Arhivele lunare: martie 2012

Noul ARO de România.

Standard

Vedeţi aici prototipul unei autoutilitare 4X4 „Made in Romania” care va fi produsă într-o fabrică din Gura Humorului

 

Firma Bucovina Vehicles, care îl are printre acţionari pe senatorul PDL Sorin Fodoreanu, intenţionează să construiască la Gura Humorului o fabrică de asamblare a unei autoutilitare 4×4 pentru fermieri.

Firma Bucovina Vehicles SA a depus, joi, o cerere de concesionare a 25 de hectare de teren în oraş cu acces la utilităţi, apă, canalizare, gaze naturale şi energie electrică. Potrivit cererii depuse la Primăria Gura Humorului, firma intenţionează să construiască o fabrică de platforme auto multifuncţionale pentru fermieri, investiţia fiind de 104 milioane de euro şi va crea în prima fază 1701 locuri de muncă directe.

Senatorul PDL Sorin Fodoreanu, unul dintre acţionarii firmei, a declarat corespondentului MEDIAFAX că această autoutilitară multifuncţională este o invenţie a sa şi a inginerului Mihai Ciobanu combină elemente din aviaţie şi auto, precizând că prototipul a fost omologat şi este ţinut „sub cheie”.

foto: Ionel Iancu

El a spus că autoutilitara este 4×4, cu platformă şi va fi destinată fermierilor întrucât permite ataşarea de diverse dispozitive agricole, dar şi pentru construcţii în munţi. Fodoreanu a explicat că această maşină are o caroserie din tablă foarte uşoară, flexibilă, foarte rezistentă şi permite o greutate utilă mult mai mare decât la alte autovehicule de acest fel.

 

El a adăugat că a fost realizat un studiu de fezabilitate şi s-a proiectat întreaga fabrică cu o firmă din Cehia cu linie de asamblare, hale, piste de încercare, iar secţii de subansambluri, cum ar fi tapiţeria sau instalaţia electrică, ar putea fi construite la Câmpulung Moldovenesc şi Fălticeni.

 

Totodată, motorizarea ar putea fi asigurată de Ford, dar sunt luate în calcul şi alte firme pentru asigurarea unei transmisii 4×4. Fodoreanu a mai spus că preconizează ca în primul an fabrica să producă 20.000 de autoutilitare, urmând ca în al patrulea an să ajungă la o producţie de 40.000 de maşini. El a arătat că problema este legată de finanţare, fiind vorba de o investiţie greenfield.

El a menţionat că acest autovehicul este un produs de nişă, subliniind că îşi doreşte ca această investiţie să fie realizată cât mai curând, mai ales că va fi un parteneriat public-privat, lege pe care el a iniţiat-o.

Sursa: OSIM

Firma Bucovina Vehicles SA Suceava a fost înfiinţată în ianuarie 2011, având cinci acţionari, printre care inginerul Mihai Ciobanu, cu 29% din capital şi Sorin Fodoreanu, cu 28%. Sorin Fodoreanu, de profesie inginer de aviatie şi motoare de avion, este la primul mandat de parlamentar, din partea PDL. Potrivit declaraţiei de interese din iunie 2011, Fodoreanu este asociat la SC Cosmoplan Proiect Consult SRL Bucureşti şi la SC Event Plus SRL.

 

sursa: Ziarul Financiar

 

Reclame

DEFEXPO India 2012, a inceput…

Standard

O expozitie care arata intradevar ca piata indiana de armament este, la aceasta ora, numarul 1 in lume! Si este tratata ca atare.

 

Atat pentru astazi, maine alte poze si videoclipuri.

 

surse: militaryphotoswww.defence.pk

Va avea Romania un nou tanc? Si daca da, cum va arata?!

Standard

Dupa 2000 nu s-a mai discutat la nivel oficial, al MApN si al Departamentului de Inzestrare, despre o eventuala evolutie a TR-85 M1 sau despre introducerea in inzestrarea armatei romane a unui nou tip de tanc.

Si asta dup ace in anii 90 fusese “la moda” discutia despre noul tanc pe care Romania il va produce in cooperare cu Germania – TR 2000:

TR 2000

Nici macar despre numarul total de TR-85 M1 nu se stie mai nimic, datele variind intre 54 si 93  de bucati. Si, din ceea ce arata datele de pe pagina DPA, productia a fost oprita:

http://www.dpa.ro/simapa/programe/1_ob_ft.shtml

TR-85M1

Asta in timp ce Ucraina, cel mai important vecin al nostru, se da de ceasul mortii sa dea de lucru industriei sale prin  modernizarea T55 in formatul AGM, a T64 Bulat si productia T80UD si a noului sau T84 Oplot/Yatagan in uzina Morozov.

http://www.morozov.com.ua/eng/body/oplot.php

T55 AGM

T84 Oplot/Yatagan

De retinuta este ca ambele concepte ucrainene sunt produse si in variante standard NATO, cu tun 120mm si au componente de origine vestica, inclusiv motoarele, Yatagan fiind o varianta propusa Turciei. De asemenea configurarea lor este extrem de flexibila, continand pachete de arme in blocuri interschimbabile, in functie de cerintele campului de lupta.

