Arhive pe categorii: Armele Armatei Romane

Un viitor program Lancer pentru F16, baza a parteneriatului strategic romano-israelian?

Standard

Luand in considerare situatia extrem de precara in care se afla armata romana datorita dotarilor invechite, situatie expusa in articolul “Problemele majore ale inzestrarii armatei romane si ale industriei de aparare” dar si tinand cont de incapatanarea, oarecum de inteles in contextul parteneriatului strategic cu SUA, Polonia si Turcia, decidentilor romani de a cumpara avioane F-16 pentru dotarea fortelor aeriene romane, am incercat sa gasesc o solutie de compromis care sa ofere si offset-ul necesar Romaniei, offset sustinut cu consecventa de catre blogul RumaniaMilitary, (Inzestrarea armatei romane versus cresterea economica si solutia offset-ului) dar si costuri scazute si solutii pe termen lung, asa cum ne dorim cu totii.

Proiecte aeronautice romanesti mai putin cunoscute

 Istoric vorbind, in anii de dupa revolutia din 1989, Israelul a fost cel mai important, si aproape singurul partener in dezvoltarea tehnicii militare romanesti cu solutii relativ ieftine dar foarte potrivite si moderne pentru necesitatile armatei noastre, deci implementarea de noi solutii nu ar fi decat o continuare naturala si cu costuri si efort de acomodare redus. Tinand cont de forta sa economica, prezentata si in articolul “Israel: date economice – posibil model pentru Romania?” si de faptul ca majoritatea firmelor de aparare israeliene apartin statului, oare ar fi posibila o colaborare extinsa si negocierea unui pachet de echipamente si tehnologie, la nivel de stat, intre Romania si Israel, in contextul unui parteneriat strategic, dand substanta si relatiilor exceptional de bune dintre cele 2 tari?

 

ATROM

 

Astfel, am putea da continuitate programelor deja existente, cu noi upgrade-uri, am pune in aplicare studii si proiecte deja definitivate dar ne-introduse in productie (ATROM realizat cu Soltam, IAR-109 Swift realizat cu IAI) si demara proiecte noi cu infuzii de tehnologie, totul acompaniat de un offset la nivel inter-guvernamental cu un eventual credit oferit de maestrii recunoscuti in ale finantelor la nivel international (ma intreb cat de mult ar creste credibilitatea Romaniei pe pietele externe cu o linie de credit israelian sau macar intermediata de acestia ?!).

IAR-109 Swift

 

Firmele israeliene s-au dovedit capabile de a dezvolta evolutii consistente pe aproape orice tip de platforma militara existenta la ora actuala, in special pe cele americane, la un raport pret-calitate care sfideaza orice concurenta. Un parteneriat tehnologic al Romaniei pe aceste domenii ar aduce beneficii imense, mai ales in contextul marketing-ului extrem de profesionist al israelienilor.

 

MIG-29 Sniper la muzeu

MIG-29 stocat la baza M.Kogalniceanu

Ca sa ajungem la detalii, ma gandesc la un contract cadru pe termen mediu si lung pentru modernizarea unei mari parti a dotarii armatei romane (nici un monopol nu ar fi de dorit), de la avioanele de lupta F16 la un standard comun (si apoi MIG29 sau chiar si MIG21), la rachete aer-aer, sol-aer, aer/nava-nava, antitanc, la tancuri si blindate, la artilerie autopropulsata, la fregate si corvete, totul cu offset, transfer de tehnologie, joint-venture si licente. Si toate acestea ne-ar impulsiona poate si dezvoltarea TBT-ului, a unui elicopter de transport si lupta sau a IAR-XT si chiar a armei de asalt. Un exemplu similar este Irak-ul, care a lansat un program de inzestrare de 12 mld.$, program demarat prin achizitionarea din SUA a 36 de avioane de lupta F-16IQ Block 52 a caror livrare va incepe din 2014.

TBT

Pornind de la “durerea” noastra cea mai mare, avionul multirol, si de la faptul ca acum cativa ani se pare ca am avut o mana intinsa din partea Isrealului de a cumpara si moderniza in comun avioane uzate F16 Bl25 din SUA, oferta pe care se pare ca am refuzat-o destul de suspect,  ma gandesc ca Israel va dori in curand sa-si modernizeze flota de peste 300 de avioane F-16 (din care maxim 100 sunt la standard F-16I Sufa, cele mai vechi fiind retrase in paralel cu introducerea F35 in serviciu, la un maximde 75 de bucati) in urma lectiilor invatate din Iran, datorita aparitiei standardului F-16V

 dar si a detinerii unui radar AESA indigen – ELTA EL/M 2052.

