sa asigure utilizarea in timp de razboi a tuturor secuilor si ungurilor valizi aflati in secuime si care nu erau mobilizabili in unitatile armatei ungare. Ea a fost infiintata sub egida comandamentului ungar cu scopul de a contribui la o actiune locala independenta a trupelor din regiunea secuiasca, in ipoteza ca acestea ar fi isolate de restul fortelor ungare, prin reducerea gatuirii de la Sarmasel-Vatra Dornei.

Teritoriul pe care ‘Divizia secuiasca de frontiera” isi desfasura activitatea cuprindea patru judete, conform datelor Serviciilor romanesti: Mures, Ciuc, Trei Scaune si Odorhei. In structura organizatorica a “Diviziei” intrau: Comandamentul cu un stat major la Targu-Mures (interesant! Astazi, acolo se afla cei mai buni soldati pe care ii are Armata Romana, elita elitelor, Brigada 6 Operatii Speciale “Mihai Viteazul”. Coincidenta? Eu zic ca nu, chiar daca multor gugustiuci autonomisti maghiari nu le place asta. Armata Romana le place- nu le place, dar Mihai Viteazul cu siguranta, NU! Hai sictir si degetul mijlociu!) si patru regimente de garda secuiasca (papitoii astia exista si astazi! Sunt “expusi” la toate festivitatile maghiare din Har-Cov, imbracati in uniforma de husar honved. Mda, “recuperarea” trecutului, ce altceva!).

Comandantii de regimente si batalioane erau ofiteri activi, iar comandantii de companii erau recrutati din ofiterii de rezerva localnici.

Chemarile se faceau prin comandamentele premilitare de la comandamentul diviziilor usoare, in ordinul de chemare fiind specificata si functia pe care cel chemat urma sa o indeplineasca in cadrul unitatilor “Diviziei”.

Pentru pregatirea oamenilor, in cursul lunii noiembrie 1942, a fost infiintat la Sovata un Centru de instructie (monitorizat strict de catre Biroul 2, care avea o evidenta completa a tot ceea ce “misca” acolo, avand proprii agenti la “instruire”, asa cum vom vedea in randurile urmatoare) unde au fost concentrate in serii de cate 2000 de ofiteri, subofiteri si trupa pentru o perioada de 21 de zile. Centrul de instructie era format din cadre active de infanterie si artilerie detasate de la unitatile militare din regiune. Pana in luna ianuarie 1943, in acest centru de instructie au fost instruite trei serii de cate 2000 de secui. Dupa terminarea perioadei de instructie, oamenii erau lasati la vatra in localitatea de origine. Armamentul si munitia subunitatilor din diverse localitati erau pastrate la posturile de jandarmi din comune, iar pentru batalioanele volante la sediile acestora.

Interesanta si utila in “vizualizarea” situatiei, este urmatoarea telegrama a lui Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la Bucuresti, “cunoscuta” de catre Biroul 2, adresata conducerii naziste de la Berlin, ce cuprindea ingrijorarile MStM al Armatei Romane, cu privire la actiunile agentilor organizatiilor iredentiste din Ungaria, infiltrati in Transilvania in vederea activizarii nucleelor formate acolo, din august 1940: “S-au descoperit in Ardeal, la 14/15 august, organizatii teroriste ungare sub conducerea unor ofiteri activi. S-au confiscat depozite mari de explozivi. Seful, un maior ungur, a DISPARUT…Marele Stat Major al Armatei Romane este foarte ingrijorat de situatie si vede mentinerea pacii, numai dacaGermaniatempereaza imediat Ungaria”. Era oare Armata Romana pregatita sa dea o riposta ferma in caz de agresiune militara maghiara? Cu siguranta, DA!

Si daca tot ne-am “apropiat” de Germania, iata ce comunica la Berlin reprezentantul acesteia la Bucuresti, Fabricius, printr-o telegrama din august 1940, ce cuprindea concluziile unor experti sasi din Transilvania, legate de pretentiile teritoriale ale Ungariei fata de Romania: “Sub aspect istoric, expertii germani consultati au opinat ca, pana in anul 1868, Transilvania a fost independenta din punct de vedere statal, sub suprematie schimbatoare; de la Principele Eugen, sub monarhie habsburgica. Abia in 1868, sub presiunea constrangerii politice interne, Transilvania a fost incorporata monarhiei statului ungar si maghiarizata sistematic. Deci, Ungaria a stapanit Transilvania numai in mod trecator timp de 50 de ani”. Deci, papagalilor autonomisti, cum ramane cu Ungaria Mare? Va plac aceste randuri?

Continuam a lectura intregul raport al lui Fabricius, fiindca din punct de vedere etnic, expertii sasi consultati, au constatat ceea ce dealtfel constatasera si conducatorii unguri inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si anume ca elementul romanesc din Transilvania era cu mult mai numeros decat cel maghiar.

Biologic, constatau acesti experti, “poporul roman este…in crestere. Taranimea este sanatoasa si bogata in copiii. Poporul ungar stagneaza de secole. Statul ungar se mentine biologic numai prin absorbirea permanenta si maghiarizarea a tot felul de natiuni straine”. Interesant, fiindca astazi, maghiarizarea fortata a secuilor si tiganilor, seamana a “absorbire”!

Economic, conchideau expertii sasi mentionati de catre Fabricius, “Transilvania formeaza din timpuri stravechi un spatiu economic unitar, care in cazul satisfacerii pretentiilor maximale maghiare ar fi taiat. In special ar fi separate una de alta regiunea industriala de cea agrara si cu aceasta ar pierde reciproc teritoriile de desfacere, iar din punct de vedere al germanilor etnici, indeplinirea revendicarilor maximale maghiare ar rupe grupul etnic german din Transilvania si ar taia pe germanii de la nord de Valea Tarnavei, in numar de 61000, de ceilalti 192000”. Extrem de elocvent studiul expertilor sasi, ca nici nu mai are nevoie de vreun comentariu. Erau acestia niste tampiti? Cu siguranta, NU! Tampiti sunt doar cei ce nu vor sa vada REALITATEA…Dar, sa revenim la “Divizia secuiasca de frontiera”!

Instructia se continua sub conducerea ofiterilor si subofiterilor activi, in localitatile unde existau unitati militare si sub conducerea jandarmilor in localitatile in care nu existau unitati militare. Instructia pe plutoane se facea de doua ori pe saptamana. O data pe luna se faceau aplicatii si trageri de razboi pe companii sau batalioane.

