Arhive pe categorii: Arme de Razboi

Un viitor program Lancer pentru F16, baza a parteneriatului strategic romano-israelian?

Standard

Luand in considerare situatia extrem de precara in care se afla armata romana datorita dotarilor invechite, situatie expusa in articolul “Problemele majore ale inzestrarii armatei romane si ale industriei de aparare” dar si tinand cont de incapatanarea, oarecum de inteles in contextul parteneriatului strategic cu SUA, Polonia si Turcia, decidentilor romani de a cumpara avioane F-16 pentru dotarea fortelor aeriene romane, am incercat sa gasesc o solutie de compromis care sa ofere si offset-ul necesar Romaniei, offset sustinut cu consecventa de catre blogul RumaniaMilitary, (Inzestrarea armatei romane versus cresterea economica si solutia offset-ului) dar si costuri scazute si solutii pe termen lung, asa cum ne dorim cu totii.

Proiecte aeronautice romanesti mai putin cunoscute

 Istoric vorbind, in anii de dupa revolutia din 1989, Israelul a fost cel mai important, si aproape singurul partener in dezvoltarea tehnicii militare romanesti cu solutii relativ ieftine dar foarte potrivite si moderne pentru necesitatile armatei noastre, deci implementarea de noi solutii nu ar fi decat o continuare naturala si cu costuri si efort de acomodare redus. Tinand cont de forta sa economica, prezentata si in articolul “Israel: date economice – posibil model pentru Romania?” si de faptul ca majoritatea firmelor de aparare israeliene apartin statului, oare ar fi posibila o colaborare extinsa si negocierea unui pachet de echipamente si tehnologie, la nivel de stat, intre Romania si Israel, in contextul unui parteneriat strategic, dand substanta si relatiilor exceptional de bune dintre cele 2 tari?

 

ATROM

 

Astfel, am putea da continuitate programelor deja existente, cu noi upgrade-uri, am pune in aplicare studii si proiecte deja definitivate dar ne-introduse in productie (ATROM realizat cu Soltam, IAR-109 Swift realizat cu IAI) si demara proiecte noi cu infuzii de tehnologie, totul acompaniat de un offset la nivel inter-guvernamental cu un eventual credit oferit de maestrii recunoscuti in ale finantelor la nivel international (ma intreb cat de mult ar creste credibilitatea Romaniei pe pietele externe cu o linie de credit israelian sau macar intermediata de acestia ?!).

IAR-109 Swift

 

Firmele israeliene s-au dovedit capabile de a dezvolta evolutii consistente pe aproape orice tip de platforma militara existenta la ora actuala, in special pe cele americane, la un raport pret-calitate care sfideaza orice concurenta. Un parteneriat tehnologic al Romaniei pe aceste domenii ar aduce beneficii imense, mai ales in contextul marketing-ului extrem de profesionist al israelienilor.

 

MIG-29 Sniper la muzeu

MIG-29 stocat la baza M.Kogalniceanu

Ca sa ajungem la detalii, ma gandesc la un contract cadru pe termen mediu si lung pentru modernizarea unei mari parti a dotarii armatei romane (nici un monopol nu ar fi de dorit), de la avioanele de lupta F16 la un standard comun (si apoi MIG29 sau chiar si MIG21), la rachete aer-aer, sol-aer, aer/nava-nava, antitanc, la tancuri si blindate, la artilerie autopropulsata, la fregate si corvete, totul cu offset, transfer de tehnologie, joint-venture si licente. Si toate acestea ne-ar impulsiona poate si dezvoltarea TBT-ului, a unui elicopter de transport si lupta sau a IAR-XT si chiar a armei de asalt. Un exemplu similar este Irak-ul, care a lansat un program de inzestrare de 12 mld.$, program demarat prin achizitionarea din SUA a 36 de avioane de lupta F-16IQ Block 52 a caror livrare va incepe din 2014.

TBT

Pornind de la “durerea” noastra cea mai mare, avionul multirol, si de la faptul ca acum cativa ani se pare ca am avut o mana intinsa din partea Isrealului de a cumpara si moderniza in comun avioane uzate F16 Bl25 din SUA, oferta pe care se pare ca am refuzat-o destul de suspect,  ma gandesc ca Israel va dori in curand sa-si modernizeze flota de peste 300 de avioane F-16 (din care maxim 100 sunt la standard F-16I Sufa, cele mai vechi fiind retrase in paralel cu introducerea F35 in serviciu, la un maximde 75 de bucati) in urma lectiilor invatate din Iran, datorita aparitiei standardului F-16V

 dar si a detinerii unui radar AESA indigen – ELTA EL/M 2052.

F-16I Sufa

 

F-16V

In plus Israel Aircraft Industries este firma de stat deci putem spera la offset+credit avantajos spre deosebire de o tranzactie directa cu SUA, putand ocoli astfel si problema absentei creditului furnizor din partea statului sau trezoreriei americane, israelienii actionand astfel ca si intermediar cu acceptul SUA,  dar si la un transfer tehnologic de genul celui pentru MIG-21 Lancer. Astfel, in completarea si mai ales in locul avioanelor F-16A/B portugheze, am putea cumpara cateva zeci de F16 Block 25 care ar putea fi aduse la un standard echivalent F-16V dar cu tehnologie israeliana si asimilarea unei mari parti a mentenantei si upgrade-urilor in tara. Totul la un pret probabil intre 20 si 30 de mil.$ bucata si considerand ca avioanele Bl25 sunt donate de SUA, afacere similara cu cea oferita de SUA acum ceva mai mult de un an. In orizontul a 10-15 ani este posibil ca Lockheed Martin sa renunte sa mai ofere evolutii ale F-16, V fiind probabil ultimul upgrade inainte de a se focaliza exclusiv pe F35, insa Israel si eventual Romania, ca si partener, ar putea primi acceptul pentru mentenanta si upgrade-uri similare programului Lancer pentru intregul parc F16 disponibil la nivel mondial. Astfel am putea ajunge intr-o ipostaza apropiata cu cea pe care am sugerat-o in materialul “Multirolul construit in Romania” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/11/17/multirolul-construit-in-romania/ ), si anume “centru regional de cercetare, intretinere si imbunatatire a aparatelor produse de Lockheed precum si, la nivel militar, a unui centru de antrenament pentru Europa de E si SE” , centru de care ar beneficia “intregul flanc estic si sud-estic al NATO: Polonia, Turcia, Grecia, Italia, Israel si probabil in curand Bulgaria, Croatia, Muntenegru,Macedonia, Albania si R. Moldova”.

