Incepand cu data de 1 Septembrie sunteti invitati cu toti pe noul RomaniaMilitary.RO! Astfel actualul RoMilitary WordPress se va transforma in noul RoMilitary.RO. Pentru linistea voastra sufleteasca, absolut toate articolele si comentarile, de pe actualul blog, au fost transferate pe noul site si de asemenea, procesul de transfer va continua si cu articolele care vor mai fi publicate aici pana la 1 Septembrie.
Noul site este, in linii mari si mici, destul de asemanator, ca structura, cu actualul blog, asadar nu vor fi probleme de adaptare prea mari, ba as spune ca este mai putin stufos.
In alta ordine de ideei, tot incepand cu 1 Septembrie, intregul trafic va fi redirectionat automat, cu ajutorul WordPress-ului, catre noua adresa.
Astfel orice clik pe RoMilitary WP, sau pe titlul unui articol publicat pe blog, va fi automat transferat catre prima pagina a noului site. Ideea este ca pentru accesare directa trebuie sa cautati:
RumaniaMilitary.ro, pentru o anumita perioada de timp, necesarea indexarii noului site de catre Google.
Deocamdata accesul catre noua adresa este blocat, site-ul aflandu-se in constructie.
Sigla RoMilitary.ro realizata de Cristian Golia
Asa ca: RoMilitary WP si-a facut datoria si cum nimic nu moare, totul se transforma, vorba lui Margineanu…Traiasca RoMilitary.ro!
De ce avem noi romanii nevoie de Armata?! La ce ne trebuie o forta militara credibila si puternica?! De ce vrem avioane si tancuri, fregate si submarine?! De ce Armata este INTOTDEAUNA o prioritate, in total dezacord cu opinia actualei clase politice?!
Istoria ne arata ca oricate aliante am avea, oricat de linistitoare ar fi vremurile pe care le traim, relatile dintre oameni se reduc pana la urma la forta. Adica supravietuieste doar cel mai puternic.
Si exact aceeasi axioma se aplica si in cazul tarilor! Daca suntem suficient de idioti sa uitam lectiile istoriei, daca suntem suficient de natarai sa uitam patimile bunicilor nostri, din vara blestematului an 1940 si daca chinurile monstruoase prin care Romania sfasiata si de la nord si de la sud, ne sunt straine, el bine atunci, s-ar putea sa mai retraim, candva, acelasi calvar.
Fara o forta militara respectabila si bine dotata, fara o Armata redutabila, gata sa moara cu orice dusman de gat…sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de mila vecinilor si garantiile aliantelor din care facem parte.
Istoria uitată riscă să se repete. În urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, Ungaria horthystă a primit cadou de la Germania nazistă şi Italia fascistă nord-vestul Transilvaniei, unde populaţia majoritară era românească.
30 august 1940 – Diktatul de la Viena nu trebuie uitat
De asemenea, în urma discuţiilor româno-bulgare de la Craiova, s-a semnat un tratat, în 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei. Aceste decizii au venit în completarea aplicării capitolului 3 al protocolului secret din 23 august 1939, dintre Germania şi URSS (Pactul Ribbentrop-Molotov), prin care România a fost forţată (ultimatumul din 26 si 28 iunie 1940), să cedeze nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi teritoriul Herţei (ultimele două nu au aparţinut niciodată Rusiei).
Astfel, vineri, 30 august 1940, la ora 15.00, în Sala de Aur a Palatului Belvedere din Viena s-a semnat „Diktatul de la Viena” .Delegaţia României, formată din ministrul de Externe, Mihail Manoilescu, şi Valter Pop, a fost obligată să accepte şi să semneze „arbitrajul”, prin care ceda Ungariei horthyste partea de nord-vest a Transilvaniei de 43.492 kmp, cu o populaţie de 2.667.007 locuitori, din care: 50,2% români, 37,1% unguri, 2,8% germani, 5,7% evrei, 4,3% alţii. Consiliul de Coroană, desfăşurat la Bucureşti, în 30-31 august 1940, lua la cunoştinţă de „Diktatul de la Viena”. Nicolae Iorga arăta: „Noi n-am luat nimănui nimic; suntem singurul popor din lume, poate, căruia nu i se poate spune că a luat ceva dincolo de dreptul său”.
