Arhive pe etichete: scandalul politic de la bucuresti

Situatia geopolitica a Romaniei este slaba

Standard

Scandalul din ultimele saptamani, cu suspensarea, nu a facut decat sa ne arate halul de slabiciune in care sistemul nostru de aparare este astazi. Cine mai crede ca batalia PDL-Basescu versus USL este doar o afacere murdara interna, se inseala amarnic!

Poate niciodata, din 1989 incoace, batalia intre blocuri nu a fost atat de vizibila si la lumnia zilei ca ceea pe care o traim noi astazi. Implicarea externa este vizibila daca te uiti unde trebuie. Semnalele sunt clare. Cursul euro/ leu a luat-o zdravan la vale, dar si-a revenit miraculos, odata cu stirea ca referendumul nu va fi validat, mai apoi, cand invalidarea a ramas in coada de peste, atacul asupra leului a revenit si mai puternic.

Moscova pe de alta parte face si ea ce poate pe fata, ca pe la spate da cu multa putere si asta nu ieri de astazi. Daca URSS/Rusia ar putea fi invidiata pentru ceva, acel ceva sunt doua institutii cu totul si cu totul deossebite: politica externa si serviciile secrete, acolo unde rusii sunt adevaratii maestri, mult peste americani.

Problemna este ca serviciile speciale romanesti, foarte bune si temute candva, sunt in acest moment slabite si cel mai probabil lovite si tradate de proprii lor conducatori.

Cand spun aceste lucruri ma uit la situatia economica a tarii, acolo unde se vede daca sistemul de aparare functioneaza sau nu.

Aceasta criza terbile, care nu ete altceva, decat o reasezare a puterii in lume, ne-a prins, ca de obicei, nepregatiti, iar acum, slabi fiind nu putem face mare lucru. La fel ca in 1940!

Cu toii ne intrebam cum este posibil ca economia roamaneasca  sa rateze  oportunitati una dupa alta,  cu un talent care scoate din ecuatia intamplarea, ceasul rau sau incompetenta politicieniilor. Nimeni nu poate fi atat de prost. Incepand cu afacerea Bell Hellicopters, si terminand cu fondurile europene, continuand cu distrugerea sistematica a industriei de aparare si terminand cu afacerea pentru avioane sh. Stim cu totii, iar pe acest blog s-a scris mai mult decat in oricare alt mijloc mass-media, ca oportunitatile de achizitonare a tehnicii de lupta si de repornire a economiei romanesti sunt dupa colt. Sunt atat de aproape, incat trebuie doar sa intinzi mana si sa le apuci, in schimb noi refuzam cu seninatate orice afacere care ne-ar putea pune pe picioare.

Cum altfel se poate explica refuzul de a cumpara avioane de Saab, cu tot cu pachetul de offset, in schimb vom plati sute de milioane de euro pe niste cazaturi olandeze?!

Cum altfel se poate explica tendinta sinucigasa de a zdrobi industria nationala de aparare, si industria nationala in general, in loc sa ne construim singuri TAB-uri si tancuri?! De ce a fost oprit contractul pentru dezvoltarea si cumpararea  a SAUR III/TBT 8X8?!

De ce am refuzat cererea Irakului de a le vinde 400 de transportoare blindate?! De ce nu am semnat contractul, iar in mai putin de doi ani, cu un avans de la Irak, puneam pe picioare SAUR III?! De ce am ratat tot timpul astfel de oportunitati? Coincidetele arata intotdeuna un plan in spate…

Coruptia si incompetenta nu sunt suficiente, mai este si altceva.

Dupa 1989 au aparut destul de multe carti foarte intersante, scrise de  autori romani sau straini, despre activitatea reala de spionaj si contraspoinaj, dincolo de cartile lui Corut sau filmele americane, iar in  aceste carti se putea citi limpede cat de mult conteaza un serviciu de informatii si contrainformatii, pentru viata de zi cu zi a omului de rand. Incepand cu slujbele si terminand cu cursul monedei nationale, investitii straine, exporturi sau importuri, dezvoltare economica, toate sunt strans legate de succesul sau insuccesul serviciilor speciale, in apararea si promovarea interesului national. Serviciile de informatii sunt, daca vreti, un fel de sistem imunitar, un sistem care nu este ramarcat prin nimic, cand totul merge bine si esti sanatos, dar care devin vizibile atunci cand sunt slabite si te umpli de bube.

