Arhive pe etichete: sri

Fostul sef al Serviciului de contraspionaj roman din perioada 1974 -1989 face dezvaluiri

Standard

Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989.

Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.

Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: “Mi-au făcut-o şi ei mie…”.

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?

 

Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce.

S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu.

La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.

Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică.

Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului.

De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.

În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul.

În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu.

Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă ”ochi dulci”, în ideea de a intra în vorbă cu ei.

Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime.

De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru.

Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.

R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?

P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii:

de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat.

Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.

Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut.

Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu.

Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat.

S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.

R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?

P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite.

Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.

R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?

P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid.

De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres.

Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”…

Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.

R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?

P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara.

Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau.

Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic.

Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.

R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?

P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria.

Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.

Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

 

 

Sursa: Agentia de presa Aşii Români

Articol preluat: cersipamantromanesc

 

 

 

 

Reclame

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (10)

Standard

  De aceea, in convorbirea pe care a avut-o in septembrie 1533 la Suceava, cu Nicolae Iskrzski, Petru Rares, facand aluzie la legaturile lui Sigismund I cu Aloisio Gritti, afirma: “Iar acela in care maria-sa regele are nadejde nu ma va impiedica in aceasta, pentru ca eu voi sti cu ce si cum sa-i umplu gura, si eu nu voi renunta chiar de ar fi sa se pravaleasca lumea toata asupra mea”. Prilejul de a astupa gura lui Aloisio Gritti n-a intarziat, deoarece la 1 iunie 1534 aventurierul a pornit din nou spre Dunare cu legenda ca este trimis de padisah “sa randuiasca o pricina de granita cu Ferdinand de Habsburg”.

Fiind informat ca Aloisio Gritti este insotit de 3000 de ieniceri, ceea ce parea cam mult pentru o misiune pacificatoare, Petru Rares a trimis “solii”, care, impreuna cu dregatorii lui Vlad Vintila, domnul Tarii Romanesti, au intampinat pe trimisul padisahului langa Targoviste cu multe si scumpe daruri. In acelasi timp, solii secrete au pornit din Suceava spre Ferdinand de Habsburg cu misiunea de a se informa daca apusenii intentioneaza sa porneasca razboi contra turcilor, si spre Moscova pentru a determina pe Ivan al IV-lea cel Groaznic sa intervina pe langa regele Sigismund I al Poloniei, in vederea zadarnicirii scopului urmarit de Aloisio Gritti.

De la Targoviste, Aloisio Gritti a trecut in Transilvania pe la Bran. In apropiere de Brasov a fost intampinat de logofatul Toader Bubuiog, care i s-a alaturat cu un corp de oaste moldoveneasca. Sub masca fidelitatii, “calul troian” al lui Petru Rares (fiindca, logofatul Toader asta si era –un om de “taina” al domnitorului) a patruns in tabara “reprezentantului sultanului pentru Ungaria” (Ungaria, dupa batalia pierduta de la Mohacs din 1526, era sub dominatie otomana), care la inceputul lunii august 1534 a intrat in Brasov. Sa fi fost aceasta o operatiune pusa la cale de catre Petru Rares si oamenii sai, pentru anihilarea lui Aloisio Gritti? Cu siguranta, DA!

Pentru a-si impune autoritatea asupra intregii tari, Aloisio Gritti, folosind pretextul ca Emeric Czibak, episcopul de Oradea si voievodul Transilvaniei, urmaresc sa rascoale poporul impotriva sa, a organizat asasinarea prezumtivului instigator de mase. Contrar asteptarilor, asasinatul n-a fost de natura sa intimideze, ci sa rascoale pe sasii, secuii si romanii din Transilvania. In scurt timp, Stefan Mailat, comandantul ostilor transilvanene, care asistase la scena prezentarii capului lui Emeric Czibak si care fugise noaptea impreuna cu altii din tabara lui Aloisio Gritti, a reusit sa stranga o oaste de peste 40000 de calareti si pedestri –mare parte, formata din sasi, secui si romani revoltati.

Afland despre aceasta de la spionii sai si intuind primejdia, Aloisio Gritti a trimis oameni la beiul Nicopolului spre a-i cere sa vina cu oaste in ajutor, iar la 21 iulie 1534 a parasit Brasovul si s-a indreptat in mare graba spre Medias, unde a si ajuns pe data de 27 iulie. Beiul de Nicopole, n-a putut sa-I vina in ajutor, deoarece prima masura luata de Stefan Mailat a fost aceea de a inchide trecatorile spre Tara Romaneasca.

Apreciind ca in camp deschis nu poate opune rezistenta fortelor care se apropiau, la 14 august 1534, Aloisio Gritti s-a inchis in cetate cu cei trei mii de ieniceri, sperand sa fie sprijinit si de locuitorii Mediasului pana la sosirea beiului de Nicopole, caruia ii ceruse ajutor armat.

Manifestand in continuare o falsa afectiune fata de aventurier, Toader Bubuiog cu ostenii lui au ocupat pozitii de lupta in afara zidurilor cetatii ca sa poata intretine legaturi secrete cu armata lui Stefan Mailat. Fiind informat zilnic cu privire la desfasurarea evenimentelor din Transilvania, Petru Rares a trimis la Medias pe vornicul Huru (alt om de “taina” al domnitorului) cu inca 12000 de oameni, printre care si calareti, care s-au alaturat corpului de oaste a lui Toader Bubuiog.

Aloisio Gritti s-a bucurat cand a vazut cum ii sporesc fortele, dar mai tarziu bucuria i s-a transformat in intristare si deznadejde, fiindca la sosirea ostilor lui Stefan Mailat, moldovenii s-au alaturat acestora, asediind impreuna cetatea. Dupa cateva zile de asediu, locuitorii Mediasului, pentru a evita distrugerea orasului, au ridicat steaguri albe deasupra zidurilor si au deschis portile cetatii.

Dandu-si seama ca nu poate face fata situatiei, Aloisio Gritti s-a predate impreuna cu cei doi fii ai sai vornicului Huru si logofatului Toader Bubuiog, carora le-a promis 100000 de galbeni, daca le vor cruta viata. Comandantii ostilor moldovene nu s-au lasat mituiti, ci l-au predat lui Stefan Mailat, care a ordonat sa fie decapitat.

In ziua de 28 septembrie 1534, un carutas, care s-a oferit sa faca pe calaul, a pus urmatoarea conditie: “Tai capul astui boier mare daca-mi dati cizmele lui”. Conditia fiind acceptata, “calaul” a taiat rapid capul lui Aloisio Gritti si i-a tras cizmele din picioare. Gasind in buzunarul lor doua pungi pline cu pietre scumpe, “le vandu lui Nicolae Pataki pentru 38 de galbeni unguresti si un cal”. Cei doi fii ai lui Gritti fiind dusi la Suceava, unul a fost ucis de calau, iar celalat inecat.

Ajuns voievod al Transilvaniei, Stefan Mailat a tradat pe domnul Moldovei, trecand de partea lui Ioan Zapolya, care manifesta aceeasi fidelitate fata de sultan ca si in trecut. In aceasta situatie, domnului Moldovei nu-i ramanea altceva de facut decat sa-si indrepte toate sperantele catre Carol al V-lea si catre fratele acestuia, Ferdinand de Habsburg, pentru a obtine ajutor contra turcilor. Pe de alta parte, Ioan Zapolya solicita sprijinul lui Petru Rares contra lui Ferdinand de Habsburg. Inainte de a primi raspunsul, oamenii sai, prinzand un sol al lui Petru Rares (domnitorul n-a stiut, dar printre oamenii sai erau si tradatori, iar cand a aflat era deja prea tarziu), i-au confiscat scrisoarea prin care erau prezentate lui Ferdinand de Habsburg conditiile crearii unei aliante antiotomane. In scopul dovedirii loialitatii fata de Poarta, Ioan Zapolya a trimis aceasta scrisoare sultanului Soliman Magnificul, care a fost si mai mult cuprins de furie. A fost o crunta lovitura pentru Petru Rares, care, din pacate, n-a sesizat la timp tradatorii din jurul sau!

Atitudinea ostila a lui Zapolya, raportata la faptul ca ulterior el insusi a incheiat la Oradea un secret antiotoman cu Ferdinand de Habsburg, care la randul sau n-a acordat nici un fel de sprijin lui Petru Rares in actiunea de organizare a unui front impotriva turcilor in Moldova, evidentiaza in mod clar, caracterul iluzoriu al formarii unei aliante crestine capabile sa resolve sarcina istorica preconizata de catre domnul Moldovei.

La imprejurarile vitrege s-a adaugat si faptul ca parte dintre marii sai dregatori, in frunte cu Mihu hatmanul erau tradatori. Referitor la relatiile secrete pe care seful armatei moldovene le intretinea in acea perioada cu turcii, a scris chiar si cronicarul Macarie in cronica sa despre Moldova, de la moartea lui Stefan cel Mare pana la domnia lui Petru Rares, citez: “Deci in acest an un oarecare Mihul in dregatorie inalta, de neam arbanas (era de origine albanez), om inselator care, cum se spune, indemna si razvratea pe toti aratand ca pastreaza catre domn dragoste din inima, in taina insa pregatea tradare si tesea sfaturi pline de clevetiri. Si s-a intovarasit cu cei care voiau sa-si insuseasca averi ale altora si ale lor sa se inmulteasca cu mijloace nedrepte (din pacate, neamul nostru a avut, si are inca, asemenea scursuri! Ca banul este “ochiul dracului”, nici nu mai incape indoiala). Si au inceput sa prinda semintele necredintei si a trimis in taina o scrisoare catre marele imparat al turcilor pentru rasturnarea domnului. Acesta neantarziind intru nimic, ci indata sufland ca vantul fioros de la apus si ca furtuna care vajaie din greu si s-a sculat urland cumplit ca leul, aducand cu sine multime de fiare”.

Dupa marturiile unor diplomati ai vremii, Petru Rares a fost singurul dintre principii crestini care a raspuns apelului facut de catre Carol al V-lea in vederea realizarii unei coalitii menite sa stavileasca expansiunea otomana in Europa. Pentru a evita riscul care ar fi rezultat din caderea in mainile turcilor a scrisorii trimise lui Carol al V-lea prin episcopul Vasile (posibil ca acesta sa fi fost mai mult decat un slujitor al Domnului), aceasta scrisoare a fost redactata intr-un stil metaforic, “conventional”, a carei semnificatie trebuia sa fie talmacita verbal de catre mesager. Deci, cu alte cuvinte, o scrisoare codata, ceea ce dovedeste ca oamenii de “taina” ai domnului Moldovei, stiau a lucra si cu asa ceva! Iata ce continea scrisoarea: “Generosule domn, stimate prieten, ne rugam de domnia-voastra ca de un prieten necunoscut si credem ca pentru reciproca noastra prietenie nu va refuza domnia-voastra sa se osteneasca pentru noi. Rugam deci pe domnia-voastra ca pe un amic de incredere, ca sa binevoiasca domnia-voastra san e viziteze curand pentru a ne lecui de boala noastra, caci noi pentru osteneala domniei-voastre vom ingriji o suma de bani buni, adica trei mii de ducati. Caci ce ii foloseste omului sa aiba bani daca este lipsit de sanatate? De aceea rugam pe domnia-voastra sa nu refuze a se obosi pentru prietenia noastra si apoi pe domnia-voastra iarasi o vom conduce cu toata cinstea, dupa credinta crestineasca cu care suntem datori lui Dumnezeu. Dealtfel, sa binevoiasca domnia-voastra a crede ce ii va cere reverendissimul Vasile, episcopul, in numele nostru. Iar ca sa inteleaga domnia-voastra despre boala noastra si in ce fel s-a intamplat, iata ca au trecut doi ani sau putin mai mult de cand, fiind la baie in vreme de iarna, pe cand am iesit din baie ne-a lovit un vant rece si asa urechea noastra dreapta din vremea aceea parca ar fi astupata si astfel ne tiuie urechea parca ar bate un vant necontenit in ureche”. Explicand continutul scrisorii, mesagerul Vasile arata ca:

-medicul era imparatul Carol al V-lea;

-cei trei mii de ducati semnificau 30000 de luptatori gata de razboi;

-durerea din urechea dreapta insemna amenintarea turceasca dinspre hotarul de sud al Moldovei.