Efectivele ce urmau sa fie pregatite in conditiile aratate se apreciau de catre Biroul 2, la circa 20000 de oameni –o armata in toata regula!

Desi am enumerate numeroase “organizatii de binefacere maghiare”, acestea au fost mult mai numeroase, dar de mai mica amploare. Spre exemplu, Siguranta depistase in Transilvania o gramada de organizatii mici, unele chiar “de familie”, cu cativa membri, ce urmareau pregatirea conditiilor necesare organizarii succesului trupelor ungare care ar fi patruns pe teritoriul Romaniei.

Desi, eficienta militara a tuturor acestor organizatii maghiare a fost indoielnica, ele au avut intotdeauna girul serviciilor de informatii maghiare. Despre “eficienta” si actiunile acestora inRomania, vom vorbi in articolele urmatoare.

Nu pot incheia insa acest capitol, fara a releva un fragment din conferinta de “educatie patriotica” tinuta in a doua jumatate a anului 1942 in fata premilitarilor din toate universitatile si scolile superioare ungare: “Pentru noi ungurii, nu exista o problema minoritara. Este adevarat ca inspre marginile patriei noastre milenare, in prezent exista infiltratii puternice de nationalitati, pe care noi insa nu suntem obligate sa le toleram intre hotarele patriei decat in cazul cand se vor contopi in sanul natiunii dominante (astazi, o numim INTOLERANTA ETNICA!).

Noua conceptie de stat ungara urmareste crearea unui stat unguresc cu o natiune ungara unitara de 20 milioane de unguri curati (PURIFICARE ETNICA, in termenii de astazi!). Realizarea acestui stat ungar nu poate fi impiedicata de nimeni. Totul este pus la punct si studiat in amanunt de catre conducatorii si savantii unguri ( “Institutul de cercetari rasiale” –se ocupa cu asemenea “cercetari”). Nationalitatile conlocuitoare care nu vor sa se contopeasca in marea masa ungureasca vor fi expatriate (“mare” intr-adevar!). In locul lor vom aduce pe toti fratii nostrii de sange aflati inAmericasi in celelalte tari straine (bietii idioti, visau frumos!). De asemenea, vom readuce in patrie si semintiile ungare din Ucraina si dinAsia(deci, recunosteau ca sunt la origine…migratori dinAsia! Insa, este adevarat ca fratii din Ucraina s-au intors in patria-muma, “calarind” tancurile Armatei Rosii!). Schimbul de populatie pe care il vom face, apartine principiilor care vor dirija noua oranduire europeana (astazi, jigodiile autonomiste or fi aflate ca atat Ungaria cat siRomania, sunt state membre UE? Ma indoiesc!), astfel ca in noua patrie ungara, care isi va reocupa toate frontierele vechi ale Carpatilor (de tot rasul!), nu va mai exista decat o natiune mare, puternica si fericita, care va avea prin forta ei de 20 de milioane rolul hotarator in aceasta parte a Europei” (cat de “mare” si cat de “fericita” este astazi natiunea ungara, judecati dumneavoastra. Eu oricum, nu ma bucur deloc de situatia lor, ca si a noastra dealtfel!). Deocamdata punct!

 

WW

 

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (4)

Standard

  

Activitatea “Garzii zdrentarosilor” in Transilvania a variat ca intensitate in functie de versiunile care circulau cu privire la revizuirea tratatului de pace de la Trianon. Fac o paranteza pentru a spune ceva edificator despre “zdrentarosii” astia: ei au fost folositi si la reprimarea revoltei sarbilor din Bacica (ianuarie 1942); cea mai mare parte a cruzimilor fata de populatia civila nevinovata –cum dealtfel vor actiona si in Transilvania- au fost savarsite de catre un detasament sub conducerea inspectorului de politie Scheibold Imre (reprezentant al statului maghiar, civilizator pe deasupra! El a fost ferit de orice urmarire penala, la fel ca multi altii…).

In prima jumatate a anului 1939, cand revizuirea era considerata si prezentata de oficinele maghiare ca iminenta, Serviciile romanesti, la care s-a adaugat Siguranta, au aflat ca “Rongyos Garda” (Garda in zdrenta, pe magyarorszag) prin diverse “promisiuni” instiga pe tinerii unguri din Transilvania sa se inroleze in randurile ei pentru a se pregati in vederea anexarii Transilvaniei la Ungaria (parca si astazi, au fost cazuri cand partidele maghiare au sfatuit etnicii unguri la nesupunere fata de statul roman. Bineanteles, o coincidenta cu actiunile din trecut, ce altceva!).

Obiectivele acestei organizatii in Transilvania constau in: atacarea trupelor regulate ale Armatei Romane (declararea de catre anumite foruri maghiare in frunte cu popa Tokes, a Armatei Romane din Har-Cov, ca fiind “trupe de ocupatie”, suna a ce!?), atentate impotriva personalitatilor oficiale, organizarea de formatiuni paramilitare si spionaj in favoarea Ungariei.

Prin folosirea de promisiuni, unii tineri unguri din comunele: Salacea, Valea lui Mihai, Andrid si Chincius, au fost determinati sa treaca in Ungaria pentru a fi instruiti in vederea indeplinirii unor actiuni ca cele la care ne-am referit mai sus.

In cursul lunii iulie 1939, SSI si Biroul 2, au aflat ca la Budapesta, organizatia “Garda zdrentarosilor” (asta inseamna ca monitorizau indeaproape “zdrentele” astea!) a tinut o sedinta secreta in cadrul careia s-a luat hotararea de a se declansa o actiune contra Romaniei. Agentii romani din Ungaria au informat ca organizatia dispunea de trei unitati cu efective de cate 400 de oameni, ce aveau misiunea de a face, cand se va indica, incursiuni in trei puncte diferite ale teritoriului Romaniei, precum si faptul ca toti dezertorii de origina ungara, din armata romana trecuti in Ungaria, erau obligati sa se inroleze in “Garda zdrentarosilor” unde urmau scoala terorismului, diversiunii si a spionajului.