Ca si imbunatatiri, pot exista evolutii limitate ale liniei F-16, de genul celor expuse in materialul “Multirolul si optiunile Romaniei” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/29/multirolul-si-optiunile-romaniei/ ): prize de aer DSI, motor mai puternic eventual capabil de supercruise si tractiune vectoriala, scaderea semnaturii radar, capacitatea de a putea opera si de pe piste mai slab amenajate, scaderea costului menetenantei prin modularizare dupa sistemul Saab, pachete noi de avionica si cabina compatibile cu F35/F22 Raptor, dezvoltarea de drone pe aceeasi structura.

F-16 DSI

Asa cum spuneam mai sus, pachetele noi de avionica, intre care si radarul  EL/M 2052 (AESA) ar putea fi folosite cu succes si la dezvoltarea unei linii MIG-29 Sniper Plus sau Mig-21 Bis/Bison – J-7 Lancer 2/Plus si chiar a unui avion de antrenament derivat similar cu Guizhou JL-9 chinezesc, in cazul ca dorim sa re-folosim o parte din ce exista stocat la nivel mondial si mai are rezerva de ore de zbor sau doar pentru export, dupa cum sustineam in ““MIG-21 LanceR o solutie inca viabila pentru Romania ?”, impartind profitul cu partenerul israelian. In plus, Israel are capacitatea de a achizitiona echipamente din tari „incomode” pentru noi, cum ar fi Rusia, China sau India, astfel ca am avea platforme ieftine second-hand pe care pot fi integrate noile sisteme.

Guizhou JL-9

Avionul poate face dintr-un pachet mai larg, alaturi de rachete antiaeriene Derby sau Python (integrate si in sistemul Spyder), Barak 8 pentru protectie AA si racheta de croaziera/antinava Delilah, ce pot fi folosite la modernizarea fregatelor si corvetelor din dotarea Marinei Romaniei, dupa cum propunea materialul Variante pentru modernizarea fregatelor T22”.

Sistem Spyder (Python+Derby)

 

Barak 8

De asemenea, poate fi dezvoltata o noua varianta de sistem SOCAT (Sistem Optronic de Cercetare si Anti-Tanc=Optronic System Research & AT), refolosind rachetele Spike deja achizitionate alaturi de noile lor variante, sistem ce poate fi integrat pe un nou elicopter de lupta sau transport al Fortelor Armate Romane (sa nu uitam ca Israel detine peste 30 de elicoptere Cobra la standardul AH-1 „Tzefa”). Turelele Rafael sunt deja prevazute pentru inzestrarea TBT-ului (Saur3) dar si a MLI-84M – OWS 25R (cost upgrade 1.5 mil$/bucata) gama de arme si echipamente poate fi extinsa putand duce la o noua versiune a tancului TR-85M1 sau al unui derivat al tancului Merkava, adaptat cerintelor Fortelor Terestre, alaturi de derivatele sale, printre care masina de lupta Namer, cu cele mai noi sisteme de protectie, cum ar fi Trophy.

Evolutie PUMA SOCAT? – deviant art

Pentru artilerie, proiectul ATROM dar si mortierul Cardom ar fi achizitii necesare unei armate moderne.

Sistemul SOCAT

Merkava 4/V (pentru export)

 

Turela Rafael

 

Turela OWS-25R produsa la UMB 

Iar in incheierea pachetului, putem vorbi de sistemele de protectie balistica antiracheta Arrow block 5 /Arrow 3 sau Iron Dome, care ar putea ajuta la securizarea scutului anti-racheta dar si a altor obiective importante de pe teritoriul tarii noastre.

Arrow

                Punand cap la cap aceste detalii, ar putea rezulta unul dintre cele mai bune planuri de inzestrare a Armatei Romane la costuri si calitate avantajoase, alaturi de investitii serioase prin offset din partea uneia dintre cele mai sanatoase economii si un credit avantajos. Acest plan s-ar putea realiza printr-un acord cadru etapizat pe o perioada de 10 ani, pentru a da timp si offset-ului sa produca mare parte din sumele pentru achitarea imprumutului iar la finalizare am detine echipamente si tehnologii care vor fi permanent modernizate alaturi de partenerul israelian iar exploatarea ar fi ieftina si facila prin asimilarea unei mari parti a ei in industria romaneasca. In plus, mare parte din produsele comune ar beneficia de o piata semnificativa pentru export, ceea ce in timp ar aduce si profit producatorilor si integratorilor.

                Astfel, am incercat sa mai ofer inca o varianta alaturi de celelalte aduse in discutie in ultimul timp, ca solutii pentru dotarea invechita a armatei dar si pentru relansarea economiei romanesti…

 

 

Marius Zgureanu

 

 

 

 

Reclame

Bombe de aviatie produse in Romania

Standard

Incet si tarziu, am ajuns la finalul ciclului de articole despre armamentul romanesc de aviatie. Au ramas de prezentat bombele de aviatie. Inca o data,  informatiile au fost dificil de gasit.

