Arhive pe etichete: geopolitica

Editorial-Razboiul din Libia,Irakul, Iranul, sau conflictele petrolului

Standard

Articol republicat

 

Cea mai importanta intalnire din istoria industriei petrolului.

“Noi luam petrol, tu devii rege”…..La bordul USS Quincy, imediat dupa Yalta

Cu toti suntem din ce in ce mai atenti, in ultima vreme, la pretul petrolului si perpetua lui crestere! Bunastarea si uneori chiar slujbele noastre, depinzand de acest lucru. Sintagme ca “razboiul petrolului”, sau “controlul campurilor petroliere” au intrat déjà in limbajul comun si se pare ca nici nu vor mai iesi curand! De ce? De cand a devenit petrolul  noua piatra filozofala a lumii?

Totul incepe cu …britanicii. In anul 1908, flota de razboi a Majestatii Sale Britanice, Royal  Navy, a hotarat brusc sa treaca de la carbune, la folosirea petrolului, din motive strict tehnice, adica pentru a avea un atu in fata Marinei de Razboi Germane, care ramansese pe carbune. Asa si?! Ei si aici a aparut problema care ne da si acum bataie de cap, de aici au aparut razboaiele pe care astazi le suportam cu toti. De la o simpla decizie tehnica!

Mai pe sleau, Marea Britanie detinea rezerve mari de carbune, dar  nu avea deloc petrol in zona metropolitana. Asadar trebuia sa-l importe din Orientul Mijlociu. Mai exact din Iran si Irak, colonii britanice pe atunci. Culmea esta ca tot pe atunci  Arabia Saudita era considerata total neinteresanta, din punct de vedere petrolier, adica se credea ca in Peninsula Araba, nu exista titei! Problema nu era petrolul in sine, ci siguranta exploatari si siguranta rutelor de transport! Va suna cunoscut?!

La sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial, calitatea strategica a accesului la zacaminte era clara  pentru toata lumea. Astfel, a urmat goana dupa zacaminte si asigurarea rutelor de transport. Asa au aparut petrostatele, Arabia Saudita, Oman, Bahrein, etc…toate sub atenta oblanduire a SUA si Angliei. Accesul catre aceste zone a fost mai mult sau mai putin limitata pentru alte state si companiile lor petroliere.

Acum sa revenim mai la zi. Pretul barilului nu este ata de important pentru economie, cat  siguranta aprovizionarii. Adica chiar si  un pret mai mare, dar previzibil, poate fi suportat, cu conditia ca ritmicitatea aprovizionarii sa nu fie perturbata. Nimic nu este mai rau pentru piata, decat nesiguranta. Mai pe sleau, o parte importanta din cresterea pretului per baril, are legatura cu nesiguranta si frica consumatorilor, privind garamtia accesului la petrol.

Astfel, desi o gramada de “analisti economici” autohtoni, tot zbiara pe la televizor ca SUA s-au dus  in Irak pentru petrol, in realitate acest lucru nu prea s-a intamplat. Practic banii bagati in cele doua conflicte nu vor fi recuperti,  direct,  de americani, probabil niciodata.Veniturile Irakului din petrol sunt astazi  de cam 40 miliarde $ pe an.Si sunt venituri nu profit. Asadar ce cauta americanii in Orientul   MIjlociu?! Bani?! Petrol?! Categoric nu!

Cauta siguranta aprovizionarii, cauta garantia livrarilor de petrol  si incearca sa evite situatia din anii” 70, cand statele arabe au blocat aprovizionarea cu petrol a Occidentului! In acest context, pretul barilului nu este foarte relevant, important da, dar nu coplesitor. Bineinteles pana la o limita de suportabilitate.Odata trecuta aceasta limita, cererea scade, producerea de energie din surse nepoluante devine rentabila. Astfel,  pe termen mediu, petrostatele castiga, dar pe termen lung…pierd in fata tehnologiei  ecologice, care devine rentabila! Teribila dilema pentru arabii obisnuiti cu bani multi si nemunciti!