De asemenea, s-a mai aflat ca unii muncitori, intelectuali si studenti unguri originari din Transilvania care se aflau la Budapesta, erau organizati in centre ce purtau denumirea regiunii sau orasului de origine. Potrivit informatiilor SSI, la Bekescsaba se infiintase chiar un detasament special al “zdrentelor”, format exclusiv numai din etnici maghiari proveniti dinRomania! Extrem de eficiente Serviciile romanesti, nu credeti? In jocul “inteligentelor” ce se desfasoara pe Frontul Nevazut, castiga intotdeauna cel care nu lasa nimic la voia intamplarii –orice informatie, cat de mica, trebuie verificata, coroborata cu altele din alte surse, analizata, etc, pana cand intregul puzzle este asamblat. Ceea ce Serviciile romanesti au facut, nu-i putin lucru, iar efortul uman, material si financiar, a fost cu siguranta urias! BRAVO, CINSTE LOR!

La 14 octombrie 1939, SIGURANTA –serviciul secret intern al Romaniei, au descoperit si anihilat rapid si fara nicio jena, dupa o monitorizare stricta si de lunga durata, o organizatie terorista in care erau implicate 172 de persoane. 172 de persoane! Insa, in urma demersurilor facute de guvernul roman, s-a realizat o intelegere cu guvernul ungar, care si-a ASUMAT OBLIGATIA de a nu mai persevera in actiuni menite sa inaspreasca relatiile dintre cele doua tari. Diplomatie, bunavointa ori avertisment din partea statului roman, D-zeu stie! Insa cu siguranta, printre cei “intorsi” in Ungaria, s-au aflat si…reprezentanti ai SSI si Biroului 2; si vom vedea asta in randurile ce urmeaza, fiindca ulterior volumul de informatii si efectul actiunilor Serviciilor romanesti, a crescut simtitor.

Desi Guvernul roman si-a indeplinit obligatiile luate, renuntand chiar la trimiterea in judecata a celor vinovati -si prin asta, la un scandal diplomatic iminent –de comiterea unor actiuni indreptate impotriva statului roman si permitand trecerea unora dintre ei in Ungaria (multi dintre EI nu s-au mai intors niciodata, disparand definitiv “din peisaj”. Se stie cu certitudine ca Siguranta avea niste beciuri racoroase, clasa I, precum si metode de a purta discutii “amicale” cu toti “prietenii”. Or fi trecut pe acolo si “zdrentele”? Cu siguranta, DA! Ca agentii SSI si Biroului 2 manuiau foarte bine pistolul, avand predilectie pentru un glont in cap si unul in inima, crescand aportul de plumb din organismul tuturor celor considerati “periculosi”, iarasi se stie cu siguranta. Si daca chiar au facut asta, a fost BINE, fiindca si ceilalti faceau la fel cu agentii romani prinsi!).

Cu toata aceasta manifestare de bunavointa (parca astazi, autoritatile romane tot “binevoitoare” au ramas cu JAVRELE AUTONOMISTE de aici si din Ungaria. Au, scuze, era vorba de “spirit eoropiean”, dupa cum spune Tokes, binefacatorul “bietei natiuni ungare”!) din partea Romaniei, guvernul ungar nu si-a respectat angajamentele luate, continuand cu si mai multa vigoare sa agite in toate chipurile, ideia fixa a anexarii Transilvaniei. Si asta in conditiile in care si Berlinul ii “sfatuise” sa pastreze deocamdata, linistea in aceasta zona geografica, avand interesele sale. Fac o paranteza, pentru a vedea mai bine acest “aspect”, prin prisma informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2, fiindca cu relatia maghiaro-germana ne vom intalni pe tot parcursul acestor articole (Ungaria bazandu-se foarte mult pe ajutorul si sustinerea Germaniei, in realizarea planurilor sale. Vreo noutate astazi? Cu siguranta, NU!).

La inceputul anului 1939, la MStM al Armatei Romane s-a primit o sinteza a celor mai importante date si informatii obtinute de catre Biroul 2 si SSI, privitoare la caracterul si evolutia expansiunii germane in sud-estul Europei, in care era inclusa si o analiza obiectiva asupra situatiei Romaniei. Aceste informatii a caror sinteza a necesitat luni de munca, fiindca volumul lor era mare, dar si datorita faptului ca “sursele” trebuiau mascate si protejate, au ajuns si pe masa Guvernului de atunci, evidentiindu-se in mod clar, deteriorarea situatiei internationale a tarii. Printre actorii principali se numarau,Germaniasi Ungaria!

In aceasta sinteza se stipulau urmatoarele: “Dupa parerea germana,Romaniaincomplet inarmata astazi, va capitula usor in fata unui puternic atac dat prin surprindere de catre armata maghiara, sustinuta de cea germana.Romania, cu bogatele sale resurse in produse agricole, petrol si vite, va constitui cea mai buna, sigura si imediata baza de aprovizionare spre continuarea expansiunii germane spre est sau spre sud”. Ce tara se afla spre est si sud-est? URSS! Stiau oare Serviciile romanesti ceva in legatura cu intentiile germane de a ataca in viitor, URSS? Posibil, fiindca iata ce se spune in continuare in aceasta sinteza din anul 1939: “Cea mai probabila intentiune a Germaniei, in acest an, este sa realizeze etapa cea mai usoara si mai sigura, adica penetratiunea spre sud-est prin Romania, spre a stapani gurile Dunarii, a-si amenaja o larga baza de operatii (strategica si economica), pentru ca sa poata trece apoi la ultima si cea mai grea etapa in expansiunea sa spre sud si sud-est” (cu alte cuvinte, URSS!).

Concluzia la care ajunsesera Serviciile romanesti era cea ADEVARATA si REALA, desi dureroasa pentru evolutia ulterioara a Romaniei. Iata care era aceasta:

-Ungaria, sprijinita de catre Germania in revendicarile ei revizioniste, va accepta ca aliat tutela germana, sperand sa obtina rapid si usor, tot ceea ce doreste de la Romania;

-Romania, chiar daca se va opune militar agresiunii maghiare, sprijinita de catreGermania, nu va putea face prea multe in fata puterii militare a acesteia din urma;

-Germania, in cazul unui ajutor militar acordat Ungariei, avea nevoie pentru invingerea Romaniei de aproximativ 20 de divizii de infanterie, diviziile motorizate si o importanta parte din aviatia sa, deoarece superioritatea tehnica era covarsitoare (guvernantii nostri, n-au invatat nici astazi ca o Armata fara tehnica este vai de ea, iar profesionalismul acesteia, oricat de ridicat ar fi, nu poate sustine lipsa armamentului si a tehnicii moderne. Cretini!);

-Romania, odata intrata sub dependenta Germaniei, constituie prin bogatiile sale (cereale, minereuri si petrol), baza de operatii strategico-economica, in vederea desfasurarii sigure a expansiunii spre Est si Sud. Ca evolutia ulterioara a situatiei Romaniei le-a dat dreptate analistilor serviciilor secrete romanesti, nu mai incape nicio indoiala!

