Adresa de mail: romaniamilitary@gmail.com

RoMilitary este un blog fara pretentii de profesionalism, facut de amatori din pura pasiune. Este, daca vreti, un hobby, un club, o zona unde poti vorbi si citi lucruri care te intereseaza.

Este, in acelasi timp, un blog democrat: aici suntem toti egali, suntem toti prieteni, chiar daca avem, in destule cazuri, pareri diferite. Asa este normal sa fie, din opinii diferite rezulta progresul si apar informatii noi.

Oricare dintre voi este binevenit cu ideei, articole, propuneri, pentru ca Romania Military este un blog deschis, fara ierarhii, la care absolut toti cei care doresc sa participe, pot si sunt  invitati sa o faca.

Reclame

19 răspunsuri »

  1. Interviu cu Maestrul Ioan Paulencu Artist al Poporului din Moldova, solist al Operei Naţionale, Preşedintele Societăţii Culturale Salvati Folclorul, conferenţiar universitar

    Motto: Noi românii din Bucovina de Nord, Bugeac şi Basarabia, în decurs de aproximativ 250 ani, am trăit doar 22 de ani în propria noastră ţară România, din 1918-1940… Cred că nu este nici o noutate dacă voi răspunde că am suferit enorm de mult pentru că am fost şi sunt român. (I Paulencu)

    Pe Maestrul Paulencu l-am găsit întâmplător la You Tube, unde ca oaspete al Radio Moldova, care îi lua un interviu, m-a impresionat cu talentul, caracterul, dragostea de neam, limbă şi cultură românească. L-am rugat recent să ne acorde un interviu şi a avut amabilitatea să accepte.

    Gabriel Gherasim: Stimate Maestre Paulencu, daţi-ne vă rog câteva date biografice!

    Ioan Paulencu: Sunt născut la 5 decembrie 1940, regiunea Cernăuţi, comuna Voloca. După absolvirea şcolii, am muncit la diferite servicii fizice: la căile ferate, ca muncitor, la parcul de tramvaie ca muncitor, la reţeaua de drumuri regionale ca muncitor. La vârsta de 19 ani, mi-am însusit meseria de modelier cizmar. Am lucrat aşa până la vârsta de 26 de ani, în timp ce cântăm în paralel şi în corul bisericesc din sat. La 26 de ani am devenit student al Institutului de arte Gavriil Muzicescu din Chisinau. Din anii 1968-1972, în paralel cu studiile, am lucrat în orchestra Folclor al Radioului şi Televiziunii din Moldova. Din 1972 până în prezent (71 de ani) sunt solist la Opera Naţională.

    Gabriel Gherasim: Maestre Paulencu ce a însemnat ca să fiţi etnic român în teritoriile ocupate de ruşi dintre Nistru şi Prut?

    Ioan Paulencu: Stimate domnule Gherasim, cred că nu este nici o noutate dacă voi răspunde că am suferit enorm de mult pentru că am fost şi sunt român. În Basarabia, pe timpul sovetic, toţi românii erau persecutaţi. În anul 1978, m-am dus ca să-mi corectez toate datele biografice, prezentând certificatele de naştere, al meu, al tatălui şi al mamei, certificatul lor de căsătorie, unde erau descrşi ca agricultori români. Nu au vrut să mă înregistreze ca român. M-au sfătuit să mă adresez la secţia de paşapoarte republicane din Moldova. Anteior, în 1957, la cercul militar, în mai puţin de 2 minute mi se schimbase numele: din Paulencu în Pavlenco, din Ioan în Ivan şi din român în moldovan. La secţia republicană de paşapoarte când a citit şeful documentele românesti ale părinţilor m-a întrebat: “şi dumneata vrei să te scrii acum ca român?” Eu i-am răspuns: “Eu nu vreau să mă scriu român, eu sunt român şi punctum”. La răspunsul meu, şeful a exclamat că mai degrabă decât să mă înscrie pe mine ca român se spânzură el. I-am răspuns foarte politicos: “Vă rog să-mi semnaţi corectarea documentelor de identitate, pe urmă va puteţi şi spânzura dacă poftiţi”. Şeful a sărit de pe scaun şi m-a ameninţat că mă va reclama la Poliţie. Iar eu i-am răspuns: “Asta vreau să fac şi eu, deoarece dumneata mi-ai insultat naţia”. Şeful a aprins o ţigară, defilând nervos prin birou şi după câteva fumuri de ţigară a exclamat cu ură: “E imposibil de lucrat aşa!” Cu multă silă mi-a semnat documentele. Cu aşa nervi, mi-am recăpătat din nou numele, prenumele şi naţionalitatea. Luând documentele semnate i-am zis: “Eu la revedere nu vă spun, deoarece nu aţi meritat aşa bineţe”.

