Arhive pe etichete: elicoptere de atac

Articolul de seara-Un Mi-28N s-a prabusit

Standard

Din fericire, si aceasta este vestea buna, echipajul, compus din doi membri, a scapat fara rani grave. Motivele prabusirii nu se cunosc inca, declaratiile oficialiilor rusi vorbind despre o aterizare dificila, care a urmat unui zbor de antrenament. Acesta este cel de-al treilea accident in care un Mi-28N este implicat.

Accidentul s-a petrecut la baza  Mozdok,  in Ossetia de Nord, iar elicopterul apartinea Armatei.

Nu as fi scris despre un simplu accident, daca Mi-28N nu ar fi dragostea dintai, in materie de elicoptere de atac, pentru domnia mea. Si ca sa inchid definitiv gura celor care sustin K-52 Alligator, citez din surse rusesti, care denumesc Night Hunter-ul ca fiind Mi-28N Night Hunter: The main attack helicopter of the Russian Air Force!

Asadar Ka-52 tre sa-si caute de lucru. Mi-28N este liderul! Mi-28N este considerat de rusi ca fiind omologul lui AH-64 Apache, nu uratul ala de Alligator!

 

Sursa: Ria Novosti

GeorgeGMT

Turcia se pregateste sa vanda elicoptere de atac T-129 in Arabia Saudita

Standard

Sauditii au facut o cerere de informare catre Turcia privind o posibila cumparare de catre sauditi de elicoptere de atac T-129. Bineinteles ca turcii ar fi incantati sa vand la export acest elicopter, care a avut primul sau zbor in urma cu o luna si conform unor surse turcesti, cele doua parti s-ar afla in negocieri.

T-129

T-129 este varianta turceasca a A-129, Mangusta si se pare ca nu doar sauditii sunt interesati de el, ci si  Malaysia, Iordania si  Pakistan, scrie cotidianul turc Sabah.

Iar acum imi aduc aminte de AH-1 Dracula, care trebuia facut la Brasov. In aceea perioada se auzea ca si Turcia ar fi fost foarte interesata sa cumpere elicopterul produs in Romania. Bineinteles ca nu putem sti daca acest zvon era adevarat, dar uitandu-ma la piata potentiala pe care turcii o au in fata, ma gandesc ca si noi am fi putut vinde cateva Dracula. Dar ca sa vinzi ceva, mai intai trebuie sa-l si produci.

 

Astazi cred ca afacerea cu Bell, pentru elicoptere de atac, este ceea mai mare ratare a industriei romanesti de aparare! 1.5 miliarde de dolari pentru 96 de elicoptere noi si foarte performante, basca piata de export care s-ar fi deschis probabil pentru noi.

Nemaivorbind aici ca AH-1 este mult peste A-129, iar potentialul de dezvoltare ulterioara, plus integrarea industriei romanesti in proiect, ar fi adus beneficii enorme. Doar ca un exemplu, motoarele pentru Dracula urmau sa fie facute la Turbomecanica. Stiti voi ce a mai ramas astazi din Turbomecanica?!

Revenind la elicopterul in sine…imi lasa gura apa! Dintre toate elicopterele de atac de pe piata, favoritul meu este A-129 Mangusta. Motivul?! Este un elicopter de atac usor, ieftin, mult mai ieftin decat Tiger, Apache sau  AH-1 Z, foarte usor si ieftin de tinut operational, versatil.

Este un elicopter foarte decent pentru o tara medie, fara pretentii de mare putere, dar care poate fi folosit intr-un numar mult mai mare decat cele mai cu nume. Ca nivel de pret este mai ieftin cu ceva mai mult de jumatate fata de capul de serie, al elicopterelor de atac, faimosul Apache american.

Dar mie mi se pare foarte potrivit pentru Romania si ma repet: ieftin, versatil, nu foarte scump la ora de zbor, adica exact ce ne-ar trebui noua acum pentru a inlocui treptat Puma Socat.

Sursa: asian-defence

 

GeorgeGMT

Flota de elicoptere militare a Romaniei

Standard

IAR 330 Puma Socat, nr.38

Tot romanu’ stie ca MiG-21 LanceR este la sfarsit de cariera, cu totii stim, inclusiv cei care nu au nici o pasiune deosebita pentru tehnica militara sau Armata, ca “batranul ” si foarte respectabilul LanceR, face ultimele zboruri, dintr-o cariera cu totul memorabilia.

Asta stim cu totii, am dezbatut, am oferit solutii, insa problema este mult mai profunda si mai dezastruoasa!

Nu numai MiG-21 LanceR mai are putin de trait, ci si alte elemente cheie ale sistemului militar romanesc, sunt aproape de nefiinta. Datorita obtuzitatii si nepasarii celor care ne-au condus pana acum, vom ajunge in situatia cu totul de negandit pentru orice natiune civilizata si cu respect de sine, ca principalele ramuri ale Sistemului National de Aparare, ramura militara, sa se prabuseasca brusc, toate odata si lasand Armata Romana descoperita, in acelasi timp, pe mai multe segmente.

Puma M, nr. 40

Puma L, MEDEVAC, nr.49

Nu vreau sa reiau aici discutile despre flota, sau autotunuri, despre rachetele antiaeriene S-75 care se apropie si ele de ultima suflare, impreuna cu SA-6 KUB, sau SA-8 OSA, de deja vajnicul si neoperationalul HAWK, etc, etc.

Nu! Acum vom arunca o privire asupra unei ramuri foart rar discutata in media, dar care este cu nimic mai importanta, in angrenajul defensiv si tactic al Armatei Romane – elicopterele militare!

