Moscova a pierdut Chişinăul

Luna septembrie va fi marcată de o nouă rundă a convorbirilor în format 5+2, unde delegaţia Republicii Moldova mizează pe o fluidizare a înţelegerilor posibile, iar trimişii oficialilor de la Tiraspol, pe o clarificare a celor obţinute, concret, de premierul român, de la Chişinău, din partea omologului german.

De la decolarea avionului ce o ducea pe Angela Merkel în Germania, până acum, o serie de atitudini publice indică o nervozitate, în creştere, în arena politică din stânga Prutului.

Cel mai surprinzător anunţ este despre marşul a 10.000 de unionişti, planificat duminică, 16 septembrie 2012, la Chişinău. Un demers al Platformei Civice „Acţiunea 2012”, ce ţine cont şi de experienţele dobândite la marşurile anterioare, din Cahul şi Bălţi, care au prilejuit şi afirmarea unor nostalgici ai Uniunii Sovietice, prin scandări, ameninţări şi violenţe de stradă – tipice unor vremuri ce păreau apuse.

Acele evenimente au confirmat deruta şi prudenţa celor ce răspund de forţele de ordine, rod al unei mentalităţi moştenite din perioada sovietică, dar şi a conştiinţei că – la nivelul executivului de la Chişinău – se dorea moderaţie şi evitarea unor dezangajări în forţă, a manifestanţilor pro şi contra inevitabilei uniri a celor două state româneşti.

Faptul că un recent sondaj indică voinţa a aproximativ 90% dintre cetăţenii României, de a se realiza unirea cu Republica Moldova, arată că este timpul ca şi între Prut şi Nistru lucrurile să se afirme în acelaşi sens, fie şi printr-o etapă pasageră, de integrare dezirabilă, în Uniunea Europeană.

 

Conduita extremistă, a celor ce mai visează, în van, la revenirea tutelei Moscovei asupra Chişinăului, indică o disperare fără margini – la liderii ruşi.

Până şi Dmitri Medvedev, în mesajul său de felicitare, trimis omologului din cel de-Al Doilea Stat Românesc, reamintea de prezenţa Republicii Moldova în Comunitatea Statelor Independente/C.S.I.!

Apropo evident la reafirmarea, de către Vlad Filat, în faţa cancelarului german Angela Merkel, a opţiunii ireversibile pentru Uniunea Europeană.

Marşurile unioniste au rostul lor, deşi la Cahul, şi la Bălţi puteau fi găsite formule mult mai eficiente, de manifestare a voinţei celor ce cred în revenirea teritoriului dintre Nistru şi Prut, la Patria mamă.

Ceea ce vreau să semnalez acum este că, înainte de a lua o decizie aiurea, ce va fi taxată, fără ezitări, de liderii occidentali, Moscova se agaţă de pretexte infantile.Iar ultima găselniţă este: “De ce nici autorităţile de la Chişinău şi nici cele de la Bucureşti, încă nu au ratificat tratatul de frontieră?” Asta ca şi cum, cu acesta, lucrurile s-ar stabiliza:

 

1.România – rămâne în NATO şi UE, „asta e”, că tot s-a întors preşedintele suspendat la Palatul Cotroceni.

2.Republica Moldova – declarativ în Uniunea Europeană, va fi practic menţinută, „cu dinţii”, în C.S.I., ca etapă de tranziţie spre Uniunea Euro-Asiatică!

 

O asemenea viziune ignorând total raporturile reale de forţe, politice, economice şi militare, între comunitatea occidentală şi aceea din Estul Europei. Presa de la Chişinău îşi bombardează zilnic cititorii, câţi îi mai are – doar 2,5 milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova fiind trăitori acum, între Prut şi Nistru, restul muncind în străinătate – cu informaţii ce nu au nicio legătură cu bunăstarea lor, ci cu iluzia refacerii forţei Moscovei, cum ar fi aceea privind sporirea, cu 9%, a bugetului militar rus, în anul trecut.

 

Cu alte cuvinte, dacă demersurile mimat democratice vor eşua, simpla arătare a muşchilor unei armate cu un milion de militari activi, ar putea genera supunere în republicile ex-sovietice neintegrate încă în NATO şi UE, precum cea numită “părinteşte” Moldova. Grav nu este că persistă, neoficial, o asemenea iluzie, ci că este evocată de interlocutori care ar cam trebui să ştie genul proxim şi diferenţa specifică, dintre Ministerul rus al Apărării şi Pentagon.

 

Ceea ce se petrece acum, la Chişinău, avea loc, în alte forme de manifestare, memorabile şi comparabile, în vara şi toamna anului 1989, în Republica Democrată Germană. Şi cu toate trupele sovietice, existente acolo, s-a prăbuşit şandramaua ideologică şi statalitatea menţinută cu tancurile URSS.

Cine sunt, de fapt, „stataliştii” de la Chişinău, inamicii clari ai unioniştilor? Cine uită că independenţa Republicii Moldova a fost proclamată faţă de Moscova.

De ce instigă liderii rusofoni, la violenţă, contra unioniştilor, pe concetăţenii lor, derutaţi de efectele crizei economice? Pentru că niciun soldat rus nu mai are dreptul să treacă în dreapta Nistrului. Şi asta doare! Bruxelles-ul şi Berlinul susţin o tranziţie bine gestionată, a celui de-Al Doilea Stat Românesc, spre comunitatea europeană.

 

Timpul însă nu mai are răbdare la Casa Albă!

 

Depăşit cu un procent, de rivalul său republican, în ultimul sondaj de opinie, Barack Obama se îndreaptă, văzând cu ochii, spre o operaţiune militară în Orientul Mijlociu. Singura care i-ar asigura al doilea mandat. Context în care, baza americană de la Mihail Kogălniceanu poate deveni un stup de albine, ca pilon probabil al podului aerian necesar spre zona de război.

Iar arealul geopolitic înconjurător, până la Nistru, va fi exclus accesului altor forţe militare, decât cele aliate. Oportunitatea de acţiune, pentru Kremlin, în Republica Moldova, nu mai există. Orice gest imprudent ar fi taxat de candidatul republican la alegerile prezidenţiale, iar Casa Albă nu ar avea de ales.

De ce nici autorităţile de la Chişinău şi nici cele de la Bucureşti încă nu au ratificat tratatul de frontieră? Poate şi pentru faptul că, la nivelele celor bine informaţi, se înţelege furia prezidentului de la Kremlin. Moscova a pierdut Chişinăul.

 

ZiuaVeche

 

Ziua de 23 august, o zi nefasta in istoria Romaniei. 23 august 1939. Pactul Ribbentrop-Molotov trebuie condamnat

Pe 23 august 1939 s-a semnat, la Moscova, Tratatul de neagresiune germano-sovietic, Pactul Ribbentrop-Molotov, care într-un protocol adiţional secret, prevedea împărţirea sferelor de influenţă în Europa de Est. Ca umare a Pactului, URSS a ocupat în 1940 Basarabia şi nordul Bucovinei.