De asemenea, alte modernizari ale T55 au fost facute in Serbia si Slovenia.

T55 S sloven modernizat

Rusia, si ea, se pregateste de introducerea unui nou tip de tanc, Armata, dupa oprirea, probabil temporara, proiectului T95 Black Eagle.

T-99 ?

Armata MBT

 Black Eagle


In acest context militar, Romania ar trebui sa reactioneze printr-un program complex de modernizare si pregatire a unui nou model de tanc, prin colaborare cu alte tari partenere in cadrul NATO, Turcia, Coreea, SUA, Franta si Germania fiind exemple de tari cu care avem parteneriate strategice (parteneriatul cu Germania nu este inca parafat, insa au existat colaborari in domeniu)

Potrivit datelor disponibile in Wikipedia, Romania are un parc de tancuri in urmatoarea componenta:

  • 93 de TR-85M1
  • 315 de TR-85
  • 226 deTR-580
  • 560 de T-55AM/2

Aceasta mostenire trebuie gestionata inteligent, astfel ca prin modernizare si modificare sa se asigure un numar suficient de tancuri active in inzestrare iar, pe de alta parte, prin vanzarea la export, sa se asigure macar o fractiune din banii necesari proiectelor viitoare si productiei curente, mentinand astfel un nivel satisfacator de activitate si evolutie tehnologica in industria militara romaneasca.

In acest context, vestea vanzarii de arme i n 2011 in valoare de 127 mil.$ de catre Grupul Romarm, pentru 3 contracte externe, este imbucuratoare si arata ca ceva se misca in aceasta directie:

http://www.wall-street.ro/articol/Economie/98442/Romania-va-vinde-tehnica-militara-de-127-mil-dolari.html

O posibila strategie in aceasta directie ar putea fi urmatoarea:

  • upgrade-uri la cele 300 de TR-85 la TR-85M1 sau eventual chiar si a celor 93 TR-85/M1 la o varianta TR-85 M2, cu un nou tun de 120 mm, preferabil Rheinmetall L55, un nou motor de minim 1200 daca nu chiar 1500 CP si protectie marita, eventual si schimbarea turelei  cu una sistem GIAT, cu autoincarcare sau apelarea la o turela cu profil redus, asemanator sistemului Falcon, in studiu pentru echiparea Challenger-urilor iordaniene. Aceasta din urma ar permite reducerea greutatii tancului cu aproximativ 10 tone, greutate ce va putea fi folosita ca rezerva pentru adaugarea de blindaj suplimentar.

 

Turela GIAT

Turela Falcon

Turela Falcon este produsa cu componente elvetiene si britanice si incorporeaza un auto-incarcator si tun elvetian RUAG Defense Systems 120-mm / L50 smoothbore superior celui britanic L11 120-mm rifled gun. Auto-incarcatorul, in varianta Falcon1 (AB9C4), este capabil sa traga 8 proiectile/minut, iar primele 3 pot fi trase in 10 secunde si poate adaposti 17 proiectile, restul fiind stocate in corpul tancului. In acest moment exista si varianta Falcon2 a turelei, iar Falcon3 este in pregatire, cu un nou auto-incarcator si capacitate marita de stocare a proiectilelor. Mai multe date pe:

http://www.military-today.com/tanks/falcon_turret.htm

  • acelasi sistem de upgrade pentru cele 200 deTR-580-uri in paralel cu propunerea lor pentru export sau pastrarea lor ca tanc de sprijin. Posibil ca aceasta modernizare nu va costa mai mult de 1  mil$ bucata!
  • upgrade-uri la nivel similar T-55AGM pentru cele 560 T-55AM/2 din dotare pentru export sau folosirea unor parti a lotului respectiv pentru conversia in masini de lupta ale infanteriei sau platforme AA si artilerie de camp, la aceste upgrade-uri putand fi re-folosite motoarele 8VS-A2T2M de 860CP de pe TR-85M1, arhisuficiente pentru greutatea unui T55 cu blindaj suplimentar, cu o eventuala modificare a sasiului.

