Arhive pe etichete: mig 29 sniper

Un viitor program Lancer pentru F16, baza a parteneriatului strategic romano-israelian?

Standard

Luand in considerare situatia extrem de precara in care se afla armata romana datorita dotarilor invechite, situatie expusa in articolul “Problemele majore ale inzestrarii armatei romane si ale industriei de aparare” dar si tinand cont de incapatanarea, oarecum de inteles in contextul parteneriatului strategic cu SUA, Polonia si Turcia, decidentilor romani de a cumpara avioane F-16 pentru dotarea fortelor aeriene romane, am incercat sa gasesc o solutie de compromis care sa ofere si offset-ul necesar Romaniei, offset sustinut cu consecventa de catre blogul RumaniaMilitary, (Inzestrarea armatei romane versus cresterea economica si solutia offset-ului) dar si costuri scazute si solutii pe termen lung, asa cum ne dorim cu totii.

Proiecte aeronautice romanesti mai putin cunoscute

 Istoric vorbind, in anii de dupa revolutia din 1989, Israelul a fost cel mai important, si aproape singurul partener in dezvoltarea tehnicii militare romanesti cu solutii relativ ieftine dar foarte potrivite si moderne pentru necesitatile armatei noastre, deci implementarea de noi solutii nu ar fi decat o continuare naturala si cu costuri si efort de acomodare redus. Tinand cont de forta sa economica, prezentata si in articolul “Israel: date economice – posibil model pentru Romania?” si de faptul ca majoritatea firmelor de aparare israeliene apartin statului, oare ar fi posibila o colaborare extinsa si negocierea unui pachet de echipamente si tehnologie, la nivel de stat, intre Romania si Israel, in contextul unui parteneriat strategic, dand substanta si relatiilor exceptional de bune dintre cele 2 tari?

 

ATROM

 

Astfel, am putea da continuitate programelor deja existente, cu noi upgrade-uri, am pune in aplicare studii si proiecte deja definitivate dar ne-introduse in productie (ATROM realizat cu Soltam, IAR-109 Swift realizat cu IAI) si demara proiecte noi cu infuzii de tehnologie, totul acompaniat de un offset la nivel inter-guvernamental cu un eventual credit oferit de maestrii recunoscuti in ale finantelor la nivel international (ma intreb cat de mult ar creste credibilitatea Romaniei pe pietele externe cu o linie de credit israelian sau macar intermediata de acestia ?!).

IAR-109 Swift

 

Firmele israeliene s-au dovedit capabile de a dezvolta evolutii consistente pe aproape orice tip de platforma militara existenta la ora actuala, in special pe cele americane, la un raport pret-calitate care sfideaza orice concurenta. Un parteneriat tehnologic al Romaniei pe aceste domenii ar aduce beneficii imense, mai ales in contextul marketing-ului extrem de profesionist al israelienilor.

 

MIG-29 Sniper la muzeu

MIG-29 stocat la baza M.Kogalniceanu

Ca sa ajungem la detalii, ma gandesc la un contract cadru pe termen mediu si lung pentru modernizarea unei mari parti a dotarii armatei romane (nici un monopol nu ar fi de dorit), de la avioanele de lupta F16 la un standard comun (si apoi MIG29 sau chiar si MIG21), la rachete aer-aer, sol-aer, aer/nava-nava, antitanc, la tancuri si blindate, la artilerie autopropulsata, la fregate si corvete, totul cu offset, transfer de tehnologie, joint-venture si licente. Si toate acestea ne-ar impulsiona poate si dezvoltarea TBT-ului, a unui elicopter de transport si lupta sau a IAR-XT si chiar a armei de asalt. Un exemplu similar este Irak-ul, care a lansat un program de inzestrare de 12 mld.$, program demarat prin achizitionarea din SUA a 36 de avioane de lupta F-16IQ Block 52 a caror livrare va incepe din 2014.

TBT

Pornind de la “durerea” noastra cea mai mare, avionul multirol, si de la faptul ca acum cativa ani se pare ca am avut o mana intinsa din partea Isrealului de a cumpara si moderniza in comun avioane uzate F16 Bl25 din SUA, oferta pe care se pare ca am refuzat-o destul de suspect,  ma gandesc ca Israel va dori in curand sa-si modernizeze flota de peste 300 de avioane F-16 (din care maxim 100 sunt la standard F-16I Sufa, cele mai vechi fiind retrase in paralel cu introducerea F35 in serviciu, la un maximde 75 de bucati) in urma lectiilor invatate din Iran, datorita aparitiei standardului F-16V

 dar si a detinerii unui radar AESA indigen – ELTA EL/M 2052.