Bilanţul atrocităţilor săvârşite de autorităţile horthyste asupra populaţiei româneşti din Transilvania de Nord, după 30 august 1940, potrivit maritiriromani.com:
-sute de crime bestiale, schingiuiri, bătăi, arestări, profanări, devastări în masă, devastări răsleţe, internari în lagăre, tâlhării, jafuri, devastări de sate româneşti, pângăriri, profanări, incendieri, dărâmări de biserici, expulzari ale populaţiei româneşti.
-Statistici din URMAŞII LUI ATILLA de RADU THEODORU, Editura MIRACOL, Bucuresti 1999:
“In judeţul Sălaj: 436 de crime bestiale; 235 de schingiuiri; 602 de bătăi cumplite organizate; 978 de arestări; 9 profanări; 22 de devastări organizate; 91 de devastări savârşite individual.
-Acelaşi statut pentru judeţele Trei Scaune, Ciuc, Năsăud, Odorhei, Maramureş.
– Se adaugă: schingiuirile in masa, la Belini, 22; la Poiana Sărată 14 (jud.Trei Scaune); 20 la Miercurea Nirajului – Mureş; 13 la Carei, 37 la Cosniciul de Jos, 22 la Horea, 25 la Ianculeşti, 29 la Morca, 33 la Scărişoara Nouă, 11 la Zalău astea toate numai in judeţul Sălaj; apoi bătăi le in masă: 56 numai la Diosig, 165 la Oradea, 334 la Mihai Bravul, judeţul Bihor, ca să nu incarc constiinţele ungurimii din Mureş, Trei Scaune, Sălaj, Somes, Ciuc, unde la Gheorghieni s-au inscris spre necinstea lor vesnica 223 de bătăi in masa; Nasaud Cluj şi Satu Mare. Dărâmări de biserici româneşti: in Mureş la Panet, in Trei Scaune la Borosneul Mare, Capeni, Camandia, Zagon; in Ciuc la Borsec si Ditrau: la Odorhei in Aldea, Biborteni, Craciunel, Varghis, Meresti, Ocland, Racosul de Sus; in MaraMureş la Bistra…
– In judeţul Trei Scaune: Covasna unde au fost devastate 80 de case româneşti; Lunca Ozunului, Valea Mare, Ozun, Zabala, Zagon;In Sălaj: Horea, Istrau, Ianculeati, Ip, Lucaceni, Marba Noua, Scarisoara Noua,Trăznea; in Ciuc: Tulghes, Frumoasa, Bicazul Ardelean; in Cluj: Manastur, Baciu, Chiuteni, Cojocna, Floresti; in Bihor: Diosig, Iosia- Colonie, Mihai Bravul, Salard, Salonta-Colonie, Sohodol-Lazuri; in Satu- Mare: Gelu, Istrau, Lazuri, Lucaceni, Principele Mihai, Colonel Paulian.
– La toate crimele, samavolniciile şi holocaustul impotriva populaţiei romaneşti din teritoriul cedat au participat, conform unui plan comun de exterminare, Armata Regală Ungară, prin unitaţi şi sub-unităţi dislocate in teritoriu, coordonate de Biroul 2 al Marelui Stat Major; Magyar Kiralyi Rendorseg-Poliţia regală maghiară, instalată în toate capitalele de judeţ şi in oraşele de subordonare judeţeană; secţia specială din Capitanatul general al politiei, Kozbiztonsagi Osztaly sau secţia siguranţei publice; corpul detectivilor şi serviciul de apărare al statului – ALLAMRENDESZETI OSZTALY. Tot acest eşafodaj al terorii sprijinit activ de organizaţiile paramilitare şi teroriste încadrate cu unguri.localnici şi de informatorii alcătuiţi din preoţi catolici, unitarieri, protestanţi, din invăţătorimea ungurească, funcţionărime şi elementele declasate ale societăţii.