Concept de upgrade pentru T55

  • Tunurile de 100mm recuperate in urma acestor upgrade-uri, pot fi folosite, prin incadrarea intr-o turela cu profil redus si autoincarcare,  la echiparea unor masini de lupta ale infanteriei sau a noului TBT, dupa modelul  Piranha Stryker MGS (Mobile Gun System) :

Stryker MGS

De asemenea, platforma T55 poate fi transformata intr-un transportor greu de trupe, conform variantelor existente in dotarea armatelor israeliene -Achzarit sau chiar intr-o masina de lupta a infanteriei http://www.primeportal.net/apc/andre_patschke/achzarit/ :

Achzarit

Achzarit -MLI

A existat si un concept rusesc, numit BTR-T, care era tot a modificare a T55:

BTR-T

In varianta AA, au existat de asemenea proiecte, cum este proiectul Marksman_SPAAG :

                Polonia foloseste platforma T55 pentru lansator de rachete SA, SC-125 Newa :

Daca, din cele 760 de tancuri T55 si TR-580 , 500 ar fi vandute la export cu un pret aproximativ de 2 mil. $/bucata, ar fi vorba de 1 mld.$ ce vor putea acoperi costurile de upgrade, dar ar ramane bani si pentru proiecte noi sau pentru productia in vederea inzestrarii armatei romane, in locul suportarii efortului de depozitare si casare.

Abordari similare au avut canadienii, aducand upgrade-uri la nivel c2 pentru Leopard 1, precum si israelienii, care si-au modernizat vechile tancuri M60 Patton la standardul Sabra, concept folosit apoi si pentru modernizarea tancurilor M60 ale Turciei la standardul M60T Sabra III.

Leopard 1C2

M60T_Sabra3

  Transformari si upgrade-uri interesante au fost facute de Irak, cu T55 Enigma, o varianta mai saracacioasa dar cu adaugare de blindaj frontal , dar mai ales de Africa de Sud cu Olifant 2, o dezvoltare aproape de nerecunoscut a tancului britanic Centurion, plecand initial de la upgrade-uri si ajungand la un nou tanc.

 

T55 Enigma

Olifant 2

Experienta acestui blindaj suplimentar pentru T55 poate fi folosita si in cazul TR-85M1, pentru a-i mari gradul de protectie  si rezistenta la lovituri antitanc.

In ceea ce priveste producerea unui nou tanc, este importanta alegerea unei platforme adaptate conditiilor de teren din Romania, o platforma deschisa catre dezvoltari ulterioare. Aceasta platforma poate fi o dezvoltare a sasiului TR-85M1, peste care se vor putea grefa diverse solutii obtinute prin cercetare in tara, joint-venture cu companii straine sau transfer tehnologic. Noua platforma terbuie sa fie cat mai comuna pentru o gama mare de vehicule: transportor greu de trupe, deminor, lansator de rachete sol-aer, lansator rachete sol-sol (Larom) cu raza scurta si medie, artilerie autopropulsata de diferite calibre (obuzier – vezi Krab/PZH2000, mortier greu), anti-aeriana, vanator de tancuri (rachete AT, vezi BMPT), vehicul de cercetare, vehicul de ingineri, tractor de atilerie, vehicul de comanda, vehicul de lansat poduri, etc. Astfel s-ar maximiza returul pe investitia de cercetare si transfer de tehnologie, reducand si costul pe unitatea de vehicul produs

BMPT

 

PZH 2000

In conditiile in care Fortele terestre au nevoie sa echipeze 6-7 batalioane active si inca 2 in rezerva (rezerva care sa permita si rotatia pentru intretinere sau upgrade, pastrand un numar constant de tancuri active in cadrul batalioanelor), ar trebui produse in jur de 450 de tancuri, estimarea celor active fiind de 350.

Deci 450 de tancuri ar fi minimul necesar pentru a sustine o aparare coerenta permanenta, ca frontiera NATO si UE. In conditii de mobilizare, ca sa poti inzestra si rezervistii specializati in arma tancuri probabil ar mai fi necesare inca vreo 350-400 de tancuri pastrate in rezerva, de obicei vehicule mai vechi sau fara anumite upgrade-uri. In acelasi timp, ar fi nevoie de alte cateva sute de sasiuri pentru vehiculele derivate expuse mai sus, ceea ce ar da de lucru pentru cel putin 10 ani grupului de firme Romarm, fara a contabiliza eventuale exporturi.

Cat despre tip, este de preferat un produs indigen in genul platformei tancului Leclerc, mai usor de intretinut, cu mai putin high-tec si cu tehnologie de constructie simplificata, deci un Leclerc mai putin pretentios si cu o rata de disponibilitate operationala cat mai ridicata. In orice caz, ar fi nevoie de un vehicul mai usor, cu profil mai jos decat un M1 Abrams, Leopard 2 sau Challenger 2. Simplitatea in intretinere, pe langa modularitatea componentelor, ar trebui respectata potrivit filozofiei tancului Chieftain (daca imi amintesc bine), despre care se spunea ca cu o singura cheie cu 2 capete se putea desface orice surub de pe respectivul tanc, facandu-l foarte usor de intretinut de catre echipaj si personal cu pregatire sumara.