Asadar Romania dispune de doua tipuri de elicoptere: IAR-316B Alouette, elicopter usor folosit astazi doar ca aeronava scoala, si IAR-330 Puma, in variantele L (clasic, de transport), MEDEVAC (SAR), M (modernizat) si, bineinteles, Puma SOCAT (de lupta antiblindaj), mandria noastra, cel mai performant elicopter romanesc. Pe varianta SOCAT s-a dezvoltat si Puma Naval, tot un Puma SOCAT, dar ceva mai modern si, evident, adaptat operarii de pe nave de lupta.

Dar cum stam in cazul flotilei de elicoptere? Se zboara, cate mai sunt operationale, si mai ales cat timp vom mai avea elicoptere?!

Aceste intrebari isi vor gasi unele raspunsuri in randurile de mai jos. Raspunsurile, asa cum am reusit sa facem rost de ele, nu sunt poate 100% complete si corecte, dar cam atat se poate afla astazi.

Astfel, repartizarea elicopterelor IAR-330 Puma in tara ar fi urmatoarea:

Escadrila 712 Elicoptere – Giarmata

Escadrila 713 Elicoptere SOCAT – Campia Turzii

Escadrila 862 Elelicoptere – MK

Escadrila 903 Elicoptere – Otopeni

Escadrila 904 Elicoptere SOCAT – Otopeni

Escadrila 952 Elicoptere SOCAT – Bacau

 Puma L, nr. 57

In ultima vreme au fost multe miscari de trupe, asa ca nu mai avem prea multe informatii pertinente, s-ar putea sa fi aparut ceva schimbari. Din cate stim acum, cele 7 SOCAT-uri de pe Otopeni sunt trase pe dreapta, nefunctionale, iar pe Campia Turzii si Bacau sunt cate 8 aparate.

In mod normal se stiau de 60 Pume active:

25 Pume aduse la standardul SOCAT (active 16), doua prabusite.
16 Pume aduse la standardul M
16 Pume L (varianta clasica)
Pume MEDEVAC SAR
Pume N – Grupul de Elicoptere al Fortelor Navale – aerodromul Tuzla
Pume operate de catre SRI (SA-330) – Otopeni

In cazul elicopterului IAR-316B Alouette, mai exista o escadrila pe Boboc (de scoala, formare si antrenament), dotata cu 5 aparate, cu numerele de inmatriculare 54, 57, 70, 118, 122 (113 este cel cazut zilele trecute langa Buzau).

Punctual:

1. – 5 IAR-316B operationale; 54, 57 si 70 au peste 30 ani vechime, celelalte au doar 25; sunt foarte bune ca elicoptere de antrenament, pentru ca sunt relativ simple, usoare si manevrabile, dar foarte vulnerabile la factorii meteo.

2. – 16 SOCAT active, 8 pe Bacau si 8 pe Campia Turzii; vechime intre 35 ani (SOCAT 06) si aprox. 23 ani (SOCAT 102), deci mult, spre foarte mult.

3. – Nici Puma si nici Alouette nu au degivrare pe pale, deci nu pot zbura in conditii de givraj mediu (puternic nici nu se pune problema…) – Puma clasic este un elicopter potrivit misiunilor executate ziua si noaptea in conditii meteo normale.

4. – 16 Puma L, dislocate pe Otopeni, MK, Giarmata si Bacau; vechime intre 35 ani (07) si aprox. 23 ani (103), deci mult…

5. – de zburat, se zboara ceva, dar de tras, nu de prea multe ori pe an – tragerile sunt mai mult cu tunul de bord si PRND, Spike mai putin, ca-s scumpe…

Intrebarile, ale caror raspunsuri le-ati citit mai sus, mi-au venit in minte, cand la BSDA 2012, am avut privilegiul sa stau la masa, dupa expozitie, cu cativa impatimiti in ale aviatiei militare si nu numai. Baietii doxa de carte si informatii pe acest domeniu, o adevarata desfatare sa-i asculti, insa fiecare cu ce-l doare!

SA-330, apartinand SRI, nr. 109

Asa ca am profitat de aceste cunostinte ale colegilor mei si am inceput sa-i intreb. Raspunsurile sunt, ca si in cazul aviatiei de vanatoare, dureroase. Se zboara putin, lipsa de kerosen, aeronavele sunt destul de vechi, unele fiind la limita resursei. Dar nu asta m-a socat, asta desi nu stiam, banuiam macar, socul a venit atunci cand s-a facut comparatie cu elicopterele care apartin Ministerului de Interne!

IAR 316, nr.122

Fratilor am ramas cu gura cascata! Nu numai ca baietii de la MI zboara, dar zboara de tocesc mansele aparatelor, cateodata sar de 300-350 de ore pe an, la limita suportabilitati personalului navigant, au elicoptere moderne, iar in cazul MI-8/17, s-au gasit resurse financiare pentru a fi trimise la revizie, in Ucraina, unde au facut un RK, li s-a prelungit resursa, etc.

Si asta in urma cu 2-3 ani, si este valabila, daca nu ma insel pentru toata flota de MI-8/17. Ori, ceea ce au facut cei de la MI este demn de toata lauda! Asa se face, iar faptul ca pilotii lor zboara mult peste norma, iarasi bravo lor, bine ca fac rost de bani, intrebarea este: ar trebui sa unim Ministerul Apararii cu cel de Interne?! Nu de alta, dar poate asa vom avea si Puma SOCAT revitalizata, vor avea si pilotii militari ore de zbor, trageri de lupta, etc.