– Până la 23 august 1944 totalul expulzaţilor şi al refugiaţilor din teritoriul cedat, Transilvania de Nord, s-a ridicat la peste 500.000 de români.”
Este ‘un război regional şi internaţional’, ‘un război al intereselor. Vor să distrugă ţara’, consideră liderul de la Damasc. ‘Ceea ce se întâmplă în Siria nu este o revoluţie, nici o primăvară. Este o conspiraţie’, spune el făcând aluzie la ‘primăvara arabă’ ce a condus la înlăturarea regimurilor autoritare din Tunisia, Egipt, Libia şi Yemen, transmite Agerpres.
Preşedintele sirian a desemnat Turcia ca fiind una dintre ţările responsabile pentru ‘vărsarea de sânge’, întrucât, în opinia sa, ‘sprijină rebeliunea’. El a respins totodată propunerea autorităţilor de la Ankara de a se crea zone tampon în interiorul Siriei pentru a proteja refugiaţii. ‘Progresăm, situaţia de pe teren este mai bună, dar încă nu am câştigat, mai avem nevoie de timp’, estimează al-Assad, avertizând că dacă trupele sale ar folosi ‘toată puterea de foc, ar putea distruge complet anumite zone, dar acest lucru este inacceptabil’.
De la începutul rebeliunii, în luna martie anul trecut, preşedintele sirian a acordat mai multe interviuri în care s-a declarat de fiecare dată determinat să ducă până la capăt lupta împotriva ‘teroriştilor’ sprijiniţi de ţări precum Arabia Saudită, Qatar sau Turcia.
Nota: Sincer sper ca Assad sa-i arunce in mare pe rebeli, cu toata rebeliunea lor cu tot. In acest moment trupele guvernamentale sunt in plina ofensiva, rebelii fiind in retragere.
Sprijinul indirect al Rusiei se simte si odata cu el si schimbarea politicii externe a Moscovei, venita cu re-inscaunarea lui Vladimir Putin. A spus ca lucrurile se vor schimba, iar Putin nu este Copy-paste al nostru…
Din pacate Dobritoiu nu se lasa si continua sa declame in public ca varianta F-16 sh, acum din Portugalia, este cea mai buna pentru noi astazi.
Astfel Defensenws, citandu-l pe ministrul roman al apararii, ne anunta ca noua experti romani, impreuna cu americanii, verifica avioanele portugheze, F-16 A/B, avioane pe care Dobitoiu ne asigura ca sunt intr-o stare foarte buna.
Tot Defensenews mai zice ca Romania opereaza in prezent 48 de MIG-21 Lancer!!!, iar aceste avioane ar mai putea fi zburate inca noua (9) ani!!!, conform cu ce zice ministrul nostru militarizat.
Si pentru ca stirea nu prea este stire, si oricum nu-mi place, aveti AICI articolul original din Defensenws.
Bineinteles ca valoarea afacerii este…secreta, dar daca as paria, as merge spre un miliard de euro, cu All Inclusive!
Luand in considerare situatia extrem de precara in care se afla armata romana datorita dotarilor invechite, situatie expusa in articolul “Problemele majore ale inzestrarii armatei romane si ale industriei de aparare” dar si tinand cont de incapatanarea, oarecum de inteles in contextul parteneriatului strategic cu SUA, Polonia si Turcia, decidentilor romani de a cumpara avioane F-16 pentru dotarea fortelor aeriene romane, am incercat sa gasesc o solutie de compromis care sa ofere si offset-ul necesar Romaniei, offset sustinut cu consecventa de catre blogul RumaniaMilitary, (Inzestrarea armatei romane versus cresterea economica si solutia offset-ului) dar si costuri scazute si solutii pe termen lung, asa cum ne dorim cu totii.