Leclerc – varianta propus Turciei

Suprafetele exterioare si design-ul turelei trebuie sa permita adaugari viitoare de diferite kit-uri de blindaj modular dupa sistemul folosit pe Leopard 2, masa totala ar trebui sa fie undeva la 50t, iar suspensia, calea de rulare si transmisia trebuie sa fie dimensionate sa sustina o masa cu 25% mai mare, pentru a lasa loc la evolutii in orizontul urmatorilor 20 de ani. Armele, inclusiv tunul, ar trebui instalate si ele modular si usor de inlocuit/interschimbat (exemplu T84 Oplot/T64 BM Bulat), chiar si pe teren, pentru a lasa loc la customizari si upgrade-uri precum si la intretinere facila.

T64 BM Bulat

Module de armament

Ar fi necesar un motor de 1500CP, avand in vedere ca in industria din domeniu se pregatesc de introducere si motoare de 1800CP, probabil cele mai de incredere fiind MTU-rile germane, motor care sa fie capabil sa foloseasca o gama larga de combustibili, pentru a nu fi afectat de penurie in caz de razboi.  Pozitionarea motorului in partea din fata a sasiului este o optiune deloc de neglijat, deoarece ofera maximul de protectie echipajului si elibereaza accesul in spate pentru o grupa de infanterie sau pentru un sistem de autoincarcare de artilerie autopropulsata cum este cazul PZH2000 – a se vedea si sectiunea Merkava.

Tunul Rheinmetall L55 este cea mai interesanta dotare in acest moment, insa am putea oferi si varianta estica, de 125mm, inclusiv pentru export, avantajul fiind ca in caz de conflict cu tari ce detin astfel de tancuri, majoritatea celor din regiune incadrandu-se la aceasta categorie, se pot refolosi stocurile de munitie capturata. Trebuie prevazuta si studiata si optiunea de a instala ulterior tun de 140mm sau electro-termo-chimic fara modificari excesive ale turelei. Echipajul ar putea fi redus la 3 persoane daca se foloseste tun cu autoincarcare, tinand cont de reducerea efectivelor si a bazei de mobilizare a armatei romane. Se poate opta si pentru 4, in functie de rezultatele sistemului de autoincarcare ce va fi accesibil tehnologic, dar aceasta optiune va creste cu cateva tone greutatea vehiculului.

Turela cu profuil redus si autoincarcare – TTB

O alta inovatie interesanta este suspensia hidro-pneumatica, asa cum intalnim pe Rotem K2 si Type 10 japonez, insa trebuie bine puse in balanta avantajele oferite si costul adaugat la costul total/intretinerea unei astfel e suspensii.

Type 10 japonez

Subliniez ca este foarte important sa producem tancul in tara, iar pentru componente sau idei sa colaboram cu tarile cu tehnologii avansate in domeniu, si sa preluam cate ceva de la ei.Eu pledez pentru a incepe un proiect nou sau o continuare a TR2000, iar in urmatorii 3-5 ani pana la finalizarea proiectului, sa facem upgrade in continuare la TR-85M1/2. Pe masura ce productia noului model va livra tancul catre fortele terestre, TR85 pot fi retrase treptat in rezerva.

Interesanta ar fi o colaborare cu Turcia sau Coreea pentru Altay/Rotem K2 Black Panther, unul dintre cele mai moderne tancuri in acest moment iar noi ar trebui sa ne inspiram din asa ceva daca vrem ca in cativa ani sa producem un tanc nou. Mai ales ca Altay este o varianta adaptata regiunii noastre. Sa nu uitam ca Romania are parteneriat strategic, inclusiv militar, cu aceste doua tari, aplicabil si pentru transferuri de tehnologie.

K2 Black Panther

Altay

Problema asimilarii produsului complet este costul licentei: Turcia a platit doar licenta K2 Black Panther cu aproape 600mil. $, deci echivalentul a 100 de tancuri cumparate. Ca sa renteze un asemenea cost, ar fi nevoie de o productie in numar mare, pana la 1000 de tancuri.

O alta varianta pentru studiu este platforma Merkava, Romania avand relatii foarte bune cu Israel, chiar daca acest tanc nu s-a exportat. Merkava, prin pozitia motorului in fata, ofera o protectie maxima echipajului, precum si versatilitate, putand transporta infanterie sau chiar putand fi usor modificat in transportor blindat greu/MLI – Namer. De asemenea, este unul dintre cele mai protejate tancuri, atat pasiv cat si activ, sistemul Trophy fiind deja in curs de instalare, inclusiv prin acord cu General Dynamics. Dezavantajele modelului Trophy sunt incapacitatea de a proteja la 360° cu un singur sistem, ci o singura directie, si lipsa auto-incarcarii, lucruri asigurate de Quick Kill, dar care are o eficacitate mai redusa . Conflictele frecvente reprezinta lectii dure si rapid invatate de catre inginerii israelieni.