F-16I Sufa

 

F-16V

In plus Israel Aircraft Industries este firma de stat deci putem spera la offset+credit avantajos spre deosebire de o tranzactie directa cu SUA, putand ocoli astfel si problema absentei creditului furnizor din partea statului sau trezoreriei americane, israelienii actionand astfel ca si intermediar cu acceptul SUA,  dar si la un transfer tehnologic de genul celui pentru MIG-21 Lancer. Astfel, in completarea si mai ales in locul avioanelor F-16A/B portugheze, am putea cumpara cateva zeci de F16 Block 25 care ar putea fi aduse la un standard echivalent F-16V dar cu tehnologie israeliana si asimilarea unei mari parti a mentenantei si upgrade-urilor in tara. Totul la un pret probabil intre 20 si 30 de mil.$ bucata si considerand ca avioanele Bl25 sunt donate de SUA, afacere similara cu cea oferita de SUA acum ceva mai mult de un an. In orizontul a 10-15 ani este posibil ca Lockheed Martin sa renunte sa mai ofere evolutii ale F-16, V fiind probabil ultimul upgrade inainte de a se focaliza exclusiv pe F35, insa Israel si eventual Romania, ca si partener, ar putea primi acceptul pentru mentenanta si upgrade-uri similare programului Lancer pentru intregul parc F16 disponibil la nivel mondial. Astfel am putea ajunge intr-o ipostaza apropiata cu cea pe care am sugerat-o in materialul “Multirolul construit in Romania” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/11/17/multirolul-construit-in-romania/ ), si anume “centru regional de cercetare, intretinere si imbunatatire a aparatelor produse de Lockheed precum si, la nivel militar, a unui centru de antrenament pentru Europa de E si SE” , centru de care ar beneficia “intregul flanc estic si sud-estic al NATO: Polonia, Turcia, Grecia, Italia, Israel si probabil in curand Bulgaria, Croatia, Muntenegru,Macedonia, Albania si R. Moldova”.

Ca si imbunatatiri, pot exista evolutii limitate ale liniei F-16, de genul celor expuse in materialul “Multirolul si optiunile Romaniei” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/29/multirolul-si-optiunile-romaniei/ ): prize de aer DSI, motor mai puternic eventual capabil de supercruise si tractiune vectoriala, scaderea semnaturii radar, capacitatea de a putea opera si de pe piste mai slab amenajate, scaderea costului menetenantei prin modularizare dupa sistemul Saab, pachete noi de avionica si cabina compatibile cu F35/F22 Raptor, dezvoltarea de drone pe aceeasi structura.

F-16 DSI

Asa cum spuneam mai sus, pachetele noi de avionica, intre care si radarul  EL/M 2052 (AESA) ar putea fi folosite cu succes si la dezvoltarea unei linii MIG-29 Sniper Plus sau Mig-21 Bis/Bison – J-7 Lancer 2/Plus si chiar a unui avion de antrenament derivat similar cu Guizhou JL-9 chinezesc, in cazul ca dorim sa re-folosim o parte din ce exista stocat la nivel mondial si mai are rezerva de ore de zbor sau doar pentru export, dupa cum sustineam in ““MIG-21 LanceR o solutie inca viabila pentru Romania ?”, impartind profitul cu partenerul israelian. In plus, Israel are capacitatea de a achizitiona echipamente din tari „incomode” pentru noi, cum ar fi Rusia, China sau India, astfel ca am avea platforme ieftine second-hand pe care pot fi integrate noile sisteme.

Guizhou JL-9

Avionul poate face dintr-un pachet mai larg, alaturi de rachete antiaeriene Derby sau Python (integrate si in sistemul Spyder), Barak 8 pentru protectie AA si racheta de croaziera/antinava Delilah, ce pot fi folosite la modernizarea fregatelor si corvetelor din dotarea Marinei Romaniei, dupa cum propunea materialul Variante pentru modernizarea fregatelor T22”.

Sistem Spyder (Python+Derby)

 

Barak 8

De asemenea, poate fi dezvoltata o noua varianta de sistem SOCAT (Sistem Optronic de Cercetare si Anti-Tanc=Optronic System Research & AT), refolosind rachetele Spike deja achizitionate alaturi de noile lor variante, sistem ce poate fi integrat pe un nou elicopter de lupta sau transport al Fortelor Armate Romane (sa nu uitam ca Israel detine peste 30 de elicoptere Cobra la standardul AH-1 „Tzefa”). Turelele Rafael sunt deja prevazute pentru inzestrarea TBT-ului (Saur3) dar si a MLI-84M – OWS 25R (cost upgrade 1.5 mil$/bucata) gama de arme si echipamente poate fi extinsa putand duce la o noua versiune a tancului TR-85M1 sau al unui derivat al tancului Merkava, adaptat cerintelor Fortelor Terestre, alaturi de derivatele sale, printre care masina de lupta Namer, cu cele mai noi sisteme de protectie, cum ar fi Trophy.