Ca dovada a faptului ca Ungaria a “trisat” profund in relatia cu Romania, incalcand fara niciun scrupul orice intelegere, sta faptul ca in perioada ianuarie-august 1940, Siguranta romana a identificat si anihilat in Transilvania, urmatoarele organizatii iredentiste maghiare:

-organizatia terorista din Bocicoiul Mare (Maramures), in care erau implicate 11, in care erau implicate 11 persoane;

-organizatia terorista Oasul Nou, in care erau implicate 9 persoane;

-organizatia terorista din comuna Valea lui Mihai, in care erau implicate 10 persoane;

-organizatia terorista din comuna Adried, in care erau implicate 16 persoane;

-cea mai “stufoasa” captura de gusteri autonomisti si iredentisti maghiari, a avut loc in august 1940, cand la Oradea a fost descoperita si anihilata o organizatie terorista ce avea ramificatii la Huedin, Sibiu, Bistrita, Targul-Secuiesc, etc. Asupra nucleului de laOradea(cel principal) au fost gasite materiale explozive (calupuri de dinamita, capse, fitil, carligele necesare fixarii acestui material). Deci, se pregatisera “baietii Ungariei Mari” dar si-au luat-o de la “baietii cu ochi albastri” de la noi!

Trecandu-se la arestarea si cercetarea membrilor componenti ai nucleului de la Oradea, s-a stabilit cu certitudine ca pentru organizarea actiunii teroriste in Romania, fusesera folositi membri din organizatia “Garda zdrentarosilor” trimisi din Ungaria, folosind ca acoperire pasapoarte emise de autoritatile ungare, dar nu pe numele real al persoanei respective ci pe unul de imprumut (ca Serviciile romanesti ii cunoasteau in “profunzime” esteCERT, si veti vedea asta in randurile ce urmeaza!).

Cu privire la modul in care se facea instruirea membrilor “Garzii zdrentarosilor” care urmau sa fie trimisi cu misiuni speciale inRomania, SSI si Biroul 2, cunosteau urmatoarele: prin ordine de chemare, li se cerea membrilor “zdrentarosi” sa se prezinte la Budapesta, Kinczint 29 (aici se afla sediul sectiei pentruRomania). La aceasta adresa erau luati in primire de catre locotenentul activ Kovacs Tivadar in prezenta membrilor serviciului ungar de spionaj care isi avea sediul la cazarma Hadik (interesant, ca si pe acesta il stiau!). Dupa ce erau introdusi inauntru, li se comunica faptul ca trebuind sa inceapa actiunea inRomaniaera necesar sa fie instruiti. Pentru aceasta, peste trei zile, sa mearga in cartierul Budafok, la cazarma pionierilor unde vor invata sa manuiasca materialul exploziv. La cazarma, primeau instructiuni din partea unui inginer specialist in distrugeri, scolit inGermania, care totdeauna era insotit de locotenentul Kovacs Tivadar. Instruirea dura doua zile cu o pauza de o zi intre ele.

In continuare, erau introdusi intr-o casa de caramida rosie, ce apartinea MStM al armatei ungare, aflata in spatele fabricii de chibrituri din Budafok, unde inginerul sef le dadea explicatii asupra modului de aranjare a materialului exploziv, in cazul unui sistem de dare a focului cu intarziere, si asupra distrugerilor ce le pot face la lucrari ce sunt in rambleu sau debleu (sapatura facuta sub nivelul terenului natural in vederea executarii platformei unui drum ori a unei cai ferate sau a construirii unui canal deschis –conform DEX).

De asemenea, la centrul de instructie al artileriei si la centrul de instructie al infanteriei, membrii “Garzii zdrentarosilor” erau pregatiti in manuirea armelor automate si in tactica luptei de gherila. In sfarsit, erau initiati cu privire la conditiile sociale, etnografice, economice si topografice ale regiunilor ce urmau sa le fie repartizate ca zone de actiune.

Dupa terminarea acestui instructaj erau chemati din nou in strada Kinczint 29, unde, dupa ce li se dadeau instructiuni, parole si stabileau pe harta regiunea repartizata in care fiecare trebuia sa actioneze. Data la care urma sa se declanseze actiunea de distrugere pentru care fusesera instruiti, li se comunica ulterior prin oameni de legatura.

In continuare vom vedea ceva “actiune” -sa zicem asa- urmarind faptele unui “peste de soi” trimis in Romania si DISPARUT pentru TOTDEAUNA AICI (vai ce pacat, bietul om!), pe care Serviciile romanesti l-au monitorizat indeaproape (l-or fi “ajutat” sa si DISPARA? N-ar fi singurul DISPARUT in SPATIUL ROMANESC!), pe nume, Kuba Augustin.

In prima decada a lunii iunie 1940, a intrat intara, cu pasaportul nr. 96642, eliberat de organele politiei din Budapesta, doctor Kuba Augustin “procuror la caile ferate ungare”, pe numele sau adevarat, stiut prea bine de catre SSI, Szelkay Laszlo –maior la Statul Major al Armatei Ungare (ca sa vezi!). “Domnu’ doctor”, dupa ce a intrat intara, a mers laOradeaunde a inchiriat o camera la hotelul Rymanoczi, apoi a intrat in legatura cu Aschner Gizella, proprietara unui atelier fotografic si cu Hallas Wilhelm, avocat, pe care ii cunoscuse si racolase, cu catva timp inainte la Budapesta.