Sigur aici imi veti spune ca MI participa si la actiuni de cautare-salvare, interventii la calamitati, bla, bla, bla. Da MApN-ul ce are?! Raie capreasca pe elicoptere?! De ce nu se baga si ei la asa ceva, de ce elicopterele MEDEVAC nu intra si ele, pe timp de pace, in circuitul ISU, ca pana acum nu am vazut prea multe elicoptere MEDEVAC sa transporte ranitii de la accidente!?

Puma M, nr.77, in hangarul de pe Otopeni

Din pacate, ca si in cazul altor ramuri ale Apararii, nici la elicoptere nu mai avem viata lunga! Inca avem destule, avem personal, mai avem o fabrica, insa este foarte clar ca in mai putin de 5-6 ani aparatele cu aripa rotativa ale MApN vor incepe usor, usor, sa ia drumul fierului vechi. Ce vine din urma, avem noi, gandit macar, daca nu pus in aplicare, ceva in loc?! Chiar este imposibil sa cumparam cate 1-2 elicoptere pe an?! Bineinteles ca nu este imposibil, timp inca mai avem, dar daca ar fi sa fac un pariu, as spune ca si in cazul flotei de elicoptere ne va astepta aceeasi soarta ca in cazul aviatiei de vanatoare: vor trage de ele pana in ultima clipa, iar atunci nu va mai trebui sa cheltuim banii pe doua elicoptere pe an, ci va trebui sa punem jos, imediat, sume colosale, pentru achizitia in bloc a multor aparate.

Si iarasi va incepe aceeasi discutie tampa si imbecila: da’ cate ne trebuie, da’ ce sa facem noi cu ele, ca suntem in NATO, da’ oare chiar ne trebuie elicoptere de transport militar si de atac, dar, dar, dar…si tot aceeasi specie de imbecili vor da raspunsurile: Nu, dom’ne, nu ne trebuie!

Aceeasi specie care  monopolizeaza astazi discutile despre multirol! Nu-i stiti?! Oooo, ba ii stiti foarte bine! Sunt “atotcunoscatorii” si “analistii”, care fac turul tembeliziunilor de stiri si-si dau cu parera despre toate alea, de la acceleratorul de particule din Elvetia, la avioane de vanatoare si geopolitica, la economie si cresterea natalitatii!

Sigur ii stiti, sunt aceeasi specie cu Monica Tatoiu, marele nostru geostrateg si analista de renume international, academician doctor inginer, pe mai multe specializari, incluzand aici fizica teoretica si caracteristicile stealth ale MiG-ului 21 LanceR, care isi da cu parerea despre absolut orice o intrebi. Din pacate, in vocabularul acestor oameni, cuvantul “nu stiu”, ori nu exista, ori sunt prea fitosi/snobi sa-l foloseasca!

Va trebui sa avem multa bafta sa scapam cu ceva avioane de vanatoare, pana la urma,  si o mana de elicoptere! Bafta am spus?! Nu bafta bre, ci noroc d’ala chioru’, din aceeasi colectie cu miracolul despartirii apelor Marii Rosii de catre Moise, cu tancurile Faraonului pe urmele sale.

Asadar, daca nu sunteti credinciosi… ar cam fi timpul sa devenit si va rugati!

Ne trebuie un miracol!

PS: Poate ar trebui sa punem si noi pe picioare o secta! Martorii din Urma ai Armatei Romane! Si sa propovaduim Apocalipsa ce va sa vina, numai ca noi, ca oameni seriosi si cu ceva carte, am spune adevarul!

Daca Armata Romana dispare, sau va deveni doar o forta de politie, numita/poreclita pompos armata, ei bine atunci, la un moment dat, cineva destept, cineva cu o armata adevarata, ne va intreba de sanatate!

Iar atunci va veni… Apocalipsa pentru neamul romanesc, incapabil sa-si apere pamantul si viitorul propriilor copii!

GeorgeGMT (cu ajutorul extrem de important al echipei www.aripi-argintii.ro)

Cititi si: “IAR S.A. Brasov – o situatie fara iesire?”

AH-1 Cobra made in Iran

Standard

Continuand “traditia” de a pune sublerul pe tehnica americana din anii ”70, adica de a face reverse  engineering pe fieratanile americane vandute Sahului, iranienii anunta cu mandrie nedisimulata ca prima copie a AH-1 Cobra made in Iran este gata sa fie dezvelita.

Acest nou succes al industriei iraniene, cu sau fara ghilimele, seaman izbitor cu Saeqeh fighter jet — adica Northrop F-5, un alt produs…sublarit de persii.

Cobra persana va fi armata cu “different types of home-made caliber guns, rockets and missiles,”  declara un reprezentatnt al FARS. Mai mult decat atat reprezentatu’ FARS, clar ca nu-si luase pastilele, delireaza in continuare si zice ca armele local made by the…ei insisi J vor face ca AH-1 varianta locala sa fie: “preferable to Apache Choppers (sic).”  Zguduitor!!! Ma si mir cum de americanii nu au luat-o deja la fuga, dar cel mai probabil nu o pot face din cauza ca sunt zguduiti de ras!

Iata mai jos declaratia de presa oficiala a iranienilor:

TEHRAN (FNA)- The Iranian Army plans to unveil and put into operation Iran’s first home-made Cobra chopper in special wargames of the Army’s Airborne unit in the near future, a senior commander announced on Wednesday.

Speaking to FNA, Lieutenant Commander of the Army’s Ground Force Brigadier General Kioumars Heidari said that the unit would unveil the national military chopper in the special airborne exercises to be held in the near future.