    Colegii din Teatru, aflând că am redevenit “român”, atât ruşii, cât şi “moldovenii”, m-au urât făţis după aceea. Închipuiţi-vă că dacă chiar astăzi, în mileniul III, sunt unii cetăţeni care se bat cu pumnul în piept şi strigă: “Sunt moldovan, deci nu român”, vă închipuiţi reacţia de atunci.

    Gabriel Gherasim: Enumeraţi vă rog câteva din activităţile dumneavoastră profesioniste.

    Ioan Paulencu: În opere, am interpretat cele mai de frunte roluri pentru başi precum: G Verdi – rolul preotului Goardean, din opera Forţa destinului de G Verdi; Regele Fillip şi Inchizitorul din Don Carlo; Regele şi marele preot Ramfis din opera Aida; Zaccaria din opera Nabucco; Monterone Sparafucili din opera Rigoletto; Ferando din opea Trubadur; S Gounod – Mefisto din opera Faust; P Ceaikovski – regele Renne din opera Iolanta; Cneazul Gremen din opera Evghenin Oneghin; Borodin – Cneazul Galetkii şi Hanul Conciak din opera Cneaz Igor; G Rossini – Don Basilio, din opera Bărbierul din Sevilla; G Mustea – Alexandru Lăpuşneanu din opera cu acelaşi nume. În total, am interpretat peste 60 de roluri. Pe parcursul acestor decenii, m-am ocupat intens de promovarea folclorului românesc, folclor ce nu are egal în lume. Doinele, baladele, cântecele nuptiale, colinde, urături, toate sunt fără egal. Cânt la 15 instrumente populare precum: caval românesc, cel unguresc, tilincă, drâmbă, muzicuţă, ocarină, fluier, frunză, cimpoi, fluier îngemănat s a. De 3 decenii sunt profesor de canto la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi la Colegiul de Muzică Ştefan Neaga. Am studenţi laureaţi cu marile premii naţionale şi internaţionale. La colegiul Ş Neaga am inaugurat un ansamblu etnofolcloric, care la propunerea studenţilor a fost numit Bucovina. Această denumire nu a fost confirmată încă până acum. Mi s-a spus să propun prin cerere la consiliul profesoral, ca să-mi accepte această denumire. Nu a fost acceptată nici acolo şi mi s-a răspuns că orice denumire merge… numai Bucovina nu. Cu aceasta v-am spus foarte multe. Folclorul şi cultura din Bucovina miros prea mult a românism în Basarabia.

    Gabriel Gherasim: Cum explicaţi maestre perpetuarea spiritului românesc în teritoriile ocupate, în ciuda paranoii antiromâneşti din zone curat dacoromane după etnie, limbă, civilizaşie şi istorie?

    Ioan Paulencu: Dle Gherasim, noi românii din Bucovina de Nord, Bugeac şi Basarabia, în decurs de aproximativ 250 ani, am trăit doar 22 de ani în propria noastră ţară România, din 1918-1940. Tot noi, aceşti români din Bucovina de Nord, până astăzi am păstrat cel mai mare “focar” al românismului, pentru care suntem maltrataţi şi invidiaţi de naţiunile care ne-au ocupat de atâta amar de vreme. Mai mult, un român din Bucovina de Nord, ca să primească vreun titlu onorific, trebuie să muncească de patru ori mai mult decât un român din Basarabia, darămite din România actuală.

    Ca să vă dau un exemplu: de 20 de ani mă lupt ca să filmez un film: Nunta Străbunilor, cel mai sacru argument al existenţei noastre ca neam şi care ne-ar ridica cu vreo 10 capete mai sus în faţa omenirii. Din păcate, până astăzi, nu am găsit niciun finanţator. M-am adresat printr-un român din Basarabia, la diaspora românilor din Canada, Italia, Spania, Portugalia, SUA s a, cu rugămintea de finanţare. Au trecut mulţi ani şi nu am niciun răspuns. Sunt nevoit să plec cu această comoară spirituală pe lumea cealaltă. Mă bucură însă un singur lucru, că majoritatea studenţilor mei, absolvenţi de canto popular, conduc nunţi, recită oraţii nupţiale, conocării, iertăciuni nupţiale. Prin aceşti bravi studenţi, încerc să fac o microrevoluţie şi o renaştere naţională. Toate aceste perle folclorice sunt imprimate în fondurile de aur ale tezaurului folcloric dacoromân, prin sârguincioşii mei studenţi, care au preluat această ştafetă pentru a o duce mai departe. Eu personal sunt invitat uneori la nunţi ca să recit masa iertăciuni, oraţii, conocării şi ca să le cânt câteva melodii nupţiale şi folclorice româneşti. Practic de un an de zile, regizez o emisiune folclorică la radio Vocea Basarabiei numită Perle folclorice care nu trebuie să fie uitate. De la bun început şi până acum aceste emisiuni se păstrează în arhivele radioului. Le putem transmite pentru mass media de limba română din România şi exil dacă o să le solicite. Sper că va prezenta pentru cititorii dumneavoastră un mare interes.