Facand o vizita “prietenei” Aschner Gizella la atelierul fotografic al acesteia si rasfoind albumul de fotografii al atelierului, privirile doctorului Kuba s-au oprit asupra fotografiei numitei Aranyossy Ecaterina (Kato) domiciliata in Oradea, Bd. Regele Ferdinand, nr.38. Sub pretextul ca este in cautarea unei tovarase de viata si ca dupa fotografie pare o figura interesanta, pseudo-amatorul de casatorie a cerut Gizellei Aschner sa-i prezinte pe Aranyossy Kato. Ca urmare, la 20 iulie 1940, la strandul dinOradea, Kuba a avut prilejul s-o cunoasca. Relatiile dintre ei au evoluat pe linia sarcinilor ce le avea de indeplinit in Romania Kuba Augustin, astfel ca propunerea de casatorie n-a intarziat (cu alte cuvinte, “domnu doctor” incerca sa se naturalizeze aici, sa-si faca relatii si bineanteles, o identitate beton –asa cum dealtfel, procedeaza orice agent secret aflat in misiune pe teritoriul altui stat). Neputand obtine pasaport, Aranyossy Kato a incercat, fara succes, o trecere frauduloasa a frontierei, pe la Episcopia Bihorului. Insuccesul sa fi fost “jocul” SSI? Posibil, fiindca ulterior totul a mers “ca uns”! “Intamplarea” a facut ca la 31 iulie 1940, Aschner Gizella sa plece la Budapesta, gratie “interventiei” facute de Episcopia romano-catolica din Oradea, iar la sfarsitul lui iulie, “domnu doctor” a disparut definitiv din Romania. DEFINITIV! Este posibil ca Gizella Aschner sa fi fost in realitate agenta a SSI, iar Aranyossy Kato -nada pentru “domnu doctor”? Cu siguranta insa, pe acest FRONT nu exista COINCIDENTE!

Interesant este faptul ca la hotelul “Britannia” din Budapesta, Aschner Gizella s-a integrat foarte bine in “peisaj”, contactandu-l pe doctor Hallas Wilhelm, in vederea initierii de actiuni subversive in Romania (ce interesant!), iar in acest timp la Oradea, Aranyossy Kato insista pe langa autoritatile romane sa i se elibereze pasaport pentru Ungaria (biata fata visa inca frumos, sau asa era “jocul”!?), unde dorea sa se casatoreasca. La 6 august 1940, Aschner Gizella s-a inapoiat laOradea, unde la 8 august a primit vizita unui membru de seama al organizatiei “Garda zdrentarosilor” pe nume Takayer, care actiona la Cluj. Cu siguranta insa, Aschner Gizella nu s-a intors degeaba, fiindca nu mult dupa aceea, au fost efectuate arestari masive –dar sa nu anticipam!

Pe baza cercetarilor facute, SSI si Siguranta au stabilit ca la Oradea se afla centrul coordonator al actiunilor iredentiste, iar atelierul fotografic al Gizellei Aschner era unul din locurile unde agentii “Garzii zdrentarosilor”, care desfasurau activitati subversive in Transilvania, se prezentau pentru a primi instructiuni. A fost aceasta o actiune regizata cu maiestrie de catre SSI si Siguranta? Cu certitudine, DA! Da, fiindca rezultatele au fost catastrofale pentru “zdrentarosi” si alti agenti maghiari, printre cei arestati si disparuti, se aflau oameni de valoare ai celor doua institutii “civilizatoare” maghiare, precum:

-Moldovany Gabor, pe numele sau adevarat, Babos Gabor, insarcinat cu formarea unui nucleu terorist laSibiu(la intemeiat, dar in beciurile Sigurantei);

-Komaronyi Adam –DISPARUT, a facut parte si din grupul membrilor “Garzii zdrentarosilor” care luptasera in Finlanda impotriva armatelor sovietice, deci cu alte cuvinte, era bine pregatit si periculos. Acolo actionase sub numele de Tolvary Sandor (interesant ca SSI cunostea asta?). In Transilvania fusese infiltrat cu misiunea de a organiza un nucleu terorist laTimisoara(saracul, a disparut organizandu-l!);

-Tamas Istvan, arestat, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza un nucleu terorist la Huedin (la intemeiat, dar in beciurile Sigurantei);

-Timar Mihaly, DISPARUT, a fost trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza un nucleu terorist laBrasov(saracul, a disparut organizandu-l!);

-Hidvegy, DISPARUT, stegar in “Garda zdrentarosilor” –deci antrenat si periculos, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza nuclee teroriste in regiunea Oradea (saracul, a disparut organizandu-le!);

-Asztalos Sandor (ei, dar numele asta nu vi se pare cunoscut!? Pai da, fiindca pe fostul sef alSRI,Virgilica da Magureni,ilchema in realitate…Asztalos! Daca chiar s-a crezut ca AI NOSTRII nu stiau, ei bine, de fapt, EI STIAU! Bineanteles, simpla coincidenta, el fiind un roman sadea), DISPARUT, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a forma nuclee teroriste in secuime (saracul, a disparut organizandu-le!). Parca si astazi, ungurica este foarte interesata de soarta secuilor, desi acestia NU SUNT UNGURI SADEA, dar trecuti in bloc la “marea familie a ungurilor de pretutindeni…Bineanteles, o simpla coincidenta!

-Walter Heinrich, abia ce intrase intarala 7 august 1940 ca a si sters-o imediat de aici, simtind pericolul. Acesta era in realitate conform datelor SSI, capitanul Szepkuty, instructor in organizatia “Garda zdrentarosilor”.