As regards the capabilities of the national chopper, the commander stated, “The chopper is an advanced generation of Model 209, or Cobra, choppers which is also equipped with different types of home-made caliber guns, rockets and missiles.”

“All the phases of designing and manufacturing of the chopper have been done inside the country and the helicopter enjoys some capabilities which make it preferable to Apache Choppers,” Heidari said.

The commander further announced that different types of anti-chopper and anti-armor weapons will be tested in the wargames.

Iran has taken wide strides in designing and manufacturing different types of light, semi-heavy and heavy weapons, military tools and equipment. Tehran launched an arms development program during the 1980–88 Iraqi imposed war on Iran to compensate for a US weapons embargo. Since 1992, Iran has produced its own tanks, armored personnel carriers, missiles and fighter planes.

Yet, Iranian officials have always stressed that the country’s military and arms programs serve defensive purposes and should not be perceived as a threat to any other country.

 

 „Cobre” persane

 

Sursa: defensetech.org

 

Bulgaria isi modernizeaza elicopterele cu Rusia

Standard

Cele doua tari au semnat un acord prin care elicopterele bulgaresti, de tip Mi-17(Mi-8) si Mi-24, sa fie modernizate in Bulgaria cu ajutorul rusiilor.

This agreement provides an opportunity to improve knowledge and skills of our specialists in repairs and modernization of aviation equipment. It will enable us to preserve the potential of our maintenance facilities and keep jobs for our technical personnel,” spune adjunctul ministrului apararii de la Sofia, Valentin Radev.

MI-17 bulgaresc. FOTO: Wiki

In acest moment armata bulgara are 4 elicoptere Mi-17 operationale si alte cateva, care necesita reparatii, puse la pastrare si se are in vedere modernizarea unui numar de 6 astfel de aparate si a unui numar necunoscut inca de Mi-24V.

MI-24V pe vremea cand inca mai zburau. FOTO: Wiki

In acest moment toate aeronavele Mi-24 sunt consemnate la sol, conform cu Wikipedia.

Sa fie acest contract un preambul pentru o viitoare cooperare in vederea modernizarii aeronavelor MIG-29?! Ca tot se plangea Bulgaria ca nu are bani de avioane noi…

 

sursa: Ria Novosti

 

IAR S.A. Brasov – o situatie fara iesire?

Standard

Am incercat sa aflu un raspuns despre ceea ce se intampla cu IAR S.A. Brasov in ultimul timp, deoarece in presa ultimilor ani nu mai “transpira” nimic despre aceasta firma de renume.

Din cate am inteles din presa romaneasca si din ceea ce am reusit sa gasesc pe internet, fostul IAR Brasov a fost impartit astfel:

  1. joint venture IAR-Eurocopter (49-51%) rezultand EC ROMANIA (EUROCOPTER ROMANIA SA), aparent cu 126 angajati:
    http://www.eurocopter.com/site/en/ref/Eurocopter-Romania_370.html
    http://www.eurocopterromania.ro/
  2. S.C. IAR SA Brasov – inca activa in 2011: 72% stat, 28% privat, 858 angajati, hale pe 90.000 m2 si pista aeroport. Repara sau fac upgrade la: IAR SOCAT, IAR 330H si L si am vazut ca au disponibile motoarele MAkila 1A1, de 1742CP
    http://www.iar.ro/index.html
    Au produs si avionul usor IAR46S pt. piata SUA. Pe site-ul lor, raportul trimestrial pe 2011, comparativ cu 2010, nu e de bun augur: http://www.iar.ro/cnvm2011/Raport_trimestrial_3_2011.pdf

Avand in vedere experienta pe acelasi tip de elicoptere, este foarte posibil ca in urmatorii ani, IAR-Eurocopter sa canibalizeze ceea ce a ramas din S.C. IAR SA Brasov, in cazul in care statul roman nu intervine pentru a crea un specific diferit de produse, pe o piata diferita pentru IAR S.A..

Pentru SC IAR S.A., speranta de supravietuire consta fie intr-o colaborare cu Eurocopter, comenzile primite fiind impartite pe activitati distincte intre cele 2 entitati, fie intr-o licenta sau o colaborare pe un alt tip de produs, ce nu exista in portofoliul Eurocopter.

Continua sa existe necesitatea inzestrarii aviatiei romane cu peste 80-120 de elicoptere de atac, precum si posibilitatea de producere a unor elicoptere civile utilitare sau de transport/medivac pentru piata regionala. In contextul acestei necesitati, o posibila strategie ar putea include punctele de mai jos.

Principalele directii sunt fie continuarea traditiei Puma/Alouette 3 fie dezvoltarea/participarea la un noua familie de elicoptere, din care sa poata fi diversificate apoi atat variante militare cat si civile. Aici variantele pot fi numeroase, depinzand de capacitatea de a privatiza sau re-tehnologiza uzina IAR S.A. Ghimbav. Acesta poate fi si un program pe termen mai lung, ce ar putea intra in productie dupa oprirea programelor bazate pe Super Puma.