Istoric vorbind, in anii de dupa revolutia din 1989, Israelul a fost cel mai important, si aproape singurul partener in dezvoltarea tehnicii militare romanesti cu solutii relativ ieftine dar foarte potrivite si moderne pentru necesitatile armatei noastre, deci implementarea de noi solutii nu ar fi decat o continuare naturala si cu costuri si efort de acomodare redus. Tinand cont de forta sa economica, prezentata si in articolul “Israel: date economice – posibil model pentru Romania?” si de faptul ca majoritatea firmelor de aparare israeliene apartin statului, oare ar fi posibila o colaborare extinsa si negocierea unui pachet de echipamente si tehnologie, la nivel de stat, intre Romania si Israel, in contextul unui parteneriat strategic, dand substanta si relatiilor exceptional de bune dintre cele 2 tari?
Astfel, am putea da continuitate programelor deja existente, cu noi upgrade-uri, am pune in aplicare studii si proiecte deja definitivate dar ne-introduse in productie (ATROM realizat cu Soltam, IAR-109 Swift realizat cu IAI) si demara proiecte noi cu infuzii de tehnologie, totul acompaniat de un offset la nivel inter-guvernamental cu un eventual credit oferit de maestrii recunoscuti in ale finantelor la nivel international (ma intreb cat de mult ar creste credibilitatea Romaniei pe pietele externe cu o linie de credit israelian sau macar intermediata de acestia ?!).
Firmele israeliene s-au dovedit capabile de a dezvolta evolutii consistente pe aproape orice tip de platforma militara existenta la ora actuala, in special pe cele americane, la un raport pret-calitate care sfideaza orice concurenta. Un parteneriat tehnologic al Romaniei pe aceste domenii ar aduce beneficii imense, mai ales in contextul marketing-ului extrem de profesionist al israelienilor.
Ca sa ajungem la detalii, ma gandesc la un contract cadru pe termen mediu si lung pentru modernizarea unei mari parti a dotarii armatei romane (nici un monopol nu ar fi de dorit), de la avioanele de lupta F16 la un standard comun (si apoi MIG29 sau chiar si MIG21), la rachete aer-aer, sol-aer, aer/nava-nava, antitanc, la tancuri si blindate, la artilerie autopropulsata, la fregate si corvete, totul cu offset, transfer de tehnologie, joint-venture si licente. Si toate acestea ne-ar impulsiona poate si dezvoltarea TBT-ului, a unui elicopter de transport si lupta sau a IAR-XT si chiar a armei de asalt. Un exemplu similar este Irak-ul, care a lansat un program de inzestrare de 12 mld.$, program demarat prin achizitionarea din SUA a 36 de avioane de lupta F-16IQ Block 52 a caror livrare va incepe din 2014.
Pornind de la “durerea” noastra cea mai mare, avionul multirol, si de la faptul ca acum cativa ani se pare ca am avut o mana intinsa din partea Isrealului de a cumpara si moderniza in comun avioane uzate F16 Bl25 din SUA, oferta pe care se pare ca am refuzat-o destul de suspect, ma gandesc ca Israel va dori in curand sa-si modernizeze flota de peste 300 de avioane F-16 (din care maxim 100 sunt la standard F-16I Sufa, cele mai vechi fiind retrase in paralel cu introducerea F35 in serviciu, la un maximde 75 de bucati) in urma lectiilor invatate din Iran, datorita aparitiei standardului F-16V
dar si a detinerii unui radar AESA indigen – ELTA EL/M 2052.
