Arhive pe categorii: Armament romanesc

Un elicopter antisubmarin …..Puma Naval, prima varianta.

Standard

Realizarea variantei navalizate a elicopterului PUMA a fost dupa cat se pare cantecul de lebada al industriei aeronautice romanesti. Realizat in 3 exemplare, IAR 330 PUMA Naval  are urmatoarele caracteristici tehnico-tactice:

 

– lungime                                  15m

– înaltime                                  4,7m

– latime totala                          3,38m

– diametrul rotorului portant 16,2m

– 2 motoare de 1588 CP

– masa maxima                        7400kg;

– sarcina utila                          1000 kg

– echipaj  3 persoane

– viteza maxima la masa de 7400 kg               263 km/h

– viteza de croaziera la masa de 7400 kg       248 km/h

– consum de carburant la masa de 7400 kg   2,38 kg/km

– viteza ascensionala la masa de 7400 kg      6,1 m/s

– plafon dinamic la masa de 7400 kg                4800 m

– plafon static la masa de 7400 kg                    1700-2300 m

– distanta maxima de zbor 550 km

– autonomie 3,15 ore la viteza de 130 km/h

– sarcina utila de ridicat la troliu 275 kg

– viteza de ridicare  troliu 9m/s

 

 Puma naval

 

Caracteristicile care diferentiaza elicopetrul IAR-330 PUMA Naval de celelalte elicoptere de serie sunt:

– protectia anticoroziva a celulei si componentelor

– instalatie de pliere a palelor rotorului portant

– instalatie hidraulica a harponului de apuntare ( cu  o forta  de 29 KN )

– sistem de observare optoelectronica SOCAT

– radar de bord Telephonics RDR-1500B ( aceste 2 ultime echipamente au fost prezentate mai pe larg pe blog )

– instalatie de localizare a balizelor de urgenta a navelor/aeronavelor aflate în dificultate

– troliu de salvare

– far de cautare

– costume de zbor termoizolante si veste de salvare pentru echipaj

– pluta de salvare pentru echipaj si pasageri

– instalatie de flotabilitate de avarie

 

 

Totusi, ce-i lipseste elicopterului? Armamentul.

S-a montat o mitraliera cal. 12,7 mm, in vederea misiunii antipiraterie la care  participa o fregata romaneasca. Dar se poate mai mult?

Se poate.

In primul rand pilonii de acrosare. Varianta navalizata veche,  dispunea de 4 piloni de acrosare produsi in tara, dispusi de o maniera diferita fata de varianta veche antitanc (dotata cu rachete Maliutka), pentru a nu stanjeni functionarea sistemului de flotabilitate de avarie.

De notat ca aceasta varianta era destul de slab inzestrata, din punct de vedere al dotarilor necesare pentru operare pe vas, fiind asemanatoare cu varianta SAR cu baza pe uscat, si a fost utilizata doar pentru experimentarea aterizarilor si decolarilor pe distrugatorul Marasesti (distrugator conform clasificarii din acea vreme).

Prima varianta navalizata 

 

Puma SAR  

 

 Puma AT Maliutka

 

Pentru detectia submarinelor, ACTTM a realizat o varianta helipurtata a hidrolocatorului SIN-100, expusa la Expomil 2001. Judecand dupa masa si gabarit, amplasarea lui pe elicopter este facila, Puma fiind capabil de mult mai mult.

Pentru distrugerea submarinelor, ACTTM  a realizat prototipul unui lansator de grenade antisubmarin acrosat la pilonii normali ai aeronavelor, care utilizeaza ca munitie grenadele de punte de 45 kg, existente in stoc, produse la Uzina Mecanica Tohan. Acelasi producator  realizat o bomba antisubmarin, denumita BAE-1, care se acroseaza direct pe pilon. Aceste sisteme de armament  pot fi eficiente in zonele costiere de mica adancime, in bazine portuare sau in zone fluviale.