Evolutie PUMA SOCAT? – deviant art

Pentru artilerie, proiectul ATROM dar si mortierul Cardom ar fi achizitii necesare unei armate moderne.

Sistemul SOCAT

Merkava 4/V (pentru export)

 

Turela Rafael

 

Turela OWS-25R produsa la UMB 

Iar in incheierea pachetului, putem vorbi de sistemele de protectie balistica antiracheta Arrow block 5 /Arrow 3 sau Iron Dome, care ar putea ajuta la securizarea scutului anti-racheta dar si a altor obiective importante de pe teritoriul tarii noastre.

Arrow

                Punand cap la cap aceste detalii, ar putea rezulta unul dintre cele mai bune planuri de inzestrare a Armatei Romane la costuri si calitate avantajoase, alaturi de investitii serioase prin offset din partea uneia dintre cele mai sanatoase economii si un credit avantajos. Acest plan s-ar putea realiza printr-un acord cadru etapizat pe o perioada de 10 ani, pentru a da timp si offset-ului sa produca mare parte din sumele pentru achitarea imprumutului iar la finalizare am detine echipamente si tehnologii care vor fi permanent modernizate alaturi de partenerul israelian iar exploatarea ar fi ieftina si facila prin asimilarea unei mari parti a ei in industria romaneasca. In plus, mare parte din produsele comune ar beneficia de o piata semnificativa pentru export, ceea ce in timp ar aduce si profit producatorilor si integratorilor.

                Astfel, am incercat sa mai ofer inca o varianta alaturi de celelalte aduse in discutie in ultimul timp, ca solutii pentru dotarea invechita a armatei dar si pentru relansarea economiei romanesti…

 

 

Marius Zgureanu

 

 

 

 

MIG-21 Lancer, un avion pirat?!

Standard

MIG 21 Lancer, un avion pirat?!

Sunt convins ca toti sunteti la curent cu eterna disputa fata de modernizarea avioanelor MIG-21, din Flota Militara a Romaniei, la standardul MIG-21 Lancer, cu israelienii de la Elbit. Din punctul meu de vedere afacerea fost foarte buna: 110 aparate apte de zbor, la 500 milioane de dolari, iar modernizarea a fost una serioasa si buna, Lancer-ul autohton avand si capacitatea de folosi rachete BVR, cu mult timp inainte ca multi “experti” de astazi sa stie ce inseamna macar respectiva abreviere.

Nu voi intra acum in amanuntele modernizarii, dar mereu s-a discutat aceasta resapare in opozitie cu lasarea la vatra a MIG-ului 29 si chiar a MIG-23. Dupa cum stiti, proiectul Sniper, de upgrad-are a MIG-29, a avut ca efect un singur aparat, care acum odihneste la Muzeul Aviatiei. Motivul pentru care Romnaia a lasat in paragina aceste avioane, foarte moderne atunci, foarte bune si astazi, este umbrit de zvonuri, o explicatie oficiala nefiind data niciodata.

In urma cu doua zile agentia de presa HOTNEWS, a preluat o stire de pe RoMilitary cu privirea la hotararea Croatiei de a-si remoderniza flota de MIG-21 la Aerostar, iar sub articol, unul din comentatori a pus acest link!

Uimitor as spune, asta in conditile in care eu personal nu am stiut si nici nu am auzit de faptul ca rusii considera modernizarea MIG-21 la standardul Lancer, ca fiind o modernizare…PIRAT!!! Mai clar, Romania a facut ce a vrut cu avioanele sale fara acordul rusiilor, iar baietii de la est s-au suparat pe noi se pare, destul de tare, mai ales ca Romania, in parteneriat cu Elbit, a oferit aceasta varianta si la export. Adevarat ca singurul client a fost Croatia, dar se putea chiar mai rau pentru rusi.

In acel comentariu se face legatura intre upgrad-area pirat a MIG-21 romanesc si esecul Sniper-ului, acesta din urma fiind o razbunare a rusilor. Daca faptul ca MIG-29 a murit din cauza ca Rusia a refuzat sa ne ofere piese de schimb, sau a facut presiunui asupra celor ce puteau sa ne ofere piese, nu stiu sigur, insa acuzatia de modernizare pirat a MIG-21 Lancer vine din Pravda, intr-un articol din 2002.

Articolul il gasiti mai jos, tradus in engleza si va las pe voi sa va faceti o impresie proprie. Chiar sunt curios, stia vreunul dintre voi ca rusii ne considera…pirati?! Si asta inainte ca Basescu sa devina presedinte 🙂 !

 Articol Pravda

Do you want a pirate upgrade?