In plus Israel Aircraft Industries este firma de stat deci putem spera la offset+credit avantajos spre deosebire de o tranzactie directa cu SUA, putand ocoli astfel si problema absentei creditului furnizor din partea statului sau trezoreriei americane, israelienii actionand astfel ca si intermediar cu acceptul SUA, dar si la un transfer tehnologic de genul celui pentru MIG-21 Lancer. Astfel, in completarea si mai ales in locul avioanelor F-16A/B portugheze, am putea cumpara cateva zeci de F16 Block 25 care ar putea fi aduse la un standard echivalent F-16V dar cu tehnologie israeliana si asimilarea unei mari parti a mentenantei si upgrade-urilor in tara. Totul la un pret probabil intre 20 si 30 de mil.$ bucata si considerand ca avioanele Bl25 sunt donate de SUA, afacere similara cu cea oferita de SUA acum ceva mai mult de un an. In orizontul a 10-15 ani este posibil ca Lockheed Martin sa renunte sa mai ofere evolutii ale F-16, V fiind probabil ultimul upgrade inainte de a se focaliza exclusiv pe F35, insa Israel si eventual Romania, ca si partener, ar putea primi acceptul pentru mentenanta si upgrade-uri similare programului Lancer pentru intregul parc F16 disponibil la nivel mondial. Astfel am putea ajunge intr-o ipostaza apropiata cu cea pe care am sugerat-o in materialul “Multirolul construit in Romania”(https://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/11/17/multirolul-construit-in-romania/ ), si anume “centru regional de cercetare, intretinere si imbunatatire a aparatelor produse de Lockheed precum si, la nivel militar, a unui centru de antrenament pentru Europa de E si SE” , centru de care ar beneficia “intregul flanc estic si sud-estic al NATO: Polonia, Turcia, Grecia, Italia, Israel si probabil in curand Bulgaria, Croatia, Muntenegru,Macedonia, Albania si R. Moldova”.
Ca si imbunatatiri, pot exista evolutii limitate ale liniei F-16, de genul celor expuse in materialul “Multirolul si optiunile Romaniei” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/29/multirolul-si-optiunile-romaniei/ ): prize de aer DSI, motor mai puternic eventual capabil de supercruise si tractiune vectoriala, scaderea semnaturii radar, capacitatea de a putea opera si de pe piste mai slab amenajate, scaderea costului menetenantei prin modularizare dupa sistemul Saab, pachete noi de avionica si cabina compatibile cu F35/F22 Raptor, dezvoltarea de drone pe aceeasi structura.
Asa cum spuneam mai sus, pachetele noi de avionica, intre care si radarul EL/M 2052 (AESA) ar putea fi folosite cu succes si la dezvoltarea unei linii MIG-29 Sniper Plus sau Mig-21 Bis/Bison – J-7 Lancer 2/Plus si chiar a unui avion de antrenament derivat similar cu Guizhou JL-9 chinezesc, in cazul ca dorim sa re-folosim o parte din ce exista stocat la nivel mondial si mai are rezerva de ore de zbor sau doar pentru export, dupa cum sustineam in ““MIG-21 LanceR o solutie inca viabila pentru Romania ?”, impartind profitul cu partenerul israelian. In plus, Israel are capacitatea de a achizitiona echipamente din tari „incomode” pentru noi, cum ar fi Rusia, China sau India, astfel ca am avea platforme ieftine second-hand pe care pot fi integrate noile sisteme.
Avionul poate face dintr-un pachet mai larg, alaturi de rachete antiaeriene Derby sau Python (integrate si in sistemul Spyder), Barak 8 pentru protectie AA si racheta de croaziera/antinava Delilah, ce pot fi folosite la modernizarea fregatelor si corvetelor din dotarea Marinei Romaniei, dupa cum propunea materialul „Variante pentru modernizarea fregatelor T22”.
De asemenea, poate fi dezvoltata o noua varianta de sistem SOCAT (Sistem Optronic de Cercetare si Anti-Tanc=Optronic System Research & AT), refolosind rachetele Spike deja achizitionate alaturi de noile lor variante, sistem ce poate fi integrat pe un nou elicopter de lupta sau transport al Fortelor Armate Romane (sa nu uitam ca Israel detine peste 30 de elicoptere Cobra la standardul AH-1 „Tzefa”). Turelele Rafael sunt deja prevazute pentru inzestrarea TBT-ului (Saur3) dar si a MLI-84M – OWS 25R (cost upgrade 1.5 mil$/bucata) gama de arme si echipamente poate fi extinsa putand duce la o noua versiune a tancului TR-85M1 sau al unui derivat al tancului Merkava, adaptat cerintelor Fortelor Terestre, alaturi de derivatele sale, printre care masina de lupta Namer, cu cele mai noi sisteme de protectie, cum ar fi Trophy.