Si sarace. Mai mult imagini.

Dar ceea ce  a fost surprinzator, a fost numarul mare de de realizari din perioada pre-1989 sau numarul mare de proiecte, nefinalizate sau inmormantate la nivel prototip sau preserie, de dupa 1989. Ca si atatea altele,  o istorie de eforturi, impliniri sau deceptii.

Sa incepem enumerarea metodic, si cu inceputul.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial  Romania a reusit  sa isi asigure o buna parte din necesarul de bombe de aviatie explozive de uz general din productia interna. Un grup de intreprinzatori romani, cel mai cunoscut

dintre ei fiind Elie Carafoli, au pus bazele uzinei numite Intreprinderea Romana Mecanica si Chimica Mija  in anul 1938  specializata in fabricarea bombelor de aviatie si a incarcatoarelor pentru armamentul de bord. Exact  in ultimul moment.

S-au produs bombe de 12, 50, 100 si 225 kg.

Bombele de 12 kg s-au utilizat in special  pentru dotarea avioanelor de recunoastere IAR-37/38/39 si SET-7 KB/KD.

Avionul IAR-81 lua la bord in mod obisnuit o bomba de 225 kg, alaturi de doua bombe de 50 kg. Pentru antrenament s-au utilizat si bombe cu corp de beton si ampenaje normale din otel.

De asemenea se mai mentioneaza o bomba caseta produsa in tara, utilizata de avionul IAR-39, care continea cateva grenade antiinfanterie. Una din aceste grenade a fost recuperata de un grup de arheologi amatori in imprejurimile portului Odessa, imaginea fiind postata pe site-ul Traditia Militara.

Bomba 12 kg 

Bomba 12 kg pe IAR

Bombe 50, 100,225 kg muzeu

IAR 81 bombe 50+225 kg  

IAR 81 bombe 225kg-50kg

 IAR-81 bomba beton

Razboiul a venit si s-a dus. S-a dus si industria noastra aeronautica, distrusa pana si prin tratatele de pace. A durat mult pana cand un om curajos a reusit sa o recladeasca. Alaturi de ea s-a reconstruit si industria de armament. Uzina care producea bombe de aviatie a renascut pe vechiul loc. Si chiar daca a renascut doar pentru a muri inca o data, a lasat amintirea unei vieti rodnice.

Iata ce a produs Uzina Mecanica Mija, alaturi de sora ei mai tanara, Uzina Mecanica Dragomiresti:

Bombe explozive de aviatie, de uz general.

Categoria 50 kg

BE-50

BE-50  – IAR 823 

 BE-50 pe adaptor LMB-4×100

 

  BE-50 pe adaptor LMB-3×100 

BEM-50

BA-50, cu o forma mai putin aerodinamica decat cea dinainte mentionata, pe corpul acesteia putandu-se observa sudate inele de franare, probabil pentra a mari timpul de cadere al bombei, pentru a da o mai mare siguranta avionului lansator

BA-50 pe adaptor LMB-3×100 

BA-50+BE-50

   BE-50 +2xBA-100 pe adaptor LMB-3×100

BE-50+2xBA-100 pe adaptor LMB-3X100

BEF-50, bomba prevazuta cu parasuta de franare intr-un container care face corp comun cu fuselajul bombei, destinata atacului in zbor razant, parasuta fiind necesara pentru franarea bombei, din nou pentru a da timp avionului lansator sa iasa din zona de actiune a suflului  si schijelor

BEF-50

BAEF-50 P, o bomba realizata intr-o conceptie moderna, modulara, cu ampenaje (tail unit, termenul consacrat in terminologia militara  internationala) interschimbabile. Varianta cu modul-container cu sistem de parasute de franare este denumita BAEF-50P-VF, iar cea cu ampenaj de stabilizare pe traiectorie BAEF-50P-VL. De mentionat ca modulul-container al sistemului de parasute de franare prezinta aripioare de stabilizare rabatabile, posibil pentru utilizare intr-un lansator tip revolver, niciodata realizat.

BAEF-50P-VF 

BAEF-50P-VF

BAEF-50P VL

In practica, in afara de cazul in care sunt utilizate pentru inarmarea avioanelor si elicopterelor usoare, bombele de acest calibru sunt lansate de pe lansatoare multiple,   acum existand informatii despre lansatoarele pentru 3, respectiv 4 bombe LMB-3×100 si LMB-4×100.

Categoria 100 kg

BA-100

 BA-100 

BA-100

BA-100.

BE-100, relativ la care nu am gasit imagini, ci doar mentionari in graficele cu variantele de inarmare ale avioanelor de lupta produse in tara.

BEM-100, probabil o varianta inbunatatita a celei sus mentionate

  BA-100 + BEM-100

BEM-100 IAR-93 

  BEM-100

BM-100, doar o mentionare pe site-ul Uzinei Mecanice Mija

BEF-100, bomba cu parasuta de franare in container solidar cu corpul bombei

BEF-100

BEF-100.

   BEF-100 .

BAEF-100L, o mentionare pe site-ul ROMARM

BAEF-100L

BAEF-100 P, bomba realizata in sistem modular, varianta cu modul de ampenaj pentru stabilizare pe traiectorie fiind denumita BAEF-100P-VL, iar cea cu modul -container pentru sistemul de parasute de franare fiind denumita BAEF-100-VF, acest modul fiind denumit CPF-100.

BAEF-100P-VL

BAEF-100P -VL 

BAEF-100 P-VL

BAEF-100P VL + BAEF-5OP VF

BAEF-100P-VF.

BAEF 100P-VF 

BAEF 100 P- VF

Caracteristici BAEF

    Caracteristici BAEF 

Caracteristici BAEF-100P

Bombele sunt utilizate in general pe lansatoarele multiple tip LMB-3×100 si LMB-4×100.

