Arhive pe etichete: armata romana

Armata română în drum spre Budapesta. Iulie-august 1919

Standard

PRIMIREA SUVERANILOR ROMÂNIEI LA BEKES-CSABA

REGELE FERDINAND I DISCUTÂND CU IULIU MANIU ŞI GENERALII PREZAN, MĂRDĂRESCU ŞI PANAITESCU LA BEKES-CSABA

IULIU MANIU, REGELE FERDINAND I ŞI REGINA MARIA DISCUTÂND CU TINERE DIN CAREII MARI

SOLII MAGHIARI CARE AU CERUT LA SZOLNOC ÎNCETAREA OSTILITĂŢILOR

REGIMENT ROMÂNESC DE VÂNĂTORI ÎN CENTRUL BUDAPESTEI

Si cam atat. Va asteapta insa 39 de poze din respectiva perioada pe blogul domnului George Damian, poze care pur si simplu iti taie respiratia!

Unde era Romania in 1919, cat era de frumoasa si curata! Aceste poze sunt un eveniment si ma consider foarte norocos ca am avut privilegiul de a le vedea.

Vi le recomnad cu multa caldura, multumindu-i domnului Damian pentru efortul de ale gasi si ale publica.

Pentru a vedea toate cele 39 de poze: www.george-damian.ro

 

GeorgeGMT

Valeriu Carp, ofiterul care a salvat Putna!

Standard

Cati dintre noi au auzit de Valeriu Carp?! Probabil ca majoritatea nu, insa acest ofiter roman, este dovada vie, ca si in cele mai negre momente ale istoriei noastre, chiar atunci cand conducatorii sunt slabi si lasi, chiar atunci cand totul si toti sunt impotriva noastra, Romania inca mai are copii care s-o apere, inca mai produce BARBATI!

Este un fabulos exemplu de barbatie, curaj si spirit al datoriei, de risc total dus la extrem, iar daca pana in 1989, era normal sa nu stiem nimic despre acest erou al Tarii, ei bine, nici acum nu stim nimic!

De ce?! Pai in primul rand din prostie, in al doilea rand, nu cred ca distinsii nostrii conducatori, de toate culorile politice, se simt confortabil, discutand despre astfel de oamenii, fata de care ei sunt doar niste pitici retardati!

Il puteti pune pe Valeriu Carp pe acelasi soclu cu fostul prim-ministru tranformat de curand in vedeta de telenovela?! Asadar, in momentele cele mai crunte…tot Armata?!

 

Mai jos vom reda un fragment dintr-un articol scris de istoricul Mircea Dogaru. Acest articol nu are n imic de a face cu activitatea domnului Dogaru ca sindicalist, ci se refera stricat la un moment istoric foarte putin cunoscut.

 

 

” Pentru Armata Română a început umilinţa retragerii fără un foc de armă de la hotarele întemeiate de Muşatini şi, în acelaşi timp, calvarul. Pentru că bandele de cazaci şi trupele regulate ale “Armatei Roşii” nu au respectat nici măcar termenul de 4 zile, impus de Moscova, hărţuind trenurile regimentare, batjocorind, în scopul provocării, ofiţerii şi trupa. Şi nu au respectat nici măcar noua linie de frontieră impusă tot de Moscova, depăşind-o şi înaintând pas cu pas în adâncimea teritoriului. Aşa a căzut, în Nord, Herţa şi invadatorul şi-a început înaintarea spre Putna şi Suceava, localităţile-simbol ale mândriei şi vitejiei de odinioară ale românilor, în epoca marelui Ştefan. De nestăvilit, pentru că la Bucureşti îşi făcuse loc deruta, frica şi trădarea! Regele nu a îndrăznit să reacţioneze, guvernul nici atât, astfel că, de la ministrul de război nevenind nici un ordin, Divizia 7 a generalului Stavrat şi-a continuat retragerea spre nicăieri. Unde s-ar fi oprit invadatorii, stimulaţi de obedienţa generalilor, de trădarea oştirii române de către elita politică, numai Dumnezeu ştie! Din fericire pentru un popor în al cărui cod genetic este înscrisă supravieţuirea, în astfel de momente apar Eroii! Adevăraţii eroi, cei cărora le datorăm parte din însăşi fiinţa noastră, cei care-şi fac mai mult decât datoria, dovedind că şi românii pot supune voinţei lor vremurile, dar care nu pătrund în cartea de aur a istoriei neamului pentru că impostura şi ticăloşia, neputând suferii comparaţia, fac tot ce pot spre a le arunca numele în uitare! Curajul lor fără egal rămâne să fie povestit urmaşilor de către martori, dacă aceştia au şansa să supravieţuiască.

 

Un astfel de erou a fost atunci maiorul Valeriu Carp, comandantul Batalionului 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7, cel care şi-a asumat o răspundere pe care nici comandanţii regimentului şi diviziei, ministrul de război, guvernul şi regele nu au îndrăznit să şi-o asume. Aflat în ariergardă, a lăsat regimentul să-şi continue ruşinoasa retragere şi, cu de la sine putere, a ordonat ofiţerilor batalionului său: “De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeţi la unităţi, organizaţi-vă poziţii de apărare şi, dacă ruşii mai înaintează un pas, DIN ORDINUL MEU ŞI PE A MEA RĂSPUNDERE, deschide-ţi focul!” Astfel, “mareea roşie” a fost oprită cu foc pe aliniamentul care a devenit, în Nord, graniţa României, aliniamentul Valeriu Carp. Incidentul odată produs, ameninţând să se transforme în scandal internaţional, ruşii au trebuit să cedeze. Un ofiţer oarecare, un comandant de batalion, a decis astfel, în locul politicienilor şi capilor armatei, oferindu-ne o frontieră şi scăpându-ne de ruşinea de a vizita astăzi, cu paşaport, mormântul lui Ştefan cel Mare!”