Merkava

Namer

Folosirea unei turele cu profil redus ar reduce masa totala a tancului sub 60 de tone ceea ce l-ar apropia de cerintele fortelor terestre romane.

Iata mai jos si un design similar, derivat din Merkava, cu ceea ce s-ar obtine daca s-ar merge in aceasta directie:

Am putea obtine un tanc modificat, mai putin sofisticat si mai usor decat originalul si deci mai ieftin dar totodata adaptat specificului terenului si conditiilor de exploatare de la noi din tara si regiune.

Ar trebui luata in considerarea si colaborarea cu Germania, in special Krauss-Maffei si Rheinmetall, pentru un posibil urmas al TR2000 bazat pe Leopard2. O colaborare a fost semnata la sfarsitul anilor ’90 insa se pare ca a fost “inghetata” in anii urmatori.

Concept TR-2000 derivat din STRV122 Leopard 2

Desi Leopard 2 este un design al anilor ’70, derivat din conceptual comun americano-german MBT-70 – un stramos comun al Leopard2 si al M1 Abrams, evolutiile si upgrade-urile permanente fac din el o platforma matura si inca capabila sa asigure performante si protectie similare tancurilor mai nou aparute.

 

MBT-70

Personal, consider ca pentru Romania ar fi optim un sasiu de talia Leopard1, sau o dezvoltare cu imbunatatirile Leopard 2 aplicate la acest sasiu, care are un tonaj mai redus.

De asemenea, merita mentionat ca Leopard2 a avut si un studiu pentru folosirea unei turele cu profil redus, asemanatoare cu turela Giat a tancului Leclerc despre care am pomenit mai sus:

Concept Leopard 2 cu turela cu profil redus

Nu putem sa ne permitem nici sa dam cu piciorul la oportunitatea unei  donatii de cateva sute de tancuri M1 Abrams din stocurile US Army, dupa modelul Greciei, sau a unor Leopard2, asimiland tehnologia si incercand apoi sa facem upgrade la vehiculele existente pana ce vom reusi sa producem un proiect nou. Aceasta est doar o varianta de tranzit, de luat in considerare doar pentru donatii in numere suficient de mari sau pentru achizitii la pret extrem de redus, cum au fost cazuri rarisime in istorie. Atat Leopard 2 cat si Abrams vor avea in curand noi variante evolutive, atat Germania cat si SUA lucrand actualmente in aceasta directie – Leopard 2A7/NG si Abrams M1A3.

 

M1 A2 Abrams

Leopard 2A4 Revolution

Avantajul Leopard 2 si mai ales M1 Abrams este existenta unui numar mare de tancuri produse si a unor stocuri de piese echivalente. In caz de necesitate de inlocuire a unor pierderi in urma unui conflict sau de cresterea rapida, in cateva luni, a numarului de tancuri disponibile in caz de mobilizare a armatei romane, miile de tancuri M1 Abrams in conservare pot constitui o adevarata mana cereasca. Industria militara romaneasca nu ar putea livra in acest interval mai mult de cateva zeci de tancuri, chiar si in regim de razboi!

Ma opresc aici, cu speranta ca decidentii la nivelului Statului si Armatei Romane vor sti sa ia decizia cea mai potrivita pentru Romania, atat din perspectiva nevoilor de inzestrare cat si din cea a industriei noastre de aparare. Exista zvonuri legate de o posibila continuare a programelor TR2000/ TR-85M2, insa deocamdata nu exista nici o confirmare oficiala.

Reiau poza dintr-un articol mai vechi RomaniaMilitary – posibil proiect romanesc?

 

Sper ca in viitorul apropiat sa auzim numai de bine si dinspre aceasta industrie militara autohtona si sa avem parte de cel putin o surpriza frumoasa!

Marius Zgureanu

FRANTA SI ARMA NUCLEARA (5)

Standard

  Cei doi primi-ministri care au urmat dupa caderea guvernului Mollet in mai 1957, Bourges-Maunoury si apoi Gaillard, au fost clar pentru inarmarea atomica a Frantei. In aprilie 1958, la sase ani dupa adoptarea planului sau de 5 ani, Gaillard a luat o decizie privind etapele initiale necesare, asa ca prima serie de explozii nucleare experimentale urma sa fie efectuata la inceputul lui 1960, la o baza aflata in constructie in Sahara inca de la mijlocul anului 1957.

In iunie 1958, generalul de Gaulle a revenit la putere, mai intai ca prim-ministru, apoi, peste sapte luni, ca sef al statului. El a acordat imediat intregul sau sprijin programului armelor atomice, cat si datei anticipate pentru prima explozie experimentala, la inceputul lui 1960.