 

 

23 august 1939. Pactul Ribbentrop-Molotov trebuie condamnat

Platforma Civică “Acţiunea 2012” solicită factorilor de decizie condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, ca gest univoc şi reparatoriu pentru pierderile teritoriale şi de populaţie suferite după deciziile nedrepte luate la 23 august 1939. Înţelegerile confidenţiale sovieto-naziste, cuprinse în protocolul adiţional secret al Pactului au jucat un rol fatal pentru destinul românesc: ruşii s-au erijat în ”proprietari” de pământ şi populaţie românească, ocupând Basarabia la 28 iunie 1940. Platforma Civică “Acţiunea 2012” consideră că lichidarea consecinţelor Pactului de agresiune care a determinat amputarea României se poate realiza numai prin unirea Republica Moldova cu România.

 

În acest sens, voluntari ai Platformei Civice “Acţiunea 2012” vor organiza joi flash-mob-uri în cinsprezece oraşe din Republica Moldova. Flash-moburile vor avea loc la ora 18.00 în Bălţi, Tighina şi localităţi din Cahul, Soroca, Ialoveni, Edineţ, Sîngerei, Anenii Noi, Hînceşti, Nisporeni şi Floreşti şi la ora 02.00 noaptea (când s-a semnat, pe ascuns, pactul Ribbentrop-Molotov) în faţa ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău. Flash-moburile vor consta în ruperea în două a unei hărţi a Europei şi refacerea ei sub dictonul “Reparăm greşelile trecutului”.

 

Platforma Civică “Acţiunea 2012” este o coaliţie de organizaţii non-guvernamentale şi grupuri de iniţiativă care susţin unirea Republicii Moldova cu România şi militează pentru realizarea obiectivului generaţiilor trecute, prezente şi viitoare de regăsire a românilor de pe cele două maluri ale Prutului în cadrul aceluiaşi stat.

 

Ziuaveche

 

În 1812 începe calvarul Românilor dintre Nistru și Prut

Aserviții Moscovei au refuzat să voteze pentru ca ziua de 16 mai să fie declarată zi de doliu național pentru românii autohtoni din Moldova de Est. Nu este pentru prima dată când se întâmplă asemenea lucruri. Ziua de 16 mai este o zi tragică pentru toți românii dintre Nistru și Prut, chiar și pentru acei care ignoră istoria, dar pentru bani… și artiștii se prostitueaza. Marian Lupu, democrat din talpă cu trecut comunist după ce n-a votat proiectul de lege a declarat că el personal și formațiunea sa nu a votat din motiv că această dată a căpătat o conotaţie politică. E absurd să crezi că votând acest proiect îi va aduce PL-ului 52% din voturile alegătorilor. E mai bine să dai mâna cu Patriarhul cotropitor rus decât să faci dreptate propriului popor. Unii deputați din fracțiunea PLDM n-au votat motivând că  nu l-au văzut şi studiat înainte de şedinţă, o aberație, de parcă domnul Streleț studiază toate proiectele, dar ordinul venit de sus nu se discută se execută. De mega-socialiști în persoana tovarășului Dodon nu se merita de vorbit, el consideră că prin aceste acțiuni v-a atrage electoratul de stânga și poate va trece pragul și va intra în viitorul parlament, uitând că în fața electoratului este un trădător care mai bine votează cu Șelin care vrea prohoade, pardon slujbe de sănătate, în fiecare biserică pentru măsa eliberatoare Rusia. În fine, proiectul nu a fost susținut, rușine să vă fie domnilor aleși ai poporului român dintre Nistru și Prut cotropit de Ruși.

 

Ce s-a întâmplat la 1812

 

La acea vreme, Imperiul Otoman și Imperiul Țarist erau două puteri care se războiau. În urma acestui război țariștii și otomanii au ajuns la comun acord să semneze un tratat de pace. Tratatul de pace a fost semnat pe 16/28 mai 1812 la București, în hanul agentului rus Manuc Bei. Tratatul avea 16 articole publice și două articole secrete. Prin articolele 4 și 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată “Bessarabia “. Cedarea de către Imperiul Otoman a părții de răsărit a Moldovei s-a făcut cu încălcarea tratatelor în vigoare și a dreptului internațional (valabil în epocă), deoarece Moldova nu era provinice turcă. Actul de anexare a Basarabiei de către Imperiul Țarist a fost unul fraudulos, deoarece încălca practica internațională, cu toate normele de drept existente la moment.

 

În 1812 începe calvarul românilor dintre Nistru și Prut

 

După cum vedem tratatul de Pace se aseamănă prin conținut și acțiune foarte mult cu Pactul Ribbentrop-Molotov. Ambele tratate aveau puncte/protocol secret, prin care țările semnatare își revendicau un teritoriu ce nu le-a aparținut de drept niciodată. Din 1812 și până în prezent Rusia își revendică acest teritoriu, chiar dacă unii consideră acest teritoriu ca țară independentă. Chiar dacă, la început, țarul Alexandru I a încercat să câștige simpatia noilor supuși prin asigurarea unor condiții de dezvoltare autonomă a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut la reorganizarea Basarabiei ca gubernie, populația fiind supusă politicii de rusificare, efectul rusificării se poate observa astăzi în Moldova de Est foarte bine, ca drept dovadă este și refuzul acestui proiect de lege. În acești 200 de ani locuitorii autohtoni au fost omorâți, deportați, înfometați, s-a recurs la cele mai barbare modalități de-a deznaționaliza populația. Foametea, deportările, deznaționalizarea, lipsirea populației de a se ruga și a învăța în limba maternă acestea sunt efectele “eliberării” care atât de tare este trâmbițată astăzi la Chișinău de ce care sunt angajați pentru a continua politica de rusificare. Trădători ca Lupu, Dodon, Filat, Voronin (cu bunel anticomunist) au fost de 200 de ani, datorită lor acest petic de pământ românesc este la nivelul pe care-l vedem. Dacă Rusia a eliberat Basarabia de sub jugul țarist de ce n-a lăsat-o să se dezvolte după legile ei interne, de ce a supus-o la deznaționalizare, tortură etc.

 

Unirea este scăparea

 

O elită de politicieni verticali demult condamnau comunismul și consecințele acestui regim privind teritoriul dintre Nistru și Prut, din păcate Dumnezeu ne-a oferit un colț de rai și conducători trădători. România trebuie să depună tot efortul ca Unirea celor două state românești să devină realitate cât mai curând posibil. O eventuală federalizare a Republicii Moldova va duce la instalarea Rusiei pe Prut și de acolo mai e puțin până la Putna mult dorită de ei. România trebuie să ia în calcul că tot mai des apare idea creării unei Moldove a lui Ștefan ca stat, indivizi cu așa planuri sunt pe ambele maluri ale Prutului, aici e mâna rusului. Dacă cu o jumătate de secol în urmă era posibil să cucerești cu arma în mâna acuma e imposibil, însă sunt alte metode de a cuceri, și rușii asta și fac. Unirea ne va face mai puternici, mai mulți.