Categoria 250 kg

BM-250

BM-250  

BM-250 lansare

BM-250 

BM-250E

BM-250E

 Date BM250E 

 dateBM 250E

BA-250

BA-250

BA-250 

BA-250  

BA-250

BAEF-250L, o bomba de aviatie realizata modular, cu modulul posterior detasabil (este adevarat ca nu am vazut deocamdata decat modulul cu ampenaje pentru stabilizarea pe traiectorie), si botul frezat plan, posibil pentru facilitarea instalarii ulterioare unui sistem laser de  dirijare pe traiectorie, sistem lansat in cercetare dar niciodata finalizat.

Bomba apare si sub denumirea de BAEF-250L-L.

 BAEF-250L-L 

BAEF-250L-L

 BAEF-250L-L

Date BAEF250L

In functie de acrosajele avionului purtator, bombele de 250 kg pot fi incarcate cate una pe un acrosaj, sau cate 2 utilizand lansatorul dublu de bombe LMB-2×250.

Categoria 500 kg

BA-500

 BA-500

 BA-500

 BA-500 

BE-500

BE-500  

BE-500

BE-500E, mentionat de site-urile Uzinei Mecanice Mija si de un site partener Patromil

Tabel BE-500E 

Tabel BE-500E

BE-500EM , un model original

 BE-500EM

 BE-500 EM

tabel BM-500 EM

BM-500, model mentinat de site-ul U.M.Mija

BAEF-500, dupa forma, o varianta imbunatatita a BE-500

BAEF-500 

BAEF-500

BAEF-500L, realizata cu coada detasabila si botul frezat plan. De mentionat ca in general bombele de calibru mare au in general coada detasabila, pentru facilitarea logisticii si  instalarea unui detonator suplimentar.

 BAEF-500L

 BAEF-500L

  BAEF-500L

Tabel BAEF-500L

Bombe speciale

Pe langa bombele explozive de uz general, un accent deosebit s-a pus pe crearea unor munitii specializate.

Pentru distrugerea aeroporturilor  s-a realizat BAP-100, bomba antipista de 100 kg, produsa la Mija.

Bombei  antipista BAPO-100, cu profil optimizat si cu incarcatura duala nu i s-au acordat fonduri pentru dezvoltare in competitia 2008 a Programului Inovare .Probabil nu va mai fi realizata.

Pentru a reduce costul antrenamentelor, s-a realizat la U.M.Dragomiresti  bomba de 10 kg tip BECR-10, impreuna cu lansatorul specializat cu o capacitate de 2 bombe, denumit LMBE-10. La impactul cu solul, se detoneaza

o incarcatura pirotehnica fumigena pe baza de clorura de titan, cu timpul de ardere de 30 secunde, pentru identificarea punctului de impact. Pe langa reducerea costului, un beneficiu important este cresterea gradului de securitate, prin reducerea masei bombei si inlocuirea incarcaturii explozive

cu una fumigena.

lansator de bombe de antrenament 

BECR-10 

Tabel BECR-10

Pentru distrugerea tintelor submarine in zonele costiere, fluviale sau in rada portuara, s-a realizat bomba antisubmarin BAE-1, de 50 kg, la Uzina Mecanica Tohan.  Tot in acest scop, ACTTM a realizat un lansator de grenade antisubmarin ce se monteaza la acrosajele normale ale elicopterelor. Acesta utilizeaza grenadele antisubmarin de punte, realizate tot la U.M.Tohan. O masura inteleapta, avand in vedere stocurile de grenade antisubmarin existente la data realizarii.

Dupa sursele de pe net, acest tip de grenada are masa de 45 kg, o incarcatura exploziva de 25 kg, viteza de scufundare 2,1 – 2,3 m/s. Nu am gasit date despre adancimea maxima de detonare, dar judecand dupa aria de utilizare nu este necesara o profunditate mare. Oricum, grenadele reactive antisubmarin produse la U.M.Tohan au adancimea maxima de detonare de 350 m, gratie detonatoarelor produse la Uzina Mecanica Sadu.

 Lansator grenade AS 

  Grenada AS 45 kg

Grenade AS

 

BAE-1 UMTohan

 

Grenade AS de punte UMTohan

 

A fost realizata o varianta lansata din aer a minei MMA, produsa la U.M.Tohan, prin traditie producatorul national de „arme sub apa”. Este o mina ce se poate utiliza la adancimi cuprinse intre 6 si 50 m, cu flotabilitate negativa (se aseaza pe fundul apei). Sursele consultate spun ca mina deriva din mina sovietica

AMD-500. Chiar daca este adevarat, efortul de proiectare si modernizare a fost luat de la inceput. Mina este prevazuta cu detonatori magnetici si acustici.

Energia este furnizata de o baterie tip zinc-oxid de magneziu. Masa este de 572 kg, cu o incarcatura exploziva de 3oo kg.

MMA

 MMA

Focoase

Cel mai utilizat focos  este un focos electric de contact, FUEBA, produs la U.M.Mija, similar cu cel sovietic  AVUET. Este un focos cu mecanism electric de initiere, cu impuls de initiere de 27 V, si care permite bombardamentul la altitudini mai mari de 30 m si la viteze de pana la 1000 km/h. Focosul are 3 trepte de reglare a timpului de armare dupa lansare, si anume:

mic ( 1,3-2,6 sec ), mediu ( 3,5-5,5 sec ) si mare ( 8,7-13,5 sec ).

Pentru reglarea timpului de explozie dupa impact, dispune de 4 trepte:

instantaneu, mic ( 0,025 sec ), mediu ( 0,075 sec ), mare ( 8,2-14,5 sec ).