    Gabriel Gherasim: Aţi mai dori să adăugaţi ceva pentru cititori?

    Ioan Paulencu: În prezent lucrez la un manual, Metoda şi specificul predării cântecului şi romanţei populare româneşti, un manual care nu există nici în Moldova şi nici în România.
    Nici pe de parte nu am spus totul despre activitatea mea în domeniul artei clasice şi populare, dar cred că este suficient pentru acum. Rugămintea mea este să ma ajute cei care pot pentru colectarea fondurilor necesare realizării filmului Nunta Străbunilor.

    Va mulţumesc pentru şansa de a împărtăşi câte ceva despre cultura dacoromană din teritoriile îndepărtate de ţară, dar nu şi de neam.

    Gabriel Gherasim: Va multumim noi pentru acest interviu.

    Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor (Victims of Communism and Their Persecutors) publicata in acest an de Publish America, este o noua carte a lui Gabriel Gherasim, care imbina marturiile supravietuitorilor din temnitele comuniste, cu o analiza paralela a persecutiilor populatiilor neputincioase din aparheidului Africii de Sud, din lagarele de exterminare naziste, si din suferintele de pe ambele fronturi ale conflictului israelo-palestinian. In plus, raspunde dorintei de dreptate a victimelor comunistilor si a urmasilor lor, cu o metodologie de mediere care s-a dovedit a da rezultate pozitive de-a lungul istoriei, atunci cand a fost implementata in mod etic si impartial fata de toate partile afectate de conflict.

    In plus, in mod in mod diferit de justitia punitiva, care cere numai retributii de la abuzatori, fara a se interesa de recalibrarea dinamicii dintre victime si persecutorii lor, Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune o paradigma de justitie restaurativa, respectiv, de a crea premizele reparatorii pentru victime, in timp ce persecutorii si/sau urmasii acestora se reincadreaza in sanul societatii de be baze egalitare, si nu privilegiate ca pana acum.

    Partea Intai a cartii analizeaza premiza de cum ar putea procesul de justitie restaurativa ca sa aduca atat restitutii, cat si ca sa transforme dinamica dintre victimele comunistilor si a persecutorilor lor.

    Partea a Doua a cartii include recapitularea a catorva componente importante din literatura si pratica specialistilor din negociere, mediere si conciliere, in ceea ce priveste partile abuzate si abuzatorii lor. Printre aceste concepte enumeram: dilema prizonierului; comnicare intragrup si intergroup; tactici de negociere, mediere, si elemente de conflict intercultural.

    Partea a Treia discuta cateva aspecte din concepte de justitie precum: justitie restaurativa; metodologie; istoricul teoriilor comuniste si aplicarea acestora in distrugerea omenirii; efecte intrapersonale; efecte interpersonale; si efecte globale.

    Partea a Patra analizeaza o solutie satisfacatoare la dilema repararii holocaustului communist fata de victimele sale precum: administrarea conflictului; folosirea conceptelor analitice vizavi de cele sintetice; realitatea sociala vizavi de concurenta constructiva; transformarea conflictului din retributiv in restaurativ ; mediere ca reparare a persecutiilor comuniste; diplomatia multi-dimensionala; pluralism conform regulilor; dreptate in contextul rezolutiei conflictelor; elemente convingatoare si puncte vulerabile din cadrul justitiei restaurative.

    Partea a Cincea propune crearea si aplicarea unor proiecte educative si comemorative in societate, ca sa informeze publicul elevilor, al studentilor si al adultilor, asupra exemplelor de violenta comunista, si cum pot supravietuitorii persecutiilor comuniste, cat si persecutorii lor, ca sa gaseasca un sens in tragedia care s-a intamplat , si inca se mai intampla in tari comuniste si neo-comuniste, la oameni a caror “vina” este numai aceea ca nu sunt considerati de “origine sanatoasa,” sau pentru ca isi doresc libertatea pe care comunistii le-au luat-o.