Iar in incheierea pachetului, putem vorbi de sistemele de protectie balistica antiracheta Arrow block 5 /Arrow 3 sau Iron Dome, care ar putea ajuta la securizarea scutului anti-racheta dar si a altor obiective importante de pe teritoriul tarii noastre.
Punand cap la cap aceste detalii, ar putea rezulta unul dintre cele mai bune planuri de inzestrare a Armatei Romane la costuri si calitate avantajoase, alaturi de investitii serioase prin offset din partea uneia dintre cele mai sanatoase economii si un credit avantajos. Acest plan s-ar putea realiza printr-un acord cadru etapizat pe o perioada de 10 ani, pentru a da timp si offset-ului sa produca mare parte din sumele pentru achitarea imprumutului iar la finalizare am detine echipamente si tehnologii care vor fi permanent modernizate alaturi de partenerul israelian iar exploatarea ar fi ieftina si facila prin asimilarea unei mari parti a ei in industria romaneasca. In plus, mare parte din produsele comune ar beneficia de o piata semnificativa pentru export, ceea ce in timp ar aduce si profit producatorilor si integratorilor.
Astfel, am incercat sa mai ofer inca o varianta alaturi de celelalte aduse in discutie in ultimul timp, ca solutii pentru dotarea invechita a armatei dar si pentru relansarea economiei romanesti…
Luna septembrie va fi marcată de o nouă rundă a convorbirilor în format 5+2, unde delegaţia Republicii Moldova mizează pe o fluidizare a înţelegerilor posibile, iar trimişii oficialilor de la Tiraspol, pe o clarificare a celor obţinute, concret, de premierul român, de la Chişinău, din partea omologului german.
De la decolarea avionului ce o ducea pe Angela Merkel în Germania, până acum, o serie de atitudini publice indică o nervozitate, în creştere, în arena politică din stânga Prutului.
Cel mai surprinzător anunţ este despre marşul a 10.000 de unionişti, planificat duminică, 16 septembrie 2012, la Chişinău. Un demers al Platformei Civice „Acţiunea 2012”, ce ţine cont şi de experienţele dobândite la marşurile anterioare, din Cahul şi Bălţi, care au prilejuit şi afirmarea unor nostalgici ai Uniunii Sovietice, prin scandări, ameninţări şi violenţe de stradă – tipice unor vremuri ce păreau apuse.
Acele evenimente au confirmat deruta şi prudenţa celor ce răspund de forţele de ordine, rod al unei mentalităţi moştenite din perioada sovietică, dar şi a conştiinţei că – la nivelul executivului de la Chişinău – se dorea moderaţie şi evitarea unor dezangajări în forţă, a manifestanţilor pro şi contra inevitabilei uniri a celor două state româneşti.
Faptul că un recent sondaj indică voinţa a aproximativ 90% dintre cetăţenii României, de a se realiza unirea cu Republica Moldova, arată că este timpul ca şi între Prut şi Nistru lucrurile să se afirme în acelaşi sens, fie şi printr-o etapă pasageră, de integrare dezirabilă, în Uniunea Europeană.
Conduita extremistă, a celor ce mai visează, în van, la revenirea tutelei Moscovei asupra Chişinăului, indică o disperare fără margini – la liderii ruşi.
Până şi Dmitri Medvedev, în mesajul său de felicitare, trimis omologului din cel de-Al Doilea Stat Românesc, reamintea de prezenţa Republicii Moldova în Comunitatea Statelor Independente/C.S.I.!