In aceasta saga a titeiului Rusia detine, evident, un loc aparte. Desi este posesoarea unei reserve imense de petrol, peste 28% din titeiul dovedit si peste 35% (estimari la nivelul anului 1990, intre timp depasite de doua, trei ori) din cel banuit, Uniunea Sovietica  nu prea s-a bucurat de aceste resurse,  ba as putea spune ca dimpotriva! Spre mijlocul anilor “70( de fapt prima conducta Est-Vest petroliera, s-a construit inca din anii “60 din ordinul lui Hrusciov), conducerea de la Moscova  a  hotarat exploatarea masiva si  intensive a resurselor de hidriocarburi, in vedere exportului! Dar la o tara care  cheltuia aproximativ 25% din PIB in favoare Razboiului Rece, resursele alocate pentru dezvoltarea industriei petroliere au fost mai putine. Astfel, cu eforturi foarte mari URSS-ul, a reusit sa puna pe picioare, atat industria cat si infrastructura necesara exportului. Din pacate insa,  la inceputul anilor “80, membrii  OPEC  tocmai se luasera de par, in sensul ca se furau unul pe altul, pe rupte, prin faptul ca extrageau mai mult, decat avea fiecare cota fixata. Din aceasta cauza  oferta fiind mai mare, pretul barilului scadea incet incet. Dupa negocieri abrupte (a se citi injuraturi reciproce de toate cele sfinte), Arabia Saudita, liderul incoronat al OPEC s-a saturat!

Cand sauditii au zis ca  s-au saturat…ceilalti ar fi trebuit sa-i creada, pentru ca a urmat Apocalipsa, varianta saudita! Adica au lansat operatiunea  “curatirea  conductelor”, dand drumul, extragand, la petrol la capacitate maxima.Pretul s-a prabusit, incasarile la fel si toate lumea s-a intors spasita la respectarea cotelor atribuite. “Jandarmul” OPEC  facuse din nou ordine! Aici trebuie remarcat ca sauditii au cel mai mic prêt de extractie al titeiului, undeva la 1,5$/baril, in timp ce, pentru comparatie, petrolul scos din Marea Nordului  sare 30$/baril! Cu ce pret insa ?!

Se considera ca o importanta componenta a caderii economice sovietice din anii 1980, ce a dus si la colapsul USSR, se datoreaza si acestei  actiuni in forta a Arabiei Saudite. Adica  scaderea  brusca a preturilor , la petrol, a lovit si distrus fragila industrie sovietica  de profil, efectiv  prin KO. Pierderile suportate si pretul prea mic al petrolului au ingropat pentru 15 ani o industrie in care Rusia bagase zeci de miliarde de dolari, cu costuri sociale imense. Si totul s-a prabusit in cateva luni, pentru ca niste arabi lacomi nu s-au inteles la pret si se furau unul pe altul.

Din acele evenimente si rusii si americanii au tras invataminte. Petrostatele nu trebuie lasate de capul lor. Le trebuie stapan si dresor sau pe romaneste, cineva trebuie sa le tina piciorul pe gat.

Asadar cand ii mai injuram pe “imperialisti “ de americani, care fac razboaie pentru petrol, ar trebui sa stim ca de fapt conflictul este pentru ca noi sa putem duce o viata normala  si sa nu stam in fiecare zi cu spectrul ca arabii sa incaiera de doua-trei ori pe saptamana!

Ce rol are insa Romania in acest joc colosal?! Pai …un  anume rol  nu prea are, decat pe cel de victima, ca toti ceilalti vestici. Asta daca aprovizionarea pietei cu petrol ar avea sincope. Faptul ca noi detinem ceva rezerve proprii nu ne scapa de probleme. Asa cum s-a, vazut o criza economica mondial nu ocoleste pe nimeni, iar o nesiguranta a pietei de energie poate crea pierderi imense tuturor.

Atunci ce cautam in razboiul pentru controlul zacamintelor?! Asa cum am mai spus, Romania nu este chiar “curata“ la suflet. In primul rand, moral, cred ca  trebuie sa fim acolo! Si noi beneficiem de stabilitatea pietelor si de cresterea economica a celor mari. Dar nu e numai asta. Desi nu este foarte cunoscut, economia romaneasca, si cu ea mii de locuri de munca, se dezvolta  si prin acestei implicari.O foarte mica felie din tortul arabesc a ajuns si in farfuria noastra. Autocamioane Roman, fiind doar un exemplu, dar sunt mai multe.

Practic in problema petrodolarilor cam toata lumea este de accord; statele arabe nu pot si nu trebuie sa fie lasate prea libere. Daca americanii nu erau acolo …erau alti! E bine sau rau?! Eu zic ca e normal  sa nu lasi niste incapabili la volanul unei  masini scumpe!