    Iata cateva din recenziile ale cartii:

    Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune un model de justitie restaurativa ca sa repare distrugerea creata de 94 de ani de crime si persecutii (neo)comuniste.

    Este o analiza din perspectiva negociatorului diplomatic al genocidelor comuniste, folosind marturiile supravietuitorilor din inchisorile comuniste, a ceea ce a insemnat Holocaustul Rosu in Europa, cu particulara atentie la cazul Romaniei.

    Cartea detaileaza cauzele, procedurile, si efectele care au afectat populatii intregi prim crimele comunistilor, la nivele intra si inter personale.

    Autorul discuta antecedentele, comportamentele, consecintele si solutiile pentru rezolvarea victimizarii a milioane de oameni nevinovati, atat la dimensiuni micro cat si macro sociale.

    Folosind experienta comunista si post-comunista a Europei, autorul propune o continuare a intelegerii si educarii populatiei asupra efectelor inca tangibile astazi ale crimelor comuniste din Europa, cat si o privire atenta la dictaturile comuniste care raman inca o plaga a societatilor contemporane de azi, din China in Cuba, si din Vietnam in Nord-Coreea.

    Este ironic ca ignoranta asupra crimelor comuniste naste crearea si recrearea de monstrii, inclusiv in Statele unite. De exemplu, in 2010, in acelasi an cand Georgia a demolat statuia lui Stalin din Grozni, America a ridicat o statuie lui Stalin in orasul Bedford, statul Virginia. Fundatia D-Day care a platit peste $ 1,000,000 ca sa monteze aceasta statuie a unui dictator care a omorat milioane de oameni, il considera inca astazi pe Stalin ca pe un erou de valoare al Europei. Prin ridicarea acestei statui, victimelor comunismului, inclusiv refugiatilor politici si religosi din America care au conoscut lanturile si temnitele comuniste (printre care se gaseste si tatal autorului), li se cere in mod impertinent ca sa traiasca in continuare cu explicatia idilica precum ca ocupantii rusi si comunisti ai Europei ar fii fost de fapt “eliberatori democratici.” Prin urmare, cartea lui Gabriel Gherasim se dovedeste a fii o lectura necesara si actuala nu numai pentru societatile care au supravietuit dictaturilor comuniste, dar si un material educativ pentru tarile care au fost ferite de pacostea rosie.

    Gary Revel, Actor/Regizor, Hollywood California

    Cartea lui Gabriel Teodor Gherasim’s Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor este o lectura necesara pentru cititorii de pe ambele parti ale Atlanticului, pentru ca uneste metode de analiza si remediere ale confictelor din scoala americana de consiliere, cu marturisile, analizele si observatiile de la fata locului, a ceea ce a insemnat Holocaustul Comunist pentru Europa. In acelasi timp, autorul nefiind afiliat politic nici unui partid sau a vre-unei ideologii, reuseste sa ramana, sa descrie si sa propuna in mod obiectiv solutii la cea mai grava problema a secolului 20, care a ramas inca nerezolvata: crimele comunismului. Aceste crime raman unul din cele mai respingatoare episoade ale istoriei umanitatii din toate timpurile.

    Dr. Theodor Damian, Profesor de Filozofie si Etica, Colegiul Metropolitan din New-York. Presedinte al Institutului Roman de Teologie si Spiritualitate Ortodoxa.

    In general, dupa cum autorul insusi a spus: “Daca ignoram, justificam, si minimalizam crimele comunismului, facem atat un act de imensa nedreptate fata de victimele comunismului, cat si invitam in viata contemporana si pentru generatiile viitoare dictaturi si suferinte asemanatoare. O reala vizualizare, onorare, comemorare si redresare a suferintelor victimelor comunismului, inseamna de fapt un act de dreptate fata de intreaga societate care a suferit aceste atrocitati, de pe urma carora suferim si ne vindecam inca si in ziua de azi.”

    O prezentarea video a cartii se poate viziona la You Tube:

    Cartea poate fii comandata in format tiparit de la Amazon, Publish America si de la alte edituri de internet.

