Arhive pe etichete: industria militara rusa

Rusii prefara rotile, in locul senilelor

Standard

BTR-80A

Armata rusa si-a reorganizat deja cateva brigazi mecanizate de infanterie, iar in cadrul acestor reorganizari, transportoarele de trupe pe senile au fot inlocuite cu cele pe roti, rezultand astfel unitati similare intr-un fel cu Brigazile  Stryker americane.

Insa aici rusii au o problema! In acest moment ei nu  detin un APC similar cu Strayker, desi incearca sa-l faca,  mai devreme de cativa ani nu vor avea operational ceva similar.

In privinta similaritati intre vehiculele celor doua parti, Rusia a scos pe piata un vehicul 4×4 blindat, destul de asemanator cu Humvee, denumit Tigr, vehicul care a fost cumparat masiv de catre Ministerul de Interne Rus si mai putin de Armata si a fost trimis preponderent in Cecenia, din motive lesne de inteles.

BTR-90

Revenind la transportoare, in urma cu cinci ani, rusii au scos pe piata BTR-90 succesor al BTR-80A, care poate duce o grupa formata din 8 infanteristi. Are o aceeasi turela ca BMP2, cu un tun de 30mm cu tragere rapida, automat, o mitraliera coaxiala de 7.62, si o racheta AT-5 Spandrel.

Spre deosebire de BTR-60, care putea duce 14 oamnei, actualul BTR-90 ia la bord doar 8 oameni, insa mult mai bine protejati de o armura net superioara. Ambele, BTR-80A si BTR-90, sunt in principiu similare americanului Strayker, dar sunt totusi in esente proiecte vechi up-gradate si astfel de putin adaptate noilor cerinte ale campului de lupta.

Strayker

Avantajul BTR-90, in fata Strayker-ului american este insa pretul, la jumatate fata de omologul sau american. Cu toate ca BTR-90 nu este deloc un APC slab, avand performante foarte bune, rusii nu sunt chiar atat de incantati de el, iar un nou proiect se afla deja in executie. Nu trebuie totusi uitat ca primul BTR-90 a fost receptionat in 1994, asadar nu a avut timp sa incorporeze toate lectile invatate de atunci in razboaiele din ultimii 20 de ani.

 

Sursa: strategypage

 

GeorgeGMT

 

Reclame

Rachetele Klub, varianta mini( low-cost)

Standard

Dupa cum deja stiti, sunt un mare fan al rachetelor anti-nava rusesti! Iata si de ce…

In urma cu aproximativ doi ani, o companie ruseasca, Morinformsystem-Agat JSC, facea un marketing agresiv pentru o varianta a rachetelor multirol Klub. Aceasta varianta era prezentat in varianta de patru rachete pe un lansator, iar lansatorul era identic cu un container clasic, putand fiind transportat pe mare, cale ferata sau camioane, la fel ca orice container. Numele sistemului „Cutia Pandorei”!

Acest sistem este prezentat ca avand o foarte mare versatilitate si mobilitate, putand fi folosit cu mare succes atat impotriva navelor, cat si impotriva tintelor de pe uscat.

Acum aceeasi compania a anunta o varianta mini a acestui sistem, dotat cu rachete mai mici, mai lente si cel mai probabil, mai ieftine,  fara a da un nume. Cunoastem doar cateva caracteristici tehnice.

Masa-520kg., focosul-145kg., lungime-3.8 metri si o raza maxima de 130km.

Si acest mini-sistem va semana leit cu fratele mai mare, Klub-ul clasic. Tot in container vor fi si acestea “cazate”, tot cate patru. Tot in respectivul container se afla si sistemul de comunuicatii si selectare/urmarire a tintei si de asemenea sistemul de comunicatii, data-link-ul prin satelit sau alt sistem, prin care racheta isi gaseste sau i se aloca o tinta. Personalul necesar pentru operarea unei baterii-2 persoane!

3M-54E1-anti-nava, cu viteza sub-sonica pe partea finala a traiectoriei

 

3M-54E, anti-nava, supersonica

Varianta initiala, „Cutia Pandorei”, utiliza racheta 3M54, in diferite variante, racheta proiectata initial pentru a fi lansata de pe submarinele Kilo, de aceea racheta avea un diametru egal cu cel al unei torpile: 533mm si putea fi lansata prin tuburile lans-torplia. 3M54 cantareste 2 tone si are un focos de 200kg, focos care poate fi schimbat in functie de tinta aleasa.

In varianta anti-nava, 3M-54E, racheta are o raza de 300km si o viteza de 3000km/h. Varianta pentru tinte la sol, poate incarca un focos cu o masa de pana la 400 de kg.