F-16I Sufa

 

F-16V

In plus Israel Aircraft Industries este firma de stat deci putem spera la offset+credit avantajos spre deosebire de o tranzactie directa cu SUA, putand ocoli astfel si problema absentei creditului furnizor din partea statului sau trezoreriei americane, israelienii actionand astfel ca si intermediar cu acceptul SUA,  dar si la un transfer tehnologic de genul celui pentru MIG-21 Lancer. Astfel, in completarea si mai ales in locul avioanelor F-16A/B portugheze, am putea cumpara cateva zeci de F16 Block 25 care ar putea fi aduse la un standard echivalent F-16V dar cu tehnologie israeliana si asimilarea unei mari parti a mentenantei si upgrade-urilor in tara. Totul la un pret probabil intre 20 si 30 de mil.$ bucata si considerand ca avioanele Bl25 sunt donate de SUA, afacere similara cu cea oferita de SUA acum ceva mai mult de un an. In orizontul a 10-15 ani este posibil ca Lockheed Martin sa renunte sa mai ofere evolutii ale F-16, V fiind probabil ultimul upgrade inainte de a se focaliza exclusiv pe F35, insa Israel si eventual Romania, ca si partener, ar putea primi acceptul pentru mentenanta si upgrade-uri similare programului Lancer pentru intregul parc F16 disponibil la nivel mondial. Astfel am putea ajunge intr-o ipostaza apropiata cu cea pe care am sugerat-o in materialul “Multirolul construit in Romania” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/11/17/multirolul-construit-in-romania/ ), si anume “centru regional de cercetare, intretinere si imbunatatire a aparatelor produse de Lockheed precum si, la nivel militar, a unui centru de antrenament pentru Europa de E si SE” , centru de care ar beneficia “intregul flanc estic si sud-estic al NATO: Polonia, Turcia, Grecia, Italia, Israel si probabil in curand Bulgaria, Croatia, Muntenegru,Macedonia, Albania si R. Moldova”.

Ca si imbunatatiri, pot exista evolutii limitate ale liniei F-16, de genul celor expuse in materialul “Multirolul si optiunile Romaniei” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/29/multirolul-si-optiunile-romaniei/ ): prize de aer DSI, motor mai puternic eventual capabil de supercruise si tractiune vectoriala, scaderea semnaturii radar, capacitatea de a putea opera si de pe piste mai slab amenajate, scaderea costului menetenantei prin modularizare dupa sistemul Saab, pachete noi de avionica si cabina compatibile cu F35/F22 Raptor, dezvoltarea de drone pe aceeasi structura.

F-16 DSI

Asa cum spuneam mai sus, pachetele noi de avionica, intre care si radarul  EL/M 2052 (AESA) ar putea fi folosite cu succes si la dezvoltarea unei linii MIG-29 Sniper Plus sau Mig-21 Bis/Bison – J-7 Lancer 2/Plus si chiar a unui avion de antrenament derivat similar cu Guizhou JL-9 chinezesc, in cazul ca dorim sa re-folosim o parte din ce exista stocat la nivel mondial si mai are rezerva de ore de zbor sau doar pentru export, dupa cum sustineam in ““MIG-21 LanceR o solutie inca viabila pentru Romania ?”, impartind profitul cu partenerul israelian. In plus, Israel are capacitatea de a achizitiona echipamente din tari „incomode” pentru noi, cum ar fi Rusia, China sau India, astfel ca am avea platforme ieftine second-hand pe care pot fi integrate noile sisteme.

Guizhou JL-9

Avionul poate face dintr-un pachet mai larg, alaturi de rachete antiaeriene Derby sau Python (integrate si in sistemul Spyder), Barak 8 pentru protectie AA si racheta de croaziera/antinava Delilah, ce pot fi folosite la modernizarea fregatelor si corvetelor din dotarea Marinei Romaniei, dupa cum propunea materialul Variante pentru modernizarea fregatelor T22”.

Sistem Spyder (Python+Derby)

 

Barak 8

De asemenea, poate fi dezvoltata o noua varianta de sistem SOCAT (Sistem Optronic de Cercetare si Anti-Tanc=Optronic System Research & AT), refolosind rachetele Spike deja achizitionate alaturi de noile lor variante, sistem ce poate fi integrat pe un nou elicopter de lupta sau transport al Fortelor Armate Romane (sa nu uitam ca Israel detine peste 30 de elicoptere Cobra la standardul AH-1 „Tzefa”). Turelele Rafael sunt deja prevazute pentru inzestrarea TBT-ului (Saur3) dar si a MLI-84M – OWS 25R (cost upgrade 1.5 mil$/bucata) gama de arme si echipamente poate fi extinsa putand duce la o noua versiune a tancului TR-85M1 sau al unui derivat al tancului Merkava, adaptat cerintelor Fortelor Terestre, alaturi de derivatele sale, printre care masina de lupta Namer, cu cele mai noi sisteme de protectie, cum ar fi Trophy.

Evolutie PUMA SOCAT? – deviant art

Pentru artilerie, proiectul ATROM dar si mortierul Cardom ar fi achizitii necesare unei armate moderne.

Sistemul SOCAT

Merkava 4/V (pentru export)

 

Turela Rafael

 

Turela OWS-25R produsa la UMB 

Iar in incheierea pachetului, putem vorbi de sistemele de protectie balistica antiracheta Arrow block 5 /Arrow 3 sau Iron Dome, care ar putea ajuta la securizarea scutului anti-racheta dar si a altor obiective importante de pe teritoriul tarii noastre.

Arrow

                Punand cap la cap aceste detalii, ar putea rezulta unul dintre cele mai bune planuri de inzestrare a Armatei Romane la costuri si calitate avantajoase, alaturi de investitii serioase prin offset din partea uneia dintre cele mai sanatoase economii si un credit avantajos. Acest plan s-ar putea realiza printr-un acord cadru etapizat pe o perioada de 10 ani, pentru a da timp si offset-ului sa produca mare parte din sumele pentru achitarea imprumutului iar la finalizare am detine echipamente si tehnologii care vor fi permanent modernizate alaturi de partenerul israelian iar exploatarea ar fi ieftina si facila prin asimilarea unei mari parti a ei in industria romaneasca. In plus, mare parte din produsele comune ar beneficia de o piata semnificativa pentru export, ceea ce in timp ar aduce si profit producatorilor si integratorilor.