Exemplul marinei suedeze, care a  creat in anii ´90 o clasa de vanatori de submarine de mic tonaj, dotata cu armament nedirijat tocmai pentru utilizare in aceste zone este elocvent.

De asemenea la standul U.M.Tohan,  la EXPOMIL 2007, a fost expus un lansator de torpile antisubmarine usoare, produs de  Portsmouth Aviation Ltd., utilizat acrosat pe pilon.

Nu este clar daca ar fi trebuit sa fie produs sub licenta sau U.M.Tohan ar fi trebuit doar sa-i asigure mentenanta.

Pana acum, nu am reusit sa aflu nimic despre intrarea in dotare a vreunuia din aceste sisteme.

De ce am scris acest articol sarac in date? De ce continui sa scriu, atunci cand vad ca nu se face nimic pentru impiedicarea declinului industriei de aparare?

Pentru ca lumea sa vada ce am fost si ce suntem cu adevarat.

Sonar

 

 Sonar

 

Lansator grenade AS

 

Lansator de grenade AS

 

 Grenade AS de punte UMTohan

 

BAE-1 UMTohan

 

Grenade AS

 

Lansator torpile

 

Surse:

– Albume EXPOMIL realizate de Ionica Fonos, caruia ii multumesc inca o data pentru permisiunea de a utiliza fotografiile

http://www.navy.ro

– periodicul MApN Observatorul Militar

– revista Viata Armatei

 

Nicusor

Tancuri romanesti-concepte

Standard

 

Acum inchideti ochii si lasati-va mintea libera…Dar daca…Dar daca poate, candva, chiar…

 

Autor: Golia Cristian

Bombe de aviatie produse in Romania

Standard

Incet si tarziu, am ajuns la finalul ciclului de articole despre armamentul romanesc de aviatie. Au ramas de prezentat bombele de aviatie. Inca o data,  informatiile au fost dificil de gasit.

Si sarace. Mai mult imagini.

Dar ceea ce  a fost surprinzator, a fost numarul mare de de realizari din perioada pre-1989 sau numarul mare de proiecte, nefinalizate sau inmormantate la nivel prototip sau preserie, de dupa 1989. Ca si atatea altele,  o istorie de eforturi, impliniri sau deceptii.

Sa incepem enumerarea metodic, si cu inceputul.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial  Romania a reusit  sa isi asigure o buna parte din necesarul de bombe de aviatie explozive de uz general din productia interna. Un grup de intreprinzatori romani, cel mai cunoscut

dintre ei fiind Elie Carafoli, au pus bazele uzinei numite Intreprinderea Romana Mecanica si Chimica Mija  in anul 1938  specializata in fabricarea bombelor de aviatie si a incarcatoarelor pentru armamentul de bord. Exact  in ultimul moment.

S-au produs bombe de 12, 50, 100 si 225 kg.

Bombele de 12 kg s-au utilizat in special  pentru dotarea avioanelor de recunoastere IAR-37/38/39 si SET-7 KB/KD.

Avionul IAR-81 lua la bord in mod obisnuit o bomba de 225 kg, alaturi de doua bombe de 50 kg. Pentru antrenament s-au utilizat si bombe cu corp de beton si ampenaje normale din otel.

De asemenea se mai mentioneaza o bomba caseta produsa in tara, utilizata de avionul IAR-39, care continea cateva grenade antiinfanterie. Una din aceste grenade a fost recuperata de un grup de arheologi amatori in imprejurimile portului Odessa, imaginea fiind postata pe site-ul Traditia Militara.

Bomba 12 kg 

Bomba 12 kg pe IAR

Bombe 50, 100,225 kg muzeu

IAR 81 bombe 50+225 kg  

IAR 81 bombe 225kg-50kg

 IAR-81 bomba beton

Razboiul a venit si s-a dus. S-a dus si industria noastra aeronautica, distrusa pana si prin tratatele de pace. A durat mult pana cand un om curajos a reusit sa o recladeasca. Alaturi de ea s-a reconstruit si industria de armament. Uzina care producea bombe de aviatie a renascut pe vechiul loc. Si chiar daca a renascut doar pentru a muri inca o data, a lasat amintirea unei vieti rodnice.