Trebuie sa mentionam faptul ca toti acesti nemernici au intrat intara, conform datelor SSI si Sigurantei, cu concursul vamesilor si politiei ungare de frontiera de la Biharkeresztes, individual la distante de cel putin o zi, pentru a nu atrage atentia (ghinion insa! Serviciile romanesti erau chiar “foarte atente”, spre “marea bucurie” a ciocoflenderilor, care au picat cu duiumul in plasa intinsa). Credeti ca totul s-a sfarsit aici? Nu, fiindca au fost confiscate de catre Siguranta si SSI, pachete cu materiale explozive destinate “marilor celule teroriste zdrentaroase”, ce soseau in Romania in vagoanele de tren ce veneau din Ungaria (ca sa vezi, curata misiune “civilizatoare”. “Turism”, ca si-n 1989!). “Turismul” se desfasura cam asa: conform consemnului fixat, prin vagoanele trenului de persoane care venea din Ungaria pe la Episcopia Bihorului, se puneau cate doua pachete ce contineau fiecare, cate trei calupuri de dinamita a cate 1 kg, un revolver Browning 7,65 cu 50 de cartuse, material pirotehnic (capse, fitile) si carligele necesare fixarii acestor materiale. Potrivit consemnului, in statia Biharkeresztes era ascuns, sub canapeaua unui compartiment neocupat de clasa a II-a, cate un pachet cu materiale, iar cand se anunta plecarea trenului din statie, pe plafonul compartimentului in care era ascuns pachetul, se facea un semn cu creta constand dintr-un cerc cu o cruce (mda, mare obsesie au astia pentru cruci! Crucea “Sfantului Stefan” cu doua brate, pe care o considera mare “biruitoare” in cauza maghiarimii. De tot rasul, misticii dracului!). La sosirea trenului in statia Episcopia Bihorului, un agent apartinand organizatiei se urca in vagoanele de clasa a II-a si cauta compartimentul cu semnul de recunoastere, de unde ridica pachetul pe care il transporta laOradea. Astfel recuperate, pachetele erau ascunse la atelierul de vulcanizare al lui Moldovany Ferenc (recrutat de catre Heinrich Walter, ca membru de vaza al organizatiei teroriste “Garda zdrentarosilor”) si la locuinta numitei Costa Elisabeta (membra a aceleiasi organizatii zdrentaroase), urmand a ajunge la Huedin si in alte localitati unde existau nuclee teroriste maghiare (au ajuns undeva intr-adevar! Au ajuns taman in mana SSI si a Sigurantei romane –care nu cred ca s-au suparat pentru cresterea subita a arsenalului propriu).

Acesta este doar un singur aspect al luptei romano-maghiare, fiindca in capitolul urmator ii vom cunoaste pe “Vanatorii turanici”, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul” –care dispuneau si de…parasutisti.

Vanatorii turanici, al carui comitet de conducere era format din: vitez Sipos Arpad, presedinte, general de corp de armata in retragere; vitez Gyorgy Gyorgy, vicepresedinte activ, general de brigada pensionar; Bartha Janos, secretar general si Reszeg Lajos, secretar al organizatiei centrale.  

  Presedintii de onoare erau: general de corp de armata, vitez Nagy Vilmos, ministrul apararii nationale (ce interesant!), fost conducator activ al acestei asociatii; vitez Huszar Aladar, senator, directorul general al casei centrale de asigurari sociale, membru al Comisiei de aparare a tarii, primarul general al municipiului Budapesta, vicepresedinte al organizatiei iredentiste “Steagul tarii”.

Conform datelor obtinute de catre SSI, organizatia centrala, ca si cele judetene, avea patru sectii: culturala, sociala, de presa si propaganda, precum si de “apararea natiunii” (facusera in mod sigur o obsesie din asta!). Cea mai periculoasa era sectia de “apararea natiunii”, care organiza si desfasura actiuni cu caracter terorist, inclusiv pe teritoriul Romaniei. Deviza acestei organizatii era “Totul pentru Patrie”, iar programul organizatiei era proclamat astfel: “Promovarea virtutiilor nationale stramosesti si mentinerea solidaritatii nationale; lupta pentru independenta politica a Ungariei; repatrierea tuturor maghiarilor din strainatate si refacerea Ungariei Mari” (vi se pare ceva cunoscut? Pai, ia vedeti ce program au cei de la partidul ultranationalist maghiar, Jobbik. Seamana cumva? Nu bineanteles, simple coincidente!).

Membrii organizatiei erau recrutati din elemente de absoluta incredere din punct de vedere nationalist, fiind obligati sa participe la dese sedinte de instructie si exercitii militare.

Organizatia, conform “evaluarii” SSI, avea circa 80000 de membri, din care circa 25000 erau complet echipati, instruiti si inarmati pentru ducerea la indeplinire a unor actiuni armate cu caracter terorist-diversionist. Uniforma acestor javre era formata din: costum negru, centura cu diagonala, palarie tiroleza neagra cu pana de vultur, iar armamentul consta in pusti mitraliere, pistoale mitraliera, pistoale, grenade de mana, explozive si cutite. Cu alte cuvinte, seamana a infanteristi echipati cu armament usor, iar concluzia SSI era “armata ascunsa”! Si aveau dreptate, fiindca organizatia a fost infiintata in anul 1932 de primul ministru, generalul Gombos care, fiind militar de cariera, a gasit aceasta cale de instruire camuflata a tineretului ungar, stiut fiind ca in baza clauzelor militare ale tratatului de pace de la Trianon (ah, Trianon-ul, marea lor durere! Sic si degetul mijlociu!), Ungaria nu putea tine o armata mai mare de 30000 de oameni. Mai mult decat atat, Vanatorii turanici, serveau guvernului maghiar si ca un fel de garda neoficiala, dupa sistemul unitatilor de asalt “SA” ale partidului nazist german (ca sa vezi! Marea dragoste germana…).

Insa, dupa primul arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938), cand armata ungara a fost reorganizata pe baza serviciului militar obligatoriu si in urma anexarii succesive de catre Ungaria a unor teritorii ce apartinusera Cehoslovaciei, Iugoslaviei si Romaniei, organizatia a intrat in componenta armatei in mod oficial.

Dupa anexarea partii nord-vestice a Romaniei si a regiunii Bacica, organizatia a primit o si mai mare dezvoltare primind si noi atributiuni. Astfel, pe langa activitatea propagandistica si contrainformativa, ea a fost insarcinata cu actiunea de formare a echipelor teroriste menite sa pregateasca terenul in vederea operatiunilor militare ce urmau sa se desfasoare in sudul Transilvaniei.

In cadrul acestui program, membrii organizatiei desfasurau o vie activitate de propaganda revizionista, paralel cu urmarirea necrutatoare a nationalitatilor conlocuitoare pe plan economic, national si cultural. Ca organe de pastrarea ordinii, activau sub forma de observatori, colaboratori si denuntatori aflati in slujba organelor politienesti.

SSI si Biroul 2 au reusit sa afle informatii valoroase, care puneau in lumina misiunea ecestei organizatii maghiare in cazul unui conflict armat romano-maghiar, cu sprijin german, stabilind urmatoarele:

-organizatia urma sa desfasoare activitati informative-contrainformative pe teritoriul Romaniei;

-echipe special instruite sa se infiltreze pe teritoriul Romaniei, urmau sa desfasoare o intensa activitate de agitatie, de alarmare si defeatism, de distrugere a lucrarilor de arta, a obiectivelor militare si economice;

-pe masura ce armata ungara victorioasa (mda, eventualitatea infrangerii nu era luata in calcul, bazandu-se pe “fratiorii” germani) ar fi inaintat pe teritoriul romanesc, organizatia urma sa asigure spatele acestei armate prin identificarea si executarea persoanelor ce nu prezentau incredere, inclusiv a patriotilor romani si a punctelor de rezistenta.