 Focoase aviatie Fueba UMMIJA

In desenele bombelor apare si un tip de focoase mecanice cu elice de armare. Sursele sunt contadictorii, indicand fie focoasele sovietice TM-24, TM-4, AV (A sau B) fie un produs indigen cu sursele de inspiratie amintite.

Dar nu se produc doar modele dupa surse de inspiratie straine. Pentru inceput  Academia Tehnica Militara a realizat un focos electronic de proximitate, asimilat in productie de A TECH Curtea de Arges.

Printr-o fructuoasa colaborare, au rezultat apoi mai multe tipuri de focoase electronice, alaturi de terminalul  de programare, care realizeaza transferul de date fie prin cablu, fie inductiv.

Focoase  aviatie FUEBA   UM Mija

 Focos proximitate ATM

Focos proximitate ATM

Focoase de proximitate ATM

Focoase armtech

 

 Perspective

Amintiri …

Daca trecutul se arata rodnic, prezentul nu e ceea ce ar trebui sa fie. Un proiect de modul de dirijare laser a ramas nefinalizat. Bomba BAPO-100, fara subventionare. Si totusi, se mai face cate ceva.

SIARM S.A. spre exemplu a realizat prototipul bombei de 250 daN adaptata pentru kit-uri de dirijare, compatibila NATO, o noua bomba cargo de 250 kg. Un modul de dirijare GPS pentru bombe de aviatie se afla in studiu, in colaborare cu ACTTM si alti parteneri.

Si mai sunt .

Ramane de vazut ce va face statul roman, aviatia militara romana.

Probabil nimic.

Produse performante exista. Spre exemplu SIARM a dezvoltat si livrat bombe de aviatie inerte tip MK 82 si bombe de aviatie reale  tip MK 83. Si nu oriunde,  ci in Israel.

Aviatia romana este ramasa in urma in privinta dotarii cu munitii performante.  Ma rog, ar trebui si ceva avioane ca sa aiba asta un sens …

Oricum, cei ce au o oarecare putere de decizie, gandesc altfel decat noi.

A ramas antologic episodul in care Romtehnica si Ratmil s-au concurat pentru a obtine un contract cu India pentru livrarea de bombe de aviatie. Pana la urma, dupa multe balbaieli din toate partile, contractul a fost pierdut. Asta daca a existat de la inceput interes in semnarea lui. Daca nu, totul face parte din aceesi tragicomedie pe care o traim de 22 de ani si in care ne credem actori.

Dar suntem doar spectatori. Si  inca platim biletul. Scump.

Surse :

– albumele Expomil 1999  si Expomil 2007 realizate de Ionica Fonos

https://rumaniamilitary.wordpress.com/

http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl

http://www.mapn.ro

http://www.roaf.ro

http://www.acttm.ro

http://www.ummija.ro

http://www.romarm.ro

http://www.mycity-military.com

http://www.airwar.ru

– site-ul SIARM

– site-ul U.M.Dragomiresti

– You Tube

– emisiunea ProPatria , TVR 1

– revista Aeromagazin

– revista TTM

– prospecte ROMARM

Nicusor

LEGION ETRANGERE –scurt istoric (1)

Standard

De ce Legiunea Straina? De unde a pornit aceasta unitate “varf de lance” a intereselor Frantei in lume? Si mai ales, pentru ce a fost creata ea? Cred ca sunt intrebari pe care cei care suntem pasionati de tot ce inseamna domeniul militar, ni le-am pus. Si poate, aura de mister si legenda, amplificata de nenumarate filme, carti, reportaje, etc, ce au ca subiect Legiunea si Legionarii, sa ne fi deschis “apetitul”. Poate, multi dintre noi am visat, ori poate chiar am reusit, sa ajungem Legionari, acolo unde notiunile de: Onoare, Fidelitate, Fraternitate si Sacrificiu, din spatele devizei “Legio Patria Nostra”, reprezinta calea obligatorie pentru fiecare legionar…

Fiindca, aceasta unitate, zicem noi, a fost si este inca invaluita intr-o aura de mister, poate deloc dezinteresat, dar un lucru stim cu certitudine: istoria sa incepe cu secole in urma, fiind marcata de crime, tragedii si acte de eroism, totodata. Istoria acestei unitati nu a fost intotdeauna romantica, ea avand si capitole sumbre, in stransa legatura cu perioada colonialismului francez, despre care Jules Ferry, om politic francez, declara in fata Parlamentului in data de 28 iulie 1885: “Coloniile sunt pentru tarile bogate un plasament de capitaluri dintre cele mai avantajoase. Si acesta este motivul pentru care ne-a trebuit Tunisia, pentru aceasta ne-a trebuit Saigonul si Cochinchina (colonie franceza intre anii 1862-1954, acum apartinand Vietnamului), pentru aceasta ne trebuie Madagascarul…Si nu le vom parasi niciodata!”. Aceste cuvinte, printre altele, releva fara niciun dubiu, rolul de inceput al acestui corp de elita –apararea intereselor Frantei in coloniile acesteia din Africa si Asia. Este, daca vreti, o parte importanta din istoria Legion Etrangere, fiindca acest corp de elita a fost creat intr-o epoca in care Franta avea nevoie de un instrument de lupta specializat si deosebit de eficace, care s-o ajute in extinderea, si nu in ultimul rand, in mentinerea vastului sau imperiu.

Nu ne propunem nicicum a face o istorie completa a Legiunii –s-a scris destul pe Internet si nu numai, despre ea- ci doar a intelege pe deplin, de ce unii experti considera aceasta unitate o armata exceptionala, ai carei soldati sunt stapaniti de eroism, ori poate de o uluitoare nepasare in fata primejdiei. Daca este sau nu asa, ideea este bineanteles interpretabila, dar cert este faptul ca Legiunea Straina Franceza, s-a acoperit de glorie, mister si legenda, slujind cauza Frantei.