Iata ce a produs Uzina Mecanica Mija, alaturi de sora ei mai tanara, Uzina Mecanica Dragomiresti:

Bombe explozive de aviatie, de uz general.

Categoria 50 kg

BE-50

BE-50  – IAR 823 

 BE-50 pe adaptor LMB-4×100

 

  BE-50 pe adaptor LMB-3×100 

BEM-50

BA-50, cu o forma mai putin aerodinamica decat cea dinainte mentionata, pe corpul acesteia putandu-se observa sudate inele de franare, probabil pentra a mari timpul de cadere al bombei, pentru a da o mai mare siguranta avionului lansator

BA-50 pe adaptor LMB-3×100 

BA-50+BE-50

   BE-50 +2xBA-100 pe adaptor LMB-3×100

BE-50+2xBA-100 pe adaptor LMB-3X100

BEF-50, bomba prevazuta cu parasuta de franare intr-un container care face corp comun cu fuselajul bombei, destinata atacului in zbor razant, parasuta fiind necesara pentru franarea bombei, din nou pentru a da timp avionului lansator sa iasa din zona de actiune a suflului  si schijelor

BEF-50

BAEF-50 P, o bomba realizata intr-o conceptie moderna, modulara, cu ampenaje (tail unit, termenul consacrat in terminologia militara  internationala) interschimbabile. Varianta cu modul-container cu sistem de parasute de franare este denumita BAEF-50P-VF, iar cea cu ampenaj de stabilizare pe traiectorie BAEF-50P-VL. De mentionat ca modulul-container al sistemului de parasute de franare prezinta aripioare de stabilizare rabatabile, posibil pentru utilizare intr-un lansator tip revolver, niciodata realizat.

BAEF-50P-VF 

BAEF-50P-VF

BAEF-50P VL

In practica, in afara de cazul in care sunt utilizate pentru inarmarea avioanelor si elicopterelor usoare, bombele de acest calibru sunt lansate de pe lansatoare multiple,   acum existand informatii despre lansatoarele pentru 3, respectiv 4 bombe LMB-3×100 si LMB-4×100.

Categoria 100 kg

BA-100

 BA-100 

BA-100

BA-100.

BE-100, relativ la care nu am gasit imagini, ci doar mentionari in graficele cu variantele de inarmare ale avioanelor de lupta produse in tara.

BEM-100, probabil o varianta inbunatatita a celei sus mentionate

  BA-100 + BEM-100

BEM-100 IAR-93 

  BEM-100

BM-100, doar o mentionare pe site-ul Uzinei Mecanice Mija

BEF-100, bomba cu parasuta de franare in container solidar cu corpul bombei

BEF-100

BEF-100.

   BEF-100 .

BAEF-100L, o mentionare pe site-ul ROMARM

BAEF-100L

BAEF-100 P, bomba realizata in sistem modular, varianta cu modul de ampenaj pentru stabilizare pe traiectorie fiind denumita BAEF-100P-VL, iar cea cu modul -container pentru sistemul de parasute de franare fiind denumita BAEF-100-VF, acest modul fiind denumit CPF-100.

BAEF-100P-VL

BAEF-100P -VL 

BAEF-100 P-VL

BAEF-100P VL + BAEF-5OP VF

BAEF-100P-VF.

BAEF 100P-VF 

BAEF 100 P- VF

Caracteristici BAEF

    Caracteristici BAEF 

Caracteristici BAEF-100P

Bombele sunt utilizate in general pe lansatoarele multiple tip LMB-3×100 si LMB-4×100.