Pentru ambele cazuri, folosind un procentaj ridicat de componente comune (probabil undeva la 70% ), la SC IAR S.A. Ghimbav s-ar putea produce:

  1. Elicopter civil utilitar monomotor de mici dimensiuni, un continuator al traditiei Alouette/Gazelle, ce poate fi adaptat si intr-o versiune de recunoastere si atac usor, similar cu Gazelle.
  2. Un elicopter succesor al IAR 330 Pumavarianta civila de transport, medivac. Aici variantele pot fi multiple, depinzand de parteneriat, si voi incerca sa intru in detaliu la sfarsitul enumerarii.
  3. Un succesor al IAR330 Socat – varianta militara/“de asalt”, bazat pe experienta Socat, insa pornind de la noua platforma si sisteme noi de arme, cu posturile de lupta si pilotaj modificate si protejate noilor cerinte si cu rampa de incarcare spate, ce ar facilita mult accesul in zona cargo (vezi MI-17, dar si KAH Surion). Ar rezulta o aeronava asemanatoare lui MI-24, insa cu un salt de tehnologie de 40 de ani. Alte elemente candidate spre inglobare: blindaj suplimentar (probabil modificarea formei cabinei la varianta militara pentru o mai buna protectie), re-motorizare, elice din materiale compozite, elice anticuplu fenestron sau sistem NOTAR (No Tail Rotor), capacitate si dimensiuni eventual marite cu 20% eventual adaugarea unor aripioare portante pt. reducerea consumului, cu piloni suplimentari de acrosaj, electronica si contramasuri modernizate. De asemenea, variantele sunt multiple, depinzand de parteneriate si de versiunea aleasa la punctul anterior (2).
  4. Un proiect de elicopter de atac, cu capacitati antitanc, de lupta aeriana si de recunoastere si cu profil radar redus, elicopter care sa preia foloseasca o platforma comuna cu aeronavele de la punctele anterioare. Exemplu: programul elicopterului de atac Rooivalk, din Africa de Sud, construit pe platforma Puma. Un elicopter de atac similar cu Rooivalk, in colaborare cu Denel, bazat pe platforma Super-Puma, cu un mix de tehnologie americano-israelian, care ar putea fi superior proiectului AH-1Dracula si cu costuri mai reduse fata de acesta! O alternative, este prefectarea programului lui AH-1Dracula, actualizat la nivelul variantei AH-1Z. Dar si aici voi incerca sa detaliez in continuarea materialului.

Toate cele 4 programe de mai sus se pot obtine prin licente si cooperare tehnica cu firme din UE (Eurocopter), SUA (Lockheed si Bell Helicopters), Africa de Sud (Denel), Coreea de Sud (KAI) sau Israel.

Astfel, daca ar exista vointa si la nivel politic si economic, conform cu punctele expuse mai sus, IAR SA ar avea, cu sprijin guvernamental, optiunile:

  • Un joint venture cu Denel, cu care a colaborat in trecut la programul Oryx,  pentru Rooivalk (program in impas si care asteapta un partener pentru relansare) si Super-Puma/Oryx.

Bell Helicopters  – pe platforma Puma

Atlas Oryx – Puma sud-africana

  • Reluarea  negocierii cu Bell Helicopters pentru proiectul AH-1 Dracula, produs evident modernizat la nivelul AH-1Z si tinand cont de situatia economica din Romania si regiune.  Colaborarea cu Bell ar da acces si la tehnologia pentru elicoptere de transport, cum este UH1-Y Venom, Bell 412 sau Bell 214ST.

AH-1Z – ultimul si cel mai capabil membru al familiei AH-1 Cobra

  • Tot pentru mentinerea si dezvoltarea programului Puma/Super-Puma si a derivatilor, program ce ar necesita si o licenta de productie (cred ca pretul unei asemenea licente nu ar fi exagerat, deoarece platforma este destul de veche), ar fi posibila si o colaborare cu Coreea de Sud, ce dezvolta Surion-ul (EC725) in cateva variante: KAI KAH(Korean Atack Helicopter) si KUH (medivac, amphibious). Cel mai interesanta ar fi crearea unui joint-venture “tripartit” intre IAR S.A/Eurocopter – KAI – Denel .

Surion

Si varianta sa de atac – KAH…

  • O alternativa ar fi si orientarea catre

    TAI-129 Mangusta

    , un produs al concernului Agusta-Westland, dar interesant datorita pretului mai scazut si al implicarii Turciei in program. Turcia a platit 3.2 mld $ pentru un program de 60 de elicoptere si transfer de tehnologie (ceea ce inseamna un cost de 53 mil$/elicopter), ceea ce este ceva mai scump decat programul AH-1 Dracula, unde costul era estimat la 1.5mld $ pentru 96 de elicoptere. Evident, pretul actualizat al acestui program (AH-1) ar putea sa ajunga la 2mld $, ceea ce ar insemna un 20 mil$/elicopter fata de 13mil. $ cat era oferta initiala.

TAI-129 Mangusta

In cazul colaborarii cu Westland-Agusta, ar fi interesanta explorarea aeronavelor pe care le au in portofoliu, pe filiera Lockheed, cum ar fi Lockheed Martin VH-71 Kestrel/ AgustaWestland AW101, un posibil inlocuitor pentru Super-Puma, dotat cu 3 motoare de 2100-2500 CP fiecare.

AgustaWestland AW101

Sunt convins ca o potentiala piata de desfacere exista in regiune: Turcia, Polonia, Croatia, R. Moldova, Cehia, Slovacia si poate si Bulgaria, ar putea fi interesate sa achizitioneze astfel de derivate precum si modernizari ale IAR330M la nivel Super-Puma/Socat. Pentru Puma/Super-Puma exista un numar mare de parate in uz, in diferite tari, chiar daca se intra in concurenta cu Eurocopter. Ideea ar fi existenta unui pachet suplimentar sau diferit de echipamente fata de standardul Super-Puma la Eurocopter.