 

“Pentru curajul său maiorul Valeriu Carp a fost declarat de sovietici şi a rămas până astăzi… criminal de război! ”

 

“Exonerat de răspundere de Conducătorul României şi el recomandat încă memoriei colective drept “fascist” şi “criminal de război”, pentru vina de a fi încercat să ne apere “sărăcia şi nevoile şi neamul”, maiorul Valeriu Carp a avut şansa pe care o au numai eroii autentici – aceea de a cădea în luptă pentru patria sa, în iulie 1944, la Paşcani. Neputându-se răzbuna pe trupul său, neputându-l executa sau târî prin gulag-uri pe cel ce le interzisese, prin gestul eroic de a nu se conforma ordinelor primite, înaintarea în adâncimea teritoriului românesc, bolşevicii s-au răzbunat pe amintirea sa. Pentru 55 de ani, Valeriu Carp a fost aruncat în uitare! Şi ar fi fost poate, asemeni multor eroi autentici, definitiv şters din memoria colectivă a neamului său……dacă un bătrân şi suferind veteran de război, astăzi în vârstă de 86 de ani, pe vremea aceea tânăr locotenent, în subordinea maiorului Valeriu Carp, nu şi-ar fi adunat ultimele puteri, pentru a-şi aşterne pe hârtie, amintirile, în folosul generaţiilor tinere, născute spre neşansa lor în minciună, hrănite cu iluzii şi promisiuni deşarte de adepţii lui Iuda.”

 

Batranul la care face referire Mircea Dogaru este colonelul(r) Ioan Ambrosă si lucrarea sa Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul.

 

Mircea Dogaru.

Cu ajutorul foarte imporatant al lui Adrian.

RoMilitary intreaba…MApN-ul raspunde!

Standard

In urma cu ceva timp mi-am facut ceva curaj, am calcat peste neincrederea mea cronica in institutiile statului si impins de la spate de credinta lui Marius Zgureanu, ca pana la urma trebuie sa ne raspunda si nou cineva, am trimis un mail Armatei!

Uimitor si deosebit de placut impresionat, Biroul de Presa al MApN ne-a raspuns.

Mai jos aveti raspunsul in original al baietiilor in uniforme kaki:

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Direcţia Informare şi Relaţii Publice

tel./fax: 021 319 60 22

e-mail: presamapn@mapn.ro

 

                                                                     

 

   2 mai 2012                                                             

 

Domnului George Tăslăuanu

Romania Military

 

Referitor la solicitarea dumneavoastră de informaţii, vă comunicăm următoarele:

Obiectivele programului de înzestrare „Avion de transport scurt mediu curier” sunt achiziţia a şapte avioane de transport scurt/mediu curier, a unui simulator de zbor şi a suportului logistic iniţial necesar pentru operarea şi mentenanţa avioanelor.

În baza contractului de achiziţie al aeronavelor, semnat cu compania italiană Alenia Aermacchi SpA, au fost livrate până în prezent cinci avioane C-27 J Spartan şi pachetul de suport logistic. Avioanele cu numerele patru şi cinci au fost recepţionate în luna decembrie a anului trecut, iar în perioada următoare vor fi livrate ultimele două aeronave şi simulatorul de zbor.

Contractul de offset aferent contractului de achiziţie al avioanelor C-27 J Spartan se derulează de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. În baza acestui contract, M.Ap.N. a primit până în prezent un centru de instruire pentru mentenanţă şi un modul de transport personal pentru avioanele C-27 J Spartan.

Referitor la programul naţional de interes strategic „Transportor blindat pentru trupe 8×8“, acesta a fost lansat oficial pe 17 martie 2011, la SC Automecanica Moreni SA”, iar în şedinţa din 13 aprilie 2011, Executivul a aprobat Hotărârea de Guvern nr. 395 privind realizarea programului „Transportor blindat pentru trupe 8×8”.

Ministerul Apărării Naţionale este preocupat de utilizarea tuturor capabilităţilor şi specialiştilor din domeniul cercetării–dezvoltării, atât din institutele de cercetare ale Armatei, respectiv Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, cât şi din industria naţională de apărare, astfel încât proiectul să fie susţinut din punctul de vedere al bazei de proiectare tehnologică.

Specialiştii Ministerului Apărării Naţionale au lucrat împreună cu reprezentanţii SC Automecanica Moreni SA pentru identificarea modalităţilor concrete de realizare a proiectului, definirea planului economic, astfel încât preţurile produselor să fie cât mai mici, la nivelul costurilor de fabricaţie, produsele să fie competitive, să poată fi oferite şi la export, în avantajul statului român, respectiv Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

Pentru îndeplinirea obiectivelor programului s-a semnat un contract de finanţare între Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare şi Compania Naţională „Romarm” S.A. – Societatea Comercială „Uzina Automecanica Moreni” – S.A, valoarea acestuia pentru anul 2011 fiind de 2.000.000 lei.

Obiectul contractului de finanţare îl constituie realizarea serviciilor de proiectare şi execuţie a prototipului TBT 8×8 în conformitate cu cerinţele operaţionale ale forţelor terestre, cu termen final de realizare în luna noiembrie 2013.

Prin Planul Sectorial de Cercetare Dezvoltare pe anul 2012, Ministerul Apărării Naţionale sprijină continuarea dezvoltării proiectului de realizare a prototipului TBT 8×8 în termenul prevăzut în contract.