Categoria 250 kg

BM-250

BM-250  

BM-250 lansare

BM-250 

BM-250E

BM-250E

 Date BM250E 

 dateBM 250E

BA-250

BA-250

BA-250 

BA-250  

BA-250

BAEF-250L, o bomba de aviatie realizata modular, cu modulul posterior detasabil (este adevarat ca nu am vazut deocamdata decat modulul cu ampenaje pentru stabilizarea pe traiectorie), si botul frezat plan, posibil pentru facilitarea instalarii ulterioare unui sistem laser de  dirijare pe traiectorie, sistem lansat in cercetare dar niciodata finalizat.

Bomba apare si sub denumirea de BAEF-250L-L.

 BAEF-250L-L 

BAEF-250L-L

 BAEF-250L-L

Date BAEF250L

In functie de acrosajele avionului purtator, bombele de 250 kg pot fi incarcate cate una pe un acrosaj, sau cate 2 utilizand lansatorul dublu de bombe LMB-2×250.

Categoria 500 kg

BA-500

 BA-500

 BA-500

 BA-500 

BE-500

BE-500  

BE-500

BE-500E, mentionat de site-urile Uzinei Mecanice Mija si de un site partener Patromil

Tabel BE-500E 

Tabel BE-500E

BE-500EM , un model original

 BE-500EM

 BE-500 EM

tabel BM-500 EM

BM-500, model mentinat de site-ul U.M.Mija

BAEF-500, dupa forma, o varianta imbunatatita a BE-500

BAEF-500 

BAEF-500

BAEF-500L, realizata cu coada detasabila si botul frezat plan. De mentionat ca in general bombele de calibru mare au in general coada detasabila, pentru facilitarea logisticii si  instalarea unui detonator suplimentar.

 BAEF-500L

 BAEF-500L

  BAEF-500L

Tabel BAEF-500L

Bombe speciale

Pe langa bombele explozive de uz general, un accent deosebit s-a pus pe crearea unor munitii specializate.

Pentru distrugerea aeroporturilor  s-a realizat BAP-100, bomba antipista de 100 kg, produsa la Mija.

Bombei  antipista BAPO-100, cu profil optimizat si cu incarcatura duala nu i s-au acordat fonduri pentru dezvoltare in competitia 2008 a Programului Inovare .Probabil nu va mai fi realizata.

Pentru a reduce costul antrenamentelor, s-a realizat la U.M.Dragomiresti  bomba de 10 kg tip BECR-10, impreuna cu lansatorul specializat cu o capacitate de 2 bombe, denumit LMBE-10. La impactul cu solul, se detoneaza

o incarcatura pirotehnica fumigena pe baza de clorura de titan, cu timpul de ardere de 30 secunde, pentru identificarea punctului de impact. Pe langa reducerea costului, un beneficiu important este cresterea gradului de securitate, prin reducerea masei bombei si inlocuirea incarcaturii explozive

cu una fumigena.

lansator de bombe de antrenament 

BECR-10 

Tabel BECR-10

Pentru distrugerea tintelor submarine in zonele costiere, fluviale sau in rada portuara, s-a realizat bomba antisubmarin BAE-1, de 50 kg, la Uzina Mecanica Tohan.  Tot in acest scop, ACTTM a realizat un lansator de grenade antisubmarin ce se monteaza la acrosajele normale ale elicopterelor. Acesta utilizeaza grenadele antisubmarin de punte, realizate tot la U.M.Tohan. O masura inteleapta, avand in vedere stocurile de grenade antisubmarin existente la data realizarii.

Dupa sursele de pe net, acest tip de grenada are masa de 45 kg, o incarcatura exploziva de 25 kg, viteza de scufundare 2,1 – 2,3 m/s. Nu am gasit date despre adancimea maxima de detonare, dar judecand dupa aria de utilizare nu este necesara o profunditate mare. Oricum, grenadele reactive antisubmarin produse la U.M.Tohan au adancimea maxima de detonare de 350 m, gratie detonatoarelor produse la Uzina Mecanica Sadu.