Echipele teroriste, conform informatiilor detinute de catre Biroul 2 al MStM al Armatei Romane, erau instruite la Hajmasker, Varpalota si Harrossziget, unde in paralel cu instructia militara, urmau si cursuri de limba romana.

Spre a se asigura de fidelitatea completa a membrilor acestei organizatii, autoritatile ungare le acordau o mare atentie si o situatie privilegiata fata de restul cetatenilor. Ei erau preferati in functiile publice sau erau plasati cu precadere in intreprinderile particulare, primind ajutoare materiale importante in caz de nevoie.Camseamana cu ce se intampla astazi prin Har-Cov, unde etnici maghiari sunt promovati cu promptitudine in functii cheie din aparatul de stat, iar limba maghiara este OBLIGATORIE!!! EI trebuie sa fie fideli idealurilor maghiare si inscrisi in partidele acestei etnii; ba chiar unii mai “rasariti” au jurat chiar FIDELITATE statului ungar, obtinand dubla cetatenie, in conditiile in care sunt reprezentanti ai statului roman. Pai, ma intreb si eu ca tot omul, acum, carui stat le sunt loiali!? Dar, bineanteles, totul nu este decat o…coincidenta, avand legatura cu “eoropienismul si dreptul la autodeterminare”, model Tokes. Mama lui de javra ordinara, pe care multi cretini din neamul romanesc l-au votat!

Organizatia de zece, era o organizatie civica iredentista contraofensiva si de protejare a elementului ungar si activa numai la Cluj. Numele organizatiei deriva din insasi sistemul de organizare, ultima subdiviziune fiind grupul de 10 familii subordonate prin decurion (tizedes). Mai multe grupuri de zece familii din aceeasi strada, bloc sau portiuni de strada, formau unitatea superioara sub conducerea unui decurion sef (fotizedes). Acestea, la randul lor, formau unitati pe cartiere, circumscriptii si sectoare sub conducerea unor sefi (de tot rasul si javrele astea! Pesemne ca erau cu totii matematicieni; Caritas-ul cu modelul sau piramidal, s-o fi inspirat de la astia!?). Interesant este faptul ca decurion provine din limbalatina; acesta fiind un ofiter roman care comanda o mica unitate formata din 10 cavaleristi –iar latinismul este complet aparte si cu mult in fata hun-garismului. Deci, nu prea inteligenti gagii, nu-i asa? Sic!

Din organizatie faceau parte numai etnici unguri, iar misiunea lor consta in supravegherea tuturor romanilor din punct de vedere al sigurantei interioare si sustinerea intereselor de orice natura a ungurilor.

Atentia decurionului se extindea asupra intregii activitati economice si private a grupului asigurand profitul pentru elementul ungar din sectorul sau. De exemplu, apartamentele si camerele mobilate de inchiriat erau oferite spre inchiriere, cu prioritate, ungurilor, iar romanii si evreii le puteau inchiria numai in cazul in care nu se gasea nici un amator ungur (am auzit zvonuri ca de catva timp, prin Har-Cov ar fi aparut inscriptii in baruri si restaurante cu patroni unguri, care mentionau : “Nu servim romani”. Sper sa fie doar zvonuri, iar daca nu sunt, AUTORITATI ROMANE, TREZITI-VA NAIBII ODATA, APLICATI LEGEA si bagati la rece jigodiile alea!).

Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul”, conform datelor detinute de catre Serviciile romanesti, era o organizatie iredentista a intelectualilor tineri. Initial, se compunea numai din studenti, insa, spre a avea un control mai bun asupra activitatii tineretului studentesc, guvernul a reusit sa impuna ca membrii organizatiei sa ramana in cadrul ei si dupa terminarea studiilor universitare. Conducatorii organizatiei erau intotdeauna titrati, care in schimbul unor situatii ori a unor slujbe bine platite, asigurate de guvern, imprimau masei studentesti o conduita corespunzatoare politicii guvernamentale (adica, manipulare!). Si daca tot “navigam” prin mediul studentesc, recentele “miscari” provocate de santajul UDMR, in legatura cu “invatamant strict in limba maghiara cu facultate separata, avand decan, prodecan, etc” la UMF Targu-Mures, se inscriu oare pe linia autonomista? Sau pe linia “eoropienismului”? Da, cu siguranta, cum altfel, ele se inscriu pe linia “normalitatii” initiata de peste 20 de ani in Romania de catre reprezentantii ungurimii asuprite; precum cu duiosie cuvanta la TV-urile romanesti libere, diadia Borbely de la UDMR, ce-ar trebui numit “Rabla” (“Tragacs” in magyarorszag, poate asa o intelege! Oricum, el tot o “fosila” ramane, fiindca cam de multisor isi face veacul prin politica romaneasca. Are cu siguranta “varsta” necesara ducerii la…REMAT-ul politic. Adica,LADA DE GUNOI A ISTORIEI; acolo unde ar trebui s-ajunga toate javrele autonomiste maghiare) fiindca numai “eoropiean” nu gandeste papitoiul. Si-atunci, de ce v-a mai mirati bai hahalerelor udemeriste ca noi romanii dezvoltam “fobia” UDMR? Si asta o spuneti de fiecare data jigodiilor, atunci cand NOI ne luam de VOI!

Atat conducerea centrala cat si filialele erau organizate pe actiuni economice, literare, istorice, sociologice si etnografice, iar membrii organizatiei, in numar de circa 30000, barbati si femei, erau supusi unei severe discipline militare; celor care lipseau nemotivat de la intruniri li se deschideau actiuni disciplinare si li se aplicau pedepse drastice.

Uniunea avea si o sectie de editura care inlesnea aparitia unor studii si produse literare cu caracter revisionist-iredentist, principalul organ de presa fiind revista lunara “Magyar Elet” (Viata Maghiara. Mda, aia viata!).