Acest mod de transmitere in secret a datelor era ceva mai evoluat decat cel folosit in secolul al XV-lea de Stefan cel Mare si Basarab al IV-lea cel Tanar (cunoscut si ca Tepelus). Desi raspunsul primit de Petru Rares prin episcopul Bella Vecchia (nume conspirativ sub care actiona de fapt agentul sarb, Bojidar Vukovic) consfintea alianta dintre moldoveni si imperiali, el n-a fost urmat de ajutorul promis. Petru Rares, ramasese singur! Va urma…

 

 WW

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (13)

Standard

  Actiunile de instigare la revendicari si la sustragerea de la indeplinirea obligatiilor legale fata de statul roman, reprezentau un alt mijloc de provocare a disensiunilor intre romanii si ungurii din Transilvania, vizand cultivarea atmosferei favorabile realizarii telurilor anexioniste maghiare. Aici, erau vizati inclusiv si sasii, pe care Buda ii dorea transformati in unguri 100% (suna cunoscut astazi? Eu zic ca da!). Inainte de a continua fac o paranteza, pentru a arata faptul ca aceasta “preocupare” a Ungariei de transformare a sasilor in unguri –conform datelor SSI si Sigurantei- nu era deloc noua, iar pentru asta ne vom intoarce in timp, pana in anul 1881!

In anul 1881, Friedrich Lachmann (reprezentantul Austriei la Bucuresti, agent de seama al serviciului de spionaj austro-ungar, trimis aici inca din anul 1877 –fusese trimis in Romania cu misiunea de a spiona miscarile Armatei Romane, avand acoperirea de “corespondent de presa” al ziarelor “Augsburger Allgemeine Zeitung” si “Schlesische Zeitung”), primind misiunea de a merge in Transilvania pentru a intocmi un raport cu privire la “miscarea pentru Unire a romanilor din aceasta zona”, constata cu stupoare ca aceasta era bine implementata, avand ramificatii in randul sasilor, dar si in randul ofiterimii romane din cadrul unitatilor romanesti ce faceau parte din armata austro-ungara, cu deosebire in cadrul Regimentului 50 “Marele Duce de Baden”, Regimentul 2 Infanterie, dar si alte unitati, considerandu-i “total de neancredere si cu intentii subversive”. Mai mult decat atat, Lachmann a mentionat in raportul sau faptul ca sasii nutreau mare simpatie pentru nazuintele romanilor, iar despre Ungaria nici nu voiau sa stie, dar nici despre Austria nu aveau o parere prea buna. Iata ce scria acesta in raportul sau: “Ei citesc numai ziare din Berlin, iar despre cele austriece si unguresti nici nu vor sa auda”. Pe episcopul Teutsch din Sibiuil considera “lipsit de sentimente patriotice”, ceea ce pentru Lachmann era absolut de “neanteles”! Faptele pe care le relata in urma informarii amanuntite ce o facuse, aratau fara echivoc, cat de subred era imperiul austro-ungar pe meleagurile transilvanene (asa ca, bai autonomistilor idioti, lasati-o mai moale cu “stapanirea dintotdeauna” a Transilvaniei si cu granita aia de “o mie de ani”. Sic!), iar pentru a fi cat mai convingator fata de stapanii sai de la Viena, relata ca, intr-o duminica, preotul reformat (iarasi reformatii astia!!! Papistasi nenorociti, la “reforma” cu EI, in frunte cu Tokes. Numai slujitori ai Domnului n-au fost si nu sunt astia!) Gyurko din Cernat, a tinut o predica in limba maghiara cu tema: “Fidelitatea fata de casa domnitoare si colaborarea unita a ungurilor” (ca sa vezi, mai, mai! Curat murdar, coane Gyurko! Curat caraghioz! Ce-mi place I.L Caragiale…). Dupa terminarea predicii, preotul sas Binder i-a dat urmatoarea replica: “Ati mintit, caci de pe amvon noi nu cunoastem nici dinastia, nici ungurii, cu atat mai mult cu cat acestia din urma ne sunt cunoscuti numai ca barbari si ca agresorii nostril”. Un adevar INCONTESTABIL, negat insa cu vehementa astazi de catre partizanii Ungariei Mari, pentru care sasii sunt doar “altfel” de unguri!!! (va place asta idiotilor? Ciocu mic, ca mai stim si noi cate ceva!). Un lucru era insa clar pentru Lachmann, in 1881, si anume, citez: “ROMANII DOREAU SI ACTIONAU IN DIRECTIA IMPLINIRII PORUNCII STRABUNILOR DE A FORMA O SINGURA TARA ROMANEASCA ASA CUM A FOST VOINTA SI DORINTA, MARELUI VOIEVOD MIHAI”. Punct! Si-acum revenim…

Aceste activitati contrare statului roman, s-au materializat in fapte si actiuni –cunoscute dealtfel, Serviciilor romanesti –precum:

-indemnuri la dezertare din armata romana si la trecerea frauduloasa a frontierei in Ungaria. Cele mai frecvente puncte de trecere frauduloasa a frontierei erau in dreptul localitatilor Halmeu, Satu Mare si Salonta. La Satu Mare, agentul Sera Iosif se ocupa cu ghidarea dezertorilor si contrabandistilor, iar la Salonta existau trei agenti (acestia, ulterior au “disparut”, soarta lor fiind necunoscuta autoritatilor ungare. Saracii!) care aveau exclusiv misiunea de a conduce peste granita pe cei care le cereau concursul. Sera Iosif fiind prins de catre Siguranta, a “cantat” tot in legatura cu aceasta activitate, desfasurata dupa spusele sale, “la indemnul unei persoane din Ungaria”. Totul este foarte clar, nu?

-ajutoare materiale erau acordate de guvernul ungar si de diferite institutii studentilor unguri din Romania care urmau studiile in Ungaria, daca se angajau ca vor servi cauza revizionista dupa inapoierea inRomania(multi si-au luat acest angajament, dar putini l-au respectat. Cinste lor!);

-indrumarea muncitorilor unguri care lucrau in intreprinderile romanesti de a produce perturbatii in functionarea normala a acestor intreprinderi;

-ungurii proprietari de masini de transport erau indemnati sa le demonteze diferite piese pentru a putea fi sustrase de la rechizitiile efectuate pentru nevoile armatei. Un exemplu elocvent este cel al firmei “Vitalis&Simion” din Targu-Mures, ai carei proprietari au incercat sa saboteze o parte din parcul auto de care dispuneau (20 de autoturisme de lux si autobuze, din care au incercat sa saboteze 18). Au fost rapid opriti de catre Siguranta (care-i avea “sub supraveghere”), autovehiculele fiind rapid puse in stare de functionare si rechizitionate.

Incercari ale revizionismului maghiar de a castiga “Ungaria Mare” au fost multe; acestea nu s-au oprit niciodata! Aceste manifestari revizioniste, au continuat si dupa anul 1945, cand Romania si Ungaria devenisera, vrand-nevrand, “democratii populare” sub aripa “ocrotitoare” a Moscovei. Spre exemplu, in anii *80, dintre cele mai vehemente organizatii revizioniste maghiare din SUA si Occident (aflate bineanteles, sub stricta supraveghere a Securitatii romane, desi existau dovezi ca ele sunt sprijinite tacit si de catre Buda!) s-au remarcat, Uniunea Mondiala Ardeleana si Federatia socialista a maghiarilor din Romania. Aceste organizatii, la un moment dat, si-au propus, nici mai mult nici mai putin, sa angajeze Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si alte organisme internationale, in rezolvarea “cauzei maghiarimii” (ca sa vezi! Ne suna cunoscut, fiindca dupa 1990, au fost nenumarate incercari de acest gen, cu deosebire dupa evenimentele de trista amintire de la Targu-Mures, cand numai klingonienilor n-au reusit sa ne reclame…). Astfel, spre exemplu, in luna octombrie 1981, au adresat un memoriu Conferintei de la Madrid, autorul acesteia fiind asa-zisa “Federatie Socialista a Maghiarilor” (au bietii de EI ceva afinitati fata de socialism. Ce pacat ca in 1919 le-am taiat avantul “revolutionar”!), prin care s-a cerut infiintarea “Republicii Socialiste Transilvania”. Sic! Aceasta “minunata” propunere, continea de fapt ideile jigodiei de Bethlen Istvan, care la inceputul anilor *40 dorea “autonomia” Ardealului, Croatiei si Slovaciei (cu acest stat nu le “merge”, limba maghiara si organizare tipic ungureasca nu exista pe acolo –asemenea manifestari fiind inabusite din fasa de autoritatile statului slovac. Ungaria a urlat si protestat, dar si-au luat-o cu brio de la slovaci. Lor, dar nici croatilor, nu le pot da lectii de “europenism” maghiar…Acolo chiar isi vad de lungul nasului!). Ilustrul personaj, considera in 1938, urmatoarele: “Cu mintea sanatoasa, doar atunci ar putea sa puna Ungaria aceasta chestiune, daca contele Bethlen (da dragutul, chiar el insusi, cine altcineva era mai indicat!!!) ar fi indreptatit sa reprezinte atat poporul roman, cat si pe cel slovac si rutean…Doua treimi din populatia Ardealului este romaneasca (asta era de fapt, marea sa durere –romanii erau majoritari ceea ce dovedeste ca de fapt, ei ungurii, sunt…alogeni), ori aceasta daca ar vrea autonomie, este absolut sigur ca in nici un caz nu ar face-o in interesul ungurilor (aici, sunt intr-adevar de acord cu “judecata” musiului asta!). Ce rost are atunci toata povestea aceasta? Sub aceste dorinte se ascunde socoteala ca, din teritoriile autonome s-ar crea prin autodeterminare tari independente care s-ar atasa Ungariei” (Tinutul Secuiesc ar putea fi, ipotetic vorbind, o astfel de “tara”!? Sper ca nu!).