 Lansator grenade AS 

  Grenada AS 45 kg

Grenade AS

 

BAE-1 UMTohan

 

Grenade AS de punte UMTohan

 

A fost realizata o varianta lansata din aer a minei MMA, produsa la U.M.Tohan, prin traditie producatorul national de „arme sub apa”. Este o mina ce se poate utiliza la adancimi cuprinse intre 6 si 50 m, cu flotabilitate negativa (se aseaza pe fundul apei). Sursele consultate spun ca mina deriva din mina sovietica

AMD-500. Chiar daca este adevarat, efortul de proiectare si modernizare a fost luat de la inceput. Mina este prevazuta cu detonatori magnetici si acustici.

Energia este furnizata de o baterie tip zinc-oxid de magneziu. Masa este de 572 kg, cu o incarcatura exploziva de 3oo kg.

MMA

 MMA

Focoase

Cel mai utilizat focos  este un focos electric de contact, FUEBA, produs la U.M.Mija, similar cu cel sovietic  AVUET. Este un focos cu mecanism electric de initiere, cu impuls de initiere de 27 V, si care permite bombardamentul la altitudini mai mari de 30 m si la viteze de pana la 1000 km/h. Focosul are 3 trepte de reglare a timpului de armare dupa lansare, si anume:

mic ( 1,3-2,6 sec ), mediu ( 3,5-5,5 sec ) si mare ( 8,7-13,5 sec ).

Pentru reglarea timpului de explozie dupa impact, dispune de 4 trepte:

instantaneu, mic ( 0,025 sec ), mediu ( 0,075 sec ), mare ( 8,2-14,5 sec ).

 Focoase aviatie Fueba UMMIJA

In desenele bombelor apare si un tip de focoase mecanice cu elice de armare. Sursele sunt contadictorii, indicand fie focoasele sovietice TM-24, TM-4, AV (A sau B) fie un produs indigen cu sursele de inspiratie amintite.

Dar nu se produc doar modele dupa surse de inspiratie straine. Pentru inceput  Academia Tehnica Militara a realizat un focos electronic de proximitate, asimilat in productie de A TECH Curtea de Arges.

Printr-o fructuoasa colaborare, au rezultat apoi mai multe tipuri de focoase electronice, alaturi de terminalul  de programare, care realizeaza transferul de date fie prin cablu, fie inductiv.

Focoase  aviatie FUEBA   UM Mija

 Focos proximitate ATM

Focos proximitate ATM

Focoase de proximitate ATM

Focoase armtech

 

 Perspective

Amintiri …

Daca trecutul se arata rodnic, prezentul nu e ceea ce ar trebui sa fie. Un proiect de modul de dirijare laser a ramas nefinalizat. Bomba BAPO-100, fara subventionare. Si totusi, se mai face cate ceva.

SIARM S.A. spre exemplu a realizat prototipul bombei de 250 daN adaptata pentru kit-uri de dirijare, compatibila NATO, o noua bomba cargo de 250 kg. Un modul de dirijare GPS pentru bombe de aviatie se afla in studiu, in colaborare cu ACTTM si alti parteneri.

Si mai sunt .

Ramane de vazut ce va face statul roman, aviatia militara romana.

Probabil nimic.

Produse performante exista. Spre exemplu SIARM a dezvoltat si livrat bombe de aviatie inerte tip MK 82 si bombe de aviatie reale  tip MK 83. Si nu oriunde,  ci in Israel.

Aviatia romana este ramasa in urma in privinta dotarii cu munitii performante.  Ma rog, ar trebui si ceva avioane ca sa aiba asta un sens …

Oricum, cei ce au o oarecare putere de decizie, gandesc altfel decat noi.

A ramas antologic episodul in care Romtehnica si Ratmil s-au concurat pentru a obtine un contract cu India pentru livrarea de bombe de aviatie. Pana la urma, dupa multe balbaieli din toate partile, contractul a fost pierdut. Asta daca a existat de la inceput interes in semnarea lui. Daca nu, totul face parte din aceesi tragicomedie pe care o traim de 22 de ani si in care ne credem actori.