In rest Alahakbar!!! Pacat ca Alah le-a dat doar petrol! Lor le-ar fi trebuit ceva minte si educatie! La impartirea lumii arabii au ales gresit. Trebuiau sa aleaga munca grea si serioasa nu pomana!

Si  ca un corolar, exista o “cutuma” in afacerile cu petrol arab. Adica un procent insemnat din venituri, dupa unii chiar 35-40%, se reintorc  in economie vestica sub forma de investitii. Adica slujbe, impozite, etc…Un fel de offset  pentru petrol. Partea mai putin buna esta ca acest “aranjament” este folosit in cea mai mare parte de SUA. Noi…nu ! A … si restul banilor sunt tinuti tot in banci  occidentale!

 

GeorgeGMT

Reclame

ÎNCEPE RĂZBOIUL: Israelul va ataca Iranul înainte de alegerile prezidenţiale din SUA

Standard

Israelul este pregătit să atace Iranul înainte de alegerile prezidenţiale din SUA, care vor avea loc pe 6 noiembrie, conform unui fost analist CIA, Ray McGovern, citat de cei de la businessinsider.com.

Israelul plănuiește de luni de zile un atac asupra infrastructurilor nucleare ale Iranului, însă acesta ar putea avea loc chiar înainte de alegerile prezidențiale din SUA. Ray McGovern, fost analist CIA, consideră că israelienii încearcă astfel să forțeze mâna americanilor care preferă ideea intensificării sancţiunilor împotriva Teheranului în detrimentul opţiunii militare. McGovern mai crede că infrastructurilor nucleare ale Iranului sunt doar un pretext de război, isralienii fiind mai mult deranjați de faptul că nu vor mai putea face jocurile în regiune. „Israelul este conștient că nu poate purta un război de la egal cu Iranul și se bazează pe forța militară a SUA”, afirmă McGovern.

 

Între timp Israelul îşi pregăteşte populaţia pentru un eventual conflict care ar putea dura 30 de zile pe mai multe fronturi simultane. Potrivit lui Matan Vilnai, fostul ministrul israelian al Apărării Pasive, Matan Vilnai, Israelul s-a pregătit pentru un scenariu de război de 30 de zile pe mai multe fronturi, care ar putea provoca, cel puţin, 500 de morţi. Vilnai a precizat că în prezent există truse anti-chimice şi anti-bactereologice pentru mai mult de jumătate din populaţia israeliană.

 

În plus, armata israeliană testează un sistem de alertă prin SMS pentru a putea avertiza populaţia în caz de atac cu rachete. Mai multe persoane din Ierusalim, Tel Aviv, Haifa şi alte câteva oraşe incluse în eşantionul de testare au primit pe telefonul mobil un SMS în limbile ebraică, arabă, engleză şi rusă cu textul ”Frontul intern de comandă: testarea sistemului de alarmă mobilă”. Sistemul de avertizare va fi probat timp de patru zile, după care va urma un test la nivelul întregii ţări, a explicat armata israeliană.

 

Iranul nu crede într-un atac israelian

 

Ministerul de Externe iranian elimină posibilitatea unui atac israelian asupra instalaţiilor nucleare ale Iranului, în contextul reluării acestei idei în presa din Israel.

 

„Asistăm constant la astfel de declaraţii lipsite de raţiune şi apreciem că acum nu există o asemenea posibilitate”, a declarat purtătorul de cuvânt al diplomaţiei iraniene, Ramin Mehmanparast, într-o conferinţă de presă la Teheran.

 

„Chiar dacă unii din reprezentanţii acestui regim (israelian) ilegal pledează pentru o asemenea acţiune stupidă, Israelul nu şi-o poate permite deoarece ar avea de suferit consecinţe foarte grave”. Statul evreu are probleme interne şi Iranul nu acordă o prea mare importanţă eventualităţii unui atac israelian antiiranian, a insistat diplomatul iranian.

 

Capital

 

Israel: date economice – posibil model pentru Romania?

Standard

 

Israelul este un caz economic aparte iar modelul sau ar trebui studiat in detaliu de catre guvernantii romani daca dorim implementarea unei strategii economice bazate pe produse tehnologice cu valoare adaugata ridicata, o alegere logica in contextul unei scaderi accentuate a populatiei active in urmatoarele decenii ca si consecinta a natalitatii scazute din ultimii 20 de ani.