Prima bomba atomica frantuzeasca a fost detonata la 13 februarie 1960 la Reggane, la vreo 2000 km sud de Alger, care abia isi revenise in urma serioaselor tulburari politice din ianuarie. Ea a fost de trei ori mai puternica decat fiecare dintre primele bombe, americana si englezeasca si, ca si acestea, folosea plutoniu.

A doua explozie frantuzeasca a avut loc sase saptamani mai tarziu, la 1 aprilie. Cu totul, la Reggane au fost efectuate patru teste atmosferice diferite, intre februarie 1960 si august 1961. Masurile de siguranta luate au limitat, la doze abia detectabile, iradierea la care a fost supusa populatia locala. Cu toate acestea protestele tarilor africane vecine au mers pana la blocarea temporara a proprietatilor frantuzesti sau in cazul Nigeriei, pana la ruperea relatiilor diplomatice.

Ca urmare a acordurilor pentru independenta Algeriei, incheiate la Evian, Franta, in 1962, noul guvern algerian a permis continuarea testelor frantuzesti cu arme atomice pana in 1966; pe aceasta baza au fost efectuate aproximativ 20 de experimente subterane in regiunea Hoggar.

Interesant este faptul ca Franta era interesata sa obtina submarine nucleare din SUA! SUA, dandu-si seama de imensul potential strategic si militar al submarinului nuclear, inca din anul 1958 aveau in constructie sau pe planseta aproximativ 50 de bucati. Aceasta flota cuprindea atat unitati de atac cat si “platforme” lansatoare de rachete capabile sa lanseze, fara a iesi la suprafata, rachete “Polaris” prevazute cu focoase nucleare si avand o raza de actiune de peste 2500 km. Asemenea submarine, purtand pana la 16 rachete, care puteau ramane in imersiune luni de zile, ascunse in largul coastelor inamice, aveau sa reprezinte o arma redutabila de intimidare sau represalii. Lucru evident, inclusiv pentru francezi!

Si asta fiindca Franta (in afara Marii Britanii) a fost singurul aliat care a informat guvernul american de interesul ei imediat in ceea ce priveste submarinul nuclear. Acest interes era la momentul respectiv cu atat mai mare cu cat proiectul national francez de a construi un motor de submarin folosind uraniul natural si apa grea tocmai fusese abandonat din cauza nereusitelor.

Triomphant class, submarin lansator de rachete francez, cu propulsie nucleara.

Pe atunci, atmosfera relatiilor cu americanii era relaxata, si francezii chiar credeau momentan ca ar putea capata un ajutor transatlantic pentru programul lor de producere a armelor atomice. Astfel, la inceputul lui 1958, presedintele Comisiei pentru Energia Atomica a SUA (CEA), Strauss, unul din putinii lideri americani care nu credeau ca detinerea de catre Franta a bombei atomice, ar face mai dificila mentinerea influentei americane in Europa, a autorizat in secret ca o misiune franceza sa faca o vizita detaliata la terenurile de experimentare ale SUA, din Nevada. In urma acestei misiuni, care purta numele frantuzesc de cod “Aurore”, francezii au comandat in SUA o serie de aparate delicate si extrem de scumpe, multe dintre acestea aflandu-se sub embargou, necesare pentru a exploata la maximum rezultatele viitoarelor testari ale armelor nucleare frantuzesti.

Avand echipamente de ultima generatie, Franta si-a continuat eforturile pentru producerea primelor ei arme nucleare, submarinul nuclear nefiind uitat! Astfel, in februarie 1959, o misiune franceza s-a deplasat la Washingtonin acest scop. Succesul a fost insa partial…Si asta fiindca US Navy dar si multi senatori americani erau ostili oricarei afaceri de acest gen cu Franta, fiind impotriva furnizarii unui motor de submarin, a datelor tehnice cu privire la un asemenea motor sau a oricaror date cu privire la submarinul propriu-zis. Chiar amiralul Hyman G.Rickover, parintele submarinului nuclear (este vorba de Nautilus), i-a convins pe membrii Comitetului mixt ca sovieticii erau mult in urma in acest domeniu si ca era necesar ca americanii sa-si pastreze avantajul si sa evite orice risc de divulgare ca rezultat al comunicarii de informatii Frantei. Efectul asupra Frantei a fost insa cu totul altul decat cel scontat de americani, chiar daca acest lucru a insemnat o intarziere de cativa ani in dezvoltarea programului nuclear naval!

Necesitatea de a reinventa si de a realiza din nou atat de multe proiecte si programe de cercetare de mult finalizate de catre SUA, care acum refuza sa-i comunice rezultatele, a insemnat pentru Franta un efort substantial in cresterea potentialului stiintific si industrial, incurajand-o si mai mult sa mearga pe drumul independentei fata de americani. In mod inevitabil, atitudinea Frantei fata de NATO (dominat de catre SUA) a inceput sa se schimbe treptat.