                Astfel, am incercat sa mai ofer inca o varianta alaturi de celelalte aduse in discutie in ultimul timp, ca solutii pentru dotarea invechita a armatei dar si pentru relansarea economiei romanesti…

 

 

Marius Zgureanu

 

 

 

 

Reclame

Un elicopter antisubmarin …..Puma Naval, prima varianta.

Standard

Realizarea variantei navalizate a elicopterului PUMA a fost dupa cat se pare cantecul de lebada al industriei aeronautice romanesti. Realizat in 3 exemplare, IAR 330 PUMA Naval  are urmatoarele caracteristici tehnico-tactice:

 

– lungime                                  15m

– înaltime                                  4,7m

– latime totala                          3,38m

– diametrul rotorului portant 16,2m

– 2 motoare de 1588 CP

– masa maxima                        7400kg;

– sarcina utila                          1000 kg

– echipaj  3 persoane

– viteza maxima la masa de 7400 kg               263 km/h

– viteza de croaziera la masa de 7400 kg       248 km/h

– consum de carburant la masa de 7400 kg   2,38 kg/km

– viteza ascensionala la masa de 7400 kg      6,1 m/s

– plafon dinamic la masa de 7400 kg                4800 m

– plafon static la masa de 7400 kg                    1700-2300 m

– distanta maxima de zbor 550 km

– autonomie 3,15 ore la viteza de 130 km/h

– sarcina utila de ridicat la troliu 275 kg

– viteza de ridicare  troliu 9m/s

 

 Puma naval

 

Caracteristicile care diferentiaza elicopetrul IAR-330 PUMA Naval de celelalte elicoptere de serie sunt:

– protectia anticoroziva a celulei si componentelor

– instalatie de pliere a palelor rotorului portant

– instalatie hidraulica a harponului de apuntare ( cu  o forta  de 29 KN )

– sistem de observare optoelectronica SOCAT

– radar de bord Telephonics RDR-1500B ( aceste 2 ultime echipamente au fost prezentate mai pe larg pe blog )

– instalatie de localizare a balizelor de urgenta a navelor/aeronavelor aflate în dificultate

– troliu de salvare

– far de cautare

– costume de zbor termoizolante si veste de salvare pentru echipaj

– pluta de salvare pentru echipaj si pasageri

– instalatie de flotabilitate de avarie

 

 

Totusi, ce-i lipseste elicopterului? Armamentul.

S-a montat o mitraliera cal. 12,7 mm, in vederea misiunii antipiraterie la care  participa o fregata romaneasca. Dar se poate mai mult?

Se poate.

In primul rand pilonii de acrosare. Varianta navalizata veche,  dispunea de 4 piloni de acrosare produsi in tara, dispusi de o maniera diferita fata de varianta veche antitanc (dotata cu rachete Maliutka), pentru a nu stanjeni functionarea sistemului de flotabilitate de avarie.

De notat ca aceasta varianta era destul de slab inzestrata, din punct de vedere al dotarilor necesare pentru operare pe vas, fiind asemanatoare cu varianta SAR cu baza pe uscat, si a fost utilizata doar pentru experimentarea aterizarilor si decolarilor pe distrugatorul Marasesti (distrugator conform clasificarii din acea vreme).

Prima varianta navalizata 

 

Puma SAR  

 

 Puma AT Maliutka

 

Pentru detectia submarinelor, ACTTM a realizat o varianta helipurtata a hidrolocatorului SIN-100, expusa la Expomil 2001. Judecand dupa masa si gabarit, amplasarea lui pe elicopter este facila, Puma fiind capabil de mult mai mult.

Pentru distrugerea submarinelor, ACTTM  a realizat prototipul unui lansator de grenade antisubmarin acrosat la pilonii normali ai aeronavelor, care utilizeaza ca munitie grenadele de punte de 45 kg, existente in stoc, produse la Uzina Mecanica Tohan. Acelasi producator  realizat o bomba antisubmarin, denumita BAE-1, care se acroseaza direct pe pilon. Aceste sisteme de armament  pot fi eficiente in zonele costiere de mica adancime, in bazine portuare sau in zone fluviale.

Exemplul marinei suedeze, care a  creat in anii ´90 o clasa de vanatori de submarine de mic tonaj, dotata cu armament nedirijat tocmai pentru utilizare in aceste zone este elocvent.

De asemenea la standul U.M.Tohan,  la EXPOMIL 2007, a fost expus un lansator de torpile antisubmarine usoare, produs de  Portsmouth Aviation Ltd., utilizat acrosat pe pilon.

Nu este clar daca ar fi trebuit sa fie produs sub licenta sau U.M.Tohan ar fi trebuit doar sa-i asigure mentenanta.

Pana acum, nu am reusit sa aflu nimic despre intrarea in dotare a vreunuia din aceste sisteme.

De ce am scris acest articol sarac in date? De ce continui sa scriu, atunci cand vad ca nu se face nimic pentru impiedicarea declinului industriei de aparare?