EC725 Super-Cougar/Caracal – un nume predestinat

  • In ceea ce priveste elicopterul monomotor cu valente utilitare dar si militare, un produs ieftin, cu intretinere minima, capabil sa transporte 3-5 persoane si sa aterizeze in spatii restranse, o experienta interesanta ar fi dezvoltarea unui derivat al Aerospatiale SA 341/SA 342 Gazelle sau Eurocopter AS350 Ecureuil, in care experienta Alouette 2 a personalului de la uzinele IAR ar conta destul de mult. Pe langa colaborarea cu Eurocopter, o oportunitate este faptul ca Serbia si tarile din fosta Yugoslavie detin un numar important de aeronave Gazelle, deci ar fi direct interesati de un astfel de proiect.

Gazelle britanic

  • Dezvoltarea unei variante militare a elicopterului monomotor, ar putea suplini lipsa unui elicopter antitanc dedicat in Fortele Aeriene Romane, indeplinind rolul suplimentar de escorta a elicopterelor de transport Puma si, dupa eventuala aparitie a elicopterului antitanc, completarea arsenalului aerian cu un elicopter de recunoastere si atac usor, usor de ascuns si capabil sa opereze cu intretinere sumara, arma ce ar putea fi o surpriza foarte incomoda pentru un adversar superior numeric si mai bine echipat. Un astfel de elicopter ar putea fi produs la 60-70% din pretul unui Bell AH-1 Dracula si ar putea imprumuta tehnologia Puma Socat, deci investitia tehnologica ar fi destul de redusa, bazata pe echipamente existente. La o masa ceva mai mare decat a unui Gazelle, care avea un motor de 590 CP, echiparea cu un motor de 1800-2200 CP si cu o elice mai performanta, ar permite protectia cu blindaj si adaugarea unei sarcini utile importante, apropiate de cea a unui AH-1.

Redau mai jos un design deja cunoscut fanilor Gazelle, vedeta a filmului “Blue Thunder” de la inceputul anilor ’80 ai secolului trecut. Probabil ca designul nu este in intregime functional, mai ales d.p.d.v. al armelor – ce sunt doar imitatii, existand insa 2 elicoptere ce au fost modificate pentru film si chiar au zburat. Importanta este ideea in sine!

Si cateva poze:

Revenind cu picioarele pe pamant, la realitatea imediata, pentru a sustine SC IAR S.A. pe termen scurt, statul roman ar putea da spre modernizare la Brasov cele 23 Puma Socat + cele 35 IAR 330, pentru aducerea la standardul EC 725 SuperPuma:
– motoarele, de la 2 × TURMO IV B1400CP fiecare la 2 × Turbomeca Makila 2A1 de 2,382 fiecare
– electronica si comenzile
– noul tip de rotor si poate elice anticuplu fenestron
– reamenajarea spatiului interior
– upgrade la protectie

As fi incantat daca cei de la conducerea IAR Brasov S.A. ar putea sa ne precizeze cat sunt de exacte datele despre contractul AH-1 Dracula si daca un astfel de contract ar putea fi relansat, tinand cont de facilitatile si pregatirea oamenilor ramasi in patrimoniul SC. IAR Brasov S.A.

De asemenea, ar fi interesant sa cunoastem viziunea oamenilor de acolo asupra potentialului inca nevalorificat al SC IAR S.A. Brasov, deoarece sunt constient ca multe lucruri stau altfel in realitate decat am reusit sa desprind din presa nationala…

In orice caz, sper ca SC IAR S.A. sa nu devina doar un muzeu in care sa ne ducem copii si sa le spunem ce industrie aeronautica am avut odata, in speranta ca unii dintre ei vor ajunge candva sa-si ia revansa in numele nostru, re-infiintand aceasta ramura cu indelungata traditie a industriei romanesti.

Marius Zgureanu

Arme, pe care le-am fi putut avea!

Standard

Ca orice copil, si noi pasionatii de arme si tehnica militara, ne bucuram atunci cand Armata noastra primeste “jucarii” noi. Pacat insa ca acest lucru se intampla extrem de rar in ultimii ani, desi a fost o perioada candRomaniase ingrijea si de Armata sa, intre anii 1995-2005. Atunci, sau nascut proiecte si contracte, care in marea lor majoritate n-au dus, din pacate, nicaieri! Multe articole de pe acest blog, precum cele ale lui Vali ori Nicusor, foarte bine documentate, ne demonstreaza ca s-a putut dar nu s-a vrut…

Insa, ca orice pasionat, traim cu speranta ca lucrurile se vor indrepta, iar asteptarile noastre, care coincid in mod cert cu cele ale militarilor nostrii, sa se implineasca. Poate un nou Guvern sa aduca schimbari in bine in domeniul militar? Vom vedea, si…speram! Ca astazi Armata Romana se afla undeva la periferia interesului politic, nimic nou pentru noi; asa este de peste 20 de ani. Ca de mult timp, politicul trece mult prea usor peste nevoile si cerintele Armatei, iar noi asteptam de prea mult timp “sfarsitul reformelor” care ar trebui sa ducaRomaniaacolo unde ne-o dorim, nu mai reprezinta deloc o noutate in “specificul” romanesc. De atata timp, ne-am obisnuit cu totii!

In timp ce rezultatele dotarii Armatei in acesti ani, obtinute cu mari sacrificii, in timp mult prea indelungat si marcate in esenta lor, de scandaluri si acuze, sunt relativ subtiri (exceptie facand anumite domenii, precum Comunicatiile si Informatiile, radare, LAROM, MLI-84M1…), proiectele pe care Armata le-a initiat si dezvoltat, erau ambitioase –unele dintre acestea, poate prea ambitioase.