Dar suntem doar spectatori. Si  inca platim biletul. Scump.

Surse :

– albumele Expomil 1999  si Expomil 2007 realizate de Ionica Fonos

https://rumaniamilitary.wordpress.com/

http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl

http://www.mapn.ro

http://www.roaf.ro

http://www.acttm.ro

http://www.ummija.ro

http://www.romarm.ro

http://www.mycity-military.com

http://www.airwar.ru

– site-ul SIARM

– site-ul U.M.Dragomiresti

– You Tube

– emisiunea ProPatria , TVR 1

– revista Aeromagazin

– revista TTM

– prospecte ROMARM

Nicusor

PCZ-Mb

Standard

PCZ-Mb este, dupa cum sugereaza acronimul, un punct de control de zbor, mobil, produs de IEMI  S.A. Bucuresti. A fost conceput pentru a asigura controlul zborului pe aeroporturile de campanie, si executarea procedurilor de decolare si aterizare. Functioneaza ca parte a unui sistem, mentinand legatura cu un post de comanda, cu centrul meteo, cu un sistem radio mobil situat in afara aeroportului si, bineinteles, cu aparatele de zbor.

PCZ-Mb este un sistem autonom,  incorporand toate mijloacele necesare pentru comunicatii, navigatie si meteo. Sistemul este versatil, si datorita amplasarii pe un vehicul de teren cu remorca, cu mare capacitate de trecere in terenuri grele. Timpul de instalare este de ordinul minutelor, datorita gradului inalt de mecanizare .

Componentele sale sunt :

PCZ 1, instalat pe un sasiu ARO  4×4, care poate fi ridicat la o inaltime de 3 m, datorita cabinei montata pe un sistem foarfeca cu actionare hidraulica, mecanizata.Ofera un unghi de vizibilitatede 360º in plan orizontal si de 35º in plan vertical. Echipajul este format din 3 persoane, conducatorul de zbor , asistentul acestuia si soferul vehiculului. Este dotat cu:

– 2 statii radio tip ACG 430, pentru comunicatii sol-aer si sol-sol. Lucreaza in gamele de frecventa IF , FIF si UIF ( HF-UHF-VHF ), intre 30 – 400 Mz. Pot lucra in modulatie de amplitudine, modulatie de frecventa, transmisie de date si salt de frecventa.

Gama de frecvente :

– VHF FM 30 – 88MHz si 150 – 175MHz

– UHF FM 225 – 400MHz

– VHF AM 110 – 150MHz

– UHF AM 225 – 400 MHz

Ecart 25 KHz, 99 de canale preselectate. Puterea de iesire: redusa 3-5 W, maxima 50 W,cu impedanta antenei de 50 ohmi.

– 1 statie de radio mobila, tip 9100, lucrand pe frecventa de 146-174 MHz, pentru  asigurarea legaturii cu celelalte elemente de pe aerodrom

– 1 echipament de intercomunicatie intre PCZ-1 si PCZ-2  ( pana la 10 m distanta )

– 1 dispozitiv de inregistrare a vocii cu 8 canale  ( statii radio principale, radio de mana, echipament de intercomunicatie intre PCZ-1 si PCZ-2, telefon, conversatia din PCZ )

– 1 statie meteo de campanie

– echipament de comanda pentru sistemele de aterizare fara vizibilitate  si recunoastere amic/inamic

( ILS, SRE/IFF )

– echipament de jonctiune pentru 12 linii de comunicatii

– echipament de control de la distanta pentru sistemul radio

– calculator  cu programele specifice necesare

– echipament pentru alimentare cu energie ( de la reteaua de 230 V, de la generatorul aflat in PCZ-2, sistem de avarie pe vehicul de 150 Ah, UPS )

PCZ 2, instalat pe o remorca, si care este locul unde isi desfasoara activitatea transmisionistul, meteorologul si medicul. Este dotat cu un sistem de intercomunicatie cu PCZ 1 si cu un grup electrogen.