Pentru ca lumea sa vada ce am fost si ce suntem cu adevarat.

Sonar

 

 Sonar

 

Lansator grenade AS

 

Lansator de grenade AS

 

 Grenade AS de punte UMTohan

 

BAE-1 UMTohan

 

Grenade AS

 

Lansator torpile

 

Surse:

– Albume EXPOMIL realizate de Ionica Fonos, caruia ii multumesc inca o data pentru permisiunea de a utiliza fotografiile

http://www.navy.ro

– periodicul MApN Observatorul Militar

– revista Viata Armatei

 

Nicusor

Bombe de aviatie produse in Romania

Standard

Incet si tarziu, am ajuns la finalul ciclului de articole despre armamentul romanesc de aviatie. Au ramas de prezentat bombele de aviatie. Inca o data,  informatiile au fost dificil de gasit.

Si sarace. Mai mult imagini.

Dar ceea ce  a fost surprinzator, a fost numarul mare de de realizari din perioada pre-1989 sau numarul mare de proiecte, nefinalizate sau inmormantate la nivel prototip sau preserie, de dupa 1989. Ca si atatea altele,  o istorie de eforturi, impliniri sau deceptii.

Sa incepem enumerarea metodic, si cu inceputul.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial  Romania a reusit  sa isi asigure o buna parte din necesarul de bombe de aviatie explozive de uz general din productia interna. Un grup de intreprinzatori romani, cel mai cunoscut

dintre ei fiind Elie Carafoli, au pus bazele uzinei numite Intreprinderea Romana Mecanica si Chimica Mija  in anul 1938  specializata in fabricarea bombelor de aviatie si a incarcatoarelor pentru armamentul de bord. Exact  in ultimul moment.

S-au produs bombe de 12, 50, 100 si 225 kg.

Bombele de 12 kg s-au utilizat in special  pentru dotarea avioanelor de recunoastere IAR-37/38/39 si SET-7 KB/KD.

Avionul IAR-81 lua la bord in mod obisnuit o bomba de 225 kg, alaturi de doua bombe de 50 kg. Pentru antrenament s-au utilizat si bombe cu corp de beton si ampenaje normale din otel.

De asemenea se mai mentioneaza o bomba caseta produsa in tara, utilizata de avionul IAR-39, care continea cateva grenade antiinfanterie. Una din aceste grenade a fost recuperata de un grup de arheologi amatori in imprejurimile portului Odessa, imaginea fiind postata pe site-ul Traditia Militara.

Bomba 12 kg 

Bomba 12 kg pe IAR

Bombe 50, 100,225 kg muzeu

IAR 81 bombe 50+225 kg  

IAR 81 bombe 225kg-50kg

 IAR-81 bomba beton

Razboiul a venit si s-a dus. S-a dus si industria noastra aeronautica, distrusa pana si prin tratatele de pace. A durat mult pana cand un om curajos a reusit sa o recladeasca. Alaturi de ea s-a reconstruit si industria de armament. Uzina care producea bombe de aviatie a renascut pe vechiul loc. Si chiar daca a renascut doar pentru a muri inca o data, a lasat amintirea unei vieti rodnice.

Iata ce a produs Uzina Mecanica Mija, alaturi de sora ei mai tanara, Uzina Mecanica Dragomiresti:

Bombe explozive de aviatie, de uz general.

Categoria 50 kg

BE-50

BE-50  – IAR 823 

 BE-50 pe adaptor LMB-4×100

 

  BE-50 pe adaptor LMB-3×100 

BEM-50

BA-50, cu o forma mai putin aerodinamica decat cea dinainte mentionata, pe corpul acesteia putandu-se observa sudate inele de franare, probabil pentra a mari timpul de cadere al bombei, pentru a da o mai mare siguranta avionului lansator

BA-50 pe adaptor LMB-3×100 

BA-50+BE-50

   BE-50 +2xBA-100 pe adaptor LMB-3×100

BE-50+2xBA-100 pe adaptor LMB-3X100

BEF-50, bomba prevazuta cu parasuta de franare intr-un container care face corp comun cu fuselajul bombei, destinata atacului in zbor razant, parasuta fiind necesara pentru franarea bombei, din nou pentru a da timp avionului lansator sa iasa din zona de actiune a suflului  si schijelor

BEF-50

BAEF-50 P, o bomba realizata intr-o conceptie moderna, modulara, cu ampenaje (tail unit, termenul consacrat in terminologia militara  internationala) interschimbabile. Varianta cu modul-container cu sistem de parasute de franare este denumita BAEF-50P-VF, iar cea cu ampenaj de stabilizare pe traiectorie BAEF-50P-VL. De mentionat ca modulul-container al sistemului de parasute de franare prezinta aripioare de stabilizare rabatabile, posibil pentru utilizare intr-un lansator tip revolver, niciodata realizat.

BAEF-50P-VF 

BAEF-50P-VF

BAEF-50P VL

In practica, in afara de cazul in care sunt utilizate pentru inarmarea avioanelor si elicopterelor usoare, bombele de acest calibru sunt lansate de pe lansatoare multiple,   acum existand informatii despre lansatoarele pentru 3, respectiv 4 bombe LMB-3×100 si LMB-4×100.

Categoria 100 kg

BA-100

 BA-100 

BA-100

BA-100.