Apropo evident la reafirmarea, de către Vlad Filat, în faţa cancelarului german Angela Merkel, a opţiunii ireversibile pentru Uniunea Europeană.
Marşurile unioniste au rostul lor, deşi la Cahul, şi la Bălţi puteau fi găsite formule mult mai eficiente, de manifestare a voinţei celor ce cred în revenirea teritoriului dintre Nistru şi Prut, la Patria mamă.
Ceea ce vreau să semnalez acum este că, înainte de a lua o decizie aiurea, ce va fi taxată, fără ezitări, de liderii occidentali, Moscova se agaţă de pretexte infantile.Iar ultima găselniţă este: “De ce nici autorităţile de la Chişinău şi nici cele de la Bucureşti, încă nu au ratificat tratatul de frontieră?” Asta ca şi cum, cu acesta, lucrurile s-ar stabiliza:
1.România – rămâne în NATO şi UE, „asta e”, că tot s-a întors preşedintele suspendat la Palatul Cotroceni.
2.Republica Moldova – declarativ în Uniunea Europeană, va fi practic menţinută, „cu dinţii”, în C.S.I., ca etapă de tranziţie spre Uniunea Euro-Asiatică!
O asemenea viziune ignorând total raporturile reale de forţe, politice, economice şi militare, între comunitatea occidentală şi aceea din Estul Europei. Presa de la Chişinău îşi bombardează zilnic cititorii, câţi îi mai are – doar 2,5 milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova fiind trăitori acum, între Prut şi Nistru, restul muncind în străinătate – cu informaţii ce nu au nicio legătură cu bunăstarea lor, ci cu iluzia refacerii forţei Moscovei, cum ar fi aceea privind sporirea, cu 9%, a bugetului militar rus, în anul trecut.
Cu alte cuvinte, dacă demersurile mimat democratice vor eşua, simpla arătare a muşchilor unei armate cu un milion de militari activi, ar putea genera supunere în republicile ex-sovietice neintegrate încă în NATO şi UE, precum cea numită “părinteşte” Moldova. Grav nu este că persistă, neoficial, o asemenea iluzie, ci că este evocată de interlocutori care ar cam trebui să ştie genul proxim şi diferenţa specifică, dintre Ministerul rus al Apărării şi Pentagon.
Ceea ce se petrece acum, la Chişinău, avea loc, în alte forme de manifestare, memorabile şi comparabile, în vara şi toamna anului 1989, în Republica Democrată Germană. Şi cu toate trupele sovietice, existente acolo, s-a prăbuşit şandramaua ideologică şi statalitatea menţinută cu tancurile URSS.
Cine sunt, de fapt, „stataliştii” de la Chişinău, inamicii clari ai unioniştilor? Cine uită că independenţa Republicii Moldova a fost proclamată faţă de Moscova.
De ce instigă liderii rusofoni, la violenţă, contra unioniştilor, pe concetăţenii lor, derutaţi de efectele crizei economice? Pentru că niciun soldat rus nu mai are dreptul să treacă în dreapta Nistrului. Şi asta doare! Bruxelles-ul şi Berlinul susţin o tranziţie bine gestionată, a celui de-Al Doilea Stat Românesc, spre comunitatea europeană.
Timpul însă nu mai are răbdare la Casa Albă!
Depăşit cu un procent, de rivalul său republican, în ultimul sondaj de opinie, Barack Obama se îndreaptă, văzând cu ochii, spre o operaţiune militară în Orientul Mijlociu. Singura care i-ar asigura al doilea mandat. Context în care, baza americană de la Mihail Kogălniceanu poate deveni un stup de albine, ca pilon probabil al podului aerian necesar spre zona de război.
Iar arealul geopolitic înconjurător, până la Nistru, va fi exclus accesului altor forţe militare, decât cele aliate. Oportunitatea de acţiune, pentru Kremlin, în Republica Moldova, nu mai există. Orice gest imprudent ar fi taxat de candidatul republican la alegerile prezidenţiale, iar Casa Albă nu ar avea de ales.