27.02.2002 | Source: Pravda.Ru

On Wednesday the leadership of Romania’s National Defense Ministry decided to suspend MiG-21 Lancer training flights until the cause of the crash on February 21 is discovered. A MiG-21 Lancer fighter, belonging to the Romania’s air force, crashed for unknown reasons near the town of Kalarash, and the pilot died.

Fourteen MiG-21 fighters, which is considered to be one of the safest fighters, crashed over the past ten years in Romania. This is the fighter that has a very long life; it was launched into production over 40 years ago, but many countries still use it.

The fighter that crashed near Kalarash was built in the Soviet Union in 1972 and upgraded at Aerostar, the Romanian aviation plant, together with the Elbit Israeli company in 1998. Russian aviation organizations call the Romanian-Israeli upgrade of MiG-21 fighters a pirate version: it is cheap, but not safe. The Russian modernized variant of MiG-21 Lancer is a bit more expensive, but much safer.

However, since 1993, when the Israeli company modernized the communication, navigation, and armament systems of 110 MiG-21 fighters in Romania (they got the name Lancer then), that very upgraded model, despite protests of the Russian producers, has been widely advertised at aviation expos. This certainly causes damages to Russian defense exports and to the reputation of the model itself. However, most likely, the situation will change. As of now, it was decided not to send two MiG-21 Lancer to NATO’s Strong Resolve 2002 exercises scheduled for March 1-15 in Poland and Norway.

Anna Kolchak PRAVDA.Ru

Translated by Maria Gousseva

foto: opiniatimisoarei

Arme, pe care le-am fi putut avea!

Standard

Ca orice copil, si noi pasionatii de arme si tehnica militara, ne bucuram atunci cand Armata noastra primeste “jucarii” noi. Pacat insa ca acest lucru se intampla extrem de rar in ultimii ani, desi a fost o perioada candRomaniase ingrijea si de Armata sa, intre anii 1995-2005. Atunci, sau nascut proiecte si contracte, care in marea lor majoritate n-au dus, din pacate, nicaieri! Multe articole de pe acest blog, precum cele ale lui Vali ori Nicusor, foarte bine documentate, ne demonstreaza ca s-a putut dar nu s-a vrut…

Insa, ca orice pasionat, traim cu speranta ca lucrurile se vor indrepta, iar asteptarile noastre, care coincid in mod cert cu cele ale militarilor nostrii, sa se implineasca. Poate un nou Guvern sa aduca schimbari in bine in domeniul militar? Vom vedea, si…speram! Ca astazi Armata Romana se afla undeva la periferia interesului politic, nimic nou pentru noi; asa este de peste 20 de ani. Ca de mult timp, politicul trece mult prea usor peste nevoile si cerintele Armatei, iar noi asteptam de prea mult timp “sfarsitul reformelor” care ar trebui sa ducaRomaniaacolo unde ne-o dorim, nu mai reprezinta deloc o noutate in “specificul” romanesc. De atata timp, ne-am obisnuit cu totii!

In timp ce rezultatele dotarii Armatei in acesti ani, obtinute cu mari sacrificii, in timp mult prea indelungat si marcate in esenta lor, de scandaluri si acuze, sunt relativ subtiri (exceptie facand anumite domenii, precum Comunicatiile si Informatiile, radare, LAROM, MLI-84M1…), proiectele pe care Armata le-a initiat si dezvoltat, erau ambitioase –unele dintre acestea, poate prea ambitioase.

Vom face in acest articol o scurta trecere in revista a catorva dintre aceste proiecte, cunoscute ori mai putin cunoscute, facand mentiunea ca Armata a avut intotdeauna VOINTA si DORINTA, lipsindu-i insa SPRIJINUL si FONDURILE, astfel ca esecul acestor programe nu i se datoreaza in totalitate.

MIG-29 SNIPER, un program ambitios, care ar fi asigurat astazi un avion inca performant ROAF. Un singur exemplar a fost modernizat (este vorba de avionul cu numarul 67, monoloc, ce apartinea de Grupul 57 Aviatie Vanatoare “Constantin Bazu Cantacuzino” de pe Mihai Kogalniceanu; avion cedat de catre ROAF in vederea demararii programului SNIPER), acesta facandu-si debutul pe 5 mai 2000, decoland la ora 17.11 minute si revenind la sol la ora 17.53 minute (a zburat fix 42 de minute!). Interesant este faptul ca acest avion a fost primit cu mare entuziasm de catre militarii (ulterior, rasul si veselia, optimismul si increderea, s-au estompat rapid. Cum zice zicala: “N-a fost rasul lor!”) si cu mare tam-tam de catre politicieni. La zborul inaugural participand autoritati locale, membrii ai Guvernului si Parlamentului Romaniei de atunci, diplomati, ziaristi, etc. Deci, cu alte cuvinte, se anunta un proiect de succes, ROAF asteptandu-l cu bratele deschise!