BE-100, relativ la care nu am gasit imagini, ci doar mentionari in graficele cu variantele de inarmare ale avioanelor de lupta produse in tara.

BEM-100, probabil o varianta inbunatatita a celei sus mentionate

  BA-100 + BEM-100

BEM-100 IAR-93 

  BEM-100

BM-100, doar o mentionare pe site-ul Uzinei Mecanice Mija

BEF-100, bomba cu parasuta de franare in container solidar cu corpul bombei

BEF-100

BEF-100.

   BEF-100 .

BAEF-100L, o mentionare pe site-ul ROMARM

BAEF-100L

BAEF-100 P, bomba realizata in sistem modular, varianta cu modul de ampenaj pentru stabilizare pe traiectorie fiind denumita BAEF-100P-VL, iar cea cu modul -container pentru sistemul de parasute de franare fiind denumita BAEF-100-VF, acest modul fiind denumit CPF-100.

BAEF-100P-VL

BAEF-100P -VL 

BAEF-100 P-VL

BAEF-100P VL + BAEF-5OP VF

BAEF-100P-VF.

BAEF 100P-VF 

BAEF 100 P- VF

Caracteristici BAEF

    Caracteristici BAEF 

Caracteristici BAEF-100P

Bombele sunt utilizate in general pe lansatoarele multiple tip LMB-3×100 si LMB-4×100.

Categoria 250 kg

BM-250

BM-250  

BM-250 lansare

BM-250 

BM-250E

BM-250E

 Date BM250E 

 dateBM 250E

BA-250

BA-250

BA-250 

BA-250  

BA-250

BAEF-250L, o bomba de aviatie realizata modular, cu modulul posterior detasabil (este adevarat ca nu am vazut deocamdata decat modulul cu ampenaje pentru stabilizarea pe traiectorie), si botul frezat plan, posibil pentru facilitarea instalarii ulterioare unui sistem laser de  dirijare pe traiectorie, sistem lansat in cercetare dar niciodata finalizat.

Bomba apare si sub denumirea de BAEF-250L-L.

 BAEF-250L-L 

BAEF-250L-L

 BAEF-250L-L

Date BAEF250L

In functie de acrosajele avionului purtator, bombele de 250 kg pot fi incarcate cate una pe un acrosaj, sau cate 2 utilizand lansatorul dublu de bombe LMB-2×250.

Categoria 500 kg

BA-500

 BA-500

 BA-500

 BA-500 

BE-500

BE-500  

BE-500

BE-500E, mentionat de site-urile Uzinei Mecanice Mija si de un site partener Patromil

Tabel BE-500E 

Tabel BE-500E

BE-500EM , un model original

 BE-500EM

 BE-500 EM

tabel BM-500 EM

BM-500, model mentinat de site-ul U.M.Mija

BAEF-500, dupa forma, o varianta imbunatatita a BE-500

BAEF-500 

BAEF-500

BAEF-500L, realizata cu coada detasabila si botul frezat plan. De mentionat ca in general bombele de calibru mare au in general coada detasabila, pentru facilitarea logisticii si  instalarea unui detonator suplimentar.

 BAEF-500L

 BAEF-500L

  BAEF-500L

Tabel BAEF-500L

Bombe speciale

Pe langa bombele explozive de uz general, un accent deosebit s-a pus pe crearea unor munitii specializate.

Pentru distrugerea aeroporturilor  s-a realizat BAP-100, bomba antipista de 100 kg, produsa la Mija.

Bombei  antipista BAPO-100, cu profil optimizat si cu incarcatura duala nu i s-au acordat fonduri pentru dezvoltare in competitia 2008 a Programului Inovare .Probabil nu va mai fi realizata.

Pentru a reduce costul antrenamentelor, s-a realizat la U.M.Dragomiresti  bomba de 10 kg tip BECR-10, impreuna cu lansatorul specializat cu o capacitate de 2 bombe, denumit LMBE-10. La impactul cu solul, se detoneaza

o incarcatura pirotehnica fumigena pe baza de clorura de titan, cu timpul de ardere de 30 secunde, pentru identificarea punctului de impact. Pe langa reducerea costului, un beneficiu important este cresterea gradului de securitate, prin reducerea masei bombei si inlocuirea incarcaturii explozive

cu una fumigena.

lansator de bombe de antrenament 

BECR-10 

Tabel BECR-10

Pentru distrugerea tintelor submarine in zonele costiere, fluviale sau in rada portuara, s-a realizat bomba antisubmarin BAE-1, de 50 kg, la Uzina Mecanica Tohan.  Tot in acest scop, ACTTM a realizat un lansator de grenade antisubmarin ce se monteaza la acrosajele normale ale elicopterelor. Acesta utilizeaza grenadele antisubmarin de punte, realizate tot la U.M.Tohan. O masura inteleapta, avand in vedere stocurile de grenade antisubmarin existente la data realizarii.

Dupa sursele de pe net, acest tip de grenada are masa de 45 kg, o incarcatura exploziva de 25 kg, viteza de scufundare 2,1 – 2,3 m/s. Nu am gasit date despre adancimea maxima de detonare, dar judecand dupa aria de utilizare nu este necesara o profunditate mare. Oricum, grenadele reactive antisubmarin produse la U.M.Tohan au adancimea maxima de detonare de 350 m, gratie detonatoarelor produse la Uzina Mecanica Sadu.