O tara nu poate functiona, cel putin nu poate functiona normal si nu poate prospera, atat timp cat serviciile sale de informatii si contrainformatii sunt slabite si ineficiente, sau cand aceste servicii, desi isi fac treaba, nu sunt sprijinite de factorii politici.

Ori la noi avem un fost ministru, din gasca lui Voiculescu, acuzat si dovedit sub acuzatia de inalta tradare!

Slabiciunea economica si sociala  a Romaniei, poate fi explicata numai prin slabiciunea serviciilor sale secrete, care nu sunt capabile astazi, sau nu sunt lasate, sa protejeze de agenti patogeni organismul care se numeste Romania. Iar treaba contaspionajului nu este numai vanarea si blocarea influentei agentiilor straini sau locali, ci la fel de important, este apararea Tarii de factorul intern, de coducatorii corupti sau cu totul incompetenti, prin scoaterea lor din sistem. Evident serviciile noastre nu pot face totul, nu pot ermetiza organismul pe care il apara, dar ele pot reduce raul, la un nivel de suportabilitate, care sa nu provoace boli cronice. Adica la fel ca sistemul imunitar al unui om, care nu ucide 100% bacteriile inamice, dar una peste alta mentine corpul sanatos si puternic, desi cateodata mai facem cate o raceala, sau o gripa.

Din pacate Romania este astazi departe de o evolutie normala. Nimeni nu poate explica atatea esecuri, atata prostie si atat deziluzii, doar prin contributia idoatei noastre clase politice. In mod sigur mai este si altceva, o infectie generalizata, o septicemie, pe care Serviciile Secrete romanesti, cat o mai fi ramas din ele, nu o pot starpi, nu o pot tine sub control, asta daca nu cumva raul vine chiar de sus de tot.

Actuala situatie politica este echivalentul uraganului Katrina, pentru economia Romaniei si pentru toti romanii. Cresterea euro va arunca in strada sute si poate mii de familii de oameni seriosi, care au casele luate in rate, va lasa fara slujbe sute de mii de romani, romani din categoria oamenilor muncitori, nu a lichelelor care se duc incolonati la vot, cu cate o galeata si 50 de lei in mana.

Micile firme, IMM-urile, se prabusesc, cu sutele pe zi, distruse de climatul economic incert, sufocate de imposibilitatea finantarii, de istabilitatea leului. Marile companii pleaca sau au planuri de evacuare de urgenta din Romania, iar bancile mama, a sucursalelor din Romania, pentru prima oara in istoria post-decembrista, isi retrag banii de la noi. Anul acesta a fost primul in care iesirile de valuta pe sistemul bancar au depasit net intrarile.

Nu stiu inca daca este doar ceva trecator, sau exista deja un plan de restrangere sau retragere chiar a bancilor occidentale din Romania. Deja Banca Centrala a Austriei a dat ordine cu privire la blocarea cresterii expunerii bancilor austriece pe piata din Romania, adica a interzis ca Erste si Raiffaisen sa mai pompeze valuta in filialele lor romanesti.

Sa fie Romania o corabie de pe care sobolanii au inceput sa fuga deja?! Deocamdata nu stiu dar daca situatia politica va continua in acelasi repertoriu, dar, indiferent de decizia CCR, toboganul spre sfarsitul lumii isi casca tot mai zambitor haul spre noi.

Pentru ca haosul sa erupa, este nevoie doar de cateva saptamani! Astfel daca FMI si UE decid sa intrerupa acordul de imprumut, atunci dobanzile pe care Romania le va plati la imprumuturi vor sari la cer, poate peste 10-11%, ori la aceste rate de dobanda se intrea rapid in incapacitate de plata. Problema noastra este ca noi nu suntem in zona euro, asadar nimeni nu va venii sa ne ajute. Noi putem sa ne ducem dracului fara sa deranjam pe nimeni prea mult.

Iar odata cu imposibilitatea de a se imprumuta, Apocalipsa economica, iar mai apoi cea sociala, ne va bate la usa, la urmatoarea data de pensie, adica undeva pe la jumatatea lunii urmatoare, cand Guvernul nu va mai plati pensiile si slariile bugetarilor, contractele cu firmele private, iar apoi toata economia intra in blocaj financiar total.

Timp necesar?! Fix o luna, sau mai au sansa sa dea drumul la tiparnita BNR si sa avem o frumoasa hiperinflatie de 100-200% pe an, care in linii mari tot acelasi  drac este.

Si peste toatea astea si Dumnezeu s-a saturat de noi si trimis urgia secetei peste pamanturile noastre…O meritam, ca prea suntem imbecili.