Astfel, primul pas catre retragere a fost facut la o luna dupa esecul misiunii franceze de achizitionare a submarinelor nucleare americane. In martie 1959, guvernul francez a notificat Consiliului NATO decizia sa ca fortele navale franceze din Mediterana sa treaca in caz de razboi sub comanda nationala (pana atunci ele se aflau sub comanda NATO, deci implicit a SUA).

Facem o paranteza insa, pentru a vedea ca nu in acelasi mod s-au “purtat” americanii cu englezii. Anglia, in 1958 si 1959, a semnat o serie de acorduri care ii asigurau “relatia speciala” cu SUA, ca aliat nuclear cu acces la secretele si materialele militare americane (si asta, fara a intampina nicio opozitie din partea Armatei sau a Guvernului SUA). In plus, a obtinut un motor pentru primul submarin nuclear englezesc, prototipul unei serii construite ulterior de industria britanica sub licenta americana. Unul dintre acorduri prevedea livrarea de uraniu -235 american pentru armele englezesti, in schimbul plutoniului produs de reactorii britanici.

Revenind la Franta, unde cu toate ca relatia cu SUA nu mergea deloc bine, la inceputul lui mai 1959, a fost semnat si apoi aprobat de catre Congres acordul prin care SUA urmau sa furnizeze Frantei uraniu imbogatit pentru prototipul motorului de submarin. In cele din urma, Washingtonul a furnizat numai jumatate din cantitatea de uraniu-235 prevazut in acord, dar chiar si aceasta cantitate a redus cu cativa ani timpul necesar francezilor pentru elaborarea motorului.

Fidela ideii de independenta nucleara, Franta si-a creat propriul sistem de control al armamentului nuclear, diferit de cel NATO. Chiar generalul de Gaulle a spus raspicat aceasta intr-un discurs tinut la “Ecole Militaire” (Academia Militara) la 3 noiembrie 1959, declarand:”Desigur, daca va fi cazul, sistemul frantuzesc de aparare se va uni cu cele ale celorlalte tari. Aceasta sta in natura lucrurilor. Dar este indispensabil sa avem un sistem de aparare care sa fie al nostru, in asa fel incat Franta sa se poata apara prin fortele ei si in propriul ei mod”.

Insa, despre ceea ce a facut Franta in aceasta directie si despre sistemul NATO “cu incuietoare dubla”, vom vorbi in articolul urmator!

 

WW

 

Sursa: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol. 

 

 

   

30 Martie 1867…Rusii vand Alaska

Standard

Cecul, cu care SUA a cumparat Alaska si Aleutinele. Pretul?! Un pic peste 7 milioane de coco… 🙂

Astazi rusii „sarbatoresc” 145 de ani, de la CEA MAI PROASTA AFACERE  din istoria omenirii. In urma cu 145 de ani, pe vremea cand ivanii erau monarhie absolutista, adica erau taristi, au purces la o afacere pe langa care cumpararea Manhattanului pe un pumn de margele de olandezii de la indieni, este o biata glumita! Adica indienii chiar au luat un pret decent, fata de ivani.

Bietii imbecili, ivanii adica, au „reusit ” performanta sa vanda un teritoriu dublu fata de Texas, de peste 1,1 milioane de kmp, la un pret promotional de doar 7,2 milioane de dolari! Iar pentru bani dati pe Alaska, americanii au primit promotional si numai pentru cumparaturi mai mari de 1 milion de kmp, si insulele Aleutine. 🙂

Actul de ratificare a tranzactiei. Adica cum isi fac rusii, ce-si fac, cu mana lor!

In aceea perioada Rusia trecea, ca de obicei, prin ceva jene cu banii, adica erau lefteri si cum nu vedeau utilitatea a inca unui teritoriu-frigider vis-a-vis de Siberia, ivanii au facut afacerea. Azi dimineata Radio Zu zicea ceva de genul: Americanii s-au imbogatit, iar rusii s-au imbatat! Desteapta logica.

Si ce au cumparat americanii de la ivani

Asadar Rusia Tarista a dat una dintre cele mai bogate teritorii din lume pe un pumn de dolari…gauriti. Problema a fost dezbatuta cu lacrimi amare de comunisti in anii „60- „70, cand strategii lor, sovietici de aceasta data, se uitau cu lacomie si multa deziluzie la Alaska, gandindu-se ce puteau face ei daca ditamai statul american, s-ar fi numit: Republica Sovietica  Socialista Alaska…Ce de rachete si tancuri puneau ei acolo, chiar in coasta capitalistilor, putrezi pe dinauntru, dar in mod clar cu simt al afacerilor, americani.