 

 

Biroul de presă

Poate nu pare cine stie ce, insa nu ma asteptam acum sa-mi trimita planurile TBT-ului. Trebuie tinut cont ca cererea mea  de informatii este antertioara articolului in care scriam ca RoAF s-a impropietarit cu inca doua Spartane.

Multumim MApN-ului pentru timpul acordat si promitem sa tinem legatura. Ar fi pacat sa nu-i intrebam daca ei au amabilitatea sa ne raspunda. Serios acum chiar multumesc Armatei pentru timpul acordat

George GMT

15 Martie?! Sau ce sarbatoresc ungurii astazi?!

Standard

Ce dracului sarbatoresc ungurii pe 15 martie?! O infrangere, la fel ca sarbii! Ce istorie are Ungarie, dupa Mohacs 1526, cand Regatul Ungar s-a dus de facto dracului?! Dupa aceea mai tot timpul  au fost provincia vreunui imperiu: Habsburgic, Austro-Ungar . Ce civilizatie au ungurii?!

La fel ca sarbii, alta natie mica, dar foarte guraliva, care nici aia nu au fost in stare sa-si castige singuri tara si independenta, si ungurii sarbatoresc doua infrangeri majore, ca fiind cele mai importante evenimente din istoria lor. 15 martie 1848 si 1526 batalia de la Mohacs!

Acum nu vreau sa critic ceva! Fiecare natiune poate sarbatori ce-i trece prin cap, dar nu vi se pare totusi ciudat sa sarbatoresti  infrangeri?! Chiar si epocale, tot bataie se cheama ca ai luat! Adica astea doua natiuni chiar nu gasesc, in toata istoria lor, o victorie mai acatarii, chiar nu au batut si ei pe nimeni, niciodata?!

De foarte multe ori am auzit doua expresii absolut ciudate: sarbii sunt foarte viteji, iar ungurii mai civilizati ca noi!

Cand spun ciudate, folosesc in mod clar un eufemism pentru idoate! Sarbii foarte buni soldati! OK,or fi, da cand a fost asta?! Cand au demonstrate sarbii ca ar fi asa magnifici, sau mai corect, mai buni decat altii?! Aaaa poate pe vremea cand erau pasalac si veneau impreuna cu turcii peste noi. Iar ungurii sunt mai …civilizati ca noi?! Pai ei fiind tot timpul, macar in ultimii 350 de ani, provinicie de imperiu, in mod normal au avut parte si de multe beneficii din partea imperiilor germanice. Si mai ales au au avut ceva mai multa pace decat am avut noi pe aici.

Cum Tarile Romane au fost libere cam tot timpul, in contextul istoric al vremii, au cam avut de infruntat tot felul de atacuri, pe cand teritoriul Ungariei, fiind provincie, cand a unuia, cand a altuia, a fost in permanenta aparat, de altii, de atacurile din afara…Adica ca un peste care isi apara fetita, cam asa s-au comportat imperiile cu Ungaria!

Ciudat cum doua natii, cu totul neimportante in istoria Europei, ne sunt date noua ca exemple: unul pentru vitejie si altul pentru civilizatie!

Sarbii sunt atat de buni soldati ca le-a trebuit mai mult de 10 ani de…negocieri pentru a-si castiga independenta. Noi in schimb, fiind mai slabi ca ei, ne-am castigat-o in cateva luni batandu-i mar pe turci. Nemaivorbind aici de faptul ca in permanenta o parte din teritoriul Romaniei/Daciei a fost liber mai mereu. Nu este cazul la sarbi.

Iar civilizatia Ungariei este de fapt civilizatia Austro-germana impusa cu forta, dupa ce Regatul Ungariei nu s-a putut apara in fata turcilor, fiind probabil prea…civilizati.

Asadar trei natiuni, trei popoare! Dintre acestea trei O SINGURA NATIUNE a reusit sa-si castige independent cu proprile arme, UNA SINGURA a avut tot timpul o bucata de pamannt liber si DOAR ROMANIA  isi sarbatoreste Ziua Nationala intr-o zi victorioasa pentru noi. Ca romanii au de unde alege zile victorioase. Basca ca romanii nu prea au avut de-a lungul timpurilor protectori puternici, asa cum au avut ungurii. Noi, a cam trebuit sa ne descurcam singuri!

1 DECEMBRIE este ziua unei mari victorii, politice si militare! In schimb mult laudatii nostri vecini sarbatoresc infrangeri, iar acest lucru spune totul despre mentalitatea si forta unei natiuni.

Ce au reusit “vasnici” nostri “prieteni” sa faca cu manutele lor civilizate pana acum?! Pai hai sa numaram: independenta si-au pierdut-o practic in 1526, batuti crunt de turci, desi turcii erau intr-o suprematie de doar 2:1. Ce ar zice Mihai Viteazul in fata unei astfel de numaratori?! Ar fi zis saracu’ ca i-a pus Dumnezeu mana in cap si probabil chiar l-ar fi mustrat constiinta ca nu poate oferi turciilor ceva sanse corecte! 2:1….pai neam de neamul nostru, de la Decebal incoace, nu am avut asa bafta, sa vina invadatorul cu doar de doua ori mai multi soldati decat aveam noi!