Periculozitatea extrema a acestei rachete este dat de faptul, in varianta anti-nava,  ca pe ultimii 15 km pana la tinta, altitudinea de zbor este de aproximativ 32 de metri deasupra apei, iar viteza atinge abia atunci maximul posibil-3000km/h!, ori in aceste conditii distanta de 15 km este strabatuta de racheta in mai putin de 20 de secunde, la 30 de metri altitudine!!!

3M-14E, pentru atac la sol, subsonica

Mai mult decat atat, 3M54, demna urmasa a P-500 Bazalt, poate lucra si ataca o tinta in haita, total autonoma, folosind data-link si alocandu-si uneia alteia tintele si directile de atac. Practic cateva rachete se pot coordona intre ele, absolut independent, in atacul asupra unui convoi de nave, atacand cu 3000km/h si la o altitudine de doar 30 de metri de la firul apei!

Cate sisteme anti-rachete pot face fata unui astfel de atac?!

Pretul estimativ al unui sistem Klub clasic, un container, este de aproximativ 6 milioane de dolari, iar varianta mini se va vinde cu aproximativ 4 milioane de dolari. Avantajele enorme, ale acestei arme si sistemului sau ingenios de ambarcare, este faptul ca poti face din orice nava comerciala, un veritabil distrugator de rachete, lovind un inamic net superior prin surprindere. Ia ganditi-va, daca Iranul aravea  astfel de rachete montate pe navele sale comerciale?!

Ori pana in acest moment nu se cunoaste oficial nici un cumparator pentru varianta containerizata a Klub, desi rusii spun ca s-au vandut cateva…

 

Sursa: strategypage

Foto: Wikipedia

GeorgeGMT

AN-24/26 iese la pensie

Standard

Antonov-24 RoAF

Antonov-26 apartinand Lituaniei

Fortele aeriene ruse scot la pensie ultimele aparate AN-26, dupa ce AN-24 a fost deja retras in anii precedenti. Motivele scoaterii din dotare sunt, printre altele, pretul ridicat de exploatare si vechime aparatelor.

Antonov 24, un transportor mediu de 21 de tone, a fost dat in exploatare pentru prima oara la sfarsitul aniilor”50, iar varianta sa imbunatatita, AN-26 a intrat in serviciu in anii “60. Ultima varianta a AN-24 este actualul AN-32 avion care deocamdata inca mai zboara.

Dea lungul timpului a fost fabricate in jur de 1100 de aparate, cu 400 din ele inca aflate in uz. Aproximativ 10% din numarul total fiind pierdute in accidente.

An -26, intrat in productie in 1969 si a avut un numar mai mare de unitati produse, spre 1400, cu aproximativ 200 bucati inca active. Versiunile ceva mai moderne ale aparatului,  AN-30 si AN 32, au fost costruite intr-un numar mult mai mic de unitati, undeva la 360. AN-32 este o varianta cu motoare mai puternice si aclimatizata pentru folosirea in mediul tropical, India fiind unul dintre principali desrventi cu 27 de aparate.

Fortele Aeriene Romane au avut si ele in inzestrare AN-24 si AN-26, ultimele aparate fiind retrase odata cu intratrea in inzestrare a aparatelor C-27J Spartan. In acest moment RoAF mai detine, in stare de activa, doua AN-30, avioane dedicate de supraveghere, folosite de Romania in cadrul tratatului Cer Deschis.

Antonov-30 RoAF

Sursa: strategypage

GeorgeGMT

Rusia retine la sol flota de Suhoi-27

Standard

Dupa prabusirea joi a unui Su-27 in Extremul Orient, Rusia a retinut la sol intreaga flota de Su-27. Accidentul s-a soldat cu ranirea unuia dintre piloti si moartea celui de-al doilea.

Comisia care investigheaza prabusirea spera ca in maximum 30 de zile sa afle motivul acesteia, insa pana atunci flota va sta la sol. Primele opinii merg pe trei variante: greseala de pilotaj, defectiune de bord sau chiar aspirarea unei pasari intr-unul dintre motoare.

Su-27 este un avion de suprematie aeriana greu, cu raza mare de actiune, care face parte din asa numitele avioane supermanevriere. Cu o aerodinamica superba si o agilitate neegalata pana acum de oponentii sai occidentali, Su-27 a fost proiectat pentru a face fata “greului” american F-15.