Vom face in acest articol o scurta trecere in revista a catorva dintre aceste proiecte, cunoscute ori mai putin cunoscute, facand mentiunea ca Armata a avut intotdeauna VOINTA si DORINTA, lipsindu-i insa SPRIJINUL si FONDURILE, astfel ca esecul acestor programe nu i se datoreaza in totalitate.

MIG-29 SNIPER, un program ambitios, care ar fi asigurat astazi un avion inca performant ROAF. Un singur exemplar a fost modernizat (este vorba de avionul cu numarul 67, monoloc, ce apartinea de Grupul 57 Aviatie Vanatoare “Constantin Bazu Cantacuzino” de pe Mihai Kogalniceanu; avion cedat de catre ROAF in vederea demararii programului SNIPER), acesta facandu-si debutul pe 5 mai 2000, decoland la ora 17.11 minute si revenind la sol la ora 17.53 minute (a zburat fix 42 de minute!). Interesant este faptul ca acest avion a fost primit cu mare entuziasm de catre militarii (ulterior, rasul si veselia, optimismul si increderea, s-au estompat rapid. Cum zice zicala: “N-a fost rasul lor!”) si cu mare tam-tam de catre politicieni. La zborul inaugural participand autoritati locale, membrii ai Guvernului si Parlamentului Romaniei de atunci, diplomati, ziaristi, etc. Deci, cu alte cuvinte, se anunta un proiect de succes, ROAF asteptandu-l cu bratele deschise!

MIG-29 Sniper. Cum ar fi aratat astazi RoAF cu 24 de Sniper-e?! Am fi putut cumpara Mig-29 din Basarabia, poate chiar am fi putut exporta versiunea noastra de modernizare! Poate, poate…poate daca am fi avut si politicieni patrioti!

Avionul era extrem de modern, atragand invidia si admiratia vecinilor nostrii, care si ei il zburau, dar totodata si supararea Moscovei (ca de, ei il facusera), dispunand de o noua interfata om-masina si un nou pachet de avionica; intregul avion fiind supus unui program de prelungire a resursei (au fost schimbate cablajele; au fost instalate noi componente mecanice si electrice, mult mai performante decat cele originale; noi antene. Multe dintre aceste echipamente aveau capacitate LRU, ele putand fi schimbate foarte usor la linia de avioane, usurandu-se astfel substantial intretinerea si mentenanta).

Avionul era la acea data cel mai modern FULCRUM din lume, modernizat in afara Rusiei, si dispunea de: doua display-uri color multifunctionale MFCD cu cristale lichide LCD (152×203 mm) destinate afisarii informatiilor referitoare la situatia orizontala, navigatie, acrosaje, stare tehnica, imagini video de bord, etc; vizor HUD cu unghi mare de vizare, cu panou de comanda frontal UFCP; comenzi HOTAS; display pentru receptorul de avertizare de radiolocatie RWR; calculator digital de misiune MMRC; calculator de date aerodinamice ADC; sisteme moderne de comunicatie, navigatie si identificare CNI; sistem de navigatie hibrid –inertial INS LISA/receptor GPS: sisteme de radionavigatie VOR/ILS/DME; doua statii de radio AM/FM UHF/VHF securizate si cu salt in frecventa; transponder IFF; sistem de transfer de date DTS, sistem video de cabina CTVS, inregistrator video de bord VTR. La data anularii sale se studia posibilitatea montarii a unui nou radar (acesta urma sa fie de productie israeliana) si a unui sistem de generare a oxigenului la bord OBOGS, precum si a unor acrosaje capabile sa sustina armament modern de productie SUA siIsrael. Era acesta un avion inferior celor existente pe plan mondial, asa cum il acreditau unii de pe la noi? Cu siguranta, NU! Ar fi dispus ROAF de un avion capabil? Cu siguranta, DA! Dar, ca multe altele, n-a avut noroc! Si rau este cand te “nasti” fara niciun dram de noroc…

AH-1RO DRACULA, elicopterul romanesc de atac, este un alt esec rasunator pentru Armata si inzestrarea sa. Un esec care nu i se datoreaza insa! Fiindca, desi toate guvernele ce s-au perindat pe la conducerea Romaniei, din 1990 incoace, “constientizau” ca apararea nationala este o problema de importanta nationala, iar Romania avand dreptul de a dispune de 120 de elicoptere de atac (trist, dar nici astazi nu dispune de asa ceva. Si ma intreb si-acum, DE CE?), in urma Conferintei Pentru Limitarea Armamentelor Conventionale de la Viena, din 1990; n-au facut nimic!

Cum ar fi aratat astazi Romania cu 96!!! de elicoptere de atac moderne?!

FOTO: airliners.net

Desi proiectul ajunsese intr-o faza finala, inerenta demararii productiei de serie, cu costuri si cerinte operationale bine definite si calculate “la liniuta” de catre specialistii militari, care doreau un numar cert de 96 de elicoptere pentru ROAF; totul, dar absolut totul a fost in van! Unele voci au sustinut pe atunci caRomania ar fi fabricat un elicopter vechi, depasit, aparut in timpul razboiului dinVietnam (este vorba de celebrul COBRA, taticul celui nenascut, AH -1RO DRACULA), scump si cu performante scazute (multi cretini si idioti utili sunt inRomania asta!). Era oare acest proiect prost, inutil si depasit din start? Pai haideti sa vedem ce calculasera specialistii aia, care pana la urma au fost ignorati, iar industria aeronautica romaneasca, in loc sa se dezvolte, a ajuns pe marginea prapastiei!