 

P.S. Pentru toți trebuie să fie clar, Basarabia e România, iar Rusia este o țară ocupantă nu eliberatoare, sunteți oameni mari, deștepți, unii cu studii superioare. Nu mai cădeți în plasele mincinoase ale rău-făcătorilor, ei rămân cu buzunarele pline în urma propagandei pro-rusești, iar voi și cu buzunarele goale și fără țară!

 

Articol moiseevalexandrin

 

 

R. Moldova şi Ucraina: licitaţie la federalizare

Crimeea se pregăteşte să se lepede de Ucraina. Redacţia de la Kiev a publicaţiei ruse, «Kommersant» scrie, cu reluare pe «regnum.ru», că acum două săptămâni, Comitetul de Miniştri de la Simferopol a iniţiat un proiect de extindere a drepturilor autonome ale regiunii, printre care găsim şi două iniţiative de căpătâi. Prima: echivalarea Constituţiei Crimeei cu cea a Ucrainei. Şi a doua: acordarea dreptului la iniţiativă legislativă Sovietului Suprem al Crimeei (Parlamentului Autonomiei).

Anatoli Moghiliov, preşedintele Comitetului de Miniştri, declară pentru «Kommersant» că pachetul de documente va fi depus în Rada Supremă a Ucrainei în cel mult două luni. «Noi avem nevoie de competenţe reale… Dacă Crimeea va obţine dreptul la iniţiativă legislativă, nouă ne va fi mai simplu să ştim ce avem de făcut», susţine Moghiliov. Ucraina s-a agitat. Opoziţia din parlamentul Crimeei nu ascunde faptul că «proiectul» Simferopolului va conduce la trecerea relaţiilor Kiev—Simferopol pe baze federale iar «asta înseamnă ieşirea Crimeei din componenţa Ucrainei», — scrie «Kommersant–Ucraina».

Între timp, Rada caută să riposteze. Mai multe partide politice încearcă să se acopere cu prevederi şi articole din Constituţia Ucrainei, care nu admit remanieri în construcţia statului, de genul celor cerute de Simferopol, decât în urma unui referendum naţional. S-ar putea ca Kievul să nu cunoască, noi, însă, ştim din propria experienţă cu Transnistria, că legile fireşti contează mai puţin sau nu contează deloc în cazul unor proiecte politice ca cel al Crimeei. Pentru astfel de cazuri există altfel de legi şi cu totul alte reguli de joc.

 

Odesa, aceeaşi ca şi Tiraspolul

Crimeea este «sora» Transnistriei. Ca fenomen istoric. Şi politic. Din aceeaşi arie, pretins «tradiţională», de interes şi influenţă rusească. Şi, mai devreme sau mai târziu, ceea despre ce scrie «Kommersant-Ucraina» că se întâmplă la Simferopol, era de aşteptat să se întâmple. Aşa cum s-a întâmplat şi la Tiraspol în 1991 – evenimente în care Ucraina a fost, de altfel, implicată. S-ar putea (cine ştie?) să se repete şi ceea ce a fost şi la Nistru în 1992 – alt eveniment, de la care Ucraina, de asemenea, nu a lipsit.

La începutul anilor ‘90 — până dar şi după războiul de la Nistru — am mers în câteva rânduri la Odesa în componenţa unor misiuni de «diplomaţie populară». Mare lucru nu s-a întâmplat de pe urma acestor întâlniri, doar că ne-am convins, o dată în plus, că Odesa era ca şi Tiraspolul. Acelaşi vocabular, aceleaşi «probe» anti-Chişinău, aceleaşi pretenţii faţă de Transnistria. Cu singura deosebire, poate, că Tiraspolul a balansat, de la caz la caz, între aderarea la Rusia sau la Ucraina, iar la Odesa pretenţia faţă de Transnistria era strict ucraineană. Smirnov era de neatins. Era cel mai mare rău să-ţi permiţi vre-un adjectiv la adresa acestui călău. «Să nu vă atingeţi de el, e omul nostru», — mi-a reproşat o dată purtătorul de cuvânt al guvernatorului regional de atunci, S. Grineveţki.

Stau şi mă gândesc acum: vestea despre ceea ce s-a pornit la Simferopol, cum o fi fiind ea percepută, peste ani, de foştii «colegi de dialog» de la Odesa — şi cei din societatea civilă, şi cei de la administraţie. Îl idealizează ei la fel şi tot atît de mult şi pe acest Anatoli Moghiliov, preşedintele Comitetului de Miniştri al Crimeei, după cum o făceau şi în cazul «preşedintelui rmn», Igor Smirov?

 

Angela Merkel va spune mai mult?

«Binele la bine, relele la rele», zice o vorbă populară. Nu ştiu dacă ceea ce a pornit să fiarbă în Crimeea ar fi tributul pe care îl are de plătit Ucraina Republicii Moldova pentru Transnistria. Însă, nu-i exclus ca Crimeea să fie o nouă pistă de rodaj pentru «modelul de federalizare», de care Rusia are demult nevoie în spaţiul CSI şi pentru care a insistat cu orice preţ să facă R. Moldova «pionerul federalizării». Cine ştie? S-ar putea să fie, însă, şi una şi alta.

Cunosc, în schimb, faptul că de-a lungul anilor, la Chişinău, a existat mai multă lume care a încercat să dea de înţeles Kievului să fie mai rezervat în «problema transnistreană», să nu joace prea tare sub ruşi şi să ţină cont că din momentul în care Rusia îşi termină «reglările de conturi» cu Chişinăul, vine rândul Ucrainei, care este un spaţiu mult mai peticit şi mai vulnerabil sub aspect etno-teritorial.

Kievul (cu excepţia, poate a mandatului Iuşcenko, dar şi atunci sub presiune internaţională) şi-a făcut, însă, jocurile sale. În «problema transnistreană» Kievul a suflat în borş Moscovei, cu şi fără nevoie, în speranţa că va fi cruţat, la rândul lui, de probleme similare. Nu a fost, însă, să fie pentru vecie. Proverbul cu «rusul» e ca şi cel cu «lupul»: părul «da», năravul «ba». Vrem sau nu, dar de la o vreme, Moscova se arată a fi în apele ei la Nistru, nu mai este atâît de reticentă în relaţiile cu Chişinăul, a acceptat reluarea negocierilor în formatul «5 plus 2», a mai schimbat (de ochii lumii) nişte lume în funcţii la Tiraspol, a reluat importul de vinuri şi chiar înclină să pară mai flexibilă în «problema transnistreană».