Traditia la romani este ca inamicul sa fie de 3-4 ori mai numeros! Aia victorie istorica pentru noi, daca vin doar in numar dublu…e ca si cum ai bate copii. Cu toate acestea batalia de la Mochcs a fost o rusine pentru unguri, insusi regale lor a rupt-o la fuga, noaptea, dar se vede treaba ca era atat de prost de dadea in gropi la propriu. Bietul imbecil, pe langa ca nu stia sa lupte, nu stia nici sa fuga! S-a impiedicat, a cazut intr-o balta oarecare si s-a inecat. Se pare ca nici sa inoate nu stia…

Asadar de la…rusinoasa bataie la curul gol primita de la turci, ungurii au devenit foarte civilizati, adica au o fost incorporati de alti prin imperile lor, dati un pic la scoala, spalati cu forta de paduchi si tinuti asa, prin curtea imperiului sa mai dea o matura, din cand in cand! De razboi clar nu erau buni, frumosi nici atat, destepti…e plina istoria lumii de inteligentele maghiare 🙂 …stateau si ei prin zona, crezandu-se mare imperiu!

Iar dupa 1990 se vedeau buricul Europei de Est, centru economic si politic…ei care neam de neamul lor nu au fost niciodta centrul si buricul nimanui! Bineinteles ca sperantele lor absolut schizofrenice, s-au prabusit atat de urat, ca se vor duce dracului intr-un ritm extrem de sustinut, ritm pe care guvernul Orban il are in sange, sa-i dea Dumnezeu sanatate si sa-l tina prim ministru pana ajung din urma Somalia, la greutatea specifica a locuitorilor.

Pana la urma tot romanii i-au eliberat pe aurolaci, ca erau sa devina sovietici si bolsevici inaintea rusiilor, norocul lor cu Armata Romana, armata care in paranteza fie spus i-a calcat in picioare cand ia prins singuri, prin toata istoria lor, de la Basarab Intaiul, la 1919.

Si cand te gandesti ca unii dintre cei mai mari conducatori ai Ungariei au fost de fapt romani. Iancu de Hunedoara, Matei Corvin…ironia sortii am putea spune. Au fost si ei ceva in istorie doar cand au fost condusi de altii.

Asa ca de 15 Martie, de ziua nationala a Ungariei, sa spunem raspicat: La Multi Ani Romania Mare!

PS Guvernul Orban inca mai asteapta, de vreo doua luni, sa vina FMI si Comisia Europeana la ei sa le dea ceva parale…si asteapta, si tot asteapta, dar se pare ca aia au uitat unde este budapesta.

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (VII, partea a VII-a)

Standard

   In 1501, Stefan cel Mare a trimis o solie la dogele Venetiei cu rugamintea de a-i trimite un medic bun. Ca urmare, la 1august 1501 a sosit la Suceava, Matteo Muriano, doctor in arte si medicina. Se pare insa ca ilustrul medic, mai era priceput si la altceva, nu numai la medicina, si anume, spionaj. Cert este faptul ca Stefan STIA sau cel putin banuia, ca era ceva in neregula cu acest medic. Fiindca, iata ce spune Matteo Muriano in scrisoarea trimisa dogelui, in care descrie primirea ce i s-a facut la curtea lui Stefan, in care afirma ca domnul Moldovei i-ar fi spus: “Eu nu am vrut sa aduc un medic din nici o alta parte a lumii decat de la prietenii mei, de care sunt sigur ca ma iubesc…Eu sunt inconjurat de dusmani din toate partile si am purtat 36 de lupte de cand sunt domnul acestei tari, dintre care am fost invingator in 34 si am pierdut doua”. In continuare, autorul scrisorii a transmis dogelui Venetiei informatii la trasaturile psihico-fiziologice ale domnului si ale urmasului sau, Bogdan, la firea locuitorilor Moldovei, la posibilitatile de mobilizare a unei armate de 60000 de ostasi, la bogatiile tarii, la pozitia strategica si relatiile externe ale Moldovei, la potentialul de lupta al hatmanului Crimeii, etc. Seamana a misiune de recunoastere si informare, ceea ce facea ilustrul doctor! Insa, nu putea afla atatea detalii si atatea informatii intr-un timp scurt, daca nu era “ajutat” de catre oamenii lui Stefan. Stia oare Stefan adevarata indeletnicire a medicului Muriano? Cu siguranta, DA! L-a ajutat si l-a monitorizat totodata, fiindca se pare ca oamenii sai, aveau “acces” la scrisorile trimise de catre acesta…