 

Competitivitatea sa economica se bazeaza pe protectia severa a dreptului de proprietate si pe un nivel redus de coruptie. Cresterea economica sustinuta anuala s-a situat in jurul a 5% in perioada 2004-2007 iar 2009 a fost singurul an de criza, cand a avut o crestere de doar 0,8%, dupa stagnarea si cresterea de doar 4% din 2008 iar cresterea a revenit in 2010 cu 4,5%. Toate acestea indica o robustete deosebita a acestei economii, bazata pe reforme coerente, descresterea incertitudinilor, o politica fiscala stabila precum si o politica monetara relaxata.

 

Cateva date economice:

Desi suprafata sa este doar o zecime din cea a Romaniei iar populatia ceva mai mult de 1/3 (7,7 mil. locuitori), Israelul avea la nivelul anului 2006 un PIB similar cu cel romanesc, adica 140,3 miliarde $, cu un PIB/locuitor de 26.800$, ajungand in 2010 la 217 mld.$ si un PIB/locuitor de 29500$. Salariul minim pe economie era la 1100$ in 2009, asigurand un nivel de trai decent. 91,6% din populatie traieste in orase, Israel avand peste 100 de centre urbane.

 

Deficitul bugetar, un alt aspect urmarit intens si de guvernantii nostri la presiunile FMI, a fost pentru Israel in 2010 la un nivel de  8,1 mld. $, adica 3,7% realizat la un planificat de 5,5%. In acelasi timp, datoria publica a ajuns la 75% din PIB iar datoria externa in anul 2010 era de aproape 90mld. $, asemanatoare cu a Romaniei, rezervele valutare situandu-se insa la 77 mld.$ la sfarsit de 2010.

 

Investitiile straine ajunsesera la un nivel de 19 mld.$ in 2006 pentru ca apoi sa coboare la 10mld.$ in 2009 si 7,9 mld.$ in 2010.

Rata şomajului, un alt indicator care ar trebui sa-i intereseze pe ministrii romani a fost in Israel de 7,6% in anul 2009 iar pe parcursul anului 2010 a scazut la 6,4%.

 

Rata inflaţiei a variat intre 3,8% in anul 2008 si undeva la un estimat de 2,7% in 2010 iar rata dobanzii Bancii Israeului era in primavara lui 2011 la 3%

 

Piata de capital, un aspect important al economiei, dupa o depreciere de 17% in 2008 comparativ cu 2007, a revenit cu o usoara crestere in 2009

 

Contribuţia sectoarelor economice la formarea PIB-ului in 2010 era urmatoarea:

  • serviciile si comerţul 65,0%
  • industria 32,6%
  • agricultura 2,4%.

 

In anul 2010 Israelul a avut exporturi de 58,430 mld. $ (+21,9% fata de 2010) iar structura exporturilor industriale arata ca in ultimii 10 ani a fost axat pe industriile care includ tehnologii avansate si deci valoare adaugata mare. Principalele grupe de produse pentru export: diamante prelucrate si pietre preţioase (28,9%), produs chimice (si farmaceutice (24,8%), produse mecanice si electrice (20,4%), produse minerale (11,8%), echipamente optice (6,0%),

 

In anul 2010 importul a fost 59,122 mld. $ in crestere fata de 2009, an de criza, cu 23,2%.

 

Demn de remarcat, Knessetul, parlamentul israelian, este pe deplin functional cu doar 120 de membri, o diferenta majora insa proportionala fata de Romania in raport cu populatia.

 

Modelul fiscal si economic:

 

Cum au fost toate acestea posibile si cum, la PIB similar cu al Romaniei, Israelul are un program de investitii foarte dezvoltat, ar fi intrebari de bun simt pentru orice roman.

 

Peste 75% din totalul industriei israeliene o reprezinta tehnlogia inalta si medie, Israelul fiind supranumit „cel de-al doilea Silicon Valley” sau „centrul global pentru design, cercetare şi dezvoltare în domeniul tehnologiilor avansate (înalte)”, cu 3mld.$ investiţii de risc (startups), reprezentand valoarea cea mai mare pe cap de locuitor la nivel mondial. O explicatie poate fi si alocarea de fonduri pentru cercetare, Israelul alocand in 2010 4,86% din PIB pentru Research&Development.