 Lansator grenade AS 

  Grenada AS 45 kg

Grenade AS

 

BAE-1 UMTohan

 

Grenade AS de punte UMTohan

 

A fost realizata o varianta lansata din aer a minei MMA, produsa la U.M.Tohan, prin traditie producatorul national de „arme sub apa”. Este o mina ce se poate utiliza la adancimi cuprinse intre 6 si 50 m, cu flotabilitate negativa (se aseaza pe fundul apei). Sursele consultate spun ca mina deriva din mina sovietica

AMD-500. Chiar daca este adevarat, efortul de proiectare si modernizare a fost luat de la inceput. Mina este prevazuta cu detonatori magnetici si acustici.

Energia este furnizata de o baterie tip zinc-oxid de magneziu. Masa este de 572 kg, cu o incarcatura exploziva de 3oo kg.

MMA

 MMA

Focoase

Cel mai utilizat focos  este un focos electric de contact, FUEBA, produs la U.M.Mija, similar cu cel sovietic  AVUET. Este un focos cu mecanism electric de initiere, cu impuls de initiere de 27 V, si care permite bombardamentul la altitudini mai mari de 30 m si la viteze de pana la 1000 km/h. Focosul are 3 trepte de reglare a timpului de armare dupa lansare, si anume:

mic ( 1,3-2,6 sec ), mediu ( 3,5-5,5 sec ) si mare ( 8,7-13,5 sec ).

Pentru reglarea timpului de explozie dupa impact, dispune de 4 trepte:

instantaneu, mic ( 0,025 sec ), mediu ( 0,075 sec ), mare ( 8,2-14,5 sec ).

 Focoase aviatie Fueba UMMIJA

In desenele bombelor apare si un tip de focoase mecanice cu elice de armare. Sursele sunt contadictorii, indicand fie focoasele sovietice TM-24, TM-4, AV (A sau B) fie un produs indigen cu sursele de inspiratie amintite.

Dar nu se produc doar modele dupa surse de inspiratie straine. Pentru inceput  Academia Tehnica Militara a realizat un focos electronic de proximitate, asimilat in productie de A TECH Curtea de Arges.

Printr-o fructuoasa colaborare, au rezultat apoi mai multe tipuri de focoase electronice, alaturi de terminalul  de programare, care realizeaza transferul de date fie prin cablu, fie inductiv.

Focoase  aviatie FUEBA   UM Mija

 Focos proximitate ATM

Focos proximitate ATM

Focoase de proximitate ATM

Focoase armtech

 

 Perspective

Amintiri …

Daca trecutul se arata rodnic, prezentul nu e ceea ce ar trebui sa fie. Un proiect de modul de dirijare laser a ramas nefinalizat. Bomba BAPO-100, fara subventionare. Si totusi, se mai face cate ceva.

SIARM S.A. spre exemplu a realizat prototipul bombei de 250 daN adaptata pentru kit-uri de dirijare, compatibila NATO, o noua bomba cargo de 250 kg. Un modul de dirijare GPS pentru bombe de aviatie se afla in studiu, in colaborare cu ACTTM si alti parteneri.

Si mai sunt .

Ramane de vazut ce va face statul roman, aviatia militara romana.

Probabil nimic.

Produse performante exista. Spre exemplu SIARM a dezvoltat si livrat bombe de aviatie inerte tip MK 82 si bombe de aviatie reale  tip MK 83. Si nu oriunde,  ci in Israel.

Aviatia romana este ramasa in urma in privinta dotarii cu munitii performante.  Ma rog, ar trebui si ceva avioane ca sa aiba asta un sens …

Oricum, cei ce au o oarecare putere de decizie, gandesc altfel decat noi.

A ramas antologic episodul in care Romtehnica si Ratmil s-au concurat pentru a obtine un contract cu India pentru livrarea de bombe de aviatie. Pana la urma, dupa multe balbaieli din toate partile, contractul a fost pierdut. Asta daca a existat de la inceput interes in semnarea lui. Daca nu, totul face parte din aceesi tragicomedie pe care o traim de 22 de ani si in care ne credem actori.

Dar suntem doar spectatori. Si  inca platim biletul. Scump.

Surse :

– albumele Expomil 1999  si Expomil 2007 realizate de Ionica Fonos

https://rumaniamilitary.wordpress.com/

http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl

http://www.mapn.ro

http://www.roaf.ro

http://www.acttm.ro

http://www.ummija.ro

http://www.romarm.ro

http://www.mycity-military.com

http://www.airwar.ru

– site-ul SIARM

– site-ul U.M.Dragomiresti

– You Tube

– emisiunea ProPatria , TVR 1

– revista Aeromagazin

– revista TTM

– prospecte ROMARM

Nicusor

Polonia doreste 1000 de tancuri usoare noi. De fapt doreste…sa si le construiasca singura!

Standard

 

DA  ati citit bine: 1000(o mie) de tancuri usoare noi, construite la ei acasa, bineinteles cu ajutorul altor producatori de subansamble pentru diverse sisteme. Bumar se va ocupa de noul tanc polonez, care si un nume de cod: Anders.