De cateva saptamani ma uit cu groaza la nebunia creata pe scena politica si urmaresc caderea economica a Tarii zi de zi. Bursa s-a dus deja dracului si numai conteaza de mult, rata investitilor s-a prabusit si nu ma refer la investitile straine, cursul leu/euro este cum este, iar scandalul devine si mai aprig. Acest lucru mi-a indicat de mult ca nu Basescu si Ponta se bat pe Romania, ci Rusia si Occidentul, iar din pacate se pare ca noi vom pierde.

Slabiciunea institutionala, a servicilor secrete sau chiar a Armatei, isi arata acum  coltii. Romania a fost slabita, iar acum este in postura unei mame slabe si nemancate de multe zile, incapabila sa-si apere copilul, incapabila sa-l alapteze. Am vazut o astfel de imagine in Coasta de Fildes…de mult. O femeie de maximum 20 de ani, cu tatele pur si simplu numai piele, si cu un copilas, slab de i se vedeau coastele, care incerca sa suga…amarata aia cersea ceva de mancare…A doua zi…aceeasi femeie, acelasi copilas, numai ca intre timp copilul murise de foame, la pieptul mamei lui….In secolul XX, la doi pasi de Europa, in vazul marilor companii care aveau afaceri pe acolo. Pur si simplu nimanui nu-i pasa de tragedia unei femeie moarte de foame si a copilasului ei…Credeti ca Europei sau Rusiei, le vor pasa de copii nostri?!

Cam asa vad eu Romania astazi: sfasiata, muscata din toate partile, singura si inconjurata de caini turbati, iar cei care ar trebui sa o apere, ca doar este MAMA noastra, fizic ne-am nascut din pamantul ei, asadar cei care ar trebui s-o apere, sau sa moare incercand, o lovesc cu sete pe la spate si se bucura ca nebunii cand isi vad mama in genunchi si plina de sange!

Ca Hristos   pe cruce…asa este Romania astazi. Batjocorita de proprii ei copii, umilita si lovita in fata, scuipata si facuta tara tiganilor…Romania care a fost aici inaintea tuturor veneticilor care-si spun acum occidentul civilizat. Dar nu este vina lor. Nimeni nu-ti poate face rau, dacat tu insuti…

Si troienii si-au demolat singuri zidurile cetatii, abia apoi au fost stersi din istorie de greci…

Iar politicenii nostri se bat pe sufeltul abia palpaind in trupul Tarii. Dumnezeu sa-i trimita in iad pe toti, pentru ca noi suntem deja, dar inca nu constietizam. Mai avem o usoara inertie…

 

De citit si

Ce au in comun geologia si geopolitica

 

 GeorgeGMT

Obsesia voastră să fie numărul de angajaţi, nu numărul de oameni care vin la vot

Standard

Obsesia zilei de ieri şi a ultimelor săptămâni a fost câţi români merg la vot. Este bine, democraţia este necesară. Dar mai bine era dacă aceeaşi intensitate a obsesiei o aveau administratorii acestei ţări – fie ei de opt ani sau doar de două luni în funcţie – pentru numărul de salariaţi din România.

Ziarul Financiar a cerut de la Registrul Comerţului topul primilor angajatori din fiecare judeţ, iar situaţia este dramatică.

Brăila – cel mai mare angajator este şantierul naval STX, cu 1.815 angajaţi. Pe locul cinci, Cerealcom, 142 de angajaţi. În total primii cinci angajatori au sub 3.000 de salariaţi.

Sălaj – cel mai mare angajator este Silcotub, cu 1.348 de oameni, pe locul cinci Energobit Prod, 155 de salariaţi. Total top 5, la fel, sub 3.000.

Buzău – Ductil Steel pe primul loc, cu 1.507 angajaţi, Aromet pe locul cinci, cu 187. Total primii cinci, sub 3.000.

Sălaj are peste 250.000 de locuitori, iar Brăila şi Buzău sunt judeţe cu o populaţie de peste 400.000 de oameni. În aceste judeţe, doar unul din zece locuitori are o slujbă sau chiar mai puţin. La nivelul ţării, pentru că în Bucureşti şi alte judeţe precum Cluj, Timiş sau Constanţa rata angajărilor este mai bună, 20% din populaţie este salariată. Adică 4,3 milioane de salariaţi la 21 de milioane de locuitori.

În Ungaria, Cehia sau Polonia însă, jumătate din populaţie este salariată. Veniţi la vot, au spus unii. Nu veniţi la vot, au spus alţii. Dar de ce nu aţi spus: veniţi la servici, iată noi am atras zece investitori care au creat 10.000 de slujbe.