Si in prezent Su-27 este “mama” vanatorii ruse si chiar daca este un pic cam trecut, urmasii sai, Su-30 si Su-35, cu toate variantele lor constructive, sunt si astazi baza si viitorul aviatiei ruse de vanatoare, fiind in continuare poate cele mai bune aparate proiectate pana acum, din punctul de vedere strict al aeronauticii si super-manevrabilitati.

Si bineinteles ca tot Su-27 sta la baza aviatiei chineze de vanatoare.

 

Sursa: defensetech via Moscow Times

Rusia si coruptia din sistemul sau militar

Standard

O data cu realegerea, era sa scriu trialegerea, lui Vladimir Putin ca Presedinte al Rusiei, se face mare tapaj, mare, pe tema anticoruptiei! Cam ca pe la noi, numai ca la rusii anticoruptia are in vizor in primul rand sistemul militar de achizitii! La noi asa ceva ar fi imposibil, ca la noi nu se fac achizitii, dar ma rog, sa revenim la ivani.

Dupa o lunga serie de probleme jenante chiar, sidromul Bulava fiind aici cap de afis, in domeniul achizitilor militare si dupa ce Kremlinul a facut pe dracu’ ghem si le-a marit substantial salariile militarilor (acum un tanar ofiter incepator ajunge la 2000$/luna), Vladimir Putin incearca sa stavileasca problema coruptiei in armata.

Problemele nu tin doar de siguranta nationala, prin cumpararea de efecte de proasta calitate, ci se resfrang si asupra industriei militare rusesti, asupra calitatii armelor produse, care desi proiectate foarte bine, au rateuri din cauza componentelor de slaba calitate, livrate de firme private, cu relatii pe sus.

Stim cu toti o mai veche disputa priviind calitatea indoielnica a armelor rusesti, pusa de multe ori pe seama slabei pregatiri a celor care le folosesc, in general ciuhabi semianalfabeti. Numai ca din orice punct de vedere am privi lucrurile, armele rusesti sunt destul de slabe. Si asta nu o spunem noi, ci chiar generali si oficiali seriosi din Ministerul Rus al Apararii, printre care se numara insusi Seful Statului Major al Trupelor de Uscat, care se plangea de calitatea precara a tancurilor model T-90, produse recent.

Ori problema fiabilitati sau chiar a capacitati de a face ce scrie in pliant, este una care da mult de furca industriei militare ruse. Industrie care este foarte importanta, detinand nu mai putin de 25% din personalul angajat in industria grea rusa.

Asa ca Putin cere acum industriei sale calitate, sau pierderea comenzilor, iar acest lucru a creat mari framantari intr-o industrie obisnuita sa faca cam ce credea ea de cuvinta.

Si nu trebuie uitat ca desi Razboiul Rece s-a incheiat, provocarile militare la granitele Rusiei inca persista. Scutul antiracheta al NATO va cere cu siguranta un raspuns pe masura, macar din orgoliu, daca nu din necesitate, iar daca calitatea nu va fi cea estimata, Rusia nu numai ca se va face de ras, dar isi va pierde si client externi, iar asta inseamna pierderi de miliarde de dolari, intr-o economie destul de fragila.

Adica sa nu ramana iar ca papagalii, la fel ca in cazul Crizei rachetelor din Cuba.

Sursa: strategypage

Industria de armament ruseasca vine din urma: greoi dar sigur!