Ce este insa Legiunea Straina? Este o formatie militara in care, sub drapel francez, imbracati in uniforma franceza si comandati de ofiteri francezi, servesc soldati straini.

Interesant este faptul ca Legiunea n-a fost nicicum prima formatie militara din istoria Frantei, compusa exclusiv din soldati straini, dar ea a fost cu siguranta, prima care avea propria sa forma de recrutare, propriile sale legi (scrise sau nescrise, perfect valabile si astazi, cunoscute si respectate “ad literam” de catre Legionari), traditiile sale proprii sau preluate (unii experti, le considera a fi preluate din traditiile legiunilor romane). Se prea poate, fiindca originea denumirii de “legiune” vine de la latinescul “legio”, ce inseamna legiune –mare unitate militara.

O caracteristica definitorie pentru Legionari, ce-i fac recunoscuti oriunde si de catre oricine, este renumitul “Kepi Blanc” –chipiul alb cu cozoroc patrat, ce are in prelungirea sa o panza care apara umerii si ceafa soldatului, impotriva soarelui african ucigator. Acest chipiu, il cunoastem cu totii din filme, parazi, poze, etc, el fiind purtat si astazi cu mandrie. Acesta, in cei aproape 200 de ani de existenta a Legiunii, a ramas practic neschimbat si neanlocuit in tinuta legionarilor, care initial era formata din tunici de culoare albastru inchis, pantaloni pana la genunchi din stofa rosie, jambiere din piele ce protejau picioarele si ghete din panza (create special pentru nisipul desertului).

 

Asa cum mentionam mai sus, Legiunea Straina nu este prima unitate militara compusa exclusiv din straini, in istoria militara a Frantei. Acest stat, a mai avut insa sistemul trupelor cu solda, ostasi platiti, straini de orasul ori conducatorul care i-a angajat –soldati pe care noi astazi, ii numim, mercenari, soldati fara tara.

Spre exemplu, in secolul al XVIII-lea, in multe regimente regale din Franta, slujeau soldati straini, dar numai in numele unui singur Regiment figura cuvantul “strain”, si anume, Royal Etrangere (vechi regiment de cavalerie, in care in realitate nu mai erau recrutati de multa vreme straini, ci francezi care purtau uniforme ale unor armate straine. Acestia, se pare, slujisera anterior in alte armate, dar erau cu certitudine de nationalitate franceza).

Cu toate acestea, cea mai importanta formatie de soldati straini aflati in slujba regilor Frantei timp de mai multe secole, a fost “Garda Elvetiana”, compusa din razboinici de profesie care isi vindeau indemanarea militara aceluia care platea mai bine. Acesti oameni, aveau sloganul: “Pas d’argent, pas de Suisses” –acesta insemnand ca pentru elvetieni, plata se facea chiar inaintea predarii marfii, adica, a angajarii. In toate aceste regimente slujeau exclusiv numai elvetieni, comandati atat de catre proprii lor comandanti, cat si de catre ofiteri francezi.

Este notorie batalia de la Rossbach (5 noiembrie 1757, intre Franta si Prusia), pierduta de catre francezi; batalie in care un regiment de uniforme rosii format numai din elvetieni, a acoperit cu onoare retragerea trupelor franceze, luptand cu un calm desavarsit sub focul tunurilor prusace. Aceasta impasibilitate si eroism totodata, l-au scos din sarite pe Frederic al II-lea, care si-a intrebat furios generalii: “Ce fel de zid de caramida este acesta pe care tunurile mele nu reusesc sa-l darame?”. I s-a raspuns simplu, dar elocvent: “Sire, sunt elvetienii!”

Mai tarziu, pentru a-i infrange pe revolutionari, in iulie si octombrie 1789, Ludovic al XVI-lea a folosit, de asemenea, regimentele sale elvetiene, germane si irlandeze. De altfel, ultimii “mercenari” care l-au aparat pe rege la 10 august 1792, cand poporul rasculat a luat cu asalt palatal Tuilleries, au fost…elvetienii.

Cea mai interesanta formatie militara care prefigura adevarata Legiune Straina, a fost Legiunea Hanovra, infiintata in anul 1804. In anul 1811, spre exemplu, din cei 503 soldati care formau un batalion al acestei legiuni, 226 erau austrieci, 53 prusaci, 129 erau din regiunea Rhinului, 2 italieni, 2 spanioli, 7 polonezi, 14 rusi, 3 suedezi, 9 elvetieni, iar 57 erau originari din Dalmatia, Slavonia si Albania.

Odata cu revenirea Bourbonilor, prin reorganizarea unei “Legiuni Regale Straine”, se formeaza Legiunea Hohenlohe, dupa numele comandantului ei, printul Hohenlohe-Bartenstein. Ludovic al XVIII-lea, care si-a amintit de serviciile aduse predecesorilor sai de “credincioasele” regimente elvetiene, reanfiinteaza, in 1816, patru regimente helvetice. Penultimul Bourbon avea mai multa incredere in mercenari, decat in recrutii francezi. Va urma…

 

 WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: INTERNET, WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA.

Multumesc unui bun prieten pentru documentatia trimisa.

Noul MBT rusesc: T-99

Standard

T-99, concept artistic

Rusia spera ca noul tanc sa fie operational in anul 2015. Numit deocamdata T-99, noua masina de razboi ruseasca ar urma sa inlocuiasca modelele mai vechi T-80 si variantele T-90.

Proiectul T-99 nu este insa singurul avut in vedere. Fortele Terestre Ruse au in vedere o modernizare cvasi-generala a brigazilor sale mecanizate, prin intrarea in dotare a unor noi famili de vehicule blindate, care sa fie concepte noi, nu modernizari a produselor mostenite de la Armata Rosie.