Iata ce scria acesta in cea de-a doua scrisoare trimisa dogelui, cuprinzand informatii obtinute prin intermediul prietenului sau Nicolo Leondari de la Sinan-bei, conducatorul unei solii de 80 de calareti in trecere prin Suceava (aceasta scrisoare a ajuns si la urechile lui Stefan!): “Stapanul sau, sultanul, era rau hartuit in Anatolia de cei din Persia care isi spun “sofi”, adica mai luminati in legea mahomedana, si ei fac aceasta zicand ca turcul nu-si pazeste legea sa si spune ca sunt tabarati in Anatolia cu o calarime de 60 pana la 70000 si au cucerit anumite orase si multe castele si sate si ca stapanul lor, al turcilor, a trimis impotriva lor un pasa cu 40000 de calareti, care a si fost infrant de ei” si ca “ii mai face razboi sic el din Caramania si mare necaz in partea aceea, si ca imparatul Gurgura incearca si el sa faca razboi mare cu el. Si ca este mare molima la Constantinopol si mare lipsa la Adrianopol. La Constantinopol mor 200 de oameni pe zi si la Adrianopol mai bine de 200…Si i-a spus ca stapanul sau face demersuri acuma pentru a incheia pace cu sinioria-voastra si ca aceasta nu a vrut sa consimta la cele ce i se cereau, printre care a mai spus ca sultanul voia sa fie lasat liber sa faca razboi cu maiestatea-sa regele Ungariei si ca, daca i s-ar fi facut aceasta singura concesiune din partea sinioriei-voastre, el ar fi incheiat usor pace cu ea. Intrebandu-l apoi de chestiunile maritime, i-a raspuns: “Am pierdut Santa Maura”, si ca stapanul sau isi pregatea o mare flota de galere mari si usoare, de corabii lungi si inguste si de vase mici de transport cu fundul tesit si ca nu mai voia sa puna sa inarmeze nave si ca in Trapezunt a pus sa i se faca un numar de 200 de vase usoare si ca Kemal era la Galipoli in fruntea flotei si ca Erichi a iesit din stramtori cu 25 de corabii lungi si inguste spre dauna supusilor sinioriei-voastre si a celorlalti crestini…Stapanul sau nu se preocupa de Nauplia sau de Candia, dar ca neaparat el vrea sa trimita aceasta flota la Corfu sis a se sileasca din rasputeri a-l cuceri, zicand: “Cand voi fi stapan pe Corfu, voi fi domn peste Rasarit si peste Apus”…Nicolo s-a intors din nou la el ca amic si l-a intrebat pentru care cuvant merge in Polonia. Si i-a raspuns: “Eu merg pentru a confirma clauzele pacii dintre stapanul meu si maiestatea-sa regele Poloniei, pentru ca in zilele trecute regele a trimis catre stapanul nostru doua solii cu multe daruri si cu clauzele propuse pentru a cere pace…”. Si, acest lucru, serenisime principe, ratiunea ma indeamna sa cred ca se datoreste faptului ca maiestatea-sa regele Poloniei se afla in razboi cu socrul sau, marele cneaz al Moscovei, si inca pentru ca este in dusmanie cu acest preastralucit domn, ducele Stefan al Moldovei, pentru ca acesta i-a luat multe castele si orase, cum am aratat sinioriei-voastre prin cealalta scrisoare a mea. Si pentru ca acest domn duce Stefan, are o fiica la Moscova si un nepot, fiu al acesteia, caruia ii revine cnezatul Moscovei si stapanirea Rusiei, maiestatea-sa regele avea banuiala ca acest domn, fiind in dusmanie cu el, va fi de partea celui din Rusia ca ruda, pentru care cuvant s-a si temut ca o sa se inteleaga cu turcul spre paguba sa…”.

Din continutul acestor rapoarte, ce se aseamana izbitor cu rapoartele informative specifice oricarui agent ori serviciu secret, rezulta ca la inceputul secolului al XVI-lea, la Suceava operau fara niciun dubiu, agenti de spionaj. Ca Stefan si oamenii sai cunosteau toate miscarile acestora (eficienta acestora l-a ajutat printr-o indelungata domnie, lucru ce din pacate i-a lipsit lui Mihai Viteazul, primul intregitor de neam), nu incape nicio indoiala! Interesant este faptul ca, medicul Matteo Muriano a decedat intempestiv (posibil datorita faptului ca a fost otravit de catre spionii adversi, care i-au descoperit adevarata calitate; lichidarea adversarilor periculosi, prea eficienti, ori pentru razbunare, este si astazi o metoda uzuala pe frontul nevazut –se pare ca cele mai eficiente in aceasta metoda sunt Serviciile rusesti si israeliene), ceea ce l-a determinat pe Stefan sa-i solicite dogelui Venetiei, printr-o scrisoare din 23 iulie 1503, un alt medic. La 15 octombrie 1503, Stefan cel Mare a multumit dogelui Leonardo Loredano pentru medicul trimis din Venetia, dar, intrucat acesta s-a imbolnavit si a murit pe drum, l-a rugat sa-i trimita altul care sa vina in Moldova insotit de postelnicul Teodor, aducatorul scrisorii. A luat oare Stefan masuri de siguranta, iar postelnicul Teodor avea misiunea de a-l pazi? Cu siguranta, DA! Fiindca luarea acestei masuri de precautie, este de natura sa releve faptul ca moartea celor doi venetieni trimisi inMoldovaincepuse sa devina suspecta pentru Stefan si oamenii sai. De asta data, medicul a ajuns in siguranta, dogele trimitandu-l pe Ieronim de Casena.

La inceputul anului 1504, medicii Leonardo de Massari, Ieronim de Casena si un medic trimis de hanul tatar au deschis rana de la piciorul lui Stefan (se pare ca acesta avea o infectie purulenta, posibil datorata unei bacterii, in urma unei rani capatate pe campul de lupta. In lipsa antibioticelor, necunoscute pe atunci, infectia nu putea fi controlata si vindecata) si au ars-o. In urma acestei interventii boala s-a agravat, rana nu s-a inchis, iar la 2 iulie 1504 s-a stins din viata acela care, dupa relatarile medicului Leonardo de Massari, si pe patul de moarte s-a aratat tot atat de “teribil si prudent” ca in tot timpul vietii.

Cum de a ajuns Stefan a avea un Serviciu Secret atat de eficient? Este greu de crezut ca si l-a creat, fiindca pentru a ajunge la un asemenea nivel de eficienta, sunt necesari ani multi –ceea ce duce la concluzia ca l-a mostenit! Iar faptul ca activitatile de informare si dezinformare au avut o influenta foarte mare asupra desfasurarii evenimentelor din si pe timpul domniei sale, nici nu mai incape vorba. Reteaua informativa a lui Stefan, vasta cu siguranta, se baza inclusiv pe agenti recrutati din randul inamicilor cu pozitii importante in aparatul de stat –visul oricarui Serviciu Secret din lume, dealtfel!