Insa, un lucru este cert! Interesul Serviciilor romanesti fata de spatiul transilvan si mentinerea acestuia in interiorul statului roman, caruia ii apartine dintotdeauna, a existat mereu si exista cu siguranta, inca. Agentii SSI, Sigurantei, Biroului 2, erau recrutati din diferite categorii sociale, fiind ingineri, doctori, farmacisti, profesori, preoti, avocati, functionari, militari, factori postali, functionari feroviari, comercianti, etc. Mare parte dintre acestia aveau instruire de specialitate, si din pacate, multi au cazut la datorie…Cinste lor, si D-zeu sa-i odihneasca acolo unde sunt, chiar daca multi nu au beneficiat de un mormant in pamantul patriei pentru care au luptat si au murit. Astazi, tot felul de jogodii, injura si ponegresc lucratorii din Serviciile Secrete (PROFESIONISTII din aceste Servicii nu merita asa ceva. Lichelele, pilele si “politicii” insa DA, o merita!), vechi si noi, uitand insa cu bunastiinta, sau fiind doar ignoranti, SACRIFICIILE pe care acestia le fac. Lor li se potrivesc foarte bine cuvintele lui Ion Gavrila Ogoranu, luptator anticomunist din rezistenta, citez: “Mama Tara, iarta-ne ca am indraznit sa luptam si sa murim pentru tine!”. Triste cuvinte, dureros de adevarate insa…

Domeniile de care erau interesati agentii Serviciilor romanesti de informatii, erau variate, dar in Transilvania, inclusiv in timpul ocupatiei maghiare (NICIODATA aceste Servicii, n-au abandonat acest teritoriu romanesc!), ele vizau: informatiile strategice, topografia, orasele, intreprinderile industriale, mijloacele de transport, populatia si starea de spirit a acesteia, informatiile cu caracter militar (referitor la dislocarea de trupe, echipamentul, armamentul, nivelul de instruire, comandanti, existenta fortificatiilor si gradul lor de aparare cu guri de foc, etc); astfel ca atunci cand Armata Romana a trecut la eliberarea acestei parti de teritoriu romanesc, cunostea in detaliu, TOTUL.

Interesant este si faptul ca Serviciile romanesti mostenisera o retea vasta, dezvoltata dea lungul anilor, nu de putine ori cu sacrificii! Fiindca, trebuie sa mentionam faptul ca nu cu mult inainte de izbucnirea WW I si implicarea Romaniei in razboi, Serviciile romanesti aveau deja in Transilvania o retea de agenti puternica si cu putere de penetrare informativa ridicata, formata din cel putin 1000 de agenti. Aceasta agentura a reusit performanta de invidiat, de a patrunde in inima imperiului austro-ungar, la Viena, ea avand acolo cam 50 de agenti de inalta clasa, condusi de catre atasatul militar roman, capitanul Traian Stircea. Din randul acestor agenti, faceau parte atasati militari si diplomati straini, precum: Valerio Benuzzi si Mario Reusi (Italia), Filip Aninat (secretar la ambasada Republicii Chile), Villegas (atasatul militar al Argentinei), dar si multi altii despre care nu se stie nici astazi, cine au fost. Se va sti oare vreodata? Posibil! Un lucru este insa clar, si anume faptul ca Serviciile romanesti de atunci, si-au demonstrat fara echivoc, PROFESIONALISMUL…

Chiar si Max Runge (seful serviciului de spionaj austro-ungar in WW I) recunostea ca serviciile de spionaj german si austriac au primit lovituri grele din partea celor romanesti, mai cu seama Serviciul condus de catre el. De departe se remarca reusita Serviciilor romanesti din anul 1914!

Atunci, agentii Sigurantei au reusit sa fotografieze, printr-o actiune foarte bine organizata si condusa, cifrul diplomatic al ambasadei austro-ungare la Bucuresti. Acest lucru a permis ca Serviciile romanesti sa fie la curent multi ani cu tot ceea ce se intreprindea de catre austro-ungari si chiar germani, impotriva Romaniei; ambasadorul austro-ungar, Otto Czernin, devenind fara stirea sa, cea mai buna sursa de informatii pentru agentii romani. Max Runge, a numit aceasta actiune, pe buna dreptate dealtfel, “unica”, ceea ce spune multe despre eficienta Serviciilor romanesti! Vom vorbi ins ape larg despre aceasta actiune, la timpul potrivit.

Conform “memoriilor” lui Max Runge, acesta considera ca Serviciile romanesti au stiut din timp si in detaliu, pregatirile militare si miscarile de trupe austro-ungare din Banat, dar si planurile Puterilor Centrale impotriva Romaniei. Cu toate acestea, din pacate, factorii de decizie politica si militara ai vremii, au facut greseala impardonabila (cel putin in prima parte a razboiului) de a nu tine cont de informatiile furnizate de catre Servicii, ceea ce a dus la infrangerea din toamna lui 1916, in Dobrogea (spionii romani prezentasera din timp MStM al Armatei Romane informatii valoroase, care insa au fost ignorate, nefiind luate in considerare, transmitand totodata liste complete si detaliate cu oameni de incredere, care ar fi putut ajuta trupele cu informatii, actiuni, etc –si acesti oameni au fost ignorati cu buna stiinta!). Ulterior, Siguranta a descoperit si cauza acestor “scapari” –seful MStM, generalul A.Zotta si maiorul Popescu, erau agenti ai Puterilor Centrale (o reusita fara nicio indoiala, a Serviciilor inamice, ceea ce arata ca razboiul din umbra este unul dur, dus in principal nu cu forta muschilor ci cu forta mintii!).

Cum or fi astazi Serviciile Romanesti si cum or actiona ele in privinta revizionismului maghiar, D-zeu stie! Insa, cuvintele lui George Santayana exprima foarte clar, un adevar: “Cei care nu pot invata din istorie sunt condamnati sa o repete”.  

Si ca sa inchei intr-o nota hazlie, va recomand sa cititi acest articol care m-a distrat copios (avem si noi nebunii nostri, dar ai lor sunt…magnifici): http://www.bucurestiivechisinoi.ro/…/bazinulcarpatic-este-centrulputeriig

 WW

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (12)

Standard

Actiunile defetiste si denigratoare, desfasurate perpetuu de catre Ungaria impotriva Romaniei, aveau ca scop diminuarea capacitatii de rezistenta fata de revendicarile maghiare si discreditarea tarii ori a persoanelor care o reprezentau in relatiile internationale.

Asemenea actiuni se materializau in raspandirea continua de stiri si zvonuri false ori de interpretari tendentioase favorabile tezelor revizioniste, in ponegrirea, calomnierea si defaimarea conducatorilor romani ori a altor personalitati care se pronuntau impotriva manifestarilor revendicative si nationaliste, precum si in alte fapte de natura a provoca panica sau deprimare, ori de a face posibila slabirea sau infrangerea rezistentei morale a natiunii, inclusiv a cetatenilor de etnie maghiara care nu agreau ideile idiotilor revizionisti.

In acest sens, rapoartele SSI, Sigurantei si Biroului 2, contin o ampla cazuistica, din care vom infatisa cu titlu exemplificativ, doar o mica parte, dar informatiile detinute de catre aceste Servicii, demonstreaza un singur lucru –aveau agentura la nivel inalt, la Budapesta, Roma si chiar Berlin! Romania, se indrepta cu pasi rapizi spre Dictatul de la Viena, desi Serviciile romanesti au incercat din rasputeri sa zadarniceasca acest lucru, asa cum vom vedea intr-un articol viitor, insa contextul politic si militar al tarii, era…sumbru.

In prima jumatate a anului 1939, din cercurile legatiei ungare de la Bucuresti, a fost raspandita stirea ca Ungaria va sustine in fata Angliei si Frantei, ca numai atunci va fi pace durabila in Europa, cand Romania va ceda Ungariei, Transilvania. Tot in aceasta perioada, Legatia a initiat raspandirea versiunii ca ministrul de externe ungar, contele Csaky Istvan, cu ocazia vizitei sale la Roma, ar fi obtinut de la Mussolini asigurarea unui sprijin efectiv pentru revendicarile maghiare!

Mai mult decat atat, in luna mai 1940, a fost raspandita stirea ca in cel mult 3-4 saptamani, ocuparea Transilvaniei va fi un fapt implinit. Se preciza ca intre guvernele dinBerlinsi Budapesta s-ar fi stabilit o intelegere deplina si s-ar fi desemnat, de comun acord, viitorii demnitari alesi dintre ungurii si germanii din Transilvania.

Intorcandu-se de la Budapesta la Targu-Mures, farmacistul E.Osvath, a facut urmatoarele “dezvaluiri” Biroului 2, referitoare la starea de spirit si intentiile cercurilor politice ungare: “Intregul popor al Ungariei, atat cel de la orase, cat si cel de la sate, in special tineretul, este pregatit pentru un conflict armat intre Ungaria si Romania. Guvernul ungar va face uz de toate mijloacele pentru a inarma populatia minoritara dinRomania. Semnalul de pauza al postului de radio din Budapesta este interpretat in scolile din Ungaria prin urmatorul text: Magyarok! Erdely fele elore!” (Unguri!Inainte spre Ardeal!) Ei, ca sa vezi! Ii manca rau spinarea, poate ar fi fost mai bine sa “vina” –asa poate s-ar fi rezolvat odata pentru totdeauna problema “Ungariei Mari”, dar, in realitate, Ungaria nu se incumeta sa recurga la folosirea armelor pentru satisfacerea revendicarilor teritoriale, deoarece stia foarte bine ca n-are nicio sansa de a invinge Armata Romana. Mai mult decat atat, cand au incercat sa zangane armele la granita cu Romania, unde concentrasera importante efective militare, chiar violand spatiul aerian romanesc, Armata Romana a ripostat imediat, dandu-le una peste bot, asa cum vom vedea in acest articol!

Stirea cu privire la ocuparea Transilvaniei neadeverindu-se si neproducand efectul scontat, a fost lansata alta din care reiesea ca Ducele si Ciano ar fi incercat sa convinga pe primul ministru Teleky ca, in interesul mentinerii linistei in sectorul danubian, sa amane solutionarea revizuirii tratatelor si ca i-ar fi facut urmatoarele declaratii susceptibile de a fi interpretate ca promisiuni:

-Italia, apreciaza ca linistea in bazinul dunarean este o conditie pentru a preveni si impiedica orice incercare sovietica de imixtiune in acest sector;

-guvernul de la Budapesta, trebuie sa inteleaga ca actualmente se impune o ameliorare, cel putin formala, a relatiilor cu guvernul de la Bucuresti, dat fiind ca orice conflict dintre Ungaria si Romania, ar putea fi exploatat de sovietici;

-guvernul italian va sti sa aprecieze atitudinea pacifista a Budapestei (mda, ei erau cei mai mari pacifisti!);

-Italia si Ungaria, trebuie sa fie patrunse de convingerea de a duce o politica proprie, conforma intereselor speciale, iar amicitia italo-ungara nu trebuie sa sufere influenta nici unei puteri, fie chiar a Germaniei (o minciuna tipic ungureasca! Ungaria, de fapt, n-a miscat nimic fara acceptul Germaniei).

Constienti de faptul ca nu pot lupta cu Armata Romana, militarii unguri, cu acceptul si incurajarea mai marilor lor de la Buda, au trecut la provocare de incidente la frontiera –un alt aspect al actiunilor revizioniste ungare- inainte de odiosul Dictat de la Viena, care a constituit nu numai un atentat la suveranitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, ci si la principiile si institutiile dreptului international (asa cum se arata in “Annuaire de la Commission du Droit International” din anul 1958 –despre care Ungaria nici macar nu pomeneste, fiindca s-ar duce dracului toate visele ei de marire, natiune, s.a.m.d, iar autonomistii autohtoni, inregimentati in UDMR si celelalte partide si partidute maghiare, nici macar n-au auzit de asa ceva –aceasta sentinta, sub aparenta legalitatii, este un adevarat act de agresiune. SENTINTA (Dictatul, de fapt!), ESTE NULA “AB IGNITIO”. Acest fapt a fost expres stipulat si in tratatul de pace de la Paris, din 10 februarie 1947, dintre Romania si Natiunile Unite -paragraful 2 al articolului prim- si RECUNOSCUT OFICIALDE CATRE UNGARIA. Ei, cum va place asta jigodiilor autonomiste si revizioniste? Cu siguranta, nu va place!).