Lipsa de orizont a tinerilor din micile oraşe de provincie care nu văd altă soluţie decât plecarea în străinătate este certificată astfel de statistici.

Când în judeţe cu 4-500.000 de locuitori al cincilea angajator abia are 100 de salariaţi, ce capacitate de absorbţie a tinerelor generaţii care apar anual pe piaţa forţei de muncă să existe?

Şi pe primele locuri cine sunt? În fiecare din cele trei judeţe, luate la întâmplare, este vorba de întreprinderi create înainte de ’89, preluate între timp de străini. Totuşi, au trecut 23 de ani de la Revoluţie. Ce vine din urmă, ce a apărut nou sau măcar ce a fost pus în loc?

Energo Bit Prod din Sălaj şi Aromet din Buzău, aflate pe locul cinci, sunt companii cu capital local, apărute după Revoluţie. Dar diferenţa faţă de marile firme este vizibilă. Nu au forţă să angajeze mii de oameni.

Energo Bit este creată de foşti ingineri de la Electrica care au început cu vânzarea de contoare electrice şi acum au ajuns să producă transformatoare şi să aibă afaceri de 166 milioane de euro. Aromet produce stingătoare de incendiu şi face parte dintr-un grup dezvoltat după 1989 de un fost inginer metalurgist care a început afacerile cu confecţionarea de căruţe. A fost vreodată un prim-ministru al acestei ţări să-i întrebe pe foştii ingineri de la Electrica sau pe fostul inginer metalurgist care vindea în anii ’90 căruţe în Buzău, iar acum fabrică stingătoare de incendiu şi instalaţii de irigat ce au nevoie ca să se dezvolte?

Au trecut pe la ei prin fabrică sau măcar au auzit de ei Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur isărescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu sau Victor Ponta?

Nu, nu au trecut. Acum ei pleacă din Bucureşti doar ca să taie panglici la autostrăzi pe jumătate terminate pentru care au plătit câte 10-15 milioane de euro pe kilometru, iar soldul datoriei publice creşte lună de lună.

Parcă ar fi un văl pe care şi l-au tras pe faţă premierii şi miniştrii economiei acestei ţări. Dacă îi întrebi cine sunt cei mai mare angajatori din România, cine a creat cele mai multe locuri de muncă în 2012 sau cine a desfiinţat, nu au idee.

Cineva le-a spus că nu e treaba lor, ci e treaba investitorilor, de parcă aceştia ar ateriza din cer.

Dar măcar de s-ar uita cum lucrează alţii şi ce obsesie este pentru liderii unei ţări crearea şi menţinerea locurilor de muncă.

În Franţa, noul guvern, care a creat un post de „ministru al redresării producţiei”, i-a chemat recent pe operatorii telecom pentru a discuta găsirea unui „model de afaceri care să creeze mai multe locuri de muncă şi investiţii”, după cum scrie ziarul francez Les Echos. Care este problema? Pe piaţă a apărut un nou operator cu tarife mult mai mici care i-a determinat pe jucătorii mari să taie din joburile din call-centere sau să le mute din Franţa.

Ce spune Frederik Reinfeldt, premierul Suediei? „Ca să ţii economia pe plus, trebuie să ai grijă de joburi – să le creezi, să le menţii. Şi nu poţi face asta din Stockholm”, este citat Reinfeldt într-un articol din Wall Street Journal care încearcă să explice „miracolul” menţinerii creşterii economice din Suedia (plus 4,5% în 2011) când Occidentul este pe minus.

Reinfeldt merge cel puţin o dată pe săptămână la o companie din ţară să afle ce are nevoie ca să se dezvolte şi să creeeze locuri de muncă. În total, 180 de călătorii la întreprinderi din toate colţurile ţării de când este premier.

„Vizite de lucru”, veţi spune? Vrei să ne întorci în timp? Cu asta dezvolţi o ţară? Dar cu ce, dacă nu cunoscând viaţa oamenilor, a întreprinderilor şi colectivităţilor locale, pentru ca întors la centru să pui la un loc resursele ţării pentru a le sprijini dezvoltarea celor care pot duce România mai departe. Fiţi obsedaţi de crearea de locuri de muncă, demonstraţi că vă pasă şi cea mai mare companie cu capital străin, şi de micile firme cu capital local care ar trebui să împânzească oraşele. Şi atunci veţi avea şi votanţi.

 

Articol Ziarul Financiar