MIG-29 Sniper. Cum ar fi aratat astazi RoAF cu 24 de Sniper-e?! Am fi putut cumpara Mig-29 din Basarabia, poate chiar am fi putut exporta versiunea noastra de modernizare! Poate, poate…poate daca am fi avut si politicieni patrioti!

Avionul era extrem de modern, atragand invidia si admiratia vecinilor nostrii, care si ei il zburau, dar totodata si supararea Moscovei (ca de, ei il facusera), dispunand de o noua interfata om-masina si un nou pachet de avionica; intregul avion fiind supus unui program de prelungire a resursei (au fost schimbate cablajele; au fost instalate noi componente mecanice si electrice, mult mai performante decat cele originale; noi antene. Multe dintre aceste echipamente aveau capacitate LRU, ele putand fi schimbate foarte usor la linia de avioane, usurandu-se astfel substantial intretinerea si mentenanta).

Avionul era la acea data cel mai modern FULCRUM din lume, modernizat in afara Rusiei, si dispunea de: doua display-uri color multifunctionale MFCD cu cristale lichide LCD (152×203 mm) destinate afisarii informatiilor referitoare la situatia orizontala, navigatie, acrosaje, stare tehnica, imagini video de bord, etc; vizor HUD cu unghi mare de vizare, cu panou de comanda frontal UFCP; comenzi HOTAS; display pentru receptorul de avertizare de radiolocatie RWR; calculator digital de misiune MMRC; calculator de date aerodinamice ADC; sisteme moderne de comunicatie, navigatie si identificare CNI; sistem de navigatie hibrid –inertial INS LISA/receptor GPS: sisteme de radionavigatie VOR/ILS/DME; doua statii de radio AM/FM UHF/VHF securizate si cu salt in frecventa; transponder IFF; sistem de transfer de date DTS, sistem video de cabina CTVS, inregistrator video de bord VTR. La data anularii sale se studia posibilitatea montarii a unui nou radar (acesta urma sa fie de productie israeliana) si a unui sistem de generare a oxigenului la bord OBOGS, precum si a unor acrosaje capabile sa sustina armament modern de productie SUA siIsrael. Era acesta un avion inferior celor existente pe plan mondial, asa cum il acreditau unii de pe la noi? Cu siguranta, NU! Ar fi dispus ROAF de un avion capabil? Cu siguranta, DA! Dar, ca multe altele, n-a avut noroc! Si rau este cand te “nasti” fara niciun dram de noroc…

AH-1RO DRACULA, elicopterul romanesc de atac, este un alt esec rasunator pentru Armata si inzestrarea sa. Un esec care nu i se datoreaza insa! Fiindca, desi toate guvernele ce s-au perindat pe la conducerea Romaniei, din 1990 incoace, “constientizau” ca apararea nationala este o problema de importanta nationala, iar Romania avand dreptul de a dispune de 120 de elicoptere de atac (trist, dar nici astazi nu dispune de asa ceva. Si ma intreb si-acum, DE CE?), in urma Conferintei Pentru Limitarea Armamentelor Conventionale de la Viena, din 1990; n-au facut nimic!

Cum ar fi aratat astazi Romania cu 96!!! de elicoptere de atac moderne?!

FOTO: airliners.net

Desi proiectul ajunsese intr-o faza finala, inerenta demararii productiei de serie, cu costuri si cerinte operationale bine definite si calculate “la liniuta” de catre specialistii militari, care doreau un numar cert de 96 de elicoptere pentru ROAF; totul, dar absolut totul a fost in van! Unele voci au sustinut pe atunci caRomania ar fi fabricat un elicopter vechi, depasit, aparut in timpul razboiului dinVietnam (este vorba de celebrul COBRA, taticul celui nenascut, AH -1RO DRACULA), scump si cu performante scazute (multi cretini si idioti utili sunt inRomania asta!). Era oare acest proiect prost, inutil si depasit din start? Pai haideti sa vedem ce calculasera specialistii aia, care pana la urma au fost ignorati, iar industria aeronautica romaneasca, in loc sa se dezvolte, a ajuns pe marginea prapastiei!

DRACULA, ar fi costat statul roman intre 12-14 milioane de dolari per bucata, si ar fi fost facut in proportie de 80% intara. 80%, dragi cititori! Si asta prin transfer de tehnologie de la Bell Helicopters, implicand in program societati autohtone, precum: IAR Brasov, Turbomecanica, Aerostar, Straero, Ratmil, Simultec, Comoti, Aerofina, Aeroteh, si altele. O duc astazi aceste societati bine, in marea lor majoritate? Cu siguranta, NU! Daca acest proiect reprezenta mult sau putin, pentru industria aeronautica romana si nu numai, judecati dumneavoastra!