Iata doar cateva dintre incidentele armate provocate de catre militarii unguri, la granita comuna, asa cum apar ele in informarile Sigurantei si cele ale Biroului 2 al MStM:

-in seara zilei de 4 iulie 1940, unitati militare ungare au atacat succesiv cu focuri de arma pichetele romanesti nr. 73/74/75, de la marginea padurii din dreptul comunei Sanislau. Datorita faptului ca atacul s-a produs prin surprindere, granicerii romani s-au retras, ulterior, primind ajutoare, pichetele au fost recuperate dupa o ora –atacatorii unguri au inregistrat victime, cel putin 3 dintre ei s-au dus sa-si intalneasca stramosii huni;

-in ziua de 5 iulie 1940, orele 10, a fost atacat de catre patrulele ungare pichetul nr.72, asezat la marginea padurii Urziceni. Granicerii romani au ripostat rapid, agresorii retragandu-se, avand cel putin 4 raniti;

-in ziua de 6 iulie 1940, la orele 4, un grup de aproximativ zece soldati unguri au atacat cu focuri de arma pichetul nr.70. Granicerii romani ripostand, atacatorii s-au retras rapid. In aceeasi zi, seara, pichetul nr.80 a fost tinta focurilor de arma trase de o formatie militara ungara de aproximativ 30 de soldati. Focul a durat 30 de minute, granicerii romani ramanand pe pozitii pana cand au primit ajutor de la posturile de jandarmi din zona –atacatorii unguri dand bir cu fugiti;

-in noaptea de 7 spre 8 iulie 1940, pichetele de graniceri de la Iratos si Variasul Mic, au fost atacate cu focuri de arma si grenade, fara a se inregistra victime;

-in noaptea de 13 spre 14 iulie 1940, granicerii unguri au atacat cu focuri de arma si grenade pichetul de graniceri Dorobanti, din sectorul Arad. Schimbul de focuri a durat 30 de minute, doi graniceri romani fiind raniti;

-in zilele de 27 si 28 august 1940, avioane maghiare au violat spatiul aerian roman, cu intentia de a arunca manifeste cu continut dusmanos, revizionist, pe teritoriul Transilvaniei, si probabil, sa bombardeze aeroportul civil din Satu Mare. Au fugit rapid cand aviatia de vanatoare romana, s-a ridicat la interceptare (mari eroi si ungurii astia. O mare natiune de eroi, fara nicio indoiala!).

De asemenea, legatia ungara a contribuit la actiunea de denigrare a Romaniei si prin dirijarea indirecta a atacurilor pornite din oficinele revizioniste din Ungaria, sau prin influentarea fruntasilor nationalitatii maghiare in a crea dificultati guvernului roman (seamana cu ceea ce face astazi, UDMR! Politica santajului, a amenintarilor si intimidarii. Recent, Kelemen Hunor, a declarat, ca o amenintare la adresa Guvernului condus de Victor Ponta, inevitabile “tensiuni” in Transilvania cu consecinte politice grave. Hai, nu zau, musiu Hun-or! Chiar asa!? Ai dreptate intr-o singura privinta –consecinte politice vor fi cu siguranta la adresa voastra, a politicienilor maghiari, fiindca sunteti sub dominatia spaimei. Spaima de a nu mai intra la guvernare. BRAVO VOUA, SIC! In realitate, bai cretinule, romanii si ungurii n-au nimic de impartit, convietuind foarte bine pe acelasi pamant romanesc, iar de vina pentru tot ceea ce se-ntampla astazi, sunteti doar voi, politicienii maghiari si chiar unii dintre cei romani. Borbelica s-a cam “dus”, poate ai norocul sa te “duci” si tu, Hun-ore!) cu ocazia elaborarii statutului nationalitatilor conlocuitoare si a altor acte normative. Diplomatii unguri au actionat intens, folosind aceasta metoda si in domeniul informativ, conform datelor detinute de catre SSI si Siguranta.

In cercurile revizioniste din Cluj a circulat stirea ca functionarul Maurer Bela de la Legatia ungara din Bucuresti, a primit de la Status-ul catolic din Cluj suma de 50000 de lei pentru redactarea unei brosuri destinata discreditarii arhiepiscopului catolic Cisar, ca fiind un adversar al unitatii ungare (inaltul prelat nu era de acord cu revizionismul, fiind un om integru si un adevarat slujitor al Bisericii. Arhiepiscopul Alexandru Th. Cisar, nascut si educat la Bucuresti, a slujit cu devotament Biserica, si nu revizionismul maghiar, fiind chiar decorat de catre Guvernul roman, pe data de 7 iunie 1928, cu Marea Cruce a Ordinului “Coroana Romaniei”, ceea ce spune multe despre cine a fost, ce a facut si mai ales, care-i tari i-a fost devotata, acest om. Cinste lui! Ca urmare, trebuia compromis, dar actiunea n-a reusit din vina, Sigurantei!).

Cercurile oficiale din Budapesta, in sustinerea tezelor revizioniste, incercau sa acrediteze calomnia caRomanianu avea o lege organica, asa cum s-ar fi angajat Al.Vaida laParis, in anul 1919. Propagandistii unguri, faceau mare zgomot in legatura cu legislatia tarii noastre (astazi se numeste imixtiune in treburile interne! Si Guvernul actual de la Buda, condus de Orb(e)an, este “tare ingrijorat” de ceea ce se intampla la UMF Targu-Mures si de “pericolul” in care se afla minoritatea maghiara din Ardeal…Mai, mai…Ciudat insa cum niciun politician roman nu riposteaza si nu ia atitudine, la marlaniile trogloditului asta!). Ei sustineau ca legile romanesti, erau in asa fel redactate incat acorda guvernului posibilitatea de a se eschiva de la obligatiile asumate prin tratatele internationale. Se lansau tot felul de minciuni, pentru a se crea impresia falsa ca ungurii dinRomaniaar avea mai putine drepturi decat ceilalti cetateni romani: “politica romaneasca foloseste fata de nationalitatile conlocuitoare procedee balcanice si le ataca nu numai la radacinile lor culturale, ci si economice” (teza asta, parca ne este cunoscuta si astazi!!!).

Aceste calomnii proferate in mod repetat de catre contele Bethlen Istvan si de alti revizionisti maghiari, au revoltat inclusiv pe cetatenii romani de origine maghiara, credinciosi sentimentului onoarei, demnitatii si respectului fata de adevar –oameni onesti, care n-aveau nimic de impartit cu romanii (cinste lor! Si astazi, etnicii maghiari care isi vad de treaba lor, respectand Constitutia tarii, legile si organizarea administrativ-teritoriala a statului roman, merita respectul si consideratia noastra). Unul dintre acestia a fost N.Fenyes care, plin de nedumerire si indignare la minciunile despre maghiarii din Romania, intreba autoritatile de la Buda: “Doar nu-i aseaza pe tarani pe tronuri infocate si doar nu-i incoroneaza cu coroane de fier inrosite in foc, silindu-i pe ceilalti tarani sa manance din carnea fripta a celor schingiuiti astfel? Pe cine a aruncat in sclavie perpetua sau temporara? Cati unguri a spanzurat? Cati oameni a intemnitat pentru exprimarea ideilor prin presa? Cate condamnari la inchisoare cu anii a pronuntat asupra vreunui maghiar pentru lese-natiune? Cati unguri a executat pentru impartirea de manifeste? Cati unguri a expulzat pentru exprimarea opiniei? Cate ziare unguresti a oprit sa apara? Ori toate acestea nu le considerati drept sisteme balcanice, ci “generozitati” specifice nationale unguresti?” Elocvente cuvinte, onest om, ceea ce a atras asupra sa furia nemernicilor revizionisti, sarlatanii de la Buda!

Pentru nemernicii aia, un raspuns mai caustic nici nu se putea concepe. Prin aceste intrebari se evocau de fapt procedeele inumane folosite de statul ungar pentru pedepsirea faptuitorilor si reprimarea cu cruzime a celor ce nu erau de acord cu visul Ungariei Mari.

Un alt aspect care a atras atentia Serviciilor romanesti, a fost necunoasterea voita sau nu, a limbii romane de catre functionary ai statului roman de nationalitate maghiara, dar si refuzul acestora de a comunica in limba oficiala a statului –LIMBA ROMANA! Astfel, intr-un raport al Sigurantei din luna aprilie 1940 se arata: “Lengyel, preotul plasii Frumoasa din judetul Ciuc, desi era functionar de 20 de ani, nu cunostea limba romana in masura necesara indeplinirii atributiilor. In aceeasi situatie se mai gaseau: Benkes, seful serviciului administrativ de la Prefectura judetului Ciuc; Mayer Ion, secretarul plasii centrale din judetul Ciuc, si multi altii. Si astazi se intampla acest fenomen! Multi functionari ai statului roman, de etnie unguri, habar n-au sa vorbeasca limba romana, ori o vorbesc stalcit si ca vai de ea, ori pur si simplu refuza sa o vorbeasca. In presa, apar nenumarate cazuri cand romani (din zona sau nu) aflati cu treaba la Prefecturi si Primarii conduse de catre membrii ai UDMR si ai altor partide maghiare, au fost batjocoriti, nebagati in seama, ori trimisi sa invete…limba maghiara. Aceasta este pe fata, o sfidare din partea acelor functionari, incalcand statutul functionarului public, drepturile cetateanului si Constitutia tarii. De ce sunt tolerate? Din complicitate, frica, dezinteres si nepasare, fata de binele tuturor cetatenilor acestei tari!

 

 

 

WW

 

 

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (9)

Standard

-la 20 decembrie 1941, seful Marelui Stat Major al Armatei Ungare, a declarat ca fortele armate trebuie sa se rezerve pentru a constitui o forta primordiala decisiva in desfasurarea viitoare a evenimentelor (pesemne ca-i manca rau carca!);

-la 7 noiembrie 1942, insusi seful statului maghiar, regentul Horthy Miklos declara: “Avem datoria sa fim pregatiti pentru noi incercari. Avem nevoie de o armata cu putere de soc, pentru a termina lupta cu victoria dreptatii maghiare” (mda, Ungaria era pe atunci mare natiune, dreapta, sfanta si promotoare a…dreptatii cu o armata SOC SI GROAZA! Cum o fi astazi? Astazi ne este aliata in cadrul NATO -unde tot o armata SOC SI GROAZA au – si-n barca UE, deci, teoretic ne sunt prieteni! Dar, oare asa o fi!?);

-la 18 niembrie 1942, Bartha Ignac, deputat guvernamental, a declarat in parlament: “Suprema noastra ravnire este sa se poata comunica indeosebi cu fratii nostri din Ardealul de Sud, sa-i putem strange la inima si la pieptul nostru. La sfarsitul incendiului mondial, natiunea maghiara sa poata fi partasa la restabilirea vechilor fruntarii ale vechii Ungarii milenare” (bietul idiot! Care “Ungarie milenara”!? Si astazi, alti idioti viseaza la asa ceva…);

-la 19 noiembrie 1942, deputatul Varo Gyorgy din partidul guvernamental, afirma: “Oricine isi da seama ca este nevoie azi de o foarte puternica armata maghiara indeosebi in Ardeal. Granicerii secui sa fie asezati pe intreaga linie a Carpatilor” (Garda Secuiasca de astazi, ar cam trebui sa-i puna pe ganduri pe debilii nostri politicieni, dar nu-i cazul sa-si deranjeze “partenerii” de coalitie –partenerii UDMR-isti au primit recent chiar multumiri din partea primului ministru, MRU, pentru grija si responsabilitatea lor fata de…Romania!!! Poate o sa-i “deranjeze” in schimb apropiatele alegeri, ceea ce n-ar fi tocmai rau pentruRomania).