Nu au fost neglijate nici alte surse de informare, precum schimbul de informatii cu aliatii, cu Brasovul (care prin asezarea sa geografica si prin profesiunile locuitorilor sai, facilita desfasurarea activitatilor informative/contrainformative) ori prin folosirea prizonierilor de razboi.

Un alt lucru ce ne dovedeste PROFESIONALISMUL Serviciului Secret al lui Stefan este modul extrem de efficient si rapid de transmitere a informatiilor. Aceasta se facea de regula pe cale orala prin intermediul iscoadelor, care, sub diverse acoperiri (mesteri, negustori, targoveti, etc), alergau zi si noapte, informandu-l pe Stefan in timp util, ceea ce i-a salvat viata de multe ori.

Ca acest Serviciu lucra in mod PROFESIONIST, ne dovedeste si faptul ca foloseau mijloace neortodoxe (sa le spunem asa), precum violarea corespondentei si a scrisorilor diplomatice, pe care solii dusmanilor ori agentii acestora, le duceau in alte state (o metoda folosite pe larg si astazi de catre toate Serviciile Secrete care se respecta). Si daca mai adaugam si modul ingenios dar PROFESIONIST prin care oamenii lui Stefan, dezinformau dusmanii (situatii cu care ne-am intalnit pe parcursul acestor articole), ajungem la concluzia ca erau foarte bine pusi la punct cu metodele Razboiului Nevazut. Ne-am intreba insa, DE UNDE si CUM?

Cert este faptul ca, MARELUI DOMNITOR nu i-au lipsit doua elemente fundamentale ale statalitatii si supravietuirii sefilor de stat: o SECURITATE INTERNA puternica ( fiindca asa erau vremurile, iar tradatorii si conspirationistii, erau lichidati rapid de catre Stefan –acesta a scurtat de cap cel putin 60 de mari boieri tradatori) si un serviciu de spionaj si mai puternic; toate acestea ajutandu-l sa domneasca neatrerupt timp de 47 de ani (ceva extrem de rar in acele vremuri tulburi, mai ales in spatiul romanesc).

Nu acelasi lucru putem spune despre INTREGITORUL de NEAM, Mihai Viteazul, ucis in mijlocul ostirii sale, pe Campia Turzii, dupa numai opt ani de domnie –dar toate acestea le vom afla intr-un alt capitol.

Nu putem insa incheia fara a mentiona un adevar indubitabil pentru NOI si ISTORIA noastra, chiar daca unii istorici si nu numai, nu sunt de acord cu asta:  MARE MARIA-SA, STEFAN!

 

 

WW

Razboiul nevazut in spatiul romanesc (VII, partea a VI-a)

Standard

   Tot in aceeasi perioada, Poarta a fost instiintata de catre Stefan cu privire la pregatirile militare care se faceau in Ungaria si Polonia si despre faptul ca regele Poloniei nu a incheiat pace cu tarul Moscovei. In incheierea acestor scrisori se arata: “In clipa de fata acestea sunt stirile sosite: avem oameni trimisi ca iscoade pentru a obtine vesti. Orice stiri vor aduce, ele vor fi in graba facute cunoscute la Inaltul Prag”.

Incercarile lui Ioan Albert de a da pregatirilor de razboi un caracter antiotoman nu puteau sa mai insele pe nimeni. Pe Stefan, nici atat! Fiindca, atunci cand la sfarsitul verii lui 1497, regele polon pornise cu armata spre sud, pentru Stefan era deja clara directia acesteia, care numai impotriva turcilor nu era. Insusi episcopul Creslau, cancelarul regatului, a incercat sa-l opreasca pe rege a face o greseala imensa scriindu-i: “sa nu provoace pe palatinul Stefan, stralucitul razboinic care a infrant pe regele Matei si pe sultanul Mahomed, amandoi razboinici preaputernici, ci mai bine sa se foloseasca de el impotriva turcilor preasalbatici ca prieten si ca unul ce-i chiar in fata lor”. Stia cancelarul ceea ce stia in legatura cu puterea ascunsa a lui Stefan? Cu siguranta, DA! Fiindca, functia sa, avea legatura si cu activitatea secreta de culegere de informatii, iar episcopul Creslau, om al Bisericii si Cancelar pe deasupra, era cu siguranta bine informat.

Enervat de cuvintele lui Creslau si poate, de defetismul sau, Ioan Albert i-a raspuns intr-un mod cel putin incitant: “Mi-as arde camasa de pe mine daca as sti ca-mi cunoaste planurile mele ascunse. Pleaca de aici si lasa-ma pe mine sa-mi bat capul; treaba ta e sa ingrijesti de cele sfinte sis a nu cercetezi ce razboaie sa port si ce dusmani sa atac”. Ca Ioan Albert l-a desconsiderat pe Stefan, nici nu mai incape indoiala. Sa-l fi avertizat oare Creslau cu privire la faptul ca Stefan era la curent cu planurile sale pe rege, dar acesta n-a vrut a-l crede? Este posibil, fiindca pe frontul nevazut, actorii si jucatorii, sunt plini de surprize, iar informatia se cumpara la fel de repede cum se vinde. Sa credem ca “inamicii” lui Stefan n-aveau posibilitatea de a culege informatii, ar fi o naivitate din partea noastra. Cert este faptul ca niciodata nu este bine sa-ti desconsideri adversarul, iar o informatie face mai mult decat o armata; ceea ce avea sa afle, din pacate prea tarziu, si Ioan Albert in curand!