Curios, dar la nici două luni de la ameninţările categorice ale lui D. Rogozin cu federalizarea sau confederalizarea R. Moldova, l-am auzit zilele trecute pe vicemnistrul rus de externe Ggrigori Karasin că Transnistria va reveni la R. Moldova cu statut de «raion cu drepturi speciale», iar la două zile după Karasin, Putin, personal, a declarat pentru presă că de acum încolo, soarta Transnistriei este problema Tiraspolului. Deci, Transnistria la discreţia Tiraspolului, ca şi Crimeea la discreţia Simferopolului. Interesantă conjunctură.

Declaraţiile vizavi de Transnistria se schimbă de la o zi la alta şi într-atât de mult, că lucrurile încep a deveni suspecte şi nu e clar, calmul aparent al Chişinăului e pentru că Chişinăul e pe punte ori sub punte. Vizita Angelei Merkel la Chişinău, s-ar putea să mai scoată nişte semne de întrebare, dar s-ar putea să le facă şi mai multe, ţinând cont de faptul că şi-a făcut imaginea de «omul lui Putin».

 

Crimeea şi Transnistria, ancorele Rusiei

 

«Sindromul Crimeei» (federalizarea) nu e nou pentru noi. Şi ne paşte la egal cu Ucraina. Numai că s-ar putea ca pentru noi să fie ceva mai târziu, ori să nu fie deloc. Ziceam deja că de la 1992 încoace, Rusia a dorit foarte mult să facă din R. Moldova «pionerul federalizării» în spaţiul ex-sovietic, numai că pentru asta trebuia să se întâmple «reîntegrarea» (în variantă rusească) cu Transnistria, după care să vină «enclavizarea» R. Moldova, aşa după cum anunţă mai mulţi experţi ruşi apropiaţi Cremlinului (enclava gagauză, enclava bulgară, enclava Nord, enclava Sud, plus Transnistria), după asta să se facă alegeri generale de toate nivelurile şi, pe final, să ne alegem cu o republică est-moldovenească, controlată de enclave (pro-ruse), din care Moscova să facă orice şi-ar dori, prin votul «democratic» al viitoarelor parlamente şi guverne de la Chişinău.

Nimeni nu ştie planurile Rusiei, dar că Rusia îşi doreşte reabsorbţia R. Moldova şi Ucrainei, nu este o noutate pentru nimeni. Altceva e, care va fi prima. Şi care proiect are acum prioritate la ruşi: cel al Crimeei sau cel transnistrean. Nu este deloc întâmplător faptul că Moscova (prin Karasin) a coborât atât de mult şi de neaşteptat «preţul» pentru Transnistria — «raion cu statut special în componenţa R. Moldova», deşi până acum nu doreau altceva decât stat în stat (ceea ce pun la cale să facă acum în Ucraina, prin mobilizarea Crimeei). Rusia a înţeles, cu anii, că «politica paşilor mari» (confederaţie) nu trece şi a trecut la «politica paşilor mici»: la început măcar un deget («raion special»), după care mâna — autonomie lărgită (Crimeea de azi), iar după asta şi capul: confederaţie…, ceea ce vrea Simferopolul azi şi a cerut, de mai multe ori, Tiraspolul.

Până la urmă, jocul rămâne acelaşi, dar cu alte scenarii, alte mingi şi cu bătaie pe aceeaşi poartă. Nu cred că Rusiei îi trebuieşte independenţa Crimeei, la fel cum nu-i trebuieşte nici cea a Transnistriei, pe care ea şi aşa le ţine sub control. Rusia vrea sub ea toată R. Moldova şi toată Ucraina. Interesul Moscovei e să le scoată din circuitul UE şi NATO.. Şi, în acest sens, Crimeea şi Transnistria vor fi lacătele şi sigiliile de pe aspiraţiile euro-atlantice ale Chişinăului şi Kievului şi, dacă vreţi, chiar ancorele care ne vor pune la staţionare în «apele» Rusiei. Cine va fi prima: Ucraina sau R. Moldova? Depinde de Chişinău. Ar fi bine să nu ne grăbim şi să vedem cum se descurcă vecina-Ucraină. Poate că maî învăţăm vre-o lecţie, neînvăţată încă?. Noi, dar poate şi ei. Poate că împreună?

 

Ziarul de Garda

Cu multumiri deosebite lui Cristian

 

Violente in R. Moldova – Presedintele face apel la calm

Se pare ca Moscova joaca dur. Asa cum spunea si Dimitri Rogozin, cand a trecut prin Moldova, Rusia priveste cu mult interes zona, iar cum la Bucuresti este razboi intern si nimeni, nici macar presa, nu este interesat de altceva, in R. Moldova rusii incearca sa preia prin forta suprematia, pierduta cu greu.

Poate multi ne intrebam, cu ce ne deranjeaza pe noi, ca doi sacali se i-au de par, Ponta-Antonescu versus Basescu?!

Aveti mai jos doar un exemplu. Romania este slabita, iar acest lucru incepe sa se vada din ce in ce mai pregnant.

Foto: ProTv. md

Articol Ziuaveche

Participanţii la un Marş al Unirii au fost atacaţi duminică, la Bălţi, capitala de nord a Republicii Moldova, de contramanifestanţi, majoritatea susţinători ai comuniştilor şi minoritari ruşi, autorităţile interzicând în cele din urmă acţiunea unioniştilor, deşi organizatorii primiseră autorizaţia pentru această manifestaţie, relatează agenţiile de presă de la Chişinău. Peste 500 de unionişti se adunaseră duminică, în centrul oraşului Bălţi, controlat de comunişti şi rusofili, cu steaguri tricolore şi mesaje patriotice. Scopul acestui marş, pe lângă cel de promovare a ideii unioniste, era de a atrage atenţia asupra încercărilor Partidului Comuniştilor de a destabiliza Republica Moldova prin tentative de desprindere administrativă după modelul regiunii transnistrene.

 

Stimaţi concetăţeni,

 

În ultima perioadă, anumite grupări politice, dirijate din umbră sau în mod deschis de forţe ostile Republicii Moldova, au lansat acţiuni şi declaraţii care se află la limita Constituţiei sau chiar încalcă normele legale.

 

Anumiţi politicieni au chemat cetăţenii şi instituţii ale statului la nesupunere civică, au încercat să înlocuiască însemnele noastre naţionale cu unele false, au cerut referendumuri locale şi naţionale pe teme confuze, au manipulat grupuri sociale, inclusiv religioase, pentru ca acestea să se opună ordinii constituţionale.

 

În ultimele săptămâni, în diferite regiuni ale ţării, au fost activizate şi mobilizate grupuri agresive de persoane care au încercat, sub pretexte inventate şi invocând un patriotism fals, să provoace tensiuni sociale şi politice şi să destabilizeze astfel situaţia din ţară. Peste tot, se poate observa aceeaşi amprentă ale aceloraşi autori.