Andwers nu este de fapt tanc, ci mai repede un MLI, pe baza caruia polonezii vor sa dezvolte o intreaga gama de vehicule, folosind acelasi sasiu. Anders este in esenta omolog cu suedezul CV 9030, sau cu Puma germana, un vehicul senilat, care va putea folosi tun de 120mm, va fi si masina de lupta a infanteriei, cu turela cu tun de 25 sau 30mm, punct de comanda, evacuare raniti, EOD, etc.

Echipajul va fi compus din trei membri si va putea transporta protejat, in functie de configuratia vehiculului, si o mica grupa de infanterie, undeva spre cinci membri.

“The order will be placed with the Polish defense industry, but to boost the design and production phase, it will be vital to cooperate with top foreign defense manufacturers,” a declarat . Gen. Waldemar Skrzypczak, adjunctul Ministrului Polonez al Apararii.

Ce se stie pana acum despre noul proiect polonez suna cam asa: tanc usor cu o greutate de 32-40 de tone, tun de 120mm, dezvoltat de elvetienii de la Ruag, iar motorul va fi un MTU german de 530 kw, viteza avuta in vedere va fi de peste 60km/h.  De asemenea noul tanc polonez va avea in dotare sistemul israelian Trophy.

Conform cu declaratiile celor de la Bumar testele noului vehicul vor dura doi ani.

Acum sa incepem iar cu discutile, de ce polonezii pot, iar noi nu suntem in stare sa construim un amarat de transportor…nu stiu daca mai are rost. Noi pur si simplu suntem condusi de idioti, idioti care dupa ani si ani de zile de discutii, inca mai evalueaza programele…

 

Sursa: defensenews

GeorgeGMT

 

UAV-uri romanesti

Standard

UAV-uri romanesti: Hirrus

Cu ocazia expozitiei Eurosatory 2012, doua firme romanesti, TeamNet si AFT (Autonomous Flight Technology) au prezentat un nou UAV destinat aplicatiilor militare si civile de recunoastere fotografica, cautare-salvare si cartografiere: Hirrus.

UAV-ul este de tip aripa zburatoare cu elice propulsiva antrenata de un motor electric. Un al doilea motor poate fi montat in tandem pentru antrenarea unei elice tractive. Hirrus este lansat de pe o  rampa si recuperat cu ajutorul unei parasute.

 

Are o sarcina utila de 0.7kg, sub forma unei platforme giro-stabilizate retractabile, o greutate totala de 7kg, o raza de actiune de 15km/30km (in functie de modul de control) si o altitudine maxima de zbor de  3.000m. Viteza maxima atinsa este de 130km/h, viteza de croaziera este de 90km/h si  autonomia maxima de 180min.

Variante Hirrus - Sursa : www.aft.ro

Variante Hirrus – Sursa : http://www.aft.ro

 

Hirrus pe rampa de lansare - Sursa : www.aft.ro

Hirrus pe rampa de lansare – Sursa : http://www.aft.ro

 

 

Detalii turela senzori - Sursa: www.aft.ro

Detalii turela senzori – Sursa: http://www.aft.ro

 

Hirrus - Sursa: www.aft.ro

Hirrus – Sursa: http://www.aft.ro

AFT (Autonomous Flight Technology / Another Flying Team) este cunoscuta pentru avioanele fara pilot Soim 1&2 folosite atat pentru tractarea manselor cat si ca tinte propriu-zise pentru tragerile aeriene. Exista informatii, neconfirmate insa, care ar indica si implicarea in proiectul mini-UAV SACT-5 Boreal.

 

Sursa: Tehnomil.net

 

 

UAV-uri romanesti: Argus XL merge inainte

Desi la un moment dat parea tras pe o linie moarta, unul dintre cele mai interesante proiecte de UAV romanesti, Argus XL, face acum parte dintr-un Sistem de Supraveghere si Recunoastere (SISUAR) complet dezvoltat de INAV Bucuresti.
Scopul proiectului este folosirea unei platforme UAV si a unei statii de sol pentru culegerea de imagini video in timp real in raza de acoperire radio directa (<200km) sau stocarea lor in afara acestei raze si transferul lor ulterior la sol.

Argus XL
Domeniile de utilizare sint misiunile de tip IMINT, detectarea si monitorizarea obiectivelor de interes, supravegherea frontierei precum si misiunile de cautare-salvare.
Conform cerintelor proiectului, componenta UAV a sistemului trebuie sa asigure o viteza maxima de 200km/h si o masa de decolare mai mica de 150kg, parametri care sint indepliniti de Argus XL.

La  final, o comparatie intre Argus XL si echipamentul cel mai apropiat ca performante aflat (inca) in dotarea curenta a Armatei, AAI Shadow RQ-7 600:

Shadow 600   Argus XL
Lungime                           4.79m              4.1m
Anvergura                        6.83m              5m
Sarcina Utila                   41kg                  40kg
Greutate Maxima           265kg               140kg
Putere Motor                   52CP                20CP
Viteza Maxima                200km/h        230km/h
Anduranta                        12-14hr
Raza de actiune               200km

Conform Jane’s, aparatele Shadow romanesti au fost livrate ca parte a unei tranzactii in valoare de USD20mil si au fost dotate cu echipamente de origine Infametrics (camera video de zi + camera termoviziune).
Daca tinem cont de necesitatea achizitiei unor UAV-uri asemanatoare pentru refacerea stocului si de faptul ca este foarte probabil ca pretul actual al unui sistem complet Shadow 600 sa fi crescut fata de momentul achizitiei lotului initial, alternativa domestica Argus XL devine interesanta, atat timp cat si performantele sint comparabile.