 

Ambele caroserii  sunt prevazute cu aer conditionat.

De notat ca la Expomil  punctul de comanda a fost prevazut si cu un sistem de iluminare montat pe o remorca, apropiat „farului luminos cu sclipiri „, utilizat curent pe aeroporturile militare.

 PCZ

PCZ

Far

Radio mobil

 ASR-8340

 ASR-8340

Antena de aviatie   100-400 MHz

 

Sistemul radio mobil care functioneaza in afara aeroportului este o statie de radio ASR-8430, produsa tot de IEMI-SA. Este instalat intr-un container standard NATO prevazut cu sistem de filtroventilatie si aer conditionat,  transportat de un vehicul 4×4 ARO.

Sistemul contine 2 statii de radio VHF-UHF ( 30 -400MHz ) pentru legatura cu aparatele de zbor.

In regim stationar utilizeaza o antena de banda larga tip ABL 30-108  ( 30 – 88 MHz ) si o antena discoconica (100 – 400 MhZ ). In miscare este posibila doar folosirea antenei ABL 30-108. Dispune de un sistem de inregistrare a comunicatiilor, grup electrogen, sistem de alimentare de avarie de 24 V si UPS. Statiile de radio au urmatoarele caracteristici:

– gama de frecventa VHF  FM 30 – 88 MHz si 150 – 175 MHz

UHF  FM 225 – 400 MHz

VHF  AM 110 – 150 MHz

UHF  AM 225 – 400 MHz

– ecart 25 KHz

– canale preselectate 99

– salt de frecventa cu 50 salturi/sec, cu 10 algoritmi de salt

– putere de iesire: redusa 3-5 W, maxima 50 W

– retranslatie in AM/FM, analogic, voce

– transmisie digitala de voce, cu sau fara criptare

 

Antena discoconica, utilizata atat de punctul de control, cat si de statia de radio  exterioara, este produsa tot de IEMI S.A. Bucuresti. Poate fi utilizata de orice emitator-receptor cu orice tip  de modulatie. Conexiunea cu statia radio se face printr-un cablu coaxial cu impedanta de 50 ohmi.

Poate fi utilizata pana la o viteza a vantului de 158 km/h.

Caracteristici:

– gama de frecventa 100-400 MHz

– putere maxima 500 W

– impedanta 50 ohmi

– VSWR  max 2

– inaltime 800 mm, diametru 900 mm

 

La vremea aparitiei sale, sistemul s-a dovedit un sistem modern, raspunzand cerintelor. Era si timpul pentru inlocuirea vechilor sisteme, pe remorca tractata sau pe autocamion. Dar ma intreb, IEMI o mai fi existand? Caci  uzina ARO este istorie deja.

Punct control mobil vechi

 

 

Surse :

– album EXPOMIL 1999 realizat de Ionica Fonos

http://tpb.traderom.ro

http://www.mapn.ro

http://www.roaf.ro

– emisiunea ProPatria , TVR 1

– site IEMI

 

Nicusor

 

 

 

 

 

 

Si totusi se poate …

Standard

Cercetarea stiintifica nationala in domeniul dezvoltarii tehnicii militare a realizat multe. Din pacate, in ultimii ani pare sa fi intrat aproape in extinctie, datorita slabei materializari in practica a rezultatelor. Este doar o aparenta, caci inca lupta, poate pentru un razboi dinainte pierdut. Ori pentru ca nu a parasit-o speranta, ca pe noi toti. In ultima vreme realizari mai modeste, dupa buget.
Sisteme de protectie NBC, UAV-uri, roboti terestri de supraveghere, sistem unic de control pentru ROV-uri aeriene, terestre, submarine. Si multe altele. Sau un nou sistem mozaic pentru uniforme, unic in lume. Ca un viitor simbol al armatei romanecamuflaj, alaturi de Tricolor.