 

Forţele care conduc aceste ostilităţi sunt deranjate, în opinia mea, de faptul că Republica Moldova, poate pentru prima dată în cei 21 de ani de independenţă, are o şansă reală de a se situa în rândul statelor civilizate din Europa. Transformările care au loc în ţara noastră şi sprijinul fără precedent de care beneficiem din partea partenerilor noştri occidentali nu sunt văzute cu ochi buni de acele formaţiuni politice care doresc păstrarea Republicii Moldova într-o zonă obscură sau revenirea ţării într-un climat de nesiguranţă şi teamă, în care drepturile omului sunt doar pe hârtie, iar supravieţuirea fizică a oamenilor depinde de umilinţele prin care ar fi obligaţi să treacă.

 

Am dispus ca, în continuare, toate derapajele de la norma legală să fie sancţionate prompt de instituţiile abilitate ale statului.

 

Chem toţi cetăţenii, toate formaţiunile politice şi autorităţile centrale şi locale să dea dovadă de responsabilitate în această situaţie, să se abţină de la orice activitate care ar duce la escaladarea tensiunilor şi să acţioneze în strictă conformitate cu legile ţării. Îndemnul meu se îndreaptă inclusiv către tinerii care aleg să-şi revendice drepturile prin intermediul unor acţiuni de stradă. Nu este cazul să revenim pe baricade.

 

Avem nevoie de linişte pentru a duce la îndeplinire proiectele economice şi politice  de integrare europeană pe care le aşteaptă cetăţenii. Reformele care se află în derulare pot fi implementate în cadru instituţional şi în conformitate cu legile ţării, dar nu pe stradă sau într-o formă extremă.

 

Am încredere în capacitatea Dumneavoastră de a înţelege aceste lucruri cu înţelepciune şi discernământ. Vă mulţumesc.

 

9 august 2012. Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti

 

 

Situatia geopolitica a Romaniei este slaba

Scandalul din ultimele saptamani, cu suspensarea, nu a facut decat sa ne arate halul de slabiciune in care sistemul nostru de aparare este astazi. Cine mai crede ca batalia PDL-Basescu versus USL este doar o afacere murdara interna, se inseala amarnic!

Poate niciodata, din 1989 incoace, batalia intre blocuri nu a fost atat de vizibila si la lumnia zilei ca ceea pe care o traim noi astazi. Implicarea externa este vizibila daca te uiti unde trebuie. Semnalele sunt clare. Cursul euro/ leu a luat-o zdravan la vale, dar si-a revenit miraculos, odata cu stirea ca referendumul nu va fi validat, mai apoi, cand invalidarea a ramas in coada de peste, atacul asupra leului a revenit si mai puternic.

Moscova pe de alta parte face si ea ce poate pe fata, ca pe la spate da cu multa putere si asta nu ieri de astazi. Daca URSS/Rusia ar putea fi invidiata pentru ceva, acel ceva sunt doua institutii cu totul si cu totul deossebite: politica externa si serviciile secrete, acolo unde rusii sunt adevaratii maestri, mult peste americani.

Problemna este ca serviciile speciale romanesti, foarte bune si temute candva, sunt in acest moment slabite si cel mai probabil lovite si tradate de proprii lor conducatori.

Cand spun aceste lucruri ma uit la situatia economica a tarii, acolo unde se vede daca sistemul de aparare functioneaza sau nu.

Aceasta criza terbile, care nu ete altceva, decat o reasezare a puterii in lume, ne-a prins, ca de obicei, nepregatiti, iar acum, slabi fiind nu putem face mare lucru. La fel ca in 1940!

Cu toii ne intrebam cum este posibil ca economia roamaneasca  sa rateze  oportunitati una dupa alta,  cu un talent care scoate din ecuatia intamplarea, ceasul rau sau incompetenta politicieniilor. Nimeni nu poate fi atat de prost. Incepand cu afacerea Bell Hellicopters, si terminand cu fondurile europene, continuand cu distrugerea sistematica a industriei de aparare si terminand cu afacerea pentru avioane sh. Stim cu totii, iar pe acest blog s-a scris mai mult decat in oricare alt mijloc mass-media, ca oportunitatile de achizitonare a tehnicii de lupta si de repornire a economiei romanesti sunt dupa colt. Sunt atat de aproape, incat trebuie doar sa intinzi mana si sa le apuci, in schimb noi refuzam cu seninatate orice afacere care ne-ar putea pune pe picioare.

Cum altfel se poate explica refuzul de a cumpara avioane de Saab, cu tot cu pachetul de offset, in schimb vom plati sute de milioane de euro pe niste cazaturi olandeze?!

Cum altfel se poate explica tendinta sinucigasa de a zdrobi industria nationala de aparare, si industria nationala in general, in loc sa ne construim singuri TAB-uri si tancuri?! De ce a fost oprit contractul pentru dezvoltarea si cumpararea  a SAUR III/TBT 8X8?!

De ce am refuzat cererea Irakului de a le vinde 400 de transportoare blindate?! De ce nu am semnat contractul, iar in mai putin de doi ani, cu un avans de la Irak, puneam pe picioare SAUR III?! De ce am ratat tot timpul astfel de oportunitati? Coincidetele arata intotdeuna un plan in spate…

Coruptia si incompetenta nu sunt suficiente, mai este si altceva.

Dupa 1989 au aparut destul de multe carti foarte intersante, scrise de  autori romani sau straini, despre activitatea reala de spionaj si contraspoinaj, dincolo de cartile lui Corut sau filmele americane, iar in  aceste carti se putea citi limpede cat de mult conteaza un serviciu de informatii si contrainformatii, pentru viata de zi cu zi a omului de rand. Incepand cu slujbele si terminand cu cursul monedei nationale, investitii straine, exporturi sau importuri, dezvoltare economica, toate sunt strans legate de succesul sau insuccesul serviciilor speciale, in apararea si promovarea interesului national. Serviciile de informatii sunt, daca vreti, un fel de sistem imunitar, un sistem care nu este ramarcat prin nimic, cand totul merge bine si esti sanatos, dar care devin vizibile atunci cand sunt slabite si te umpli de bube.

O tara nu poate functiona, cel putin nu poate functiona normal si nu poate prospera, atat timp cat serviciile sale de informatii si contrainformatii sunt slabite si ineficiente, sau cand aceste servicii, desi isi fac treaba, nu sunt sprijinite de factorii politici.

Ori la noi avem un fost ministru, din gasca lui Voiculescu, acuzat si dovedit sub acuzatia de inalta tradare!

Slabiciunea economica si sociala  a Romaniei, poate fi explicata numai prin slabiciunea serviciilor sale secrete, care nu sunt capabile astazi, sau nu sunt lasate, sa protejeze de agenti patogeni organismul care se numeste Romania. Iar treaba contaspionajului nu este numai vanarea si blocarea influentei agentiilor straini sau locali, ci la fel de important, este apararea Tarii de factorul intern, de coducatorii corupti sau cu totul incompetenti, prin scoaterea lor din sistem. Evident serviciile noastre nu pot face totul, nu pot ermetiza organismul pe care il apara, dar ele pot reduce raul, la un nivel de suportabilitate, care sa nu provoace boli cronice. Adica la fel ca sistemul imunitar al unui om, care nu ucide 100% bacteriile inamice, dar una peste alta mentine corpul sanatos si puternic, desi cateodata mai facem cate o raceala, sau o gripa.