De ce nici autorităţile de la Chişinău şi nici cele de la Bucureşti încă nu au ratificat tratatul de frontieră? Poate şi pentru faptul că, la nivelele celor bine informaţi, se înţelege furia prezidentului de la Kremlin. Moscova a pierdut Chişinăul.
Saab se apropie de încheierea unui contract cu Elveția pentru Gripen, cu ajutorul garanțiilor din partea statului suedez
Elveția își menține comanda de 22 de avioane de luptă Gripen E/F de la Saab, urmând să semneze contractul chiar în 2013 și să efectueze prima plată la un an după aceasta, a declarat ministrul elvețian al apărării, Ueli Maurer.
Guvernul suedez garantează Elveției un preț fix de 3,1 miliarde franci elvețieni (3,2 miliarde dolari) și faptul că perioada de livrare și detaliile despre performanța tehnică a avioanelor vor face parte din contract, a mai spus Maurer, cu ocazia unei prezentări susținute în Thun, Elveția.
Suedia și Elveția ar putea semna un contract chiar anul viitor, dacă Elveția nu va susține un referendum cu privire la achiziția de Gripen, sau cel târziu până la jumătatea anului 2014, dacă Elveția decide că un astfel de vot este necesar. Guvernul elvețian a programat pentru octombrie prezentarea detaliilor programului Gripen pentru dezbatere în Parlament.
În 2014, Elveția va efectua o primă plată către Saab, în valoare de 300 milioane franci elvețieni. Graficul plăților rămase va fi decis atunci când se va semna contractul final, a spus Maurer.
Avionul Gripen este cel mai potrivit pentru Elveția, deoarece ”a fost conceput ca un avion de apărare pentru o țară neutră”, a mai spus Maurer. Gripen a fost ”semnificativ mai ieftin” decât ofertele concurente și este mai degrabă o ”soluție rațională” decât una ”de top”, a adăugat el.
”Avem convingerea că acest lucru va conduce la semnarea unui acord complet”, a declarat directorul Agenției Suedeze pentru Exportul Materialelor de Apărare și Securitate (FXM), Ulf Hammarstroem, cu ocazia unei alte prezentări, ce a avut loc la Stockholm.
Saab va împrumuta Elveției 11 avioane Gripen C/D în perioada 2016-2020, pentru 44 milioane franci elvețieni pe an, ca soluție intermediară pentru înlocuirea flotei de avioane F-5E Tiger de la Northrop Grumman.
Elveția va trata avioanele de luptă închiriate ca pe ”un depozit” în cadrul negocierilor între state, în cazul în care Saab va întârzia cu livrarea noilor avioane, a declarat într-un interviu Comandantul Forțelor Aeriene Elvețiene, Markus Gygax.
”Am putea avea Gripen C/D pentru un pic mai mult timp, fără a fi nevoie să plătim la fel de mult”, a mai spus el. ”Aceasta ar fi o soluție bună”.
O variantă alternativă de compensare ar fi livrarea de avioane însoțite de mai mult armament și echipamente electronice de ultimă generație.
Fiecare aeronavă Gripen E/F nouă costă mai puțin de 100 milioane dolari, a mai spus Gygax, fără a putea preciza ce sumă din cele 3,1 miliarde de franci elvețieni va ajunge la Saab.
Elveției îi vor fi livrate 11 avioane Gripen noi până la sfârșitul lui 2019 și va primi toate cele 22 de avioane până în 2021, conform ministrului elvețian al apărării.
Pe 24 august, Elveția a semnat un acord-cadru cu Suedia pentru cumpărarea a 22 de avioane de luptă Gripen, completând astfel un memorandum de înțelegere semnat de cele două țări pe 29 iunie. Livrarea avioanelor va începe în 2018, cu doi ani mai târziu decât intervalul de timp solicitat inițial de Elveția.
RomaniaMilitary 