 

Capitalul de risc (venture) este tranzactionat in general in numerar, ca aport de capital sau cota parte pentru companiile tinere din inalta tehnologie cu potential mare de dezvoltare ce pornesc de la o inventie sau o tehnologie noua, avand sansa de a deveni jucatori majori nationali sau internationali.

Acest tip de capital apartine unor firme specializate in identificarea de oportunitati pe anumite nise, echipa de experti ai investitorului oferind asistenta companiei capitalizate in elaboararea planului de afaceri si listarea la bursa,  precum si in alte domenii, pentru a maximiza profitul pe investitie, in general superior celui obtinut in plasamente obisnuite.

 

Romania are un potential aemanator la nivel R&D si multe brevete de inventie medaliate cu aur la saloanele de inventica dar lipseste insa mediul pentru punerea lor in practica, fiind vandute in general in strainatate sub valoarea lor reala.

 

Sistemul de serviciu militar obligatoriu si sistemul universitar puternic din Israel duce la dezvoltarea initiativei si asumarea unor riscuri, ceea ce favorizeza un mediu antreprenoral dezvoltat cu multi intreprinzatori si companii de talie internationala. Se spune ca un director de la e-Bay ar fi declarat: “Secretul este că toţi suntem dependenţi de munca echipelor noastre din Israel…Ceea ce facem în Israel este diferit de ceea ce facem în orice altă parte din lume”.

 

La nivel de politica fiscala este de retinut ca:

  • Taxa pe venit inalt corporatist (top corporate income tax) a fost redusa la 24% in 2011 si este planificata sa scada la 20% in 2015% si 18% in 2016.
  • Taxa pe venit inalt personal (top personal income) va scadea la 39% in 2016.

 

Statul Israel aloca fonduri si sustine dezvoltarea industriilor bazate pe tehnologii avansate, a zonelor defavorizate precum, creşterea exportului detinand si controlul unor companii sau sectoare economice, in special in domeniul military, al cailor ferate si al tehnologiilor inalte: Government Company Authotrity (www.gca.gov.il : autoritatea de privatizare si monitorizare a companiilor guvernamentale); Israel Electric Corporation (www.israel-electric.co.il : distrubutia energiei electrice), Israel Military Industry (www.imi.israel.net ), Israel Aircraft Industry (www.iai.co.il ), Raphael (Rafael Armaments Development Authority (www.rafael.gov.il : producator de armament startegic), Amidar (www.amidar.co.il : constructii publice), Mekorot (www.mekorot.co.il : productie, aprovizionare si tratare apǎ), Israel Railway Corporation Ltd. (caile ferate), Habina National Theater (www.habima.org.il : teatrul national), Community Center Company (www.matnasim.org.il ), National Company for Medals and Coins (www.coins.co.il : imprimeria nationala).

 

Infrastructura are alocate sume importante pentru dezvoltare, iar National Road Company are un program “cincinal” de extindere a retelei rutiere, cu suma alocata de 7,5 miliarde $: constructia , intre 2011 si 2015, a 75 de poduri, intersectii si tuneluri, adaugarea la reteaua de sosele a inca 250 km.

In plus fata de acestea, cca. 3 mld $ sunt destinati modernizarii soselelor in Negev si Galilea.

 

Desi nu trebuie uitata forta financiara israeliana la nivel global, totusi aceasta economie s-a comportat ireprosabil in anii in care Romania a suferit puternic de pe urma crizei si ar trebui sa fie un model pentru noi, daca mai indraznim sa speram la un viitor pentru Romania si copii nostri.

 

Majoritatea datelor sunt extrase din materialele:

http://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/stiinta-si-tehnologie/

http://telaviv.mae.ro/upload/docs/62270_Indrumar%20de%20afaceri%20ISRAEL%20mai%202011.pdf

http://www.migratie.md/country/israel

http://www.heritage.org/index/country/israel

 

 

 Marius Zgureanu

 

PS Prin anii „60-„70 evreii cumparau si transportau pamant cu vapoarele, iar mai apoi il presarau pe pietroaiele lor, in incercarea de a face ceva agricultura. Udau plantele cu picatura, bucata cu bucata, doar, doar vor putea sa produca ceva in pustiul lor desertic.

Ciudatenia este ca au reusit, si astazi Israelul are agricultura! Asadar o tara situata intr-o zona vai mama ei, numai pietroaie si fara resurse de apa, in afara Iordanului, are agricultura, iar Romania, o tara din care evreii au importat pamant, o tara care are CEL MAI BUN PAMANT, cernoziomul,  pentru agricultura din lume, si rauri la tot pasul, avem o agricultura de tot rasul!