Din pacate Romania este astazi departe de o evolutie normala. Nimeni nu poate explica atatea esecuri, atata prostie si atat deziluzii, doar prin contributia idoatei noastre clase politice. In mod sigur mai este si altceva, o infectie generalizata, o septicemie, pe care Serviciile Secrete romanesti, cat o mai fi ramas din ele, nu o pot starpi, nu o pot tine sub control, asta daca nu cumva raul vine chiar de sus de tot.

Actuala situatie politica este echivalentul uraganului Katrina, pentru economia Romaniei si pentru toti romanii. Cresterea euro va arunca in strada sute si poate mii de familii de oameni seriosi, care au casele luate in rate, va lasa fara slujbe sute de mii de romani, romani din categoria oamenilor muncitori, nu a lichelelor care se duc incolonati la vot, cu cate o galeata si 50 de lei in mana.

Micile firme, IMM-urile, se prabusesc, cu sutele pe zi, distruse de climatul economic incert, sufocate de imposibilitatea finantarii, de istabilitatea leului. Marile companii pleaca sau au planuri de evacuare de urgenta din Romania, iar bancile mama, a sucursalelor din Romania, pentru prima oara in istoria post-decembrista, isi retrag banii de la noi. Anul acesta a fost primul in care iesirile de valuta pe sistemul bancar au depasit net intrarile.

Nu stiu inca daca este doar ceva trecator, sau exista deja un plan de restrangere sau retragere chiar a bancilor occidentale din Romania. Deja Banca Centrala a Austriei a dat ordine cu privire la blocarea cresterii expunerii bancilor austriece pe piata din Romania, adica a interzis ca Erste si Raiffaisen sa mai pompeze valuta in filialele lor romanesti.

Sa fie Romania o corabie de pe care sobolanii au inceput sa fuga deja?! Deocamdata nu stiu dar daca situatia politica va continua in acelasi repertoriu, dar, indiferent de decizia CCR, toboganul spre sfarsitul lumii isi casca tot mai zambitor haul spre noi.

Pentru ca haosul sa erupa, este nevoie doar de cateva saptamani! Astfel daca FMI si UE decid sa intrerupa acordul de imprumut, atunci dobanzile pe care Romania le va plati la imprumuturi vor sari la cer, poate peste 10-11%, ori la aceste rate de dobanda se intrea rapid in incapacitate de plata. Problema noastra este ca noi nu suntem in zona euro, asadar nimeni nu va venii sa ne ajute. Noi putem sa ne ducem dracului fara sa deranjam pe nimeni prea mult.

Iar odata cu imposibilitatea de a se imprumuta, Apocalipsa economica, iar mai apoi cea sociala, ne va bate la usa, la urmatoarea data de pensie, adica undeva pe la jumatatea lunii urmatoare, cand Guvernul nu va mai plati pensiile si slariile bugetarilor, contractele cu firmele private, iar apoi toata economia intra in blocaj financiar total.

Timp necesar?! Fix o luna, sau mai au sansa sa dea drumul la tiparnita BNR si sa avem o frumoasa hiperinflatie de 100-200% pe an, care in linii mari tot acelasi  drac este.

Si peste toatea astea si Dumnezeu s-a saturat de noi si trimis urgia secetei peste pamanturile noastre…O meritam, ca prea suntem imbecili.

De cateva saptamani ma uit cu groaza la nebunia creata pe scena politica si urmaresc caderea economica a Tarii zi de zi. Bursa s-a dus deja dracului si numai conteaza de mult, rata investitilor s-a prabusit si nu ma refer la investitile straine, cursul leu/euro este cum este, iar scandalul devine si mai aprig. Acest lucru mi-a indicat de mult ca nu Basescu si Ponta se bat pe Romania, ci Rusia si Occidentul, iar din pacate se pare ca noi vom pierde.

Slabiciunea institutionala, a servicilor secrete sau chiar a Armatei, isi arata acum  coltii. Romania a fost slabita, iar acum este in postura unei mame slabe si nemancate de multe zile, incapabila sa-si apere copilul, incapabila sa-l alapteze. Am vazut o astfel de imagine in Coasta de Fildes…de mult. O femeie de maximum 20 de ani, cu tatele pur si simplu numai piele, si cu un copilas, slab de i se vedeau coastele, care incerca sa suga…amarata aia cersea ceva de mancare…A doua zi…aceeasi femeie, acelasi copilas, numai ca intre timp copilul murise de foame, la pieptul mamei lui….In secolul XX, la doi pasi de Europa, in vazul marilor companii care aveau afaceri pe acolo. Pur si simplu nimanui nu-i pasa de tragedia unei femeie moarte de foame si a copilasului ei…Credeti ca Europei sau Rusiei, le vor pasa de copii nostri?!

Cam asa vad eu Romania astazi: sfasiata, muscata din toate partile, singura si inconjurata de caini turbati, iar cei care ar trebui sa o apere, ca doar este MAMA noastra, fizic ne-am nascut din pamantul ei, asadar cei care ar trebui s-o apere, sau sa moare incercand, o lovesc cu sete pe la spate si se bucura ca nebunii cand isi vad mama in genunchi si plina de sange!

Ca Hristos   pe cruce…asa este Romania astazi. Batjocorita de proprii ei copii, umilita si lovita in fata, scuipata si facuta tara tiganilor…Romania care a fost aici inaintea tuturor veneticilor care-si spun acum occidentul civilizat. Dar nu este vina lor. Nimeni nu-ti poate face rau, dacat tu insuti…

Si troienii si-au demolat singuri zidurile cetatii, abia apoi au fost stersi din istorie de greci…

Iar politicenii nostri se bat pe sufeltul abia palpaind in trupul Tarii. Dumnezeu sa-i trimita in iad pe toti, pentru ca noi suntem deja, dar inca nu constietizam. Mai avem o usoara inertie…

 

De citit si

Ce au in comun geologia si geopolitica

 

 GeorgeGMT

TRANSNISTRIA -27 iunie 1941

Transnistria…O bucatica de Moldova, o parte de Romanie! Un teritoriu cu un trecut zbuciumat, ieri si astazi; un teritoriu in care romanii au patimit si patimesc inca. Un teritoriu pe care la 27 iunie 1941, Armata Romana, la ordinul Maresalului Antonescu, trecand Nistrul, l-a readus pentru o scurta perioada de timp acolo unde i-a fost intotdeauna locul -la ROMANIA. Un teritoriu ce astazi, este reclamat cu nonsalanta de Rusia, desi el este deja “stapanit” (si cu parere de rau trebuie s-o spun, fara prea mari sanse de a reveni la Moldova) de aceasta, cu ajutorul slugilor si marionetelor rusofile din conducerea asa-zisei Republici Nistrene Moldovenesti –un pseudostat nerecunoscut decat de Rusia (din motive lesne de inteles), condus de catre mafioti si nostalgici comunisti.