Dar Stefan cel Mare, a incercat sa abata “atentia” regelui de la Moldova, fiindca nu-i placea un razboi intre crestini, trimitand la acesta o solie pentru a se edifica pe deplin asupra intentiilor acestuia. Prin aceasta solie il “ruga” sa coboare asupra turcilor la Cetatea Alba pe unul din malurile Nistrului, deoarece acest traseu era cel mai scurt si cel mai convenabil pentru o armata atat de mare si atat de bine echipata. Ignorand “rugamintea” Ioan Albert, in loc sa se indrepte cu armata pe Valea Nistrului, a pornit spre Sniatin pentru a cobori pe malurile Prutului. A fost aceasta o stratagema a lui Stefan de a confirma fara niciun dubiu, informatiile primite de la agenti? Cu siguranta, DA! Interesant este faptul ca si astazi, verificarea informatiei prin metode specifice si prin surse diverse, independente unele de altele, este o METODA des folosita de catre Serviciile Secrete. Si nu s-a oprit aici…

Fiind instiintat despre miscarile armatei polone, Stefan cel Mare a trimis in graba la regele Ioan Albert o noua solie, compusa din vistiernicul Isac si logofatul Tautu (sa fi fost acesta unul dintre oamenii de taina a-i lui Stefan? Posibil! Sa fi avut acesta si misiunea de a vedea “pe viu” pregatirile si forta armatei polone? Posibil! Cert este faptul ca prin natura functiei sale, acesta avea PREGATIRE MILITARA si INFORMATIVA, fiind șeful cancelariei domnești si totodata secretarul particular al domnului (de taină), deci, un initiat in secretele domniei). Misiunea acestora? Sa-l PREVINA pe rege ca “daca vine ca dusman inMoldova, isi va da Stefan silinta sa-l faca sa-i para rau lui si polonilor de razboiul pornit impotriva lui” (Cronica lui Wapovski). Un avertisment fatis al lui Stefan adresat lui Ioan Albert, din care reieseaCLARca-i cunoaste intentiile? Cu siguranta, DA! Dar cum mandria si prostia merg mana in mana, nici de aceasta data, in al 99-lea ceas, Ioan Albert n-a vrut sa asculte! Ba chiar iritat de continutul soliei, si contrar tuturor uzantelor diplomatice de atunci care specificau clar ca solii sunt intangibili, Ioan Albert a poruncit ca cei doi sa fie pusi in obezi si trimisi laLvov(nu se stie ce s-a intamplat ulterior cu acesti oameni, dar ei si-au facut datoria fara niciun fel de dubiu). Spionii lui Stefan l-au informat imediat asupra celor intamplate si l-au tinut la curent cu toate miscarile oastei polone. Complet edificat asupra planurilor lui Ioan Albert de a cuceriMoldovapentru fratele sau Sigismund, Stefan cel Mare a ordonat luarea tuturor masurilor impuse de situatia creata.

O incursiune facuta in tabara dusmanilor cu o zi inainte ca acestia sa patrunda pe teritoriul Moldovei (de fapt aceasta a fost o misiune bine organizata si cu un scop bine definit, dupa cum vom vedea in randurile ce urmeaza), s-a “soldat” cu prinderea mai multor prizonieri, care la 27 august 1497 au fost adusi la Suceava. Trei dintre acestia, de rang inalt, au fost trimisi sultanului laIstanbulpentru a-l convinge ca razboiul cu polonii a fost inceput. Strategie din partea lui Stefan? Cu siguranta, DA, fiindca astfel se asigura ca turcii nu-i vor crea “surprize” cat el v-a fi ocupat cu polonii!

Dupa aceea Stefan a parasit Suceava, lasand pentru apararea cetatii un corp de oaste comandat de Luca Arbore (unul dintre oamenii de incredere a-i domnului Stefan, cu siguranta).

Acelasi cronicar Wapovski confirma faptul ca iscoadele lui Stefan cel Mare i-au furnizat acestuia date complecte cu privire la marimea oastei polone (80000 de oameni, conform afirmatiilor sale), armamentul si miscarile acesteia, inclusiv asupra proviziilor si bogatiilor transportate in cele aproape 30000 de care de razboi, insotite de circa 40000 de carutasi, negustori si servitori (posibil ca acest numar sa fie evident exagerat!). Cu toate acestea ceva adevar exista, fiindca ulterior bataliei de la Codrii Cosminului (26-29 octombrie 1497), prazile cazute in mainile invingatorilor au fost foarte mari, chiar si pentru acele timpuri. Cei aproximativ 2000 de turci si tatari care au participat alaturi de Stefan in campania de aparare contra polonilor s-au intors de la Codrii Cosminului la ai lor cu atatea bogatii predate, incat au atatat pofta de jaf a tuturor achingiilor din sudul Dunarii.

Toate acestea constituie o dovada a faptului ca prada promisa de Stefan celor care il vor ajuta contra polonilor nu constituia un mijloc imaginar de ademenire, ci ca promisiunea se intemeia pe informatii certe, sigure si precise cu privire la bogatiile care insoteau armata polona, invadatoare in Moldova la sfarsitul verii anului 1497.

Ispitit de perspectiva obtinerii unei bogate prazi de la polonezi, la inceputul primaverii anului 1498, beiul Silistrei, Malcocioglu, a cerut lui Stefan cel Mare permisiunea de a trece pe teritoriul Moldovei cu 40000 de calareti pentru a jefui Polonia. Obtinand aprobarea ceruta, turcii au navalit in Polonia si au pradat pana dincolo deLvov, intorcandu-se incarcati de prazi si fara pierderi majore in oameni, deoarece nu prea au intampinat rezistenta.