  In continuarea discutiilor din sedinta camerei, deputatul Bajcsy Zsilinsky Endre, spunea: “Va sosi timpul nu peste multa vreme cand nu va exista o alta politica ungara decat militara (de tot rasul militarismul maghiar. Mari traditii militare au astia, vai de capul lor!). Pana atunci natiunea ungara de aproape cincisprezece milioane de oameni, trebuie sa dispuna de o armata desavarsita (au dispus bietii de ei de o armata atat de desavarsita, incat armata romana le-a tras o mama de bataie de cate ori i-au prins, in WW I/II. Si astazi, armata ungara este “desavarsita”!), inarmata si instruita, de 1500000 de oameni. Cred ca suntem de acord ca acestei forte militare nu-i este ingaduit sa se macine inainte de vreme” (foarte interesant! Probabil de aceea n-au avut cine stie ce rezultate in WW II…Si poate tot din cauza “spiritului de conservare” sunt zero barat in A-stan! Un lucru este cert insa, “vremea” i-a macinat pe ei, fiindca astazi sunt mici si neimportanti in cadrul NATO);

-deputatul Matolesy Matyas a declarat: “Trebuie din nou sa facem sa se asculte cuvantul constiintei noastre, ca in momentul dat si atunci cand va sosi timpul, sa facem si aceasta operatie si sa aducem dreptatea pe seama Ungariei”.

  Presa maghiara din Ungaria, din Romania si din alte state constituia, la vremea respectiva, instrumentul principal de raspandire si propagare a ideilor revizioniste (si astazi, presa maghiara din Romania sustinuta “frateste” de cea din Ungaria, face acelasi lucru! Cititi aceste linkuri si-o sa va cruciti, de cata civilizatie si europenism maghiar, contin: http://www.napocanews.ro/…/udmr-si-presa-de-limbamaghiara-sar-la-gatu… ; www.napocanews.ro/…/antisemitism-in-presa-de-limbamaghiara-din… ; forum.realitatea.net › ARHIVASocial; civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task…. ANTISEMITISM SI INSTIGARE LA LUPTA ARMATA!!! Ce naiba fac autoritatile romane, fiindca in UE nu se tolereaza asa ceva, ori Romania este un membru al Uniunii mai aparte!? De ce tac organizatiile evreiesti, care atunci cand a fost vorba de MARESALUL ANTONESCU s-au facut foc si para, acum insa…tac!? Isteria din presa maghiara, de aici ori din Ungaria, la adresa evreilor, romanilor, Trianonului si Romaniei, ne lasa absolut rece –nu reprezinta o noutate asa cum vom vedea in cursul acestor articole- dar nu putem ramane nepasatori la mesajul transmis…Dar, ma intreb, care-i “valenta” europeana a Ungariei acum!? Orban, Tokes si altii din gasca idiotilor revizionisti si autonomisti, mai bine si-ar da lor lectii, nu noua. Dar, de vina sunt cretinii nostri politicieni care le permit asta! Jigodii politicianiste, debile!). Referindu-se la efectele ei, S. Fenyes, in lucrarea “Ungaria revizionista” publicata in anul 1938, “citita si tradusa” de catre SSI (care a si inaintat un memoriu primului ministru, dar…degeaba. Si astazi, oare este la fel?), arata ca: “Saptamani de-a randul, nu numai ca presa din Ungaria a raspandit stiri de aceasta natura, dar orice calator venind de la Budapesta aduce stirea ca revizuirea e deja sigura, ca din moment ce revizuirea se va face, va si vai si amar pentru cei care s-au cumetrit cu valahii si s-au aplecat lor” (mama lui de idiot! Dar, avea dreptate, asa a si fost pentru romanii din teritoriul vremelnic ocupat, al Transilvaniei de Nord. Inca un exemplu de “misiune civilizatoare maghiara”! (ei, dar asa ceva fac si astazi in Har-Cov, iata un exemplu elocvent: UDMR ȘI PRESA DE LIMBĂ MAGHIARĂ SAR LA GÂTUL KAUFLAND ROMÂNIA: ANGAJAȚI UNGURI! UDMR incită la discriminare pe criterii etnice și utilizează autorități de stat pentru a pune presiune pe Kaufland România -cititi articolul intreg, aici: www.napocanews.ro/…/udmr-si-presa-de-limbamaghiara-sar-la-gatu).

  Constatari asemanatoare au fost facute si de catre Siguranta a carei agenti, in martie 1939, raportau urmatoarele, via Budapesta: “presa din Ungaria a publicat numeroase articole revizioniste si incurajatoare pentru iredenta maghiara”, urmand o intreaga lista cu exemple concrete, pe care o vom reda in continuare. Iata ce cuprindea aceasta:

-ziarul “Nemzet Szava” (Glasul Natiunii) din Budapesta, la 12 martie 1939, publica un articol prin care incerca sa demonstreze necesitatea unui coridor din Ungaria pana in secuimea din Romania (acesta s-a facut dar mai tarziu, atunci cand Armata Romana a creat un adevarat “coridor” pana la…Budapesta!), impreuna cu o harta, anexata in fotocopie, a teritoriilor pretense de Ungaria (aceasta harta circula si astazi pe Internet. Interesant, nu!?);

-ziarul “A nep” (Poporul) din Budapesta, in ziua de 23 martie 1939, afirma ca prima consecinta a evenimentelor din Europa Centrala va fi revizuirea frontierelor Romaniei;

-ziarul “Korosvidek” (Regiunea Crisului) din Bekescsaba, la 17 martie 1939, scria urmatoarele in legatura cu anexarea teritoriilor la Ungaria: “Chiotele de bucurie ale populatiei strabat pe aripile victoriei dincolo, pana la Satu-Mare, Cluj, Oradea, Brasov, trecand peste frontierele artificiale, umpland de bucurie si de emotie inimile maghiarilor din Szabadka si Ujvidek si provoaca noi visuri frumoase pentru toti ungurii din interiorul coroanei formata de Carpati” (chiar asa a si ramas –“un vis frumos”, erotic chiar, pentru idiotii revizionisti si autonomisti! Romanii din Transilvania vremelnic ocupata, s-au “bucurat nespus” ulterior, datorita “misiunii civilizatoare”, plina de “dreptate” a pacificatorilor honvezi. Din pacate pentru EI, bucuria a fost de scurta durata, fiindca Armata Romana a restabilit cu adevarat DREPTATEA la 25 octombrie 1944, incununare a celor spuse de MS Regele Mihai: „Vom trece hotarele impuse prin Dictatul de la Viena pentru eliberarea pămîntului scump al Transilvaniei de Nord de sub ocupaţia străină“. Punct, gagiilor autonomisti si iredentisti, vagabonzilor descreierati!).

   Presa ungara, conform notelor informative ale SSI si Sigurantei, alimenta in permanenta cu indemnuri revizioniste populatia maghiara din Transilvania. Pentru ca o parte din presa ungara din Romania nu se lasa atrasa pe calea revizionismului, la 1 iunie 1939, Legatia ungara din Bucuresti a suspendat subventia acordata ziarelor “Ujkelet” din Arad si “Szabadsag” din Oradea. Pentru centralizarea oficinelor de propaganda (adica, cu alte cuvinte, pentru a le putea “indruma” si “controla” mai bine!) revizionista din Romania, legatia ungara a dispus ca toate publicatiile de acest gen sa fie executate la tipografiile “Ungar Geza” din Timisoara si “Laszlo Koloman” din Oradea (si astazi Ungaria, prin persoane particulare, sprijina unele publicatii maghiare din Har-Cov!). Masura, conform informatiilor Sigurantei provenite din interiorul Legatiei, era de natura sa asigure si actiunea unui control mai riguros asupra publicatiilor respective.

  In luna iulie 1939, SSI semnala ca presa ungara din Budapesta contribuia la difuzarea de stiri neadevarate si tendentioase pentru a sustine propaganda ce se facea impotriva Romaniei.

  Astfel, “Pesti Hirlap” din 13 iulie 1939 a publicat stirea neadevarata ca o patrula romaneasca ar fi atacat un post fix maghiar la frontiera romano-ungara, rapind doi graniceri unguri pe care i-ar fi transportat la Arad. A doua zi, un ofiter roman ar fi readus pe granicerii maghiari, trimitandu-i inapoi in Ungaria. Prin raspandirea acestei stiri false, se urmarea pregatirea terenului pentru justificarea numeroaselor incidente de frontiera ce aveau sa fie provocate ulterior de catre granicerii unguri, despre care vom vorbi in cursul acestor articole (in martie 1990, la Targu-Mures a fost aplicat acelasi scenariu! A fost “opera” lor ci nu a Securitatii, dupa cum pretind unii, “anulata” rapid odata cu interventia Armatei Romane, care a scos pe strada tancurile si blindatele, linistindu-i rapid pe “regizori”. In Ungaria exista chiar temerea ca romanii ar putea veni peste ei –conform unor surse militare! Noroc ca s-au potolit, altfel…).

  In luna august 1939, ziarelor maghiare dinRomaniali s-a trasat sarcina sa-si intensifice propaganda iredentista (interesant cum astazi, se intampla acelasi lucru in prag de alegeri. Propaganda si cererile UDMR&Co se intensifica, si-ar fi bine sa fie doar strategie electorala! Altfel…). De asemenea, ziaristilor unguri din Romania care s-au stabilit in Ungaria, li s-a cerut, de catre cercurile conducatoare de la Budapesta, sa scrie cat mai des fragmente din viata conationalilor din Transilvania, sa intocmeasca statistici asupra situatiei culturale si economice si sa colectioneze acte doveditoare despre “asuprirea” ungurilor, care sa fie apoi difuzate de posturile radiofuziunii maghiare (suna extrem de cunoscut si astazi, nu-i asa!? Pai, Tokes si nu numai, despre “pericolul imens” in care s-ar afla maghiarimea vorbesc pretutindeni si oricui este dispus sa-i asculte. Coincidenta? Cu siguranta, NU! Mama lor de jigodii, si bineanteles, degetul mijlociu!).

  In tipografia ziarului “Pesti Hirlap” (n-am reusit sa-l traduc, Google dand ceva ce continea adjectivul “daunator” –de tot rasul, nu!?) din Budapesta se tipareau brosuri ilustrate privind rolul Transilvaniei in Ungaria inainte de 1914, brosuri destinate a fi distribuite clandestin ungurilor din Romania, dar care intr-un final au ajuns a fi “distribuite”…Sigurantei, care le-au acordat atentia cuvenita, facand un foc de tabara imens cu ele. Sic! Dar, cu adevarat “daunatoare” aceste fituici revizioniste hungariste, fara niciun dubiu.

  SSI, a pus mana pe o dare de seama intocmita in iulie 1940, de catre Biroul Central al Comunitatii Ungare din Romania, trimisa la Budapesta, cu privire la contributia in ultimele trei luni a tipografilor si editorilor de ziare la actiunea de propaganda revizionista, ce cuprindea urmatoarele:

-valoarea materialului de propaganda donat de editurile maghiare in aceasta perioada, ce se ridica la suma de 860000 lei, afara de aproximativ 660000 lei ce reprezenta contravaloarea ziarelor distribuite in mod gratuit taranilor;

-tipografiile maghiare au executat lucrari in valoare de 1400000 lei, comunitatea neavand de suportat decat cheltuielile de francare (timbrare) si transport care s-au ridicat la suma totala de 22000 lei.