 

Sursa: Tehnomil.net

Aerostar modernizeaza SA-8

Standard

La finalul anului 2011 Aerostar a primit un contract pentru modernizarea sistemelor SA-8 sub numele de “Solutie interimara sistem integrat de arme SHORAD – VSHORAD, Sistem IFF mod 4 integrat pe masina de lupta SA-8″. Daca in ceea ce priveste sistemele IFF lucrurile sint destul de clare, acestea fiind listate in pachetul de  modernizare pentru care ACTTM cerea oferte anul trecut si Aerostar producea deja asemenea echipamente, mai ramane de descifra referinta criptica la sistemul integrat SHORAD-VSHORAD ca solutie interimara.

Cum SA-8 este clasificat ca SHORAD, asta ar putea insemna integrarea unui tip de rachete diferit pe aceeasi masina lansator, un concept asemanator cu ce s-a incercat pana acum cu Gepard sau TAB-79.

 

 

Articol: tehnomil.net

TR85 M1 prezentat de experti romani de la Pitesti

Standard

Luna trecută, Romarm a anunţat că vrea să vândă tancuri româneşti columbienilor. Ştirea a fost privită de mulţi cu neîncredere. Cine mai are nevoie astăzi de tancuri şi de ce tocmai româneşti, când pe piaţă există oferte americane, germane, ruseşti, franţuzeşti etc.?

Anunţul Romarm se referea la negocierile pe care le poartă cu statul columbian pentru livrarea de echipamente militare în valoare de un miliard de dolari. Printre produsele care îi interesează pe sud-americani figurează şi cel mai modern tanc românesc, TR-85M1, supranumit Bizonul. Despre secretele unui tanc, în general, şi al TR-85M1, în special, ne-au lămurit profesorii tanchişti de la Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi de Luptă Mihai Viteazul, din Piteşti.

Se conduce la fel de uşor ca o maşină

Specialiştii piteşteni spun că sunt cinci elemente de bază care determină eficienţa unui tanc: modernitatea sistemelor de ochire şi de foc, mobilitatea maşinii, preţul de cost, preţul de întreţinere şi nivelul de pregătire al echipajului.

↑ Reporterul Libertăţii a testat locul comandantului, acolo unde se află “creierul” tancului

Diferenţa principală dintre tancul TR-85, de generaţie anterioară, şi cel de astăzi constă în faptul că acesta din urmă are computer de bord, adică este un tanc inteligent şi este aproape la fel de uşor de condus ca şi un automobil. “TR-85M1 întruneşte aproape toate calităţile unui tanc de ultimă generaţie. Calculatorul de bord, sistemul de ochire, muniţia folosită şi motorul sunt la nivelul celor mai bune pe plan mondial. Avantajul tancului românesc faţă de celebrele M1 Abrams, american, sau Leopard, german, de pildă, pe care am avut ocazia să le conduc, este preţul de întreţinere foarte mic”, ne-a declarat locotenent-colonel Florin Ganea, ofiţer de tancuri, unul dintre profesorii de la şcoala militară piteşteană.

Tanchiştii cred că arma lor e importantă şi că nu va dispărea niciodată din războaie, deoarece pentru a ocupa un teritoriu este nevoie de trupe terestre, iar acestea vor înainta întotdeauna însoţite de tancuri.

Tancul românesc costă 1,5 milioane dolari

↑ Acestea sunt tancuri tip TR-85, “tatăl” Bizonului, pe care încep instrucţia tanchiştii elevi

Cele mai moderne tancuri sunt M1 Abrams (SUA), Challanger (Anglia), Leclerc (Franţa), Leopard (Germania), Merkava (Israel), T-90 (Rusia). Pe lângă ele s-a strecurat recent şi TR-85M1, tancul românesc. Ca preţuri, diferenţa este destul de mare între aparatele occidentale – M1 Abrams, de pildă, care costă 5,4 milioane de dolari sau englezescul Challenger, la 4,2 milioane de dolari – şi cele ruseşti de aceeaşi generaţie, adică T-90, al căror preţ ajunge la jumătate: 2,8 milioane de dolari. TR-85M1, în varianta pe care românii le-a prezentat-o columbienilor, cea cu un motor mai puternic decât cel clasic de 860 de cai, este imbatabil, la preţul de 1,5 milioane de dolari bucata.

Poate lovi ţinte aflate la 14,6 km distanţă

• Tancul inteligent românesc detectează dacă o rachetă antitanc a pornit către el şi lansează imediat contramăsuri, adică grenade de bruiere a loviturilor inamice. Concomitent, mecanicul schimbă imediat poziţia blidatului, iar racheta antitanc se îndreaptă către grenadele de contramăsură.

• După ce computerul identifică ţinta, în 0,3 secunde, tancul poate trage cu o cadenţă de 7 lovituri pe minut, dacă stă pe loc, şi 4 lovituri pe minut, în mers. Împotriva tancurilor inamice foloseşte proiectile ce pot perfora un blindaj gros de o jumătate de metru.

• Are un tun de calibrul 100 mm şi poate lovi ţinte prin ochire directă la 6 km, sau prin conducerea indirectă a focului, pe coordonate transmise de cercetaşi, la distanţa 14,6 km.

Articol Libertatea