DRACULA, ar fi costat statul roman intre 12-14 milioane de dolari per bucata, si ar fi fost facut in proportie de 80% intara. 80%, dragi cititori! Si asta prin transfer de tehnologie de la Bell Helicopters, implicand in program societati autohtone, precum: IAR Brasov, Turbomecanica, Aerostar, Straero, Ratmil, Simultec, Comoti, Aerofina, Aeroteh, si altele. O duc astazi aceste societati bine, in marea lor majoritate? Cu siguranta, NU! Daca acest proiect reprezenta mult sau putin, pentru industria aeronautica romana si nu numai, judecati dumneavoastra!

Era un proiect prost si depasit? Cu siguranta, NU! Fiindca, acesta avea la baza platforma structurala si ansamblele mecanice specifice AH -1W SUPER COBRA, care si astazi este considerat unul dintre cele mai eficiente elicoptere de atac din lume. Mai mult decat atat, il faceam sub licenta avand drept de dezvoltare si export, dar, ca multe altele, nici acesta n-a avut noroc! Punct, si de la capat…

Dintre proiectele mai putin cunoscute, dar de care Armata era interesata, a facut parte si EAGLE IV. La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005; insa pana acum…NIMIC! Batranul ARO, are inca “o sansa de viata”. Prea lunga, spunem noi!

FOTO: mci-forum

Masina, in greutate de 7,6 tone, are o sarcina utila de pana la 2400 kg si o putere de 250 CP; fiind la acea data considerate de catre experti –inclusiv de catre cei romani-unul dintre cele mai performante din clasa sa, a blindatelor usoare tot-teren. Armata il avea in vedere pentru diverse misiuni, precum: recunoastere, supraveghere, patrulare, comanda si control, comunicatii, asalt, politie militara, forte speciale, etc; urmand a-l dota cu sisteme specifice fiecarei misiuni, inclusiv arme de calibru mic si mijlociu + seturi de protectie suplimentara, balistice si antimina. Ar fi fost astazi un asemenea vehicul, util baietilor nostrii din A-stan? Cu siguranta, DA, cu atat mai mult cu cat un asemenea vehicul chiar a fost testat de catre expertii MApN, acestia fiind foarte multumiti de performantele si capacitatile vehiculului. Dar, ca multe altele, n-a avut noroc!

Despre MLI-2000, ATROM, TR-2000, IAR-XT, rachete si munitie de precizie, nici nu mai vorbim, ele fiind mult prea cunoscute. Nici acestea, desi erau necesare si dorite, unele definitivate, chiar prototipuri, n-au avut noroc!

Prima versiune a ATROM

FOTO: military-today

Un alt proiect uitat este cel al sistemului de tun naval, MILENIUM GDM 008. In legatura cu acesta se dorea de catre Oerlikon Contraves, Elvetia, implicarea Romaniei si a Armatei sale in proiect! Armata, dorea ca acest tun sa intre in viitor, in dotarea noilor nave ale Marinei, dar cu implicarea firmelor romanesti. Se dorea ca la Dragomiresti S.A, sa se fabrice cea mai performanta munitie AHEAD de 35 mm (inclusiv pentru VIFOR), dar pana acum nu exista semnale certe ca s-a si facut ceva. Cert este doar faptul ca MILENIUM GDM 008, nu se fabrica la noi, desi s-ar fi putut asta; dar ca multe altele, n-a avut noroc!

Multe se puteau realiza in Romania postdecembrista, pe linia industriei militare si a inzestrarii armatei. Multe, foarte multe! Sunt sigur ca au existat, ori poate mai exista, proiecte de care cu siguranta n-am aflat. Multi dintre noi, pasionatii de tehnica militara si Armata in general, suntem sceptici (si este normal sa fim asa, fiindca mersul lucrurilor la noi ne-a facut sa fim asa!) dar cu siguranta, informati atat cat s-a putut. Jucam jocul dea ESTE/VA FI/NU ESTE, cu placere si entuziasm amestecate cu furie si neputinta, asumandu-ne curajul implicarii indirecte in problemele Armatei si nu numai.

Daca cei indreptatiti si platiti pentru a se implica direct, nu o fac, atunci macar noi s-avem curajul de a ne implica, desi suntem constienti de faptul ca n-avem nici o putere. Putem insa sa le reamintim acestor “domni” sus-pusi, platiti din banii nostrii sa faca ceva pentru Armata siTara ca, CURAJUL este o trasatura de caracter indispensabila unei personalitati puternice. Au EI asa ceva? Pana acum n-au demonstrat-o, ezitand sa ia decizii vitale pentru bunul mers al Armatei si inzestrarii sale, iar situatia catastrofala se adanceste pe zi ce trece. Pana cand, nimeni nu stie! Si, in mare parte, aceasta stare de fapt nu se datoreaza Armatei si specialistilor sai. Acestia au facut si fac inca, ceea ce pot in conjunctura politico-financiara de astazi! Dar, sa-i intrebam pe EI, cei de sus, de ce acesti specialisti nu sunt ascultati, nu sunt luati in seama ci doar ignorati, chiar nu cred ca mai are rost!

Ce putem face noi, cei cu adevarat interesati de soarta Armatei Romane? Prea putin! Putem doar sa ne reamintim de ceea ce-am fi putut fi, de ceea ce-am fi putut face; putem doar sa ne mentinem mintea vie si iscoditoare, iar atentia asupra a tot ceea ce se intampla, marita. S-auzim de bine in viitor!

 

                                                                                                                          

  WW