  Cu toate ca guvernului roman ii erau aduse la cunostinta de catre Serviciile romanesti toate actiunile si demersurile iredentiste maghiare –actiuni pe care spionii maghiari considerau ca le desfasoara in mare secret- si in ciuda faptului ca numai in Transilvania si Banat apareau 42 de cotidiene in limba ungara (mai multe decat au fost in fostul imperiu austro-ungar!!! Ungaria cea Mare, unita, fericita, cu o mare natiune civilizatoare, etc.), reactiile acestuia au fost anemice ori inexistente (parca astazi, lucrurile stau altfel!). Mai mult decat atat, autoritatile ungare erau de un tupeu fantastic (asta-i specific hungarismului “civilizator” de tip hun? Poate, dar in Har-Cov il “intalnim” peste tot! Oricum, de tip european nu este cu siguranta), contele Bethlen Istvan si altii de la Budapesta, ACUZAUROMANIAca ar aplica sisteme balcanice contra presei ungare dinRomaniasi amenintau cu plangeri la Liga Natiunilor (ca sa vezi unde erau europenii –tocmai in pusta maghiara! Dar, cu siguranta, SANTAJUL UDMR&Co de astazi, are puternice traditii ce izvorasc tocmai de la Budapesta).

   In realitate, lucrurile stateau cu totul altfel in privinta libertatii presei, asa cum vom vedea in capitolul urmator.

 

                                                                                                                                      

WW

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (8)

Standard

  In prima jumatate a anului 1940, colonelul Baitz de Beodra, atasat militar ungur in Romania, transmitea la Budapesta informatii cu privire la noua uzina electrica din Bucuresti (ajutat fiind si de catre firma constructoare). Raportul mai era insotit de schite ale cablului de inalta tensiune Floresti-Ploiesti-Bucuresti, care alimenta capitala cu energie electrica (interesant este faptul ca si Siguranta dispunea de aceste “planuri”!).

Insa, conform datelor SSI si Sigurantei, spionajul maghiar era interesat in principal de indeplinirea aspiratiilor revizioniste ale Ungariei (mare parte din aceste date provenind din darile de seama informative transmise la Budapesta) si cuprindeau:

-regimul aplicat de guvernul roman concentratilor din sanul nationalitatilor conlocuitoare, in special acelora de pe zona de frontiera;

-tendintele politice si efectele economice ale legii colonizarilor;

-aspecte ale inspectarii uzinelor de armament din Transilvania de catre primul-ministru Gh. Tatarescu.

Mai mult decat atat, Siguranta a stabilit ca biroul statistic al Legatiei de la Bucuresti a trimis consulatelor ungare o circulara prin care li se cerea sa intocmeasca de urgenta tabele cu intreg personalul ungar angajat in cursul anului 1940 la toate garile, depourile si atelierele C.F.R din Transilvania. In acelasi timp, legatia a cerut “sa se intocmeasca o evidenta a tinerilor unguri intre 6-21 de ani (bietii copiii! Mari cretini cei ce au pus la cale asa ceva…Oameni lipsiti de scrupule si omenie, dar “civilizatori unguri”!!!) din regiunea de frontiera care, dupa ce vor fi tinuti o perioada de timp sub supravegherea agentilor legatiei (or fi avut gugustiucii astia si serviciul de baby-sitter!?), urmau sa fie organizati intr-o asociatie cu caracter inofensiv, dar care, la momentul oportun sa fie folositi ca auxiliari ai diferitelor organizatii din regiunea de frontiera”. Szendrey Zoltan, a cerut dealtfel o evidenta clara consulatelor maghiare in legatura cu personalul maghiar care lucra in uzinele de armament din Transilvania, vizand tehnicienii si muncitorii unguri ce lucrau la intreprinderile: Astra-Arad, Astra-Brasov, Voina-Brasov, Otelariile Poldy-Brasov si I.A.R Brasov.

Ca urmare a “cererii” lui Szendrey Zoltan, consilierul legatiei, Renyey, a inaintat un raport la Budapesta in care a confirmat ca ungurii din Transilvania ar fi supusi unui tratament special de inferioritate, pretinzand, in acelasi timp, ca nationalitatea germana, mai redusa ca numar, se bucura de drepturi si libertati de actiune mai mari decat cea maghiara. Raportul se incheia cu concluzia ca problema nationalitatii ungare dinRomaniaar putea fi solutionata radical numai in cadrul unei actiuni politice europene.

Petrovany Tibor, conducatorul corporatiei maghiare din Cluj, a intocmit si inaintat un raport asupra atitudinii lui Iuliu Maniu fata de pretentiile revizioniste maghiare. Deci, cu alte cuvinte, Serviciile maghiare se bazau in mare masura pe aportul, deloc de neglijat, al colaboratorilor ocazionali, care stiau sau nu stiau, pentru cine lucreaza. Ne intrebam, astazi o fi la fel? Sunt sigur ca multi etnici maghiari de la noi colaboreaza cu diversi diplomati, ONG-uri, partide si partidute maghiare, ori persoane din sfera serviciilor secrete maghiare –de bunavoie sau…nu.

SSI, a analizat actiunile spionajului maghiar in Romania si dupa Dictatul de la Viena. Concluzia specialistilor SSI a fost surprinzatoare! Acesta nu s-a atenuat, conform asteptarilor, ci dimpotriva, guvernantii unguri socoteau ca treaba a fost facuta doar pe jumatate…Sic!

Astfel, SSI a aflat ca in cursul anului 1941, Legatia de la Bucuresti (informatia provenind din sursa interna, confirmata de catre…Budapesta) a primit ordin sa raporteze urgent la Budapesta date si informatii cu privire la “averea personala in Romania a doctorului Emil Hatieganu, seful grupului etnic roman din Ungaria si daca este posibil ca din aceasta avere numitul sa cheltuiasca peste doua milioane lei lunar cu ajutoare personale. De asemenea, sa se afle care este totalul subventiilor pe care statul roman le acorda romanilor din Transilvania cedata”. Emil Hatieganu facuse parte din “Consiliul dirigent al Transilvaniei” ales de catre Marele Sfat National Roman la 2 decembrie 1918, fiind unul dintre fruntasii romani. El a fost cel care a infiintat imediat dupa cedarea Transilvaniei de Nord, gazeta “Tribuna Ardealului” –“pentru romanii doritori sa stie ce se petrece in lume si intara”. Ceea ce ii deranja teribil autoritatile maghiare de ocupatie, care doreau bineanteles ca “romanismul” de acolo sa moara definitiv. Spre ghinionul lor, n-a murit!

O situatie ambigua o are astazi, desi nimeni nu mai vorbeste despre ea, “Fundatia Gojdu”. Si asta cu concursul cretinilor nostrii politicieni de ieri si de astazi, spre “incantarea” statului ungar! Pentru a va edifica asupra patrimoniului si situatiei actuale a acestei fundatii va recomand urmatoarele link-uri: ro.wikipedia.org/wiki/Fundația_Gojdu ;  alexandrunemoianu.wordpress.com/…/emanoil-gojdu-si-fundatiagoj… ; www.lego.rdsor.ro/fundatia.html

  Marturie raman doar cuvintele marelui erudit si patriot totodata: “Ca fiu credincios al bisericii mele, laud Dumnezeirea caci m-a creat Roman; iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste sa starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiunii mele.” Frumoase cuvinte, pacat ca politicul nostru nu stie ori nu vrea, a le citi!

Serviciul special al Legatiei a primit totodata dispozitii sa intensifice activitatea informativa mai ales cu privire la pregatirile morale si materiale ale Romaniei in directia revendicarilor ei de la vest, deoarece “Ungaria nu vrea sa fie surprinsa de nici un eveniment sau actiune neprevazuta”.

Locotenent-colonelul Ezantay Eugen, atasatul militar ungur la Bucuresti, a intocmit si trimis la Budapesta (cu concursul autoritatilor germane) o lucrare asupra organizarii apararii pasive si antiaeriene a Romaniei (lucrare de care Biroul 2 avea…cunostinta!).

Pe baza informatiilor obtinute din cercurile legatiei ungare de la Bucuresti, de la Budapesta ori din randul nationalitatii maghiare din Romania, Serviciile romanesti, indiferent ca era vorba de SSI, Biroul 2 ori Siguranta, au reusit sa cunoasca in mare masura tot ceea ce omologii maghiari intreprindeau la adresa tarii. Este de laudat faptul ca Serviciile romanesti n-au abandonat deloc teritoriul vremelnic ocupat al Transilvaniei de Nord, considerandu-l ca facand parte ca intotdeauna din Romania Mare. BRAVO LOR! CINSTE ACESTOR LUPTATORI ANONIMI CARE AU ALES SA-SI SERVEASCA CU CINSTE SI DEVOTAMENT TARA! O concluzie, cel putin incitanta astazi, este cea la care au ajuns luptatorii de pe frontul nevazut romani: MISIUNEA AGENTILOR SERVICIULUI SECRET MAGHIAR ERA DE A AFLA CU PRIORITATE PUNCTELESLABE ALE VIETII POLITICE DIN ROMANIA. Suna extrem de cunoscut si-n ziua de astazi, cand UDMR si celelalte partide maghiare, obtin usor si rapid, prin santaj si amenintari la adresa clasei politice conducatoare din Romania, slaba si vulnerabila, lipsita de verticalitate si viziune, tot ceea ce poate altfel, nici n-ar fi visat. As indrazni sa affirm ca astazi, principala lor unealta de lucru inRomaniaeste chiar…clasa politica romaneasca! Mai bine de atat cred ca nici nu se putea pentru visul Ungariei Mari si promotorii acestuia. Cum sunt Serviciile romanesti de astazi si mai ales ce fac in privinta pretentiilor si actiunilor UDMR si nu numai, nu putem sti…Stim doar ca sunt sub strict control politic, impanate cu personaje dubioase si lipsite de performanta, care oricum n-au nici in clin nici in maneca cu munca de informatii. Sper ca adevaratii profesionisti, atati cati or mai fi, sa-si faca treaba!

Unul dintre principalele mijloace la care au apelat Serviciile maghiare (si astazi se intampla exact la fel!), conform datelor SSI, Biroului 2 si Sigurantei, a fost PROPAGANDA. Ea a constituit atunci (ca si astazi, dealtfel!) unul din mijloacele prioritare ale realizarii telurilor revizioniste, statul ungar cheltuind sume colosale in acest sens. Pe langa ceea ce facea pe “frontul propagandistic” (sa-i zic asa!) Ungaria, autoritatile romane erau total depasite, avand reactii anemice si de slaba valoare, cu toate ca Serviciile si-au facut datoria si au avertizat, asa cum vom vedea in continuare, la timp si cu informatii detaliate. Si astazi, incompetenta si slaba reactie a autoritatilor romane, mai preocupate sa nu-si supere “partenerii de coalitie” maghiari decat de ideea de “autonomiert”, inghit cu polonicul tot ceea ce acestia le cer imperativ, propaganda maghiara fiind in Romania ca la ea acasa… Jigodii politicianiste nemernice!

Astfel, o parte din organizatiile maghiare se transformasera in adevarate laboratoare de creare si proliferare (de razboi psihologic, mai bine spus!) a falsurilor istorice menite sa induca in eroare pe ignoranti ori sa ofere justificari celor care, din motive de oportunism politic, erau dispusi sa sustina revendicarile regimului din Ungaria (si astazi am vazut pe la TV tot felul de “istorici”, unii chiar romani, care sustin legitimitatea autonomiei! Istorici romani!!! Niste jigodii de fapt…Ori poate, oportunisti!?). In continuare sa vedem cateva exemple de “inalta civilizatie maghiara”, din cazuistica Sigurantei!