Astazi, fara niciun fast si fara nicio pomenire –cel putin la nivel oficial –se implinesc 71 de ani de la ELIBERARE. Prezentul il cunoastem si putem spune fara niciun dubiu, chiar daca este dureros si deranjant pentru noi toti cei care ne dorim UNIREA (eu, cu siguranta mi-o doresc, indiferent de costuri!), ca “au prezentul nu ni-i mare”, dupa cum bine intuia marele nostru poet, Mihai Eminescu (pe care sovieticii il vedeau…Eminovici). Nu cred ca astazi sunt multi romani care sa fie relativ multumiti de vremurile in care traim; vremuri in care lipsa de bani (a noastra, a marii majoritati a populatiei) se intrepatrunde cu cea de timp si interes (a lor, a celor ce ne conduc din 1990 incoace). Lipsa de interes si vointa ce se rasfrange nu numai asupra noastra ci si asupra fratilor nostri de dincolo dePrutsi chiar de dincolo de Nistru…Sa-mi fie cu iertare aceasta dizertatie ce sincer, nu-mi face nicio placere!

Desi stim cum arata Transnistria astazi, haideti sa vedem cum era ea in 1941, atunci candRomania, prin armata sa, si-a facut din nou simtita prezenta acolo unde romanii asteptau…venirea fratilor de-o limba, port si traditie. Este, daca vreti, o scurta istorie a acestui teritoriu, incompleta dealtfel –sa-mi fie cu iertare, dar peste 200 de ani de stapanire bolsevica, sovietica si ruseasca, si-au pus amprenta distrugatoare, istoria fiind stearsa si rescrisa, “capitol” la care rusii s-au priceput intotdeauna. Orice corectura ori adaugire este binevenita; multumesc anticipat tuturor!

Transnistria…Sub aceasta denumire, in 1941, se intelegea teritoriul cuprins intre Nistru si Bug, la sud fiind Marea Neagra. Acest tinut, se numea in vechime Moldova Noua, denumit mai tarziu si Transtyrana (numele provine de la Tyros, vechea denumire a Nistrului) sau Transnistriana; el fiind de fapt o prelungire a pamantului moldovenesc. Intreg teritoriul avea atunci, aproximativ 40000 km patrati.

Acest teritoriu a constituit intre anii 1925-1940, Republica Moldoveneasca, partea rasariteana apartinand din punct de vedere administrativ, Republicii Ucrainei, avand in anul 1941 –anul eliberarii de catre Armata Romana- aproximativ 3 milioane de locuitori, dintre care doar 600000 mai erau romani…Restul fiind ucraineni, germani, evrei, polonezi, rusi, bulgari, sarbi, tigani, greci, etc.

Dintre acestia, rusii erau urmasii functionarilor taristi, meseriasi, negustori, etc. Bulgarii si sarbii, colonizati incepand cu 1792, erau rusificati in totalitate. Germanii, suedezii, cehii, erau germanizati si in numar de circa 250000, ei fiind adusi intre anii 1770-1850 si colonizati in regiunea sud-estica a Transnistriei.

Evreii, erau in numar mare, fiind plasati in centrele comerciale si industriale, la exploatarile forestiere, ferme, etc. Interesant este faptul ca, multi dintre evrei, erau reprezentanti ai bolsevismului, fiind tortionarii populatiei romanesti transnistrene!

Grecii si armenii se gaseau in regiunea Odessei, iar polonezii –in buna parte ucrainizati- locuiau in regiunile nord-vestice.

Ucrainenii, erau infiltrate de catre sovietici din teritoriul ucrainean, gasindu-se in numar mare in regiunea de nord si de sud a Bugului.

Cu alte cuvinte, in Transnistria anului 1941 se gasea multa populatie straina, colonizata de catre rusi, obiectivul fiind stergerea si estomparea elementului romanesc autohton, ceea ce din pacate a reusit, urmarile fiind vizibile si astazi! Fiindca romanii, contrar tuturor cutumelor de sorginte bolsevica, sovietica si ruseasca, erau locuitori stravechi a-i acestui teritoriu. Punct!

Satele romanesti din Transnistria sunt amintite inca din secolul al XII-lea in “Cronica lui Ipatie”, unde sunt amintite satele: Bursu, Bursucu, Padurea-Branzei, Buza, Aratul, Brusturi, Valea-Putreda, etc.       Aceste topice se gasesc si in documentele veacurilor urmatoare, iar a sustine ca acestea sunt de fapt denumiri slave, este o ineptie tipic bolsevica!

Astfel, in secolul al XVI-lea, documentele pomenesc satele: Chetrosu, Malaesti, Chiscu-Lung si altele. In interiorul Transnistriei au existat sate (acum, in marea lor majoritate, distruse si cu denumirea rusificata de catre sovietici) cu nume similare celor dinRomania, precum:Alexandria, Bucuresti, Cernavoda, Lapusna, Ocna, Perisca, Slobozia, Vaslui, etc. Multe sate purtau numele unor boieri moldoveni care aveau mosii in zona, precum: Alistarovca, Armasevca, Brancoveanova, Camarasevca, Cantacuzenca, Catargina, Harjeu, etc.

Tiraspolul, actuala “capitala” a asa-zisei Republici Transnistrene, avea in 1941, 43700 de locuitori. Aici, sovieticii creasera inca de la inceputul anilor *20, un avanpost avansat de propaganda bolsevica, comunista, ce viza in principal Regatul Romaniei, dar si “sovietizarea si indoctrinarea” populatiei romanesti autohtone. Acest avanpost era constituit dintr-un post de radio si publicatii, care, pentru a-si putea indeplini menirea si a fi “intelese”, emiteau si publicau in limba romana. Dar, mai exista un motiv foarte deranjant pentru sovietici! Romanii, erau autohtoni si primii ocupanti a-i acestui tinut, ce facuse parte din vechiul Regat Dac al lui Burebista, ce se intindea pana la gura Bugului. Chiar si in 1941, sovieticii erau deranjati de faptul ca romanii, in marea lor majoritate, nu “invatasera” inca, limba rusa…

Prin secolele XI-XIII, in aceste tinuturi locuiau Bolohovenii (Valahii), cnezatele lor avand probleme cu atacurile popoarelor barbare. Chiar si voievozii moldoveni au stapanit acest tinut, precum Ioan Voda cel Cumplit si Duca-Voda, deci cu alte cuvinte, Transnistria nu a apartinut Rusiei, cazacilor ori Ucrainei, asa cum lasa unii a se intelege.

Transnistria, a fost luata de catre rusi abia in anul 1792, cand Nistrul devine hotar, fiind readusa in trupul tarii in 1941, de catre Armata Romana, pentru scurt timp insa.