Incantat de prazile dobandite prea usor, in toamna anului 1498, Malcocioglu a cerut si primit din nou permisiunea de a trece prinMoldovapentru a prada in Polonia. De data aceasta insa, un ger naprasnic a cauzat multe victime oastei turcesti. Cronicarul Wapovski relateaza ca multi dintre turci, pentru a se salva, neputand sa inainteze din cauza zapezii troienite “se varau in pantecele cailor dupa ce le scoteau intestinele si nici asa nu puteau sa scape de moarte, deoarece caldura se pierdea repede. S-au gasit nenumarate lesuri omenesti in pantecele animalelor”.

Turcii care n-au murit din cauza frigului, ajungand inMoldova, au fost ucisi de ostasii lui Stefan cel Mare imbracati in uniformele lesesti capturate in lupta de la Codrii Cosminului, deoarece acestia se dedau la jafuri si violuri. A fost o actiune inteligenta din partea lui Stefan care nu putea ramane nepasator la asa ceva, fiindca prin acest act de travestire a ostirii sale, si-a declinat raspunderea sa si-a ostirii sale, pentru uciderea turcilor supravietuitori, punand-o in seama polonilor. Mai mult decat atat, inselaciunea a fost dusa pana la extrem, Stefan trimitand la Poarta un sol care l-a anuntat pe sultan despre dezastrul suferit de armatele sale, transmitandu-i totodata “sentimentele sale de compasiune”. Actiune si dezinformare din partea lui Stefan? Cu siguranta, DA!

Cu toate acestea, la 12 iunie 1499, Stefan cel Mare a ratificat tratatul de pace cu Polonia, prin care se recunostea independenta Moldovei, si se stipula obligatia partilor semnatare de a se abtine de la orice activitate ostila, de a-si acorda reciproc ajutor in caz de nevoie, sin u in ultimul rand, ceea ce este interesant, se stipula si obligatia de a face schimburi utile de informatii –obligatie reglementata astfel:”De asemenea, noi, Stefan-voievod am fagaduit si fagaduim sus-zisului crai, domniei-sale, si urmasilor lor, si tarilor domniilor-lor, ca niciodata nu le vom face nici o paguba si nici o stricaciune nici cu fapta, nici cu sfatul, nici pe fata, nici intr-ascuns; si, dimpotriva, daca ar afla ca ni se pregateste din vreo parte oarecare de niscaiva neprieteni ai domniilor-lor, noi le vom da de stire.

Tot asa sus-zisul crai, domnia-sa impreuna cu sus-zisii frati ai domniei-sale, ne-au fagaduit noua, Stefan-voievod si copiilor nostri si copiilor copiilor nostri si tarii Moldovei, ca nicaieri si niciodata n-au sa ne faca nici o paguba sau stricaciune sau rautate, nici cu fapta, nici cu sfatul, nici pe fata, nici intr-ascuns; si dimpotriva, daca ar afla ca ni se pregateste din vreo parte oarecare de niscaiva neprieteni ai nostri vreun rau, vreo paguba sau vreo stricaciune, domnia-lor au sa ni le arate atunci si sa ni le spuna pe toate noua si copiilor nostri si tarii noastre Moldovei.

Prealuminatiile-lor sus-numitii crai Vladislav, craiul unguresc si cehesc, si Ioan Albert, craiul lesesc, si Alexandru, marele cneaz al Litvei, si cneazul Jigmont ne-a fagaduit noua, Stefan-voievod, sa ne apere intotdeauna pe noi si tara noastra, tara Moldovei, de imparatul turcesc si de ostile lui si sa fie intotdeauna langa noi si impreuna cu noi si sa ne dea ajutor impotriva imparatului turcesc si impotriva ostilor lui. Tot asa si noi, Stefan-voievod, pana atunci daca vom auzi despre o pornire a turcilor impotriva tarilor si domniilor luminatiilor sus-numitilor domni, a craiului unguresc si a celui lesesc si a sus-numitilor frati si domniilor-lor, noi le vom da de stire si le vom arata aceasta amanduror crailor si fratilor cat vom putea mai iute” (Documentele lui Stefan cel Mare). Acest tratat si existenta unor astfel de clauze, ne demonstreaza inca odata, importanta acordata de catre Stefan activitatii de spionaj cu recunoasterea totodata a importantei schimbului de informatii. Ca Stefan avea un Serviciu Secret extrem de capabil, nici nu mai incape vorba!

Ulterior, acest Serviciu si-a facut inca odata datoria! Agentii lui Stefan au aflat, ulterior incheierii tratatului, ca fiul lui Petru Aron, Ilie, se gaseste in Polonia asteptand ivirea unui moment favorabil pentru dobandirea tronului Moldovei, l-au informat pe domnitor, care l-a randul sau a trimis o solie la regele Ioan Albert. In fata sfatului tarii de la Piotrkow, solii moldoveni au cerut sa le fie predat Ilie sau sa fie ucis in fata lor. Cronicarul Wapovski povesteste ca, desi nulti sfetnici s-au opus “in cele din urma, pentru ca fugarul (Ilie) era cerut sub amenintarea cu razboi si pentru ca polonii pregateau o expeditie impotriva lui Frederic, marchionul de Brandenburg si mare maestru al ordinului prusian, regele Albert, ca sa lase toate sigure in urma-i, porunci sa fie taiat Ilie in prezenta solilor lui Stefan cel Mare.

Cu toate acestea, varsta si mai ales ranile capatate in razboaie, si-au pus amprenta asupra starii de sanatate a marelui voievod!

Astfel, in 1501, Stefan cel Mare a trimis o solie la dogele Venetiei, cu rugamintea de a-i trimite un medic bun. Sfarsitul insa, era aproape!

 

 

WW