In afara acestor sectiuni “stiintifice”, Uniunea avea si o sectie terorista care era compusa numai din “intelectuali” bine indoctrinati. Aceasta sectie organiza asa-numitele “cete libere” care s-au dedat la multe acte de teroare la adresa romanilor. Bineanteles, toate astea sub impulsul rolului “civilizator” al statului ungar. Ca statul ungar de atunci era unul terorist, iar astazi este intrigant, marlan si neprietenos, nici nu mai incape vorba! Sper ca nu-i si terorist, agitand spiritele prin Transilvania si pregatind “ceva”, altfel…s-ar putea sa-i doara rau (SRIar fi descoperit in zona Har-Cov, acum cativa ani, mici depozite de armament la unii etnici unguri, cu “relatii” dincolo de granita, fara a face insa mare tam-tam. Au confiscat tot, iar multi dintre gagii care aveau ocupatii “culturale”, au zburat peste granita, inainte sa poata “misca” ceva!). Si daca tot am facut o paranteza, haideti sa ascultam intreaga poveste, spusa de catre…Creanga! Se povesteste, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, ca amu multi ani, dupa 1990 incoace, niste “baieti cu ochi albastrii” de pe la noi, curiosi precum ii stim si sub impulsul unor “apucaturi paguboase” fata de iredentismul maghiar, au pus mana prin Har-Cov, pe un adevarat arsenal al pacii. Asta, arsenalul pacii si al intelegerii depline romano-maghiare, se afla in dotarea unor etnici maghiari de la noi, si consta in: bomboane cu iz de plumb (gloante), scule diverse pentru asomat “porcii de romani” (pistoale, pistoale-mitraliera), artificii –necesare cu siguranta sarbatoririi zilei de 15 martie, ori impacarii istorice romano-maghiare (grenade, calupuri de trotil, capse detonante si…Semtex). Da’ petrecareti precum ii stim, “baietii cu ochii albastrii” le-au luat si la petrecere s-au infiintat…PeAIA, pe loc i-au inhatat si la “vals” i-au invitat! Dupa ce i-au mangaiat, dezmierdat si alintat, EI i-au si catapultat, tocmai in patria-muma (cea a maghiarimii de pretutindeni, care alta!). In stare mai mult sau mai putin “operativa”, si-asta fara niciojena! Sfarsit de poveste…

La recrutarea elementelor care intrau in compunerea acestor “cete” se aveau in vedere atat calitatile fizice, cat si cele “morale”. Sectia numara circa 600 de membrii organizati militareste. Cea mai mare unitate operativa depistata de catre Biroul 2 era plutonul, format din trei grupe a cate doua echipe care la randul lor se imparteau in celule compuse din 2-3 oameni.

Din membrii voluntari ai “Cetei libere” si dupa un riguros examen medical, s-a format o unitate de parasutisti care avea trei plutoane. Acestia erau instruiti pe aerodromul militar din Matyasfold (Budapesta). Instructia teoretica cuprindea studierea temeinica a poporului roman (ce interesant! Dar, “studiul temeinic” a fost reciproc, conform informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2) sub toate aspectele sale ca: limba, port, obiceiuri, psihologie, calitati si defecte spre a le putea exploata in caz de nevoie (cu siguranta de aceste “studii” a beneficiat ulterior si AVO. Asa s-ar explica oare anumite vulnerabilitati ale neamului romanesc (prin clasa politica reprezentativa) in fata agresiunii si santajului maghiar, cu precadere dupa 1989?). De asemenea, alaturi de metodele de propaganda defetista se studia in cele mai mici detalii topografia Transilvaniei, in acest scop fiind intocmite harti in relief la scara de 1/50000 cu regiunile repartizate la diferite echipe (chestia cu euroregiunile de astazi, ce-o fi!?). Cand era vorba de satisfacerea nevoilor de instruire si pregatire ale membrilor Uniunii, nu se facea nici o economie de bani sau materiale, ceea ce demonstreaza inca odata (de parca mai era cazul) ca statul ungar nu precupetea nimic pentru atingerea obiectivelor sale –asa cum dealtfel, fac si astazi! Dar pe atunci serviciile secrete romanesti nu dormeau in bocanci; SSI reusise sa fotografieze aceste harti repartizate membrilor “Cetei Libere”, ba chiar avea una la scara. Bineanteles, pentru expozitia proprie, de ce altceva!

Instructia practica consta in manuirea armelor automate (mitraliere, pusti si pistoale mitraliera), manipularea aparatelor T.F.F si semnalizare optica, manuirea si montarea materialelor explozive, machiaj si exercitii de orientare in teren.

Instructia teoretica se facea la “Turul Var”, iar cea practica la centre de instructie ale unitatilor de geniu si transmisiuni ale armatei regulate, iar conform datelor detinute de catre SSI si Biroul 2, care trebuie sa mentionam, AU COLABORAT EXCELENT atunci cand a fost cazul (ar fi bine ca siSRI, SIE si DGIA de astazi, sa faca la fel in apararea statalitatii Romaniei), in cazul unui conflict romano-ungar, se conta pe activitatea a 150-200 de celule sau circa 70-80 de echipe de teroristi din aceasta categorie, din care 18 echipe sau 36 de celule puteau fi lansate cu parasuta. Extraordinare informatiile detinute de catre Serviciile romanesti, ceea ce ne demonstreaza cu prisosinta ca si-au facut cu INALT PROFESIONALISM DATORIA FATA DE TARA SI POPOR. CINSTE LOR! Credeti ca sunt vorbe mari? NU, sunt binemeritate, fiindca “raspunsul” acestor Servicii a fost pe masura, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza!

Asociatia “Turul” avea si organizatii provinciale in orasele mari unde exista un numar corespunzator de intelectuali tineri, care, in timpul studiilor universitare, intrasera in organizatie. Organizatiile identificate de catre SSI, Biroul 2, au fost:

-Asociatia “Bocskay” dinDebrecen;

-Asociatia ‘Hollos Mathyas” din Budapesta;

-Asociatia “Berzsenyi” din Budapesta;

-Asociatia “Rakoczi” din Kassa;

-Asociatia “Csaba Kiralyfi” dinSzeged.

Conform datelor SSI, asemenea organizatii, dar de mai mica importanta, existau si la Pecs, Magyarovar, Kecskemet, Szombathelysi Keszthely. Insa, sub raportul valorii morale si al randamentului, asociatia “Turul” era cea mai periculoasa organizatie terorista maghiara, organizata si finantata de catre statul ungar. Dupa informatiile detinute de catre SSI, asociatia “Turul” era rezervata exclusiv actiunilor contra Romaniei. 

 

 WW