Standard
Este clar ca armata rusa nu mai poate trai din aminitiri si aliatii lor, din promisiuni. Cercetarea trebuie finantata din greu si proiectele sa demareze ,,la foc automat”.
Venezuela este un stat bogat in petrol si gaz, de aceea multi bani se invart aici, in industria de armament. Cu licenta de la rusi isi construesc noua arma de asalt AK-104/105.
Embargoul impus de SUA pare sa fie antibiotic curat pentru vindecarea apararii nationale, de la Su-30, Mi-17, Mi-26, Mi-35 pana Il-76, Venezuela nu duce lipsa, si nu precupeteste nici un efort.
In mare masura echipamentul de la sol pare decupat din defilarile Pietei Rosii.
Rivalitatea dintre Est si Vest pare uitata, nu doar aliatii traditionali conteaza, ci si pietele noi, in special cele asiatice. Si incepem din vestul Asiei pana in est, unde rusii si italienii au inteles ca este nevoie de produse ieftine si competitive, pentru a se impune, asa ca tehnicienii europeni au inceput sa modeleze Rys, care de fapt este un Iveco LMV cu alta palarie, sau mai bine zis alta sigla.
Coboram putin si gasim alt potential client: Siria. Submarinul de atac Amur 1650 este dezvoltat in comun de Rubin Design Bureau din Rusia si Fincantieri din Italia. Pretul scazut de doar 100 milioane de dolari, probabil va face ca acest aparat sa devina un cosmar pentru flota evreiasca, macar ca numar, daca nu si ca tehnologie.
Pantsir-S1 este recunoscut drept ,,vanatorul de Tomahawk” si este raspandit din nordul Africi (Algeria) pana in zona Golfului: Iordania si Emiratele Unite.
Nici sauditii ,,nu se lasa…” acestia si-au exprimat interesul pentru S-400 Triumf.
Urcam putin pana in Azerbaijan si observam o cere masiva de armament. Instabilitatea din regiune, alimentata de trupele rusesti din Armenia si cu un Iran tot mai inflexibil, determina regimul de la Baku sa bage adanc mana in buget, cei drept observam o mare varietete de arme, dar predominante sunt cele rusesti, urmate indeaproape de cele israeliene.
Ajungem in zona Marii de Sud a Chinei, acolo unde Vietnamul si-a stricat relatia de prietenie cu China, cei drept nici rusii nu prea ii mai tolereaza pe chinezi de cand au inceput sa le copieze armamentul la greu.
Doua fregate Gepard Class si patru corvete Svetlyak au fost deja livrate.
Nu doar exportul se afla in vizorul industriei de armament rusesti, ci si piata interna.
Sistemul 9K720  Iskander pare sa devina o solutie pentru elementele scutului antiracheta din Polonia si Romania. Rusia intentioneaza sa vanda Iskander Belarusului, iar guvernul de la Minsk, catre Iran, macar in  parte.
Dupa razboiul din Irak s-a demonstrat insa un lucru: calitatea este mai buna decat cantitatea (tancul american castiga si in situatii de 1 contra 2) si la fel in Libia: sitemele Kub nu au reusit sa doboare nici o tinta.
Astfel, doua tari cu un bogat arsenal sovietic, Libia chiar a modernizat cu rusii in 2009-2011, s-au confruntat cu o catastrofa pe front.
Fapt ce aduce multe minusuri reputatiei armamentului rusesc.
Nero Flash

Yak -130 vesti foarte proaste!

Standard

Din pacate, pentru ca ador acest avion, se pare ca Fortele Aeriene Ruse vor renunta YAK -131, avion de atac la sol, in urma vulnerabilitatilor foarte mari descoperite in urma testelor.

Rusia dorea sa achizitioneze 200 de bucati special pentru rolul de CAS in variant YAK-131, insa in urma zborurilor de testare pilotii au remarcat o mare vulnerabilitate la zborurile la joasa altitudine si astfel expertii rusi au ajuns la concluzia ca mai bine ar fi daca ar revitaliza batranele Su-25.

Pana acum sortii se aratau prietenosi cu YAK-ul. Rusia avea in vedere achiztionarea ambelor variante, atac la sol si antrenament avansat, avea ceva sanse de export , una peste alta se parea ca YAK-ul scoate din nou capul in lume.

Acum totul pare naruit! Rusia va cumpara cateva aparate pentru antrenamentul pilotiilor sai, insa grosul aparatelor urmau sa fie Yak-131 pentru atac la sol, iar din pacate aceasta varianta, deocamdata cel putin, a iesit din discutie. De asemenea nici sortii pentru export nu stau mai bine. Siria a semnat un contract pentru 36 de aparate in valoare de 550 milionae de dolari, dar situatia din Siria si faptul ca inca nu s-a executat nici o plata a facut ca productia aparatelor siriene sa nu inceapa inca. Iar daca guvernul Assad cade, sansele ca Siria sa-si mai pastreze cuvantul, odata intrata pe orbita occidentala sunt foarte fragile.

Foto: Airliners.net

Asa ca deocamdata YAK-130 se poate baza doar pe comenzile interne ale Aviatiei Ruse in  numar de 55 de exemplare, menite sa inlocuiasca batrana flota de avioane de antrenament formata din L-29 si L-39 a caror resursa scade vazand cu ochii.

Astfel singura comanda ferma din afara Rusiei este Algeria care a comandat 16 bucati, primul fiind livrat in urma cu doi ani. De asememnea Aviatia Rusa a primit primele aparate in urma cu trei ani, pretul de export fiind undeva in jurul sumei de 15 milioane de dolari.

De aceasta data nu pot sa rad sau sa ma bucur de tragedia rusilor pentru simplul motiv ca YAK-130 este, pentru mine, cel mai frumos avion de antrenament avansat din lume, si sincer deplang soarta lui. Sper doar ca inginerii rusi sa gaseasca solutii pentru remedierea problemelor aparute in cazul variantei de atac la sol, YAK -131.

Sursa: strategypage