Era un proiect prost si depasit? Cu siguranta, NU! Fiindca, acesta avea la baza platforma structurala si ansamblele mecanice specifice AH -1W SUPER COBRA, care si astazi este considerat unul dintre cele mai eficiente elicoptere de atac din lume. Mai mult decat atat, il faceam sub licenta avand drept de dezvoltare si export, dar, ca multe altele, nici acesta n-a avut noroc! Punct, si de la capat…

Dintre proiectele mai putin cunoscute, dar de care Armata era interesata, a facut parte si EAGLE IV. La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005; insa pana acum…NIMIC! Batranul ARO, are inca “o sansa de viata”. Prea lunga, spunem noi!

FOTO: mci-forum

Masina, in greutate de 7,6 tone, are o sarcina utila de pana la 2400 kg si o putere de 250 CP; fiind la acea data considerate de catre experti –inclusiv de catre cei romani-unul dintre cele mai performante din clasa sa, a blindatelor usoare tot-teren. Armata il avea in vedere pentru diverse misiuni, precum: recunoastere, supraveghere, patrulare, comanda si control, comunicatii, asalt, politie militara, forte speciale, etc; urmand a-l dota cu sisteme specifice fiecarei misiuni, inclusiv arme de calibru mic si mijlociu + seturi de protectie suplimentara, balistice si antimina. Ar fi fost astazi un asemenea vehicul, util baietilor nostrii din A-stan? Cu siguranta, DA, cu atat mai mult cu cat un asemenea vehicul chiar a fost testat de catre expertii MApN, acestia fiind foarte multumiti de performantele si capacitatile vehiculului. Dar, ca multe altele, n-a avut noroc!

Despre MLI-2000, ATROM, TR-2000, IAR-XT, rachete si munitie de precizie, nici nu mai vorbim, ele fiind mult prea cunoscute. Nici acestea, desi erau necesare si dorite, unele definitivate, chiar prototipuri, n-au avut noroc!

Prima versiune a ATROM

FOTO: military-today

Un alt proiect uitat este cel al sistemului de tun naval, MILENIUM GDM 008. In legatura cu acesta se dorea de catre Oerlikon Contraves, Elvetia, implicarea Romaniei si a Armatei sale in proiect! Armata, dorea ca acest tun sa intre in viitor, in dotarea noilor nave ale Marinei, dar cu implicarea firmelor romanesti. Se dorea ca la Dragomiresti S.A, sa se fabrice cea mai performanta munitie AHEAD de 35 mm (inclusiv pentru VIFOR), dar pana acum nu exista semnale certe ca s-a si facut ceva. Cert este doar faptul ca MILENIUM GDM 008, nu se fabrica la noi, desi s-ar fi putut asta; dar ca multe altele, n-a avut noroc!

Multe se puteau realiza in Romania postdecembrista, pe linia industriei militare si a inzestrarii armatei. Multe, foarte multe! Sunt sigur ca au existat, ori poate mai exista, proiecte de care cu siguranta n-am aflat. Multi dintre noi, pasionatii de tehnica militara si Armata in general, suntem sceptici (si este normal sa fim asa, fiindca mersul lucrurilor la noi ne-a facut sa fim asa!) dar cu siguranta, informati atat cat s-a putut. Jucam jocul dea ESTE/VA FI/NU ESTE, cu placere si entuziasm amestecate cu furie si neputinta, asumandu-ne curajul implicarii indirecte in problemele Armatei si nu numai.

Daca cei indreptatiti si platiti pentru a se implica direct, nu o fac, atunci macar noi s-avem curajul de a ne implica, desi suntem constienti de faptul ca n-avem nici o putere. Putem insa sa le reamintim acestor “domni” sus-pusi, platiti din banii nostrii sa faca ceva pentru Armata siTara ca, CURAJUL este o trasatura de caracter indispensabila unei personalitati puternice. Au EI asa ceva? Pana acum n-au demonstrat-o, ezitand sa ia decizii vitale pentru bunul mers al Armatei si inzestrarii sale, iar situatia catastrofala se adanceste pe zi ce trece. Pana cand, nimeni nu stie! Si, in mare parte, aceasta stare de fapt nu se datoreaza Armatei si specialistilor sai. Acestia au facut si fac inca, ceea ce pot in conjunctura politico-financiara de astazi! Dar, sa-i intrebam pe EI, cei de sus, de ce acesti specialisti nu sunt ascultati, nu sunt luati in seama ci doar ignorati, chiar nu cred ca mai are rost!