Obsesia voastră să fie numărul de angajaţi, nu numărul de oameni care vin la vot

Standard

Obsesia zilei de ieri şi a ultimelor săptămâni a fost câţi români merg la vot. Este bine, democraţia este necesară. Dar mai bine era dacă aceeaşi intensitate a obsesiei o aveau administratorii acestei ţări – fie ei de opt ani sau doar de două luni în funcţie – pentru numărul de salariaţi din România.

Ziarul Financiar a cerut de la Registrul Comerţului topul primilor angajatori din fiecare judeţ, iar situaţia este dramatică.

Brăila – cel mai mare angajator este şantierul naval STX, cu 1.815 angajaţi. Pe locul cinci, Cerealcom, 142 de angajaţi. În total primii cinci angajatori au sub 3.000 de salariaţi.

Sălaj – cel mai mare angajator este Silcotub, cu 1.348 de oameni, pe locul cinci Energobit Prod, 155 de salariaţi. Total top 5, la fel, sub 3.000.

Buzău – Ductil Steel pe primul loc, cu 1.507 angajaţi, Aromet pe locul cinci, cu 187. Total primii cinci, sub 3.000.

Sălaj are peste 250.000 de locuitori, iar Brăila şi Buzău sunt judeţe cu o populaţie de peste 400.000 de oameni. În aceste judeţe, doar unul din zece locuitori are o slujbă sau chiar mai puţin. La nivelul ţării, pentru că în Bucureşti şi alte judeţe precum Cluj, Timiş sau Constanţa rata angajărilor este mai bună, 20% din populaţie este salariată. Adică 4,3 milioane de salariaţi la 21 de milioane de locuitori.

În Ungaria, Cehia sau Polonia însă, jumătate din populaţie este salariată. Veniţi la vot, au spus unii. Nu veniţi la vot, au spus alţii. Dar de ce nu aţi spus: veniţi la servici, iată noi am atras zece investitori care au creat 10.000 de slujbe.

Lipsa de orizont a tinerilor din micile oraşe de provincie care nu văd altă soluţie decât plecarea în străinătate este certificată astfel de statistici.

Când în judeţe cu 4-500.000 de locuitori al cincilea angajator abia are 100 de salariaţi, ce capacitate de absorbţie a tinerelor generaţii care apar anual pe piaţa forţei de muncă să existe?

Şi pe primele locuri cine sunt? În fiecare din cele trei judeţe, luate la întâmplare, este vorba de întreprinderi create înainte de ’89, preluate între timp de străini. Totuşi, au trecut 23 de ani de la Revoluţie. Ce vine din urmă, ce a apărut nou sau măcar ce a fost pus în loc?

Energo Bit Prod din Sălaj şi Aromet din Buzău, aflate pe locul cinci, sunt companii cu capital local, apărute după Revoluţie. Dar diferenţa faţă de marile firme este vizibilă. Nu au forţă să angajeze mii de oameni.

Energo Bit este creată de foşti ingineri de la Electrica care au început cu vânzarea de contoare electrice şi acum au ajuns să producă transformatoare şi să aibă afaceri de 166 milioane de euro. Aromet produce stingătoare de incendiu şi face parte dintr-un grup dezvoltat după 1989 de un fost inginer metalurgist care a început afacerile cu confecţionarea de căruţe. A fost vreodată un prim-ministru al acestei ţări să-i întrebe pe foştii ingineri de la Electrica sau pe fostul inginer metalurgist care vindea în anii ’90 căruţe în Buzău, iar acum fabrică stingătoare de incendiu şi instalaţii de irigat ce au nevoie ca să se dezvolte?

Au trecut pe la ei prin fabrică sau măcar au auzit de ei Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur isărescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu sau Victor Ponta?

Nu, nu au trecut. Acum ei pleacă din Bucureşti doar ca să taie panglici la autostrăzi pe jumătate terminate pentru care au plătit câte 10-15 milioane de euro pe kilometru, iar soldul datoriei publice creşte lună de lună.

Parcă ar fi un văl pe care şi l-au tras pe faţă premierii şi miniştrii economiei acestei ţări. Dacă îi întrebi cine sunt cei mai mare angajatori din România, cine a creat cele mai multe locuri de muncă în 2012 sau cine a desfiinţat, nu au idee.