Istoria achizitiei nu este importanta aici, ci doar prostia ivaniilor, si mai ales regretul lor sincer de mai tarziu, din aceeasi colectie cu deznadejdea, vara buna cu gandurile suicidale!

Si toate astea, adica tot necazul ivaniilor, vin de la lacomia unui Tar nenorocit si capitalist, care i-a privat pe ei sa fie vecini de continent cu americanii…

Rusii cand au vandut Alaska….Beti morti probabil! 

Foto: lifeinthefastlane.ca

 

…si primul rus trezit din betie, cand s-a prins ce au vandut, undeva prin 1960!

Foto: bostonbuck.files

 

Dumnezeu frate iti da, cateodata iti baga si-n traista, da daca esti neghiob din fire… 7,2 milioane de dolari!!!!!!!!! 🙂 🙂 🙂

La Multi Ani Rusia!

Foto:    search-best-cartoon  

 

Thank You Russia for Alaska! Nice job by the way…

Israel si Azerbaijan-ul isi intaresc relatiile. Tintele Iranul si Armenia.

Standard

Ce se banuia de ceva timp a fost confirmat (deocamdata dintr-o singura sursa, Stockholm International Peace Research Institute): Azerbaijanul a devenit primul cumparator al sistemului anti-aerian cu raza lunga Barak-8. Asta daca nu punem la socoteala si India, care este co-producator.

Foto: livefist.blogspot.com

Pe zi ce trece azerii se transforma intr-un fel de sauditi, din punctul de vedere al sursei de venituri (hidrocarburi) si al modului de cheltuire a lor (armament).
Cu diferenta majora al producatorilor: in timp ce sauditii prefera SUA sau Europa, azerii se orienteza catre israelieni si turci. Pe langa Lynx (varul mai tanar al LAROM-ului), UAV-uri si rachete navale, acum cumpara si rachete anti-aeriene. E drept ca au si S-300 din Rusia, dar probabil vor sa nu se bazeze prea mult pe echipamentul rusesc….

Barak-8

Foto: worldwide-defence.blogspot.com

Sint semne ca se pregateste inca o runda de “negocieri agresive” intre Azerbaijan si Armenia (sustinuta de Rusia) pe tema Nagorno-Karabah, ramane de vazut daca recenta campanie de achizitii a azerilor va avea efect.

Revenind la Barak-8, ar fi o alegere excelenta si pentru Romania, in cazul in care favoritii Patriot si Aster ar fi considerati prea scumpi, pana la urma Romania nu are nici macar banii Azerbaigianului.

Asta daca nu cumva vom opta pentru o solutie de super-criza si ne vom aminti de traditionala prietenie si cooperare militara romano-chineza si vom incerca o trecere etapizata de la SA-2/S-75/HQ-2 la HQ-9.
Sint unele analize care indica ca fezabila tehnic modernizarea complexelor SA-2 cu radare PESA chinezesti H-200 iar de acolo mai e doar un singur pas pana la inlocuirea rachetelor cu HQ-9. Daca am urmari un tranfer maxim de tehnologie, asta ar fi una din optiunile cele mai bune, chinezii fiind deschisi pentru transferul tehnologic, asa cum au indicat in cazul Turciei.

Totusi, ca si in cazul Turciei, NATO s-ar putea opune variantei chineze, din motivul asta HQ-9 ramane ultima optiune in cazul Romaniei.

Revenind la prietenia din ce in ce mai sincera dintre Israel si Azerbaijan, anumite surse dau ca sigura accesul avioanelor israeliene la bazele aezere de langa granita cu Iranul, in cazul in care conflictul va trece din faza de maraielilor, in cea de muscaturi la gat. Americanii chiar vad aceasta intarire a relatiei israelo-azere, ca pe o frana intr-o eventuala normalizare a relatilor cu Teheranul.

Sub titlul Israelul si-a cumparat aerodrom si numele sau este Azerbaijan, stirea a fost confirmata pe surse si in Israel si in SUA. Baza aeriana azera ar fi folosita de israelieni, nu atat pentru atacul direct asupra Iranului, ci mai mult pentru cresterea influentei in zona si ar putea fi folosita si baza pentru misiunile de salvarae a eventualilor piloti doborati pe teritoriul Iranian.

Un alt rod al prieteniei azero-israeline: Sistemul MLRS Lynx

Foto: .military-today.com

Ministrul Apararii de la Baku neaga insa o astfel de intelegere, cu toata fermitate, insa apropierea dintre cele doua tari, mai ales in planul relatiilor militare este destul de evidenta, in ultima perioada.

…si un Linx mai ciudat!

Foto: www.deagel.com

Sursa: militaryphotos & jpost.com & france24.com

Vali & friends