Spre exemplu, la 15-16 mai 1940, numitii Barabas I, pantofar din Targu-Mures, si un oarecare Schuster din aceeasi localitate au intocmit o harta cu inscriptia “Romania de maine” (si astazi circula asemenea harti pe Internet, ba unele chiar transmit mesajul “Pa Romania”…Mda, autorilor acestor aberatii care cu siguranta nu sunt pantofari le oferim, asa dupa cum ne-am obisnuit, degetul mijlociu!) fara Transilvania si Banat cu care au mers prin diferite comune din judet cu populatie maghiara, indemnand pe toti cei cu care au intrat in contact, ca la momentul oportun, apreciat a fi foarte apropiat, sa nu ezite nicio clipa pentru a reduce Romania la proportia aratata pe harta (bietii idioti autonomisti! Nu stiau, asa cum inca nu stiu nici cei de astazi, ca de fapt EI erau cei…redusi).

Datele SSI confirmau ca propaganda revizionista se facea atat in interiorul Ungariei, cat si in randurile nationalitatii maghiare din Romania, precum si in Germania, Italia, Anglia, Franta si in alte tari al caror sprijin era apreciat ca fiind absolut necesar pentru realizarea doleantelor conducatorilor maghiari. Si astazi, Tokes&Co, incearca tot felul de tertipuri, expozitii, seminare, etc la Strasbourg, incercand sa “sensibilizeze” opinia europenilor si nu numai, cu privire la asa-zisul Tinut-Secuiesc si problema “extrem de importanta la nivel mondial” (in opinia cretinului de popa, bineanteles!) a maghiarimii de pretutindeni, cu deosebire a celei din Romania. Sa se duca fix la cel cu care Biserica l-a invatat sa “lupte” –adica la dracu’! Ce fac insa autoritatuile romane, mari adepte ale europenismului? NIMIC! Sau cel putin asta arata…

Si cu toate astea, Legatia ungara de la Bucuresti se temea de riposta autoritatilor, fiindca propaganda revizionista in Romania cadea sub incidenta legii penale romane (ce bine-ar fi daca si astazi ar fi la fel, nu doar pe hartie ci faptic! Nu cred ca-i foarte greu ca principalii autonomisti sa fie redusi la tacere, fiindca daca vrei sa omori sarpele trebuie sa-i tai capul. Se poate face in mod european cu argumente istorice, lingvistice, etc si in spiritul Constitutiei –atat de urata de catre jigodiile astea. Trebuie doar vointa politica, atat!). Si asta o spune Siguranta care in anul 1939 a aflat din surse, ca Legatia a hotarat desfiintarea sectiei de propaganda revizionista si reorganizarea acesteia sub o forma camuflata pentru a o sustrage supravegherii autoritatilor romane. Insa, de ce le-a fost frica n-au scapat, fiindca pe atunci “autoritatile romane” nu erau formate din incompetenti si neaveniti! Conducerea noului oficiu de propaganda a fost incredintata lui Lukacs Istvan, iar una dintre obligatiile oficiului consta in a face ca toate bunurile ungurilor din Transilvania siBanatscoase la vanzare prin licitatie publica sa ajunga tot in proprietatea ungurilor.

De asemenea, pentru camuflarea activitatii revizioniste, societatile cu acest caracter au fost invitate sa depuna la legatie arhivele pentru a se evita posibilitatea controlarii lor de catre autoritatile romanesti (masura n-a avut succes, “autoritatile romanesti” controlandu-le foarte bine! Dar bietii idioti nu stiau asta). Acestei dispozitii i s-au conformat asociatiile I.K.E (Asociatia Crestina a Tineretului) si Cercul Koos Ferencz (exista si astazi ca uniune a studentilor maghiari din Bucuresti, iar o strada din Targu-Mures poarta ii poarta numele. Exista surse care spun ca in cadrul intalnirilor dintre studentii maghiari, se fac “studii hungarologice”. Mda, nu zau, hungarologice!!! De ce nu astronomice, biologice, neurologice, etc!?).

Orientarea de baza a intregii activitati de propaganda revizionista era data atat de indicatiile conducatorilor maghiari cat si de declaratiile oficiale ale acestora, declaratii facute inainte de Dictatul de la Viena, a caror agresivitate –conform notelor informative ale SSI si Biroul 2- era bine disimulata. Sunt edificatoare, sub acest aspect, cateva dintre acestea:

-comunicatul guvernului ungar din primavera anului 1939 cu privire la raporturile cuRomania, preciza printre altele ca: “Guvernul regal al Ungariei nu are intentii razboinice nici fata deRomania, dar doreste sa trateze cu aceasta chestiunile pendinte”;

-cu ocazia interviului acordat ziaristului turc Aka Ghiundus in luna martie 1940, Csaky Istvan, ministrul de externe al Ungariei, a aratat: “Romania? Problema Transilvaniei este foarte complicata, aceasta am spus-o pe fata totdeauna. Sa o lasam pentru moment deoparte; sa o uitam chiar, pana in ziua cand va trebui solutionata. A uita, nu inseamna insa defel a renunta. Momentul nu este acum prielnic pentru lichidarea acestei probleme…Principiul nostru este de a fi rabdatori, a dovedi curaj, adica sa fim optimisti”. Mai au oare aceste cuvinte nevoie de vreun comentariu? Eu zic ca nu!

-la sfarsitul lunii martie 1940, intr-un discurs tinut la Kassa, cu ocazia aniversarii unui an de la anexarea Ucrainei subcarpatice, primul ministru Teleky Pal, sublinia: “Ungaria nu a renuntat la nimic…o spunem sincer pentru ca toti sa stie cum si in ce chip trebuie sa-si faca socotelile”. Ne intrebam astazi, care or fi “socotelile” statului ungar; o fi la fel de “rabdator, curajos si optimist” in problema Transilvaniei? Or fi, n-or fi, dar cu siguranta autoritatile romane imbecile sunt tare rabdatoare, umile si intelegatoare, cu jigodiile autonomiste si partidele maghiare pline de tupeisti, santajisti si hoti (cine se aseamana se aduna!).

Asa dupa cum ii sta obiceiul, Ungaria a nesocotit armistitiul de presa incheiat intre guvernele maghiar si roman cu ocazia Dictatului de la Viena, facand ulterior declaratii foarte nelinistitoare pentruRomania–conform rapoartelor SSI.

Astfel, in anul 1941, presa ungara a publicat declaratiile facute de primul ministru si de alti demnitari in sensul ca “Ungaria trebuie sa-si pastreze o forta militara independenta si intacta, trebuind sa aiba 1500000 de soldati la sfarsitul razboiului” pentru ca imprejurarile din 1918 sa nu se mai repete (de parca Ungaria era cine stie ce forta militara. De tot rasul!).

PENTRU CA IMPREJURARILE DIN 1918 SA NU SE MAI REPETE –exact ceea ce i-a durut intotdeauna, MAREA UNIRE! Vom vedea in articolul urmator si alte declaratii belicoase, revansarde la adresa Romaniei, sustinute inclusiv de catre episcopii reformati (Tokes parca face parte din randul acestei Biserici!), punctate de adunari unde se strigau lozinci de genul: “Aradul, Brasovul,Timisoara, trebuie sa se restituie! (ai, nu zau!); “Afara cu turma de valahi!” (eu as zice astazi, AFARA CU JIGODIILE AUTONOMISTE SI UDMR&CO! Sa se duca la Buda sa-si urle amarul.) si multe, multe altele…

 

WW   

 

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (7)

Standard

  Legatia ungara din Bucuresti a primit ordin de la Budapesta ca avizul serviciului secret al legatiei pentru acordarea vizei de pasapoarte sa fie considerat obligatoriu, chiar si atunci cand guvernul ungar a dat o autorizatie speciala.

Serviciul secret al Legatiei, conform datelor SSI si Sigurantei, a inchiriat doua camere in strada Luterana nr.27-29, unde lucrau o parte din agentii din provincie. Totodata, birourile delegatiei comerciale ungare din strada Serei nr.3, au fost concentrate intr-un singur birou in cladirea legatiei, iar in apartamentele ramase libere s-a mutat locotenent-colonelul Szantay Eugen cu intreg serviciul secret al legatiei sub denumirea camuflata de “Biroul atasatului militar”.

Obiectivele acestui “birou”, aflat si in atentia Biroului 2 al MStM al Armatei Romane (vom vedea mai incolo de ce), consta in culegerea si transmiterea de date sau informatii referitoare la: starea de spirit a ungurilor, secuilor si germanilor din Transilvania in legatura cu problema revizuirii tratatului de pace de la Trianon; efectivele, cadrele, pregatirea, armamentul, dotarea, capacitatea de lupta si miscarile unitatilor armatei romane; numarul, raspandirea, organizarea si controlul activitatii organizatiilor iredentiste maghiare din Transilvania; numarul femeilor maghiare casatorite cu ofiteri, functionary sau personalitati ale vietii politice romanesti (tot politica bat-o vina! Politicienii romani de astazi, vai mama lor…) si, in general, cu tot ceea ce era de natura sa contribuie la realizarea obiectivelor activitatii iredentiste. Interesant este faptul ca Siguranta, in urma analizelor efectuate in teritoriu, a stabilit ca starea de spirit a nationalitatii maghiare din Romania (pe la mijlocul anului 1940) care desi se considera in mod constant ca facand parte din natiunea ungara, fata de problema revizuirii tratatului de pace de la Trianon, avea atitudini contradictorii. Si Legatia de la Bucuresti, avea din “teritoriul” vizat, ACELEASI INFORMATII, FIIND TOTAL NEMULTUMITI DE ACEST FAPT!

Astfel, conducatorii maghiarilor din Romania, desi doreau revizuirea, nu erau dispusi sa faca vreun sacrificiu pentru ea (oare, reprezentantii UDMR si ale celorlalte partide sau partidute maghiare pro-Ungaria Mare, daca si-ar pierde pozitiile si avantajele de care dispun in Har-Cov, unde fac si desfac legi dupa bunul lor plac, in eventualitatea –ipotetica bineanteles-de alipire la Ungaria, AR MAI DORI REVIZUIREA TRIANON-ului? Cu siguranta, NU, fiindca sunt cu totii niste politicieni verosi, mincinosi, intriganti, mana in mana cu jigodiile noastre din “arcul guvernamental” si nu numai!). Avand o situatie privilegiata inRomania(ca si cei de astazi, nu-i asa!?), ei erau convinsi ca anexarea Transilvaniei si Banatului de catre Ungaria nu era de natura sa le aduca ceva in plus. De aceea, au preferat sa se angreneze intr-un joc dublu, care sa le asigure mentinerea privilegiilor atat in situatia revizuirii tratatului de pace cat si in aceea a mentinerii statu-quo-ului. Pseudointelectualii doreau revizuirea si erau in stare sa se sacrifice pentru infaptuirea ei, convinsi fiind ca numai astfel dorinta lor de capatuiala se va implini. Oamenii de rand, taranii, muncitorii, etc, nu vedeau cu ochi buni revizuirea si nici nu erau interesati de aceasta (ca si marea majoritate a etnicilor unguri de astazi, care-si vad de treaba lor, impartind cu noi, perena “criza romaneasca”!). Spre exemplu, taranimea, care din punct de vedere numeric depasea cu mult celelalte categorii sociale ale nationalitatii ungare din Romania, era impotriva revizuirii, deoarece aflase ca, dupa anexarea Ucrainei subcarpatice, guvernul ungar anulase toate reformele agrare efectuate de guvernul cehoslovac dupa anul 1920 si a deposedat de pamant si pe taranii unguri care fusesera improprietariti prin aceste reforme, pe motiv ca nu erau “unguri curati”…Fiindu-le teama ca si in Transilvania se va proceda la fel, ei isi manifestau deschis preferinta ca aceasta istorica provincie romaneasca sa ramana in continuare sub suveranitatea Romaniei, spre marea nemultumire a “slujbasilor” Legatiei ungare de la Bucuresti, care sub masca “rezolvarii problemei vietii culturale a nationalitatii ungare” au trecut la “culturalizare” (autonomia culturala de astazi, de ce nu-i multumeste? Au invatamant in limba materna, au scoli si universitati, au…si pe mama drepturilor minoritarilor, dar VOR TOTUL! Au mai mult decat li se cuvine, in conditiile in care minoritatea romana din Ungaria, nu beneficiaza nici pe departe de aceleasi drepturi. Si asta, se datoreaza in totalitate tembelismului, ignorantei si lichelismului clasei politice romanesti, de dupa 1989. Voi javrelor, sunteti vinovati ca s-a ajuns pana aici –ca o minoritate cu nimic mai “altfel” decat celelalte, exceptand numarul, a ajuns sa comande majoritatii! Sa speram ca cei ce vor veni la Guvernare, vor readuce totul la normalitate, asa cum se obisnuieste intr-un STAT NORMAL, conform principiilor UE).

Cu toate acestea, agentii maghiari sustinuti perpetuu de catre guvernul ungar, intretineau tensiunea din randul populatiei de etnie maghiara din Transilvania siBanat, prin dezinformare si vesti alarmiste, precum: “actiunea lor se va infaptui in luna martie 1939”.

Urmarind indeaproape evolutia starii de spirit a minoritatii maghiare, agentii Sigurantei raportau ca la 22 martie 1939, unele elemente maghiare din comuna Valea lui Mihai, sub influenta zvonurilor false raspandite cu prioritate in zona de frontiera, asteptau intrarea armatei ungare pe teritoriul Transilvaniei. Femeile aveau pregatite alimente pentru a primi pe “liberatori” si din panglici colorate pregateau tricolorul ungar (si astazi, visatorii unguricai mari poarta asemenea panglici!). In unele localitati, cu deosebire in cele unde populatia maghiara era mai numeroasa decat cea romana, de pe teritoriul Transilvaniei, elementele sovine tineau adunari, unde se intocmeau “liste negre” ce cuprindeau romani ce urmau a fi executati “dupa revizuire”, dar si unguri vinovati de “intelegere si colaborare” cu “porcii de romani” (ce-ar fi meritat jigodiile astea sa stea in fata unui pluton de executie –unde cu siguranta, s-ar fi comportat “eroic”. Si cei de astazi, IDEM!). Trebuie sa mentionez faptul ca multi dintre romanii si ungurii vizati de catre “justitiarii civilizatori” si-au gasit scaparea inRomania, fiind “informati” din timp de catre autoritatile romane! Altii insa, prea multi chiar, au platit cu viata indrazneala de a se considera…romani, dupa Dictat.

Cuprinse de delir, elemente fanatice au comis omoruri. Astfel, Szminy Ivan din comuna Hoteni a injunghiat 3 romani, dintre care unul era sergent de strada, iar altul caporal in armata romana (individul a fost arestat si bagat la “pastrare” in beciurile Jandarmeriei, asa cum merita, ceea ce demonstreaza ca pe atunci, STATUL ROMAN STIA CUM SA SE POARTE CU DOBITOCII. Astazi, provocatorii autonomisti care jignesc, agreseaza si ameninta romani, au “drepturi” –jalnica JUSTITIE ROMANAii apara si pe ei, precum face cu toti nenorocitii si zmecherii dinRomania. Poate ca daca i-ar baga la “rece” pentru multi ani, mintea aburita de idei autonomiste li s-ar racori definitiv. Unde esti tu Tepes-Doamne…!). S-au mai comis dealtfel, tentative de rebeliune, acte de ofensa a drapelului national (astazi, asa ceva se face pe fata, fara niciojenafata de debilele autoritati romane din Har-Cov si asa-zisul Tinut Secuiesc. Ba chiar drapelul unguresc si cel al asa-zisului tinut, flutura la loc de cinste pe unele dintre cladirile oficiale, de parca zona ar fi integrata de facto in ungurica!), acte de teroare asupra unor functionari romani (astazi, acestia sunt obligate la cererea expresa a UDMR, aprobata bineanteles de umilul nostru Parlament, sa invete limba maghiara. Masura nu se aplica reciproc si functionarilor maghiari, care nu sunt obligati sa invete limba romana. Cel mai bun exemplu este jigodia numita Csibi Barna, care abia ingaima ceva in romana dar era functionar al statului roman!!! Cum naiba a ajuns specimenul asta functionar si cine l-a tolerat acolo? Ca de obicei, pe autoritatile romane competente nu le intereseaza!), treceri frauduloase de frontiera, etc. Cu totii insa, autonomistii din pusta si cei de aici, au avut o mare surpriza pe 23 martie 1939!

Fanatismul lor a fost brusc curmat de vestea semnarii tratatului economic impus Romaniei de catreGermania(23 martie 1939), ceea ce a facut ca increderea conducatorilor si a unor intelectuali unguri din Transilvania siBanatin ajutorul german sa se transforme intr-o acuta si sensibila deprimare (saracii!) si descurajare, redata foarte elocvent intr-un raport al SSI: “agenti ai iredentei maghiare trec printr-o criza de incredere fata de puterea Ungariei si de sinceritatea ajutorului german. Acestia isi mascheaza neancrederea prin agitatii marunte, asteptand cu nerabdare o clarificare a situatiei care spera sa fie determinata tot de actiunea germano-italiana”.

De la Budapesta, SSI a primit informatia ca guvernul ungar era extrem de ingrijorat de faptul ca in regiunea secuiasca si a Tarnavelor se accentueaza tot mai mult tendinta spre o colaborare romano-ungara. Chiar si agentii Sigurantei semnalau aceasta stare de fapt, ei raportand ca “o parte din taranimea maghiara din Transilvania inclina spre parerea ca este preferabila situatia de minoritar, dar proprietar inRomania, decat cea de majoritar, dar deposedat de pamant in Ungaria. Acest curent castiga teren indeosebi in regiunile apropiate frontierei romano-maghiare, unde sterile din Ungaria ajung nedenaturate, evidentiindu-se ca guvernul din Budapesta nu intentioneaza introducerea unei reforme agrare favorabile taranimii, ci cauta sa apere prin toate mijloacele legale marea proprietate latifundiara”. Deci, cu alte cuvinte, daca n-ar fi existat Dictatul si implicarea Germaniei si a Italiei (cum vom vedea intr-un articol separat), Ungaria de una singura, cu toate sfortarile sale, ar fi obtinut doar degetul mijlociu! Nu degeaba erau ingrijorati, fiindca Ungaria nu era nici bogata ca sa-si permita pierderi financiare enorme si nici buricul pamantului ca sa castige prin forte proprii Transilvania si Banatul.

Disperati ca lucrurile nu merg in directia dorita, Guvernul de la Budapesta a dat ordin sa se initieze o campanie (aici, presa maghiara si-a adus contributia, cum vom vedea in cursul acestor articole) mincinoasa, prin care sa se transmita taranimii maghiare si nu numai, vestea ca vor satisface atat pretentiile latifundiarilor cat si cele ale agricultorilor unguri prin exproprierile ce ar urma a se face asupra proprietatilor romanesti.

Informatiile Biroului 2 provenite din anturajul Legatiei ungare din Bucuresti, au relevant faptul ca Budapesta a luat hotararea de a trimite din Ungaria in Transilvania un numar de “premilitari” in vederea “reanimarii spiritului nationalist ungar” (mda, le cam murise “spiritul” la gorobetii de aici!), deoarece se aflase despre manifestarile de apropiere intre taranii romani si cei unguri. Astfel, SSI a pus “ochii” in prima jumatate a anului 1940, pe trimisul Guvernului de la Budapesta in Transilvania, Hory Andras, a carui misiune speciala era de a studia situatia politica a Romaniei si comportarea nationalitatii maghiare in actiunea de sustinere a intereselor ungare. SSI l-a pasat pe gagiu, imediat cum a intrat inRomania, agentilor Sigurantei pentru “protectie”! Astfel, dupa ce a intrat in tara, Hory a luat contact cu Banffy Miklos, presedintele comunitatii nationale a maghiarilor din Romania, contele Teleky Adam, membru al Consiliului Superior al Frontului Renasterii Nationale pentru agricultura si munca, Szasz Paul, conducatorul Societatii Economice Maghiare din Transilvania si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale, contele Bethlen Gyorgy si Incsedy Jochsmann Edmund, fruntas ungur din Cluj.

Spionajul maghiar, desi avea ca principala misiune indeplinirea pretentiilor revizioniste, se ocupa si cu pregatirea actiunii militare impotriva Romaniei –actiune de care MStM al Armatei Romane, Biroul 2 si SSI erau la curent. Budapesta, conform informatiilor detinute de catre Serviciile romanesti, a solicitat in repetate randuri legatiei sale din Bucuresti “sa comunice cat mai detaliat observatiile facute in garile si depozitele CFR, in legatura cu concentrarile militare romane”. Indeplinind cu sarguinta ordinele primate, atasatul militar ungar a comunicat “date certe” referitoare la situatia cadrelor din armata romana, ca, dupa parerea lui, “efectivul pilotilor romani de aviatie nu corespundea cerintelor de razboi si ca elementele in curs de instruire nu erau inzestrate cu aptitudinile necesare pentru a putea completa lipsurile. Aviatia ungara este net superioara celei romane!”. Gagiu n-a stiut insa ca “datele certe” i-au fost furnizate cu mare “bunavointa” de catre Biroul 2 prin agentii sai, dandu-i exact ceea ce el dorea sa auda! Realitatea era insa alta! Pilotii romani erau bine instruiti, chiar daca dotarea nu era la un nivel inalt si suficient. Aviatia romana nu era deloc inferioara celei maghiare!

Mai mult decat atat, din rapoartele informative ale Serviciilor romanesti, se desprinde idea ca informatiile cu caracter politic, economic, militar si social-cultural, prezentau interes numai daca erau apte sa contribuie la realizarea telurilor revizionismului maghiar. Spre a ne edifica asupra intentiilor maghiare, in continuare vom vedea cateva exemple de spionaj in care actorii principali sunt unguri, iar spectatorii…SSI, Biroul 2 si Siguranta.

In a doua jumatate a anului 1939, conducatorilor nationalitatii ungare li s-a cerut o situatie statistica si explicativa a institutiilor maghiare ce urmau sa fie studiate in vederea initierii unor masuri de reorganizare a lor pentru a le face apte intensificarii actiunii revizioniste sub patronajul legatiei de la Bucuresti. In aceeasi perioada, agentii legatiei comunicau ca germanii din Transilvania manifestau ‘o atitudine ostila tot mai categorica fata de unguri”. De asemenea, s-a cerut intocmirea unei liste a tuturor ungurilor angajati la uzinele electrice si de apa din Transilvania. Se preciza ca lista era necesara in vederea actiunii de sabotare ce se va intreprinde in cazul unui conflict romano-ungar.

 

WW