Astfel se au in vedere:  un nou tanc, T-99, o noua familie de transportoare blindate-Boomerang si pe baza acestor doua concepte, o intrega familie de vehicule specializate, de suport.

Proiectul T-99 va avea la baza noul Armata, iar prototipul este asteptat sa intre in teste de teren, in 2013. Primul adjunct al ministrului rus al apararii, Alexander Sukhorukov  a declarat:  “The new tank is under development at Uralvagonzavod in Omsk. The first deliveries of the tank to the Russian Armed Forces are scheduled for 2015. A total of 2,300 MBTs are expected to be supplied by 2020.”

De asemenea Rusia declara foarte clar, ca noul sau program de inarmare, nu este gandit ca un raspuns fata de NATO, ci mai degarba pentru a face fata amenintarilor, din ce in ce mai vizibile, profilate pe granitele sale de sud, si de cresterea puternica a Chinei, militar si economic. Asa cum multi analisti rusi si occidentali, declarau deja de cativa ani, principalele probleme de securitate ale Rusiei, in noul mileniu, nu prea mai au legatura cu vechiul sau inamic NATO, ci din ce mai pregnant cu zona asiatica a tarii, cu islamismul radical, cu China.

Programul T-99 este ceva mai putin ambitios si radical ca proiectele esuate, Object 195 si T-95. Astfel T-99 va fi mai usor, mai ieftin si mai agil, decat predecesoarele sale, si desi rusii studiau calibre mai mari pentru o noua familie de tancuri, se pare ca T-99  va mosteni acelasi calibru, 125mm, precum T-90.

Pe langa T-99, industria militara rusa lucreaza deja la noul transportor blindat Boomerang. Acesta va fi un 8X8, care are in vedere inlocuirea BTR-90 din dotare.

 Kurganets-25

De asemenea  Kurganets-25 noua MLI ruseasca, va inlocui familia BMP, BMD sau MT-LB si va fi noul companion al T-99 pe viitoarele campuri de lupta. Practic intreaga gama de mecanizate va fi schimbata fundamental, si asta deoarece aceste noi vehicule nu sunt up-grad-uri ale unor modele mai vechi, ci pur si simplu proiecte absolut noi, adpatate noilor cerinte ale unui front in miscare.

 

Armata MBT  si AICI

Cititi si Noul BTR rusesc-Boomerang

Sursa: defense-update

 

GeorgeGMT

 

Sa mai ,,aruncam” un ochi prin gradina altora

Standard

Discutam despre fascinanta Georgie (ma refer doar la industria militara – nu as vrea sa traiesc acolo) si incepem cu Didgori.

Un blindat pe roti ce este produs in 3 versiuni.

Inca de la inceput sunt convins ca georgienii folosesc piese de import (motoare, gadget-uri, arme din tabara NATO si cele rusesti sunt contrafacute sau cumparate din Ucraina).

In poza de mai jos gasim un minigun actionat manual pe Didgori 2. Masina are o armura de nivel 2, motor turbo disel 450 c.p., 4×4, viteza maxima 120 km/h si o autonomie de 500km

 

Didgori 3 este cea mai mare versiune. Prezinta aceleasi calitati ca si versiunea anterioara. Arma principala este o mitraliera great (tip NSV) ce poate fi actionata manual, dar si din cabina folosind sistemul performant de tintire.

 

Masina de infanterie, Lazika are o armura de nivel 4 (partea din spate 2 sau 3), arma principala este un tun 23×152 mm, autonomia este de 400 km, viteza 70 km/h si poate transporta un echipaj de 11 membri.

ZCRS 122 seamana mai mult cu BM 21 Grad, dar expertii considera ca este vorbe de un transfer de tehnologie din Polonia. Este copie a WR-40 Langusta, nu doar rachetele, ci si sistemul de tintire a fost incorporat in sistemul georgian.

Camionul are o armura de nivel 2, poate transporta un echipaj de 5 militari, tractiune 6×6, autonomie 500 km, viteza maxima 80 km/h.

 

2B14 Podnos 82 mm de origine ruseasca se produce si in Georgia, la fel ca si 2B11 Sani 120 mm.

 

UAV-ul georgian poate zbura timp de 8 ore (mi se pare cam mult, dar alta sursa nu am –Wiki), altitudine intre 100-1300 m , viteza intre 60-160 km/h, camera dubla, aparat foto, camera termica, aparat foto in IR. Daca aparatul nu e conceput de israelieni eu ma las de ,,meserie”.

 

Carabina G5 este considerata o copie a americanei M4. Caracteristicile sunt similare.

 

 

Sa nu uitam si de camioanele Roman, sistemele SPYDER, LAROM si AG-40; aflate si ele in arsenalul georgian.

 

vezi de la minutul 1:54

 

Surse foto: militaria.ge

 

 

 

 

Nero Flash

 

Nava pe perna de aer Tuuli T-2000

Standard

Proiectul finlandez al navei pe perna de aer Tuuli iese in evidenta in primul rand prin rolul neobisnuit pe care ar fi trebuit sa-l indeplineasca: nava rapida purtatoare de rachete ce trebuia sa inlocuiasca in serviciu vedetele OSA.

In mod obisnuit navele pe perna de aer sint utilizate mai ales ca nave de debarcare datorita capacitatii de a naviga atat pe apa cat si pe sol, terenuri mlastinoase sau banchize de gheata. O problema care le limiteaza  utilitatea la un rol de nisa, foarte specializat, este autonomia redusa, mult mai mica fata de navele clasice de dimensiuni similare in principal din cauza consumului ridicat de combustibil,  fusta flexibila trebuind sa fie mentinuta in permanenta umflata.