Cineva le-a spus că nu e treaba lor, ci e treaba investitorilor, de parcă aceştia ar ateriza din cer.

Dar măcar de s-ar uita cum lucrează alţii şi ce obsesie este pentru liderii unei ţări crearea şi menţinerea locurilor de muncă.

În Franţa, noul guvern, care a creat un post de „ministru al redresării producţiei”, i-a chemat recent pe operatorii telecom pentru a discuta găsirea unui „model de afaceri care să creeze mai multe locuri de muncă şi investiţii”, după cum scrie ziarul francez Les Echos. Care este problema? Pe piaţă a apărut un nou operator cu tarife mult mai mici care i-a determinat pe jucătorii mari să taie din joburile din call-centere sau să le mute din Franţa.

Ce spune Frederik Reinfeldt, premierul Suediei? „Ca să ţii economia pe plus, trebuie să ai grijă de joburi – să le creezi, să le menţii. Şi nu poţi face asta din Stockholm”, este citat Reinfeldt într-un articol din Wall Street Journal care încearcă să explice „miracolul” menţinerii creşterii economice din Suedia (plus 4,5% în 2011) când Occidentul este pe minus.

Reinfeldt merge cel puţin o dată pe săptămână la o companie din ţară să afle ce are nevoie ca să se dezvolte şi să creeeze locuri de muncă. În total, 180 de călătorii la întreprinderi din toate colţurile ţării de când este premier.

„Vizite de lucru”, veţi spune? Vrei să ne întorci în timp? Cu asta dezvolţi o ţară? Dar cu ce, dacă nu cunoscând viaţa oamenilor, a întreprinderilor şi colectivităţilor locale, pentru ca întors la centru să pui la un loc resursele ţării pentru a le sprijini dezvoltarea celor care pot duce România mai departe. Fiţi obsedaţi de crearea de locuri de muncă, demonstraţi că vă pasă şi cea mai mare companie cu capital străin, şi de micile firme cu capital local care ar trebui să împânzească oraşele. Şi atunci veţi avea şi votanţi.

 

Articol Ziarul Financiar

 

Articolul de seara-Cine voteaza in Romania?! In general prostii…

Standard

OK, referendumul a trecut, a iesit ce-a iesit, duca-se si aia si aia, dar haideti sa ne uitam putin pe structura populatiei care s-a dus la vot. Cine voteaza in mod constant in Romania? Cine hotareste cine ne conduce? Aceste intrebari pot creea impresia ca duc catre raspunsuri neinteresante, dar aveti un pic de rabdare si cititi in continuare.

Poate la un moment dat va gandeati ca actuala clasa politica, buna sau rea, este cea pe care poporul a hotarat-o. Dar care popor?

Pai in marea lor majoritate, nucleul dur al votantilor din Romania, oamenii care acopera peste 80% din totalul celor ce se prezinta la vot,  este format din cei pasivi si fricosi. Cei care se duc in general la  vot, sunt oamenii cu maximum 8 clasa, in jur de 20%, oamenii cu studii liceale din doi in doi, 20%, dar baza si grosul este reprezentat de catre pensionari  si tarani.

Acum nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu nimeni, dar in momentul in care clasa politica este aleasa de pensionari, oameni crescuti in comunism, si care numai la viitorul Traii nu se gandesc, sau de catre cei din mediul rural, foarte bine educati si 🙂 si cam deloc activi din punct de vedere economic, dati-mi voie sa mai cu friguri. Practic astia nici macar nu platesc impozite, dar pe banii mei hotaresc viitorul?!

In fapt grosul alegatoriilor sunt cei care depind de stat, usor si foarte ieftini de cumparat, prin pensii si ajutoare sociale, oameni care practic nu au nimic de spus in privinta viitorurui politic si economic al Romaniei din  trei motive:

-nu-i duce capul mai sus de burta

-pensionari chiar nu mai au nici o treaba cu viitorul tarii, se gandesc doar la pensia lor. Bineinteles nu toti, sunt destui veterani, oameni remarcabili, dar acestia nu prea vin la vot

-tarani analfabeti, sau pe aproape, usor de cumparat si manipulat, oameni care  nu gandesc, in general pomanagii, care stau cu mana intinsa si traiesc din subventii,  ajutoare sociale si alocatii pentru copii.

In lumina acestor statistici, ce ar trebui sa facem noi?! Pai oamenii cu scoala sau fara