 

 

Dar ceea ce m-a impresionat mai tare a fost exoscheletul, aflat in faza de dezvoltare. Este destinat deocamdata imbunatatirii performantelor soldatilor debarcati din vehicule, in sensul cresterii capacitatii de transport a echipamentului individual, reducerii gradului de efort. Nu s-au observat pe prototip echipamente pentru manipularea incarcaturilor grele.
Dar este doar un prototip de cercetare-dezvoltare, baza unor realizari tehnice ulterioare. Personal, mi-as dori mult sa-l  vad produs in serie, in tara, si intrat in dotarea infanteriei, mai ales in dificilul teatru de operatii din Afganistan .

 

Foto: Eduard Borhan

Surse :
– Observatorul Militar nr.31/2012
http://www.ipcsit.com/vol8/4-s1.7.pdf
http://www.rft.forter.ro/_wsn/2012_3/07-arm/imagini/05/galerie/4.htm
http://www.rft.forter.ro album Expomil 2011

 

Nicusor

Durata de viata a munitiilor si rachetelor din dotarea Armatei Romane

Standard

Matra R550 Magic II pe MIG-21 Lancer

Python III pe Mig 21 Lancer

Mai jos aveti prezentate duratele de viata a celor mai reprezentative munitii si rachete din dotarea Armatei. Asa ne putem face o idee despre ce am mai putea avea noi pe stoc, si cate dintre ele chiar mai sunt operationale.

1. Trupele terestre

-proiectile de aruncator- 15-20 de ani, in functie de focos

-proiectile incendiare  -10 ani

-rachete terestre AT dirijate- 5 ani

-rachete tactice GRAD- 10ani

-grenade – 10 ani

2. Fortele aeriene

-racheta R-27 R1-10 ani

-racheta aer-aer R-27 R1, dirijate în fascicul de radiolocatie în stare conservata- 3 ani

-rachete de aviatie R-27 Rdirijate în fascicul de radiolocatie pregatitepentru întrebuintare cu acrosare periodica, în conditii de campanie – 2 ani

-rachete de aviatie X-5 (Spike AT)dirijate prin fir în stare conservata conservata antrenament- 10 ani

-rachete de aviatie X-5 dirijate prin fir pregatite pentru întrebuintare, cu acrosare periodica – în ore zbor- 300

-rachete de aviatie A-90 dirijate în fascicul de radiolocatie în stare conservata- 15 ani

-rachete de aviatie A-90 dirijate în fascicul de radiolocatie pregatite pentru întrebuintare în conditii de campanie- 1 an

-rachete de aviatie RS2-US dirijate în fascicul de radiolocatie în stare conservata- 25 ani

-rachete de aviatie RS.-US dirijate în fascicul de radiolocatie pregatite pentru întrebuintare în conditii de campanie- 1 an

-rachete de aviatie R-73 E pastrate în stare conservata în depozite încalzite- 8 ani

-rachete de aviatie R-73 E pregatite pentru întrebuintare cu acrosare periodica, pastrate în depozite încalzite- 3 ani

-rachete de aviatie R-73 E pregatite pentru întrebuintare cu acrosare periodica, pastrate în depozite neîncalzite- 1 an

-rachete de aviatie PYTHON -3- 10 ani

-rachete de aviatie MAGIC-2 – 10 ani

3. Rachete sol-aer

-rachete sol-aer cu bataie medie Volhov- 15 ani

-rachete sol-aer cu bataie medie HAWK – 30 ani

4. Fortele navale

-rachete navale de lupta în depozitare- 15 ani

-rachete navale de lupta pastrate la bordul navei- 5 ani

-torpile mecanice si electrice- 15 ani

Acestea sunt doar cateva din munitile pe care Armata Romanale are in dotare si am crezut ca ar fi nteresant de aflat cam care este perioada de viata. Cate din munitile noastre mai sunt operationale, mai indeplinesc cerintele de siguranta, cerute de producator, hotarati voi singuri.

Daca va intereseaza si alte tipuri de munitie, scrieti la comenrtarii, si voi incerca sa va raspund.

GeorgeGMT