 

Finlandezii au avut insa nevoie de o clasa de nave de atac pentru apararea litoralului,  capabile sa lanseze atacuri surpriza, bazate pe viteza si amprenta radar redusa dar care  sa opereze si in conditiile in care  suprafata apei este inghetata devenind impracticabila pentru o nava normala.

 

Nava pe perna de aer cunoscuta initial ca T-2000 si mai apoi ca Tuuli a fost proiectata de Aker Finnyards  imprumutand tehnologie de origine SUA. Cu o lungime de 27.4 metri si o latime de 15.4 metri, o greutate totala de 84 de tone si doua turbine MTU/Vericor TF-40 de 4.600CP fiecare pentru propulsie si alte doua TF-40 pentru sustentie, nava atinge atinge o viteza maxima de 50 de noduri (peste 90 de km/h).

 

Tuuli – Sursa: STX

 

Constructia din aluminiu si materiale compozite asigura atat o rezistenta crescuta si o greutate mica dar si o amprenta radar redusa.

 

Bow Thruster – Sursa : CDI Marine

 

Urma sa fie dotata cu racheta nava-aer Denel Umkhonto, nava-nava SAAB RBS-15 Mk3 si torpile sau mine. Nava avea un echipaj de 10 persoane. Contractul pentru productia primei nave a avut o valoare de aproximativ 10mil USD.

 

A fost lansata in anul 2000 si in teste a depasit specificatiile in privinta capacitatii de transport si a vitezei maxime. Cu toate acestea, schimbarea prioritatii Marinei Finlandeze spre un rol de protectie a traficului maritim care necesita nave cu o autonomie sporita a facut ca prototipul sa fie si singura nava construita, proiectul a fost oprit si s-a preferat constructia vedetelor rapide clasice din clasa Hamina.

 

Tuuli – Sursa: MilitaryImages.net

 

In masura in care Marina Militara a Romaniei urmareste dotarea cu o clasa de nave asemanatoare, date fiind conditiile din zona litoralului romanesc si a Deltei Dunarii, cu terenuri mlastinoase greu practicabile vara si suprafete inghetate iarna, proiectul Tuuli poate oferi o optiune ca baza tehnologica de plecare.   Transferul de tehnologie ar putea fi ajutat si de faptul ca proprietarul actual al Aker Finnyards, concernul sud-coreean STX detine si santierele navale romanesti de la Braila si Tulcea.

Sursa: tehnomil

 

Intelegerea dintre Israel si Italia, pentru M-346 s-a definitivat

Standard

Cele doua tari au cazut de acord asupra afacerii si au formalizat prin semnarea contractelor adiacente.

Astfel Israelul va primi 30 de aparate M-346 de la Alenia, avioane folosite pentru antrenamentul avansat si atac la sol, iar in schimb Italia va achiziona din Israel echipamente militare, in suma egala cu valoarea contractului pentru avioane.

Suma vehiculata, pentru 30 de aparate, simulatoare, suport logistic, motoare si piese de schimb si de asemenea pentru pregatirea pilotiilor evrei, este de un milliard de euro.

In schimb partea italiana s-a angajat la urmatoarele:

-sa achizitioneze de la IAI doua avioane Gulfstream G550, in configuratie de avertizare timpurie, dotate cu radare AESA, sisteme IFF si masuri de razboi electronic pasiv, dezvoltate de Elta si SELEX-Elsag.

-compania italiana Telespazio a semnat de asemenea un acord, cu cei de la IAI ca principal subcontractor pentru sistemul de sateliti de recunoastere Italian OPSAT 3000. Detaliile implicarii IAI in dezvoltarea satelitilor, nu sunt cunoscute, insa se vorbeste de sistemul israelien Jupiter, care ar putea fi integrat pe OPSAT. Jupiter este un sistem de inalta rezolutie construit de Elbit Systems.

 

M-346 este un avion de lupta transonic, bimotor, cu o avionica compatibila cu avioanele de generatie 4.5, var primar cu rusul YAK-130, cu care de altfel a si fost construit, printr-o colaborarea intre Italia si Rusia. Pana in prezent Singapore a comandat 12 aparate, Italia, iar acum Israelul 30 de bucati.

 

Acum puteti spune ca sunt obsedat de avioane si contracte, dar totusi…un milliard de euro-30 de avioane noi, transonice, ultra-performante, capabile atat de vanatoare usoara si politie aeriana, cat si de pregatirea pilotiilor si LCA, adica exact ce ne-ar trebui noua acum, ca tot suntem saraci!

Adica, da domne, Romania nu are bani de supersonic, nu acum, dar pentru a  ne pastra totusi o forta aeriana credibila, piloti bine pregatiti, am cumpara si noi 30 de aparate M-346, contra sumei de un milliard de euro. Acest milliard incuba, asa cum am scris mai sus: suport logistic, motoare si piese de schimb, simulatoare, pregatirea pilotiilor si, bineinteles, offset in valoare de un milliard de euro.

Am cumpara 15 avioane, daca chiar nu avem bani, dar am reusi sa pastram bunul cel mai de pret al unei aviatii militare: pilotii!

Cum avioanele olandeze ne vor costa cam tot atat, parere personala, de ce sa nu cumparam avioane noi, avioane cu care am da lovitura!

Adica am avea niste avioane de antrenament si trecere pe supersonic ultramoderne, ne-am scoate si cu politia aeriana, am avea in sfarsit si noi un LCA foarte bun, iar peste cativa ani, cand in sfarsit vom cumpara avioane supersonice, flota de M-346 ar fi o perfecta completare si mai ales ar fi nou-nouta, pregatita sa-si faca datoria inca 25 de ani.

De ce nu facem acest lucru?! Poate ca in articolul de mai jos, am explicat de ce…

Sursa: Xairforces

 

GeorgeGMT