Ce putem face noi, cei cu adevarat interesati de soarta Armatei Romane? Prea putin! Putem doar sa ne reamintim de ceea ce-am fi putut fi, de ceea ce-am fi putut face; putem doar sa ne mentinem mintea vie si iscoditoare, iar atentia asupra a tot ceea ce se intampla, marita. S-auzim de bine in viitor!

 

                                                                                                                          

  WW

 

 

Aripi romanesti : MIG 29 in RoAF…

Standard

 

                                            MIG 29 sub concarde tricolore

   MIG-29 FULCRUM, a aparut la inceputul anilor *80 si a fost un avion extrem de performant (chiar si in sec. XXI, variantele sale mai noi mentinand stacheta impusa de primele variante); avion ce a reprezentat o reala evolutie tehnologica fata de fratii sai: 21/23/25/27.

FAR au primit MIG-29 (18 aparate), in doua variante: A –monoloc, UB-biloc, putin inainte de evenimentele din Decembrie 1989.

                                                                Cockpit clasic de MIG 29

Avionul a reprezentat pentru FAR o reala evolutie tehnologica dar si operativ-tactica, el fiind capabil sa indeplineasca o gama foarte larga de misiuni, ceea ce acum poarta numele generic de multirol. A fost un salt spectaculos pentru piloti, de la MIG-21 (generatia a II-a), la MIG-29 (generatia a IV-a), permitand acestora sa evolueze la viteze si inaltimi mari, de 2450 km/h/12000 m inaltime, putand executa manevre spectaculoase si misiuni altadata imposibile.

Sosirea Fulcrum-ului in FAR a insemnat totodata un avion puternic inarmat, avand armament foarte modern pentru acele timpuri. El avea 2×3 puncte de acrosare sub planuri pentru maxim 3500 kg; avand totodata un tun de 30 mm cu cadenta mare de tragere de tip revolver GS-301, ce avea o rezerva de 150 de proiectile. Putea acrosa rachete aer-aer: R-27 (pe lansatoare APU-470), R-60, R-73; rachete aer-sol; dispersoare de submunitie KMGU-2; lansatoare PRND: UB-16/32, calibrul 57 mm, lansatoare B-13 L, pentru proiectile S-13, calibrul 122 mm; bombe de 250/500 kg instalate pe adaptoare BSZ –UMK-2B.

Avionul dispunea de trei sisteme independente pentru conducerea focului:

-radiolocatorul putea detecta tinte la 100 km si marca tintele periculoase, urmarind automat 10 tinte, in fata si in spate (detectie la 35 km);

-sistemul optoelectronic si de navigatie S-31, ce cuprinde vizorul in infrarosu OEPS-29 (KOLS)-TP si telemetrul laser LD;

-selectorul de tinte montat pe cascaHSC-29 (ce din pacate nu ne-a fost livrat, fiindca nu eram considerati “de incredere”).

Avionul s-a bucurat de apreciere din partea pilotilor, fiind inalt manevrier si cu un raport tractiune-greutate foarte bun in lupta aeriana. Cu toate acestea insa, din pacate, el n-a avut o cariera lunga in FAR, iesind mult prea devreme din inzestrare.

Inca performant, exceptand anumite sisteme ce nu mai corespundeau evolutiei pe plan mondial, MIG-29 a reprezentat la jumatatea anilor *90, un avion ce inca putea face multe, tinand cont ca el este-cel putin pana acum- cel mai modern avion de lupta ce s-a aflat in dotarea FAR.

Ca urmare MApN prin societatea AEROSTAR SA, ce capatase experienta in modernizarea MIG-ului 21, a incercat sa salveze MIG-ul 29 –ce era un avion relativ nou- prin modernizare si upgradare la standard SNIPER.

Ca urmare, la jumatatea anului 1999, s-a semnat un accord de cooperare industriala intre AEROSTAR SA, DAIMLER CHRYSLER AEROSPACE (DASA) –Germania si ELBIT SYSTEMS –Israel.

                                                          MIG 29 Sniper

S-a realizat un demonstrator care a si zburat dealtfel in anul 2000, sub culori romanesti; avionul fiind botezat ALB 67 (ce din pacate a ajuns exponat de muzeu, fiind tinut in conditii improprii, degradandu-se pe zi ce trece. O alta fila de istorie aeronautica romaneasca risipita in…vant si unicat pe deasupra!). La origine Alb 67 a fost un monoloc din dotarea Grupului 57 Aviatie Vanatoare “Constantin Bazu Cantacuzino” de la baza Mihail Kogalniceanu din Constanta (unicul grup de vanatoare de la noi ce a avut in dotare acest avion).

                                        MIG 29 Sniper, plansa de bord

Principalele modernizari au vizat:

-program de prelungire a resursei de zbor;

-instalarea unor noi cablaje, noi componente mecanice si electrice, noi antene, mult superioare celor originale rusesti;

-inlocuirea sistemelor analogice originale cu avionica moderna tip LRU (Line Replaceable Unit –inlocuibile in exploatare la linia de avioane, usurand astfel mentenanta si exploatarea), precum si instalarea unor sisteme ce nu existau pe avionul original;

-se preconiza instalarea unui nou radar (altul decat cel de pe LANCER), a unor noi sisteme de dare a focului si de razboi electronic de ultima generatie –toate acestea de provenienta Israel, unele similare cu cele de pe Lancer;

-se preconiza de asemenea integrarea de armament vest dar si mentinerea celui rusesc acolo unde acesta era inca performant.

Cabina a fost modernizata, avand o noua avionica:

-doua display-uri color multifunctionale MFCD, cu cristale lichide LCD, avand dimensiunea 152×203 mm, putand afisa informatii referitoare la: situatia orizontala, navigatie, acrosaje, situatie sisteme, imagini video preluate de la sistemul de bord, etc.;

-vizor tip Head-Up Display (HUD) cu unghi mare de vizare si dotat cu panou de comanda frontala UFCP;

-comenzile erau amplasate in sistem HOTAS;

-avionul dispunea de un aparat de bord de rezerva, sub forma unui display (BFI-Back-Up Flight Instrument), dispus pe panoul central intre cele doua MFCD;

-un display pentru receptorul de avertizare de radiolocatie (RWR), dispus in partea dreapta a cabinei.

Avionica era de ultima generatie usurand foarte mult incarcarea de lupta/misiune a pilotului, fiind gandita pentru a fi usor inlocuita in cadrul viitoarelor programe de modernizare a aeronavei. Putem spune fara niciun dubiu ca MApN, a gandit foarte bine in perspectiva; pacat insa ca totul a ramas doar…un demonstrator!

Sistemul de avionica includea in acest sens:

-calculator digital de misiune MMRC, bazat pe magistrala de date MIL-STD-1553 B (identic cu cel de pe Lancer);

-un nou calculator de date aerodinamice ADC;

-noi sisteme de comunicatie cu salt in frecventa, secretizate; noi sisteme de navigatie si identificare (CNI);

-sistem de navigatie hibrid, compus dintr-un sistem de navigatie inertial (INS-LISA), cuplat cu receptor GPS;

-sisteme de ultima generatie, pentru radionavigatie: VOR/ILS/DME;

-doua statii de radio AM/FM/UHF/VHF cu facilitate de securitate a vocii si salt in frecventa;

-transponderIFFcare suporta modurile de raspuns 1,2,3/A si C pentru controlul de traffic aerian (ATC);

-sistem de transfer date (DTS) si un sistem video de cabina (CTVS), cuplat cu un inregistrator video de bord (VTR).

Au fost mentinute sistemele rusesti inca performante, precum IRST KOLS.

Din pacate totul s-a oprit, parte din lipsa de fonduri, dar si din lipsa de interes a decidentilor nostrii de atunci. MApN intentiona, ca din 2001, sa desfasoare programul de modernizare pentru toate avioanele din dotare; tot atunci s-au initiat demersuri de implementare a noului radar, superior celui de pe Lancer, tot de provenienta Israel. O alta problema la care nu s-a gasit rezolvare a fost cea a inlocuirii motoarelor. Rusia a refuzat a ne vinde motoarele, in special datorita dorintei noastre de a accede in NATO dar si faptului ca RSK MIG avea si ea in dezvoltare noi variante, mult mai moderne, a MIG-ului 29.  Una peste alta, SNIPER este un avion care n-a avut “noroc”; daca el se concretiza, ar fi reprezentat (pe atunci) cea mai moderna varianta a Fulcrum-ului, depasind de departe avioanele aflate in dotarea Luftwaffe (modernizate de catre DASA), foste avioane ale Germaniei de Est, inclusiv pe cele ale Rusiei si Ucrainei.

In mod sigur, programul de modernizare la standard SNIPER ar fi atras clienti externi. Sa nu uitam ca si Polonia, Ungaria, Bulgaria, dar si altii, au avut si inca au in dotare acest tip de avion. AEROSTAR SA, ar fi devenit un nume cunoscut in zona, avand reale perspective de dezvoltare; iar FAR ar fi dispus in continuare de un avion foarte performant, cu caracteristici de zbor si lupta aeriana, mult superioare LANCER-ului.

Acum, din pacate, MIG-urile 29 romanesti zac in uitare de multi ani; uitare pe care, dupa parerea mea, n-o meritau! Se asteapta noul multirol. Speram ca acesta sa fie nou si mult superior a ceea ce-ar fi putut fi SNIPER-ul.

Fiindca, ROAF si pilotii sai, prin profesionalismul lor, merita doar ceea ce-i mai bun!

WW