    De asemenea, cartea poate fii comandata in formal electronic Kindle de la

    Rodica Bordeianu

  2. FELICITARI pentru TOT continutul.Pentru un fost militar de cariera-subofiter in rezerva actualmente-a fost o surpriza sa va descoper.La ce se exceleaza in mod deosebit insa este partea de istorie nationala.Faceti dezvaluiri importante si cred ca ar trebui ca aceste adevaruri sa fie dezvaluite la cit mai multi romaniPoate asa vom asista la miracolul trezirii noastre ca natiune si vom invata sa ne punem la punct perfizii nostri adversari,chiar daca sint de aceiasi nationalitate cu noi.RESPECT.Cu stima COSTEL.T

  3. Astept cu nerabdare urmatoarele dvs.articole, si poate daca o sa ne cunoastem mai bine poate voi contribui si eu cu ceva.Cu stima COSTEL T.

    • RoMilitary este un blog deschis. Ne-ar face placere sa colaboram. Daca aveti ceva timp la dispozitie, cand aveti, poate imi trimiteti ceva, asa de inceput. Subiectul?! Ce credeti de cuvinta…

  4. Buna ziua. Sunt un admirator al blogului Dumneavoastra si ma intrebam daca mi-ati face onoarea sa discutam, asa ca intre romani liberi, despre situatia Armatei in general si in Romania in special. Interviul il voi gazdui pe blog: codrul.wordpress.com. Ce spuneti, imi faceti onoarea? Multumesc!

  5. Domnule „Codrul”, pentru contact, cred ca ar fi bine sa folositi adresa Contact: romaniamilitary@gmail.com, in cazul in care George nu v-a contactat deja.

    Despre situatia armatei romane, in special a inzestrarii si industriei de aparare, puteti citi, ca si o pre-informare, articolele:

    https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/05/16/problemele-majore-ale-inzestrarii-armatei-romane-si-ale-industriei-de-aparare/

    https://rumaniamilitary.wordpress.com/inzestrarea-armatei-romane-versus-cresterea-economica-si-solutia-offset-ului/

    precum si materialul domnului Adrian Nania (http://www.indaparare.ro/):

    https://rumaniamilitary.wordpress.com/strategia-industriei-de-aparare/

    Pentru mai multe informatii, aveti adresa de mai sus.

  6. Dragul meu George sunt un angajat aal UMB din prea frumoasa noastra capitala. Am citit cu stupoare ultimul tau articol vizavi de ce intelege „”Domnul”” Dobritoiu (sper sa sezizezi ghilimelele ) in a scoate industria de aparare din noroiul in care se zbate.Iartama ca te voi intreba cit de sigura este informatia precum ca ANAF-ul s-a apucat sa vinda terenurile fabrici noastre ca executare silita pentru datoriile avute. Te rog din suflet daca esti amabil raspundemi la aceasta intrebare pe e-mailul meu sau chiar si pe acest blog. Astept cu nerabdare raspunsul tau cu multa incredere.

  7. Salut,
    Pt ca BASARABIA e o rana mereu decshisa, asa cum e scris pe prima pagina, am o intrebare/sugestie si sper sa nu fie cu suparare

    Care ar fi sansele adresarii/intocmirii unui memoriu colectiv adresat Ministrului Apaarii din Romania(eventual si din Moldova), semnat de catre toti interesati, in sensul iniintarii/propunerii de infiintare a unui batailon de mentinere a pacii romano-moldovean(suna cam idiot si nefiresc) cu baza in Basarabia si care sa participe la misiunile de mentinere a pacii in zona Transnistriei? Si daca asta nu ar fi scopul tot cred ca ar fi foarte util
    NU cred ca ar fi o problema baza materiala, pe care o putem pune la dispozitie

    Avantajele sunt evidente … daca nu sunt gata sa le dezvolt…

    Cu respect
    Dan

    • Salut Mirel! Sigur ca te vom ajuta, numai sa-mi spui cum crezi tu ca am putea-o face. Pana acum, cand vroiam sa promovez un blog, preluam din cand articole de acolo, cu link catre blogul respectiv. Este cea mai rapida metoda.
      Asadar sunt gata sa-ti promovez blogul, daca esti de acord, iar daca ai si alte ideei, lasa-mi un mesaj pe mail: romaniamilitary@gmail.com

    • Mirel, o singura rugaminte am de la tine, schimba-ti te rog avatarul, combinatia aia de portocaliu-negru cu care esti imbracat prea aduce aminte de…”lentochka” ruseasca. Poate pentru altii e doar un moft estetic, dar mie imi creeaza confuzie, asta e, n-am ce-i face…

    • Nave Purtatoare de Rachete. La noi sunt cele 3 corvete: Pescarusul, Zborul si Lastunul, fiecare inarmata cu cate 4 rachete anti-nava Styx. Tarantul este numele lor de cod NATO.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s