Din anul 1928, Tiraspolul a devenit capitala asa-zisei Republici Moldovenesti, dupa ce mai intai fusese la Balta. Rusii ii spuneau capitalei Tirispolea, ceea ce in traducere inseamna Cetatea Nistrului sau Orasul Nistrului.

Facem o paranteza pentru a da doar un singur exemplu, desi ele au fost nenumarate la adresa romanilor autohtoni, de civilizare si pacificare-asimilare bolsevica, a carui victima a fost cel ce era cunoscut ca “bunul parintel” Inochentie. Acesta, pe numele sau adevarat, Ion Livejoara, a fost acuzat de catre biserica rusa ca fiind eretic, fiindca avea curajul sa tina slujbele religioase in limba romana, ceea ce era INTERZIS. Fiindca “erezia” n-avea ce cauta pe vechile “plaiuri rusesti”, acesta a fost arestat si schingiuit de catre bolsevici –“victoriosi” in Revolutia din Octombrie- mutat din inchisoare in inchisoare, unde a si murit pana la urma, la doar 47 de ani.

Transnistria, dupa ce Armata Romana a eliberat-o, a fost impartita administrativ in 13 judete, dupa cum urmeaza: Odessa (capitala- Odessa), Oceacov (capitala- Oceacov), Ovidiopol (capitala –Ovidiopol), Tiraspol (capitala –Tiraspol), Ananiev (capitala –Ananiev), Berezovca (capitala –Berezovca), Crivoi-Oziero (capitala –Crivoi-Oziero), Dubasari (capitala –Dubasari), Rabnita (capitala –Rabnita), Balta (capitala –Balta), Jugastru (capitala –Iampol), Tulciu (capitala –Tulciu), Moghilau (capitala –Moghilau).

Intreaga Transnistrie a fost pusa sub conducerea unui guvernator civil, ce-si avea resedinta laOdessa.

Odessa, isi datoreaza intemeierea si dezvoltarea, in principal emigrantului francez,Richelieu, si tarinei Ecaterina a II-a, a Rusiei, ce dorea dezvoltarea zonei. Acest emigrant francez, a contribuit in mare masura la intemeierea si ridicarea orasului, in anul 1793. Ecaterina a II-a, tarina Rusiei, l-a ajutat si sprijinit puternic in ridicarea orasului, care cu timpul, a devenit cel mai insemnat port la Marea Neagra.

La construirea Odessei, romanii, care erau autohtoni, au jucat un rol important. Arhitectul Manole a fost cel dupa ale carui planuri s-a cladit orasul. Iar portarul Gaius a fost cel care a transportat, din padurile Moldovei, materialul lemons pentru constructii.

Un numar insemnat de parcele de pamant a fost distribuit boierilor si negustorilor romani, astefel ca odata cu trecerea timpului, populatia romaneasca, devine din ce in ce mai numeroasa. Un cercetator strain chiar marturiseste ca moldovenii, in afara de centru Odessei, mai ocupa in oras doua mahalale, dintre care una numita Moldoveanca, era cu mult mai veche decat fondarea orasului!

Interesant este ca Odessaa avut ca ajutor de primar, un descendent din familia Milescu Spatarul (probabil pe la sfarsitul secolului al XVIII –lea), iar un Buzescu a fost cel din urma roman care a predat “Istoria Universala” la Universitatea din Odessa. Tot aici este mentionat si Ilia Ilici Mecinikov –microbiolog, imunolog, anatomist si zoolog, de provenienta rusa dar avand radacini moldovenesti. Pentru mai multe detalii, aici: ro.wikipedia.org/wiki/Ilia_Ilici_Mecinikov.

De altfel, in Odessa, a existat o statuie de marmura ce-l reprezenta pe Richelieu, emigrantul francez, cu bratul intins spre mare si dominand portul, pe care bolsevicii au distrus-o prin explozie, in vederea inlaturarii oricaror marturii “capitaliste, exploatatoare” din oras.

Situatia economica a Transnistriei in 1941, era relativ buna. Desi nu exista industrie grea, provincia dintre Nistru si Bug, fiind lipsita de bogatii miniere, era bogata din punct de vedere al productiei agricole. Avand suprafete intinse cu cernoziom de cea mai buna calitate, Transnistria avea o productie agricola insemnata din punct de vedere cantitativ, dar si calitativ.

Se cultiva in mare parte sfecla de zahar, cu care fusesera aprovizionate si fabricile de zahar din Ucraina; asa-zisa Republica Moldoveneasca, pe timpul cat “a apartinut” de Ucraina, ocupa primul loc in productia de sfecla de zahar.

Alte culturi agricole des intalnite in aceasta provincie erau: floarea-soarelui, inul, canepa, soia, graul, orzul si porumbul. Mare parte dintre plantele industriale, precum inul si canepa, se valorificau in cadrul fabricilor locale. De asemenea, pe acest teritoriu se gaseau peste 46000 de hectare de pomi fructiferi si vita de vie (vitis vinifera).

Sericicultura si pescuitul, constituiau in Transnistria, una din ramurile principale ale economiei. Produsele sericicole moldovenesti ajungeau inclusiv la Moscova, iar laOdessa, pestele era conservat, acolo aflandu-se majoritatea fabricilor de conserve.

Industria se baza in principal numai pe ramura alimentara: mori, fabrici de spirt si conserve, iar laOdessase mai gaseau fabrici de produse chimice si santiere navale.

Infrastructura rutiera si feroviara, se baza pe un numar mic de sosele (acestea, in 1941, erau impracticabile, datorita dezinteresului si a jafului sovietic), iar calea ferata era rara. Reteaua feroviara se compunea in principal, dintr-o axa cu directia N.V-S.E, care strabatea intreaga Transnistrie, paralel cu Nistrul, pana laOdessa, avand de o parte si de alta, ca niste trepte, legaturi cu Basarabia (mai importanta era Tighina-Tiraspol) si cu Ucraina.

Navigatia fluviala se facea pe Nistru si Bug, iar cea maritima prin principalele porturi, Odessasi Oceacov –cele doua porturi de la Marea Neagra.

In incheiere, cuvintele lui Miron Costin, mare logofat al Moldovei, despre hotarele vechii Dacii, sunt, zicem noi, extrem de elocvente, ele neavand nevoie de niciun comentariu: “despre Rasarit este Nistru, apa, la istoricii cei vechi Tiros, iar despre amiaza-zi Marea Neagra si Dunarea; despre Apus Panonia, adeca teara Ungureasca, iar despre amiaza-noapte Moravia si Podolia, in Craiea Leseasca, unde este si vestita cetate Camenita. Sunt o seama de istorici, care dau si Podelia si Campul peste Nistru, pana la apa Buhului, si peste Dunarea Misiile amandoua, carora le zicem acum Dobroge, si o parte de Iliria, se fi fost deDacia”.

  WW