Arhive pe etichete: ungaria si ssi

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (10)

Standard

Presa revizionista maghiara isi asumase si sarcina de a pune la punct, cu ajutorul insultelor si insinuarilor, gazetele straine care, cu “ajutorul” absolut dezinteresat al Budapestei, isi “permiteau” (normal ca-si “permiteau”, fiindca Budapesta platea foarte bine asemenea articole defaimatoare si mincinoase la adresa Romaniei. Mai aproape de noi, Targu-Mures in martie1990, a insemnat acelasi lucru, iar asemenea “lovituri sub centura” date Romaniei au inca loc in presa maghiara si cea externa –cu deosebire a celei apartinand diasporei maghiare din SUA) sa publice in coloanele lor articole ce “confirmau” justetea tezelor revizioniste.

Interesant este faptul ca desi era bine controlata de catre stat, presa maghiara mai avea si scapari! Adica, mai scria si articole ce nu se incadrau in linia revizionista, asa cum apar in notele informative ale SSI. Sa fi fost aceste articole “opera” SSI, ca raspuns la atacul mediatic al Ungariei? Posibil, daca nu sigur, fiindca iata ce anume a “scapat” vigilentei cerberilor cenzurii!

In numarul din 28 mai 1942 ziarul “Magyarorszag” scria: “Regele roman (era vorba de Ferdinand) a unit toate provinciile romanesti care au fost rupte de vicisitudinile istoriei veacurilor, dar care si-au pastrat nealterate sentimentul national si, scuturand la un moment dat jugul strain s-au unit libere si cu bucurie cu tara-mama Romania, contopindu-se intr-o completa unitate sufleteasca”. Sic!

Mai mult decat atat, caracterul ipocrit al acuzelor, invinuirilor si pretentiilor maghiare, a fost dezvaluit la vremea respectiva intr-un atac fara precedent in mass-media maghiara, chiar de catre unul dintre jurnalistii de seama, S.Fenyes (citat de catre SSI in notele sale informative!), care, referindu-se la situatia presei din Ungaria si Romania, arata: “In Ungaria este cu totul interzisa exprimarea libera a opiniei. Exprimarea unei pareri de stanga, social-democrata, este absolut imposibila, ceva mai mult, o simpla critica de dreapta si chiar a unor ziare conservatoare, este aspru pedepsita –chiar daca nu este vorba de vreo chestiune care atinge interesele de stat. Cele mai importante doua cotidiene “Ujsag” si “Magyar Hirlap”, acum cativa ani, au fost interzise definitiv pentru o simpla critica sociala si politica…In Romania, in schimb, se poate scrie orice (chestia este valabila si astazi, chiar si pentru presa de limba maghiara!), chiar si critici opozitioniste mai aspre la adresa ministrilor si a guvernului. Se pot scrie chiar stiri mincinoase, din domeniul fanteziei despre guvern, despre proiectele de legi se pot scrie –daca vreti- articole kilometrice despre starea de robie a minoritatilor, se poate ameninta zi de zi cu reclamatii la Liga Natiunilor. Presa “nationala” a partidului maghiar dinRomania–nenationala nu exista- a scris pe fata si de repetate ori, ca guvernul a falsificat alegerile, a furat urnele, etc. dar nimeni nu a suferit nimic pentru toate acestea. Mai tarziu insa tocmai o mare foaie “nationala” a mintit, intrucat alegatorii maghiari au votat cu partidele romanesti (ar fi bine ca si la urmatoarele alegeri sa se intample asa ceva!). Daca cineva inRomaniascrie ceva din care se deduce loialitatea fata de stat, este atacat de intreaga presa maghiara, il insulta, il injura, il terorizeaza, pana il reduc la tacere…”. Exista semnale numeroase astazi, ca in Har-Cov se petrec asemenea actiuni concertate de catre unii lideri maghiari, indreptate impotriva romanilor si etnicilor unguri, care nu actioneaza in spirit autonomist-separatist. Ce fac debilele noastre autoritati? Nimic, fiindca actiunile jigodiilor autonomiste maghiare, sunt, cum altfel, in curat spirit european!

Iata ce spunea in continuare, S.Fenyes, spre marea nemultumire si suparare a Budapestei, care n-a precupetit nimic in a-i defaima pe toti cei care nu mentineau “linia autonomista-revansarda”, numindu-i in presa controlata, tradatori si incompetenti: “70% dintre maghiarii din Romania, nu doreau revizuirea tratatului de la Trianon si anexarea Transilvaniei si Banatului la Ungaria. Procentul celor dispusi la revizuire era format din cativa indivizi dornici de a parveni prin politica, aristocrati cu cinstea uzata, fosti consilieri regali maghiari saraciti si functionari pensionari, parinti cu copiii care prin legaturile si rubedeniile lor, spera faurirea viitorului lor sau al odraslelor lor si aceia pe care presa a izbutit sa-i induca in eroare”. Interesant de unde a putut oare avea S.Fenyes, asemenea date!? Dar, uitati-va astazi la caricaturile si specimenele UDMR&Co, la politicienii maghiari de la Budapesta si de la Bucuresti, care viseaza la autonomie si autodeterminare in Har-Cov, si-o sa vedeti ca de fapt, nu sunt decat niste ratati, hoti si mincinosi –cu nimic diferiti de inaintasii lor intr-ale reviziionismului, descrisi de catre S.Fenyes. Aceiasi cretini, dar in alte vremuri! Sic!

SSI si BIroul 2, cunosteau faptul ca, in perioada dintre primul si cel de-al doilea razboi mondial, oficinele de propaganda ale Ungariei, pentru a obtine bunavointa Frantei (principala putere europeana de atunci, care astazi, este un prieten declarat al Ungariei, prin insasi Sarkozy –prezidentul lor, care numai un “cocos galic” veritabil nu este!) in problema pretentiilor ei anexioniste, au editat in limba franceza si au raspandit in Franta un mare numar de lucrari cu caracter revizinist. Dintre lucrarile difuzate in acest scop, SSI si Biroul 2, le-au semnalat pe urmatoarele (si astazi, unii dintre scriitorii maghiari revizionisti le mentioneaza ca fiind “adevaruri istorice de necontestat”!), mare parte dintre acestea fiind “opera” scriitorilor maghiari stabiliti in Franta:

-“Les frontieres de la Hongrie de Trianon”, de Francois Olay;

-“Nouvelles geographiques”, Biographie des frontiers politiques du Centre est europeen, de Andre Ronay;

-“Les paysans duDanube”, de Denis Rougemont;

-“Non amis les Hongrois”, de P. Deluttre;

-“Maghiars et Roumains”, de A. de Bertha;

-“Les nouveaux martyrs”, de A. Damy;

-“L’Europe centrale economique et social”, de P. Csikay;

-“La verite sur le traite de Trianon”, deE. Czeke;

-“La Hongrie après le traite de Trianon”, de Ladislau Budai;

-“La Hongrie de demain”, de A. Damay;

-“Les erreurs de la paix”, de G. Desbons;

-“Les problemes hongrois”, de R. Depuis;

-“Que demande la Hongrie”, de Honti;

-“La guerre revient”, de Pozzi;

-“Reviser le traite?”, de G. Rona;

-“Le proces de la Hongrie”, de Baron Szillasy (jigodia asta era bine cunoscuta, SSI!);

-“Le guepier de l’Europe centrale”, de M. deVienne;

-“Le siecle de Jeanne d’Arc et le dernier siecle de la Hongrie”, de Poka Pivny;

-“Justice a la Hongrie”, de Lagrady.

Din cercurile intelectualilor maghiari, in luna aprilie 1940, SSI a aflat ca, in vederea intensificarii propagandei revizioniste in strainatate, Directia Propagandei Externe de la Budapesta, a tiparit o noua harta revizionista care reprezenta situatia strategica din Transilvania si activitatile maghiarilor din aceasta regiune timp de peste 1000 de ani (ca sa vezi ce coincidenta! Si astazi autonomistii din Ungaria sustin cei peste 1000 de ani de cand ungurii au “civilizat” zona, pe care au gasit-o libera de orice “vlah”. Hai sictir, javrelor!). Aceasta harta a fost trimisa spre difuzare oficinelor de propaganda ungara din Italia,Germania,Anglia, Franta si SUA.

Tot in vara anului 1940, SSI a transmis Sigurantei informatia ca din Budapesta, a fost trimisa prin posta, diferitelor persoane din Transilvania, brosura intitulata “Istoria trupelor libere”, in care se facea propaganda pentru eliberarea de sub dominatia straina a teritoriilor ce au fost sub stapanirea Ungariei. Datorita colaborarii bune cu SSI, multe asemenea brosuri au ajuns insa la “posta” Sigurantei, care bineanteles le-a tratat la justa lor valoare informativ-educativa. Pe atunci Serviciile romanesti chiar isi faceau treaba. BRAVO LOR!

Siguranta, care avea agentura proprie in randul maghiarimii, a aflat ca si cartile de rugaciuni erau utilizate ca instrumente de propaganda revizionista. Astfel, in comuna Bors din judetul Bihor, au fost gasite “absolut intamplator”, la cativa preoti reformati (Tokes, face parte si el din randul reformatilor, iar faptul ca la slujbele sale facea propaganda revizionista, nu constituia un secret pentru nimeni. Securitatea stia acest lucru! Astazi, jigodia asta ar trebui cu adevarat REFORMATA, fiind un gunoi istoric), carti de rugaciuni editate la o tipografie dinDebrecenin care se afla “imnul national maghiar” si poezia revizionista “Szozat” (Glasul vremii). Carti asemanatoare au fost gasite si la biserica reformata dinAlba Iulia(exact acolo unde s-a infaptuit UNIREA MARETULUI MIHAI VITEAZUL! Nici astazi, la festivitatile de la Alba Iulia nu participa, fiind “prea ocupati”, vreun politician maghiar de la UDMR sau de la dracu sa-i stie! Ii doare de-i ustura, bietii netoti…).

Slujbele religioase erau, de asemenea, folosite ca mijloace de propaganda revizionista (astazi se procedeaza identic, mai cu seama in preajma zilei de 15 martie, cand preotii maghiari tin lectii de “istorie civilizatoare” credinciosilor. Mare parte dintre acestia fac parte din Biserica Catolica si cea Reformata –mama lor de papistasi nemernici. Ma indoiesc insa ca aici, Biserica, are vreun rol “civilizator, impaciuitor” ci mai degraba, DESTABILIZATOR!).

Cu privire la acest aspect, in luna aprilie 1939, Siguranta a aflat ca preotii unguri primisera personal instructiuni de la Legatia ungara din Bucuresti, asupra modului de infiltrare a sentimentelor iredentiste in sufletele credinciosilor care asistau la slujbele religioase (nu degeaba il urmarea Securitatea pe popa Tokes. Asta, facea acelasi lucru la slujbele sale. A fost “scapat” la presiune externa, iar urmarile le vedem astazi, din pacate!). Ulterior, Siguranta a fost informata de catre agentii sai din randul clericilor maghiari (faptul ca Securitatea avea informatori in randul preotimii, este considerata astazi o faradelege! Pe atunci insa, acest fapt a adus rezultate si beneficii enorme, Sigurantei si statului roman. Dar, asta-i viata si asa-i la noi!), ca preotii au introdus o inovatie in propaganda revizionista pe care o desfasurau. “Inovatia” consta in aceea ca, in cadrul predicilor pe care le tineau in biserici, ei recomandau credinciosilor sa nu se mai certe intre ei si sa renunte la orice agresivitate in transarea diferendelor, invocand preceptele biblice referitoare la iubirea dintre frati. In mod abil, se atragea atentia asupra necesitatii intelegerii corecte a sensului expresiei “iubire de frate”. Frate de etnie, nu orice fel de “frate”! Ca sa vezi, ce porniri cu adevarat crestinesti. Bine, tot crestineste si in virtutea “iubirii fratesti”, propovaduia si propovaduieste inca, popa Tokes, nu-i nicio indoiala. Amin!

De asemenea, agentii Sigurantei au aflat ca episcopii reformati catolici si unitarieni, fiind sesizati de faptul ca o mare parte din fetele sau barbatii de origine ungara se casatoresc cu romani, ceea ce era considerat ca fiind o grava amenintare a “puritatii etnice maghiare”, au trimis o circulara tuturor preotilor din aceste regiuni in care li s-au dat dispozitii sa se foloseasca de orice ocazie pentru a impiedica astfel de casatorii. Bineanteles, tot o masura “crestineasca”, ce altceva? In spiritul “iubirii fratesti” catolice si reformate maghiare, civilizatoare si promotoare a pacii si intelegerii. Amin!

Emiterea si vanzarea de timbre cu harta Ungariei Mari, constituia o alta modalitate de raspandire a ideilor revizioniste si de colectare a fondurilor necesare desfasurarii actiunilor de propaganda in acest scop. Dar, Siguranta nu dormea pe atunci!SRI, din pacate, pare ca doarme astazi…

Fiindca, pentru propaganda iredentista, ce a constat in primirea unor asemenea timbre de la Budapesta si incercarea de a le vinde cetatenilor maghiari din Cluj (timbrele, au sosit in Romania tot prin bunavointa “postei” Sigurantei, la semnalarea SSI), Gerauter Sarloota, functionara la Banca Agrara din oras (aflata in vizorul Sigurantei de peste doi ani, pentru delapidare si activitati revizioniste –deci, cu alte cuvinte, INFRACTOARE cu acte in regula, ca multi dintre jigodiile autonomiste de astazi –unii dintre acestia, politicieni UDMR&Co –a fost judecata si condamnata de autoritatile judiciare romane (unde esti tu Tepes-Doamne, ca mare nevoie avem de tine, astazi! Ce rapid s-ar linisti autonomistii-separatisti maghiari). La domiciliul patachinei asteia a fost gasita o adresa din partea Ligii Nationale Maghiare din Budapesta prin care era solicitata sa incaseze fonduri prin vanzarea acestor timbre, pe care sa le trimita ligii, pentru intretinerea propagandei iredentiste. A incasat, dar ani grei de puscarie in inchisorile romanesti. BRAVO EI pentru asemenea performanta! Sic! Poate, in viitor, exemplul ei v-a fi urmat si de catre jigodiile autonomiste de astazi, asta daca autoritatile romane vor intelege “dusmanul din interior”.

Raspandirea de manifeste cu caracter revizionist, constituia un alt aspect al activitatii prin care agentii maghiari se straduiau sa atraga de partea cauzei revizioniste pe ungurii si secuii din Transilvania siBanat. Cu toate ca erau redactate intr-o forma voalata, aluziile transparente permiteau sa se intrevada caracterul si scopul acestor manifeste. Intr-un asemenea manifest se spunea: “Ce ne facem fratilor? Asezati-va unul langa altul in bisericile albe, curate, reculegeti-va din deznadejdea voastra, imbogatiti-va credinta slabita cu culorile visurilor si cu stravechiul curaj turanic (asta da, curaj! De tot rasul, mama lor de cretini), infruntati si imposibilitatea! Cereti prin psalmi vechi si rugaciuni fierbinti, chiar si in imprejurari grele, mangaierile rusaliilor (mai bine, mangaierea unui par romanesc, traditional!). In casele voastre, in atelierele voastre, in intimitatea voastra personala si in societate indepliniti-va munca cotidiana ci disciplina, tacere eroica, dar si cu vointa neanfranta si nestramutata, si asteptati nasterea victorioasa a luminii in amurg, a razelor solare vitale”. Mda, in privinta mangaierilor, eroismului, visurilor, vointei si luminii ungare, astazi eu nu pot adauga decat, AMIN!

Serbarile culturale, sezatorile si manifestatiile publice erau folosite pe scara larga pentru propagarea ideilor revizioniste (astazi, Universitatea de Vara Tusvanyos, de la Baile Tusnad, unde se dezbate de fiecare data “politica nationala maghiara reannoita” si “spatiul de cunoastere maghiara si autonomia”, reprezinta oare altceva? Manifestare, unde sunt tolerati reprezentanti ai extremismului maghiar de aici si din Ungaria, veniti ca “invitati”, alaturi de reprezentanti ai guvernului si politicului de la Budapesta. Sunt tolerati inclusiv de catre autoritatile romane, prea “timorate” ca sa faca ceva… Jigodii politicianiste debile!). Studentimea maghiara forma echipe culturale care, in timpul vacantelor, organizau serbari cu un astfel de caracter. La aceste manifestari se scandau lozinci ca: “Aradul, Brasovul,Timisoara, trebuie sa se restituie! ; Afara cu turma de valahi! Romanii, porcii Europei!” –toate acestea sub protectia autoritatilor maghiare. Una peste bot, nu vroiau?

 

 

 WW

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (9)

Standard

-la 20 decembrie 1941, seful Marelui Stat Major al Armatei Ungare, a declarat ca fortele armate trebuie sa se rezerve pentru a constitui o forta primordiala decisiva in desfasurarea viitoare a evenimentelor (pesemne ca-i manca rau carca!);

-la 7 noiembrie 1942, insusi seful statului maghiar, regentul Horthy Miklos declara: “Avem datoria sa fim pregatiti pentru noi incercari. Avem nevoie de o armata cu putere de soc, pentru a termina lupta cu victoria dreptatii maghiare” (mda, Ungaria era pe atunci mare natiune, dreapta, sfanta si promotoare a…dreptatii cu o armata SOC SI GROAZA! Cum o fi astazi? Astazi ne este aliata in cadrul NATO -unde tot o armata SOC SI GROAZA au – si-n barca UE, deci, teoretic ne sunt prieteni! Dar, oare asa o fi!?);

-la 18 niembrie 1942, Bartha Ignac, deputat guvernamental, a declarat in parlament: “Suprema noastra ravnire este sa se poata comunica indeosebi cu fratii nostri din Ardealul de Sud, sa-i putem strange la inima si la pieptul nostru. La sfarsitul incendiului mondial, natiunea maghiara sa poata fi partasa la restabilirea vechilor fruntarii ale vechii Ungarii milenare” (bietul idiot! Care “Ungarie milenara”!? Si astazi, alti idioti viseaza la asa ceva…);

-la 19 noiembrie 1942, deputatul Varo Gyorgy din partidul guvernamental, afirma: “Oricine isi da seama ca este nevoie azi de o foarte puternica armata maghiara indeosebi in Ardeal. Granicerii secui sa fie asezati pe intreaga linie a Carpatilor” (Garda Secuiasca de astazi, ar cam trebui sa-i puna pe ganduri pe debilii nostri politicieni, dar nu-i cazul sa-si deranjeze “partenerii” de coalitie –partenerii UDMR-isti au primit recent chiar multumiri din partea primului ministru, MRU, pentru grija si responsabilitatea lor fata de…Romania!!! Poate o sa-i “deranjeze” in schimb apropiatele alegeri, ceea ce n-ar fi tocmai rau pentruRomania).

  In continuarea discutiilor din sedinta camerei, deputatul Bajcsy Zsilinsky Endre, spunea: “Va sosi timpul nu peste multa vreme cand nu va exista o alta politica ungara decat militara (de tot rasul militarismul maghiar. Mari traditii militare au astia, vai de capul lor!). Pana atunci natiunea ungara de aproape cincisprezece milioane de oameni, trebuie sa dispuna de o armata desavarsita (au dispus bietii de ei de o armata atat de desavarsita, incat armata romana le-a tras o mama de bataie de cate ori i-au prins, in WW I/II. Si astazi, armata ungara este “desavarsita”!), inarmata si instruita, de 1500000 de oameni. Cred ca suntem de acord ca acestei forte militare nu-i este ingaduit sa se macine inainte de vreme” (foarte interesant! Probabil de aceea n-au avut cine stie ce rezultate in WW II…Si poate tot din cauza “spiritului de conservare” sunt zero barat in A-stan! Un lucru este cert insa, “vremea” i-a macinat pe ei, fiindca astazi sunt mici si neimportanti in cadrul NATO);

-deputatul Matolesy Matyas a declarat: “Trebuie din nou sa facem sa se asculte cuvantul constiintei noastre, ca in momentul dat si atunci cand va sosi timpul, sa facem si aceasta operatie si sa aducem dreptatea pe seama Ungariei”.

  Presa maghiara din Ungaria, din Romania si din alte state constituia, la vremea respectiva, instrumentul principal de raspandire si propagare a ideilor revizioniste (si astazi, presa maghiara din Romania sustinuta “frateste” de cea din Ungaria, face acelasi lucru! Cititi aceste linkuri si-o sa va cruciti, de cata civilizatie si europenism maghiar, contin: http://www.napocanews.ro/…/udmr-si-presa-de-limbamaghiara-sar-la-gatu… ; www.napocanews.ro/…/antisemitism-in-presa-de-limbamaghiara-din… ; forum.realitatea.net › ARHIVASocial; civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task…. ANTISEMITISM SI INSTIGARE LA LUPTA ARMATA!!! Ce naiba fac autoritatile romane, fiindca in UE nu se tolereaza asa ceva, ori Romania este un membru al Uniunii mai aparte!? De ce tac organizatiile evreiesti, care atunci cand a fost vorba de MARESALUL ANTONESCU s-au facut foc si para, acum insa…tac!? Isteria din presa maghiara, de aici ori din Ungaria, la adresa evreilor, romanilor, Trianonului si Romaniei, ne lasa absolut rece –nu reprezinta o noutate asa cum vom vedea in cursul acestor articole- dar nu putem ramane nepasatori la mesajul transmis…Dar, ma intreb, care-i “valenta” europeana a Ungariei acum!? Orban, Tokes si altii din gasca idiotilor revizionisti si autonomisti, mai bine si-ar da lor lectii, nu noua. Dar, de vina sunt cretinii nostri politicieni care le permit asta! Jigodii politicianiste, debile!). Referindu-se la efectele ei, S. Fenyes, in lucrarea “Ungaria revizionista” publicata in anul 1938, “citita si tradusa” de catre SSI (care a si inaintat un memoriu primului ministru, dar…degeaba. Si astazi, oare este la fel?), arata ca: “Saptamani de-a randul, nu numai ca presa din Ungaria a raspandit stiri de aceasta natura, dar orice calator venind de la Budapesta aduce stirea ca revizuirea e deja sigura, ca din moment ce revizuirea se va face, va si vai si amar pentru cei care s-au cumetrit cu valahii si s-au aplecat lor” (mama lui de idiot! Dar, avea dreptate, asa a si fost pentru romanii din teritoriul vremelnic ocupat, al Transilvaniei de Nord. Inca un exemplu de “misiune civilizatoare maghiara”! (ei, dar asa ceva fac si astazi in Har-Cov, iata un exemplu elocvent: UDMR ȘI PRESA DE LIMBĂ MAGHIARĂ SAR LA GÂTUL KAUFLAND ROMÂNIA: ANGAJAȚI UNGURI! UDMR incită la discriminare pe criterii etnice și utilizează autorități de stat pentru a pune presiune pe Kaufland România -cititi articolul intreg, aici: www.napocanews.ro/…/udmr-si-presa-de-limbamaghiara-sar-la-gatu).

  Constatari asemanatoare au fost facute si de catre Siguranta a carei agenti, in martie 1939, raportau urmatoarele, via Budapesta: “presa din Ungaria a publicat numeroase articole revizioniste si incurajatoare pentru iredenta maghiara”, urmand o intreaga lista cu exemple concrete, pe care o vom reda in continuare. Iata ce cuprindea aceasta:

-ziarul “Nemzet Szava” (Glasul Natiunii) din Budapesta, la 12 martie 1939, publica un articol prin care incerca sa demonstreze necesitatea unui coridor din Ungaria pana in secuimea din Romania (acesta s-a facut dar mai tarziu, atunci cand Armata Romana a creat un adevarat “coridor” pana la…Budapesta!), impreuna cu o harta, anexata in fotocopie, a teritoriilor pretense de Ungaria (aceasta harta circula si astazi pe Internet. Interesant, nu!?);

-ziarul “A nep” (Poporul) din Budapesta, in ziua de 23 martie 1939, afirma ca prima consecinta a evenimentelor din Europa Centrala va fi revizuirea frontierelor Romaniei;

-ziarul “Korosvidek” (Regiunea Crisului) din Bekescsaba, la 17 martie 1939, scria urmatoarele in legatura cu anexarea teritoriilor la Ungaria: “Chiotele de bucurie ale populatiei strabat pe aripile victoriei dincolo, pana la Satu-Mare, Cluj, Oradea, Brasov, trecand peste frontierele artificiale, umpland de bucurie si de emotie inimile maghiarilor din Szabadka si Ujvidek si provoaca noi visuri frumoase pentru toti ungurii din interiorul coroanei formata de Carpati” (chiar asa a si ramas –“un vis frumos”, erotic chiar, pentru idiotii revizionisti si autonomisti! Romanii din Transilvania vremelnic ocupata, s-au “bucurat nespus” ulterior, datorita “misiunii civilizatoare”, plina de “dreptate” a pacificatorilor honvezi. Din pacate pentru EI, bucuria a fost de scurta durata, fiindca Armata Romana a restabilit cu adevarat DREPTATEA la 25 octombrie 1944, incununare a celor spuse de MS Regele Mihai: „Vom trece hotarele impuse prin Dictatul de la Viena pentru eliberarea pămîntului scump al Transilvaniei de Nord de sub ocupaţia străină“. Punct, gagiilor autonomisti si iredentisti, vagabonzilor descreierati!).

   Presa ungara, conform notelor informative ale SSI si Sigurantei, alimenta in permanenta cu indemnuri revizioniste populatia maghiara din Transilvania. Pentru ca o parte din presa ungara din Romania nu se lasa atrasa pe calea revizionismului, la 1 iunie 1939, Legatia ungara din Bucuresti a suspendat subventia acordata ziarelor “Ujkelet” din Arad si “Szabadsag” din Oradea. Pentru centralizarea oficinelor de propaganda (adica, cu alte cuvinte, pentru a le putea “indruma” si “controla” mai bine!) revizionista din Romania, legatia ungara a dispus ca toate publicatiile de acest gen sa fie executate la tipografiile “Ungar Geza” din Timisoara si “Laszlo Koloman” din Oradea (si astazi Ungaria, prin persoane particulare, sprijina unele publicatii maghiare din Har-Cov!). Masura, conform informatiilor Sigurantei provenite din interiorul Legatiei, era de natura sa asigure si actiunea unui control mai riguros asupra publicatiilor respective.

  In luna iulie 1939, SSI semnala ca presa ungara din Budapesta contribuia la difuzarea de stiri neadevarate si tendentioase pentru a sustine propaganda ce se facea impotriva Romaniei.

  Astfel, “Pesti Hirlap” din 13 iulie 1939 a publicat stirea neadevarata ca o patrula romaneasca ar fi atacat un post fix maghiar la frontiera romano-ungara, rapind doi graniceri unguri pe care i-ar fi transportat la Arad. A doua zi, un ofiter roman ar fi readus pe granicerii maghiari, trimitandu-i inapoi in Ungaria. Prin raspandirea acestei stiri false, se urmarea pregatirea terenului pentru justificarea numeroaselor incidente de frontiera ce aveau sa fie provocate ulterior de catre granicerii unguri, despre care vom vorbi in cursul acestor articole (in martie 1990, la Targu-Mures a fost aplicat acelasi scenariu! A fost “opera” lor ci nu a Securitatii, dupa cum pretind unii, “anulata” rapid odata cu interventia Armatei Romane, care a scos pe strada tancurile si blindatele, linistindu-i rapid pe “regizori”. In Ungaria exista chiar temerea ca romanii ar putea veni peste ei –conform unor surse militare! Noroc ca s-au potolit, altfel…).

  In luna august 1939, ziarelor maghiare dinRomaniali s-a trasat sarcina sa-si intensifice propaganda iredentista (interesant cum astazi, se intampla acelasi lucru in prag de alegeri. Propaganda si cererile UDMR&Co se intensifica, si-ar fi bine sa fie doar strategie electorala! Altfel…). De asemenea, ziaristilor unguri din Romania care s-au stabilit in Ungaria, li s-a cerut, de catre cercurile conducatoare de la Budapesta, sa scrie cat mai des fragmente din viata conationalilor din Transilvania, sa intocmeasca statistici asupra situatiei culturale si economice si sa colectioneze acte doveditoare despre “asuprirea” ungurilor, care sa fie apoi difuzate de posturile radiofuziunii maghiare (suna extrem de cunoscut si astazi, nu-i asa!? Pai, Tokes si nu numai, despre “pericolul imens” in care s-ar afla maghiarimea vorbesc pretutindeni si oricui este dispus sa-i asculte. Coincidenta? Cu siguranta, NU! Mama lor de jigodii, si bineanteles, degetul mijlociu!).

  In tipografia ziarului “Pesti Hirlap” (n-am reusit sa-l traduc, Google dand ceva ce continea adjectivul “daunator” –de tot rasul, nu!?) din Budapesta se tipareau brosuri ilustrate privind rolul Transilvaniei in Ungaria inainte de 1914, brosuri destinate a fi distribuite clandestin ungurilor din Romania, dar care intr-un final au ajuns a fi “distribuite”…Sigurantei, care le-au acordat atentia cuvenita, facand un foc de tabara imens cu ele. Sic! Dar, cu adevarat “daunatoare” aceste fituici revizioniste hungariste, fara niciun dubiu.

  SSI, a pus mana pe o dare de seama intocmita in iulie 1940, de catre Biroul Central al Comunitatii Ungare din Romania, trimisa la Budapesta, cu privire la contributia in ultimele trei luni a tipografilor si editorilor de ziare la actiunea de propaganda revizionista, ce cuprindea urmatoarele:

-valoarea materialului de propaganda donat de editurile maghiare in aceasta perioada, ce se ridica la suma de 860000 lei, afara de aproximativ 660000 lei ce reprezenta contravaloarea ziarelor distribuite in mod gratuit taranilor;

-tipografiile maghiare au executat lucrari in valoare de 1400000 lei, comunitatea neavand de suportat decat cheltuielile de francare (timbrare) si transport care s-au ridicat la suma totala de 22000 lei.

  Cu toate ca guvernului roman ii erau aduse la cunostinta de catre Serviciile romanesti toate actiunile si demersurile iredentiste maghiare –actiuni pe care spionii maghiari considerau ca le desfasoara in mare secret- si in ciuda faptului ca numai in Transilvania si Banat apareau 42 de cotidiene in limba ungara (mai multe decat au fost in fostul imperiu austro-ungar!!! Ungaria cea Mare, unita, fericita, cu o mare natiune civilizatoare, etc.), reactiile acestuia au fost anemice ori inexistente (parca astazi, lucrurile stau altfel!). Mai mult decat atat, autoritatile ungare erau de un tupeu fantastic (asta-i specific hungarismului “civilizator” de tip hun? Poate, dar in Har-Cov il “intalnim” peste tot! Oricum, de tip european nu este cu siguranta), contele Bethlen Istvan si altii de la Budapesta, ACUZAUROMANIAca ar aplica sisteme balcanice contra presei ungare dinRomaniasi amenintau cu plangeri la Liga Natiunilor (ca sa vezi unde erau europenii –tocmai in pusta maghiara! Dar, cu siguranta, SANTAJUL UDMR&Co de astazi, are puternice traditii ce izvorasc tocmai de la Budapesta).

   In realitate, lucrurile stateau cu totul altfel in privinta libertatii presei, asa cum vom vedea in capitolul urmator.

 

                                                                                                                                      

WW

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (8)

Standard

  In prima jumatate a anului 1940, colonelul Baitz de Beodra, atasat militar ungur in Romania, transmitea la Budapesta informatii cu privire la noua uzina electrica din Bucuresti (ajutat fiind si de catre firma constructoare). Raportul mai era insotit de schite ale cablului de inalta tensiune Floresti-Ploiesti-Bucuresti, care alimenta capitala cu energie electrica (interesant este faptul ca si Siguranta dispunea de aceste “planuri”!).

Insa, conform datelor SSI si Sigurantei, spionajul maghiar era interesat in principal de indeplinirea aspiratiilor revizioniste ale Ungariei (mare parte din aceste date provenind din darile de seama informative transmise la Budapesta) si cuprindeau:

-regimul aplicat de guvernul roman concentratilor din sanul nationalitatilor conlocuitoare, in special acelora de pe zona de frontiera;

-tendintele politice si efectele economice ale legii colonizarilor;

-aspecte ale inspectarii uzinelor de armament din Transilvania de catre primul-ministru Gh. Tatarescu.

Mai mult decat atat, Siguranta a stabilit ca biroul statistic al Legatiei de la Bucuresti a trimis consulatelor ungare o circulara prin care li se cerea sa intocmeasca de urgenta tabele cu intreg personalul ungar angajat in cursul anului 1940 la toate garile, depourile si atelierele C.F.R din Transilvania. In acelasi timp, legatia a cerut “sa se intocmeasca o evidenta a tinerilor unguri intre 6-21 de ani (bietii copiii! Mari cretini cei ce au pus la cale asa ceva…Oameni lipsiti de scrupule si omenie, dar “civilizatori unguri”!!!) din regiunea de frontiera care, dupa ce vor fi tinuti o perioada de timp sub supravegherea agentilor legatiei (or fi avut gugustiucii astia si serviciul de baby-sitter!?), urmau sa fie organizati intr-o asociatie cu caracter inofensiv, dar care, la momentul oportun sa fie folositi ca auxiliari ai diferitelor organizatii din regiunea de frontiera”. Szendrey Zoltan, a cerut dealtfel o evidenta clara consulatelor maghiare in legatura cu personalul maghiar care lucra in uzinele de armament din Transilvania, vizand tehnicienii si muncitorii unguri ce lucrau la intreprinderile: Astra-Arad, Astra-Brasov, Voina-Brasov, Otelariile Poldy-Brasov si I.A.R Brasov.

Ca urmare a “cererii” lui Szendrey Zoltan, consilierul legatiei, Renyey, a inaintat un raport la Budapesta in care a confirmat ca ungurii din Transilvania ar fi supusi unui tratament special de inferioritate, pretinzand, in acelasi timp, ca nationalitatea germana, mai redusa ca numar, se bucura de drepturi si libertati de actiune mai mari decat cea maghiara. Raportul se incheia cu concluzia ca problema nationalitatii ungare dinRomaniaar putea fi solutionata radical numai in cadrul unei actiuni politice europene.

Petrovany Tibor, conducatorul corporatiei maghiare din Cluj, a intocmit si inaintat un raport asupra atitudinii lui Iuliu Maniu fata de pretentiile revizioniste maghiare. Deci, cu alte cuvinte, Serviciile maghiare se bazau in mare masura pe aportul, deloc de neglijat, al colaboratorilor ocazionali, care stiau sau nu stiau, pentru cine lucreaza. Ne intrebam, astazi o fi la fel? Sunt sigur ca multi etnici maghiari de la noi colaboreaza cu diversi diplomati, ONG-uri, partide si partidute maghiare, ori persoane din sfera serviciilor secrete maghiare –de bunavoie sau…nu.

SSI, a analizat actiunile spionajului maghiar in Romania si dupa Dictatul de la Viena. Concluzia specialistilor SSI a fost surprinzatoare! Acesta nu s-a atenuat, conform asteptarilor, ci dimpotriva, guvernantii unguri socoteau ca treaba a fost facuta doar pe jumatate…Sic!

Astfel, SSI a aflat ca in cursul anului 1941, Legatia de la Bucuresti (informatia provenind din sursa interna, confirmata de catre…Budapesta) a primit ordin sa raporteze urgent la Budapesta date si informatii cu privire la “averea personala in Romania a doctorului Emil Hatieganu, seful grupului etnic roman din Ungaria si daca este posibil ca din aceasta avere numitul sa cheltuiasca peste doua milioane lei lunar cu ajutoare personale. De asemenea, sa se afle care este totalul subventiilor pe care statul roman le acorda romanilor din Transilvania cedata”. Emil Hatieganu facuse parte din “Consiliul dirigent al Transilvaniei” ales de catre Marele Sfat National Roman la 2 decembrie 1918, fiind unul dintre fruntasii romani. El a fost cel care a infiintat imediat dupa cedarea Transilvaniei de Nord, gazeta “Tribuna Ardealului” –“pentru romanii doritori sa stie ce se petrece in lume si intara”. Ceea ce ii deranja teribil autoritatile maghiare de ocupatie, care doreau bineanteles ca “romanismul” de acolo sa moara definitiv. Spre ghinionul lor, n-a murit!

O situatie ambigua o are astazi, desi nimeni nu mai vorbeste despre ea, “Fundatia Gojdu”. Si asta cu concursul cretinilor nostrii politicieni de ieri si de astazi, spre “incantarea” statului ungar! Pentru a va edifica asupra patrimoniului si situatiei actuale a acestei fundatii va recomand urmatoarele link-uri: ro.wikipedia.org/wiki/Fundația_Gojdu ;  alexandrunemoianu.wordpress.com/…/emanoil-gojdu-si-fundatiagoj… ; www.lego.rdsor.ro/fundatia.html

  Marturie raman doar cuvintele marelui erudit si patriot totodata: “Ca fiu credincios al bisericii mele, laud Dumnezeirea caci m-a creat Roman; iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste sa starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiunii mele.” Frumoase cuvinte, pacat ca politicul nostru nu stie ori nu vrea, a le citi!

Serviciul special al Legatiei a primit totodata dispozitii sa intensifice activitatea informativa mai ales cu privire la pregatirile morale si materiale ale Romaniei in directia revendicarilor ei de la vest, deoarece “Ungaria nu vrea sa fie surprinsa de nici un eveniment sau actiune neprevazuta”.

Locotenent-colonelul Ezantay Eugen, atasatul militar ungur la Bucuresti, a intocmit si trimis la Budapesta (cu concursul autoritatilor germane) o lucrare asupra organizarii apararii pasive si antiaeriene a Romaniei (lucrare de care Biroul 2 avea…cunostinta!).

Pe baza informatiilor obtinute din cercurile legatiei ungare de la Bucuresti, de la Budapesta ori din randul nationalitatii maghiare din Romania, Serviciile romanesti, indiferent ca era vorba de SSI, Biroul 2 ori Siguranta, au reusit sa cunoasca in mare masura tot ceea ce omologii maghiari intreprindeau la adresa tarii. Este de laudat faptul ca Serviciile romanesti n-au abandonat deloc teritoriul vremelnic ocupat al Transilvaniei de Nord, considerandu-l ca facand parte ca intotdeauna din Romania Mare. BRAVO LOR! CINSTE ACESTOR LUPTATORI ANONIMI CARE AU ALES SA-SI SERVEASCA CU CINSTE SI DEVOTAMENT TARA! O concluzie, cel putin incitanta astazi, este cea la care au ajuns luptatorii de pe frontul nevazut romani: MISIUNEA AGENTILOR SERVICIULUI SECRET MAGHIAR ERA DE A AFLA CU PRIORITATE PUNCTELESLABE ALE VIETII POLITICE DIN ROMANIA. Suna extrem de cunoscut si-n ziua de astazi, cand UDMR si celelalte partide maghiare, obtin usor si rapid, prin santaj si amenintari la adresa clasei politice conducatoare din Romania, slaba si vulnerabila, lipsita de verticalitate si viziune, tot ceea ce poate altfel, nici n-ar fi visat. As indrazni sa affirm ca astazi, principala lor unealta de lucru inRomaniaeste chiar…clasa politica romaneasca! Mai bine de atat cred ca nici nu se putea pentru visul Ungariei Mari si promotorii acestuia. Cum sunt Serviciile romanesti de astazi si mai ales ce fac in privinta pretentiilor si actiunilor UDMR si nu numai, nu putem sti…Stim doar ca sunt sub strict control politic, impanate cu personaje dubioase si lipsite de performanta, care oricum n-au nici in clin nici in maneca cu munca de informatii. Sper ca adevaratii profesionisti, atati cati or mai fi, sa-si faca treaba!

Unul dintre principalele mijloace la care au apelat Serviciile maghiare (si astazi se intampla exact la fel!), conform datelor SSI, Biroului 2 si Sigurantei, a fost PROPAGANDA. Ea a constituit atunci (ca si astazi, dealtfel!) unul din mijloacele prioritare ale realizarii telurilor revizioniste, statul ungar cheltuind sume colosale in acest sens. Pe langa ceea ce facea pe “frontul propagandistic” (sa-i zic asa!) Ungaria, autoritatile romane erau total depasite, avand reactii anemice si de slaba valoare, cu toate ca Serviciile si-au facut datoria si au avertizat, asa cum vom vedea in continuare, la timp si cu informatii detaliate. Si astazi, incompetenta si slaba reactie a autoritatilor romane, mai preocupate sa nu-si supere “partenerii de coalitie” maghiari decat de ideea de “autonomiert”, inghit cu polonicul tot ceea ce acestia le cer imperativ, propaganda maghiara fiind in Romania ca la ea acasa… Jigodii politicianiste nemernice!

Astfel, o parte din organizatiile maghiare se transformasera in adevarate laboratoare de creare si proliferare (de razboi psihologic, mai bine spus!) a falsurilor istorice menite sa induca in eroare pe ignoranti ori sa ofere justificari celor care, din motive de oportunism politic, erau dispusi sa sustina revendicarile regimului din Ungaria (si astazi am vazut pe la TV tot felul de “istorici”, unii chiar romani, care sustin legitimitatea autonomiei! Istorici romani!!! Niste jigodii de fapt…Ori poate, oportunisti!?). In continuare sa vedem cateva exemple de “inalta civilizatie maghiara”, din cazuistica Sigurantei!

Spre exemplu, la 15-16 mai 1940, numitii Barabas I, pantofar din Targu-Mures, si un oarecare Schuster din aceeasi localitate au intocmit o harta cu inscriptia “Romania de maine” (si astazi circula asemenea harti pe Internet, ba unele chiar transmit mesajul “Pa Romania”…Mda, autorilor acestor aberatii care cu siguranta nu sunt pantofari le oferim, asa dupa cum ne-am obisnuit, degetul mijlociu!) fara Transilvania si Banat cu care au mers prin diferite comune din judet cu populatie maghiara, indemnand pe toti cei cu care au intrat in contact, ca la momentul oportun, apreciat a fi foarte apropiat, sa nu ezite nicio clipa pentru a reduce Romania la proportia aratata pe harta (bietii idioti autonomisti! Nu stiau, asa cum inca nu stiu nici cei de astazi, ca de fapt EI erau cei…redusi).

Datele SSI confirmau ca propaganda revizionista se facea atat in interiorul Ungariei, cat si in randurile nationalitatii maghiare din Romania, precum si in Germania, Italia, Anglia, Franta si in alte tari al caror sprijin era apreciat ca fiind absolut necesar pentru realizarea doleantelor conducatorilor maghiari. Si astazi, Tokes&Co, incearca tot felul de tertipuri, expozitii, seminare, etc la Strasbourg, incercand sa “sensibilizeze” opinia europenilor si nu numai, cu privire la asa-zisul Tinut-Secuiesc si problema “extrem de importanta la nivel mondial” (in opinia cretinului de popa, bineanteles!) a maghiarimii de pretutindeni, cu deosebire a celei din Romania. Sa se duca fix la cel cu care Biserica l-a invatat sa “lupte” –adica la dracu’! Ce fac insa autoritatuile romane, mari adepte ale europenismului? NIMIC! Sau cel putin asta arata…

Si cu toate astea, Legatia ungara de la Bucuresti se temea de riposta autoritatilor, fiindca propaganda revizionista in Romania cadea sub incidenta legii penale romane (ce bine-ar fi daca si astazi ar fi la fel, nu doar pe hartie ci faptic! Nu cred ca-i foarte greu ca principalii autonomisti sa fie redusi la tacere, fiindca daca vrei sa omori sarpele trebuie sa-i tai capul. Se poate face in mod european cu argumente istorice, lingvistice, etc si in spiritul Constitutiei –atat de urata de catre jigodiile astea. Trebuie doar vointa politica, atat!). Si asta o spune Siguranta care in anul 1939 a aflat din surse, ca Legatia a hotarat desfiintarea sectiei de propaganda revizionista si reorganizarea acesteia sub o forma camuflata pentru a o sustrage supravegherii autoritatilor romane. Insa, de ce le-a fost frica n-au scapat, fiindca pe atunci “autoritatile romane” nu erau formate din incompetenti si neaveniti! Conducerea noului oficiu de propaganda a fost incredintata lui Lukacs Istvan, iar una dintre obligatiile oficiului consta in a face ca toate bunurile ungurilor din Transilvania siBanatscoase la vanzare prin licitatie publica sa ajunga tot in proprietatea ungurilor.

De asemenea, pentru camuflarea activitatii revizioniste, societatile cu acest caracter au fost invitate sa depuna la legatie arhivele pentru a se evita posibilitatea controlarii lor de catre autoritatile romanesti (masura n-a avut succes, “autoritatile romanesti” controlandu-le foarte bine! Dar bietii idioti nu stiau asta). Acestei dispozitii i s-au conformat asociatiile I.K.E (Asociatia Crestina a Tineretului) si Cercul Koos Ferencz (exista si astazi ca uniune a studentilor maghiari din Bucuresti, iar o strada din Targu-Mures poarta ii poarta numele. Exista surse care spun ca in cadrul intalnirilor dintre studentii maghiari, se fac “studii hungarologice”. Mda, nu zau, hungarologice!!! De ce nu astronomice, biologice, neurologice, etc!?).

Orientarea de baza a intregii activitati de propaganda revizionista era data atat de indicatiile conducatorilor maghiari cat si de declaratiile oficiale ale acestora, declaratii facute inainte de Dictatul de la Viena, a caror agresivitate –conform notelor informative ale SSI si Biroul 2- era bine disimulata. Sunt edificatoare, sub acest aspect, cateva dintre acestea:

-comunicatul guvernului ungar din primavera anului 1939 cu privire la raporturile cuRomania, preciza printre altele ca: “Guvernul regal al Ungariei nu are intentii razboinice nici fata deRomania, dar doreste sa trateze cu aceasta chestiunile pendinte”;

-cu ocazia interviului acordat ziaristului turc Aka Ghiundus in luna martie 1940, Csaky Istvan, ministrul de externe al Ungariei, a aratat: “Romania? Problema Transilvaniei este foarte complicata, aceasta am spus-o pe fata totdeauna. Sa o lasam pentru moment deoparte; sa o uitam chiar, pana in ziua cand va trebui solutionata. A uita, nu inseamna insa defel a renunta. Momentul nu este acum prielnic pentru lichidarea acestei probleme…Principiul nostru este de a fi rabdatori, a dovedi curaj, adica sa fim optimisti”. Mai au oare aceste cuvinte nevoie de vreun comentariu? Eu zic ca nu!

-la sfarsitul lunii martie 1940, intr-un discurs tinut la Kassa, cu ocazia aniversarii unui an de la anexarea Ucrainei subcarpatice, primul ministru Teleky Pal, sublinia: “Ungaria nu a renuntat la nimic…o spunem sincer pentru ca toti sa stie cum si in ce chip trebuie sa-si faca socotelile”. Ne intrebam astazi, care or fi “socotelile” statului ungar; o fi la fel de “rabdator, curajos si optimist” in problema Transilvaniei? Or fi, n-or fi, dar cu siguranta autoritatile romane imbecile sunt tare rabdatoare, umile si intelegatoare, cu jigodiile autonomiste si partidele maghiare pline de tupeisti, santajisti si hoti (cine se aseamana se aduna!).

Asa dupa cum ii sta obiceiul, Ungaria a nesocotit armistitiul de presa incheiat intre guvernele maghiar si roman cu ocazia Dictatului de la Viena, facand ulterior declaratii foarte nelinistitoare pentruRomania–conform rapoartelor SSI.

Astfel, in anul 1941, presa ungara a publicat declaratiile facute de primul ministru si de alti demnitari in sensul ca “Ungaria trebuie sa-si pastreze o forta militara independenta si intacta, trebuind sa aiba 1500000 de soldati la sfarsitul razboiului” pentru ca imprejurarile din 1918 sa nu se mai repete (de parca Ungaria era cine stie ce forta militara. De tot rasul!).

PENTRU CA IMPREJURARILE DIN 1918 SA NU SE MAI REPETE –exact ceea ce i-a durut intotdeauna, MAREA UNIRE! Vom vedea in articolul urmator si alte declaratii belicoase, revansarde la adresa Romaniei, sustinute inclusiv de catre episcopii reformati (Tokes parca face parte din randul acestei Biserici!), punctate de adunari unde se strigau lozinci de genul: “Aradul, Brasovul,Timisoara, trebuie sa se restituie! (ai, nu zau!); “Afara cu turma de valahi!” (eu as zice astazi, AFARA CU JIGODIILE AUTONOMISTE SI UDMR&CO! Sa se duca la Buda sa-si urle amarul.) si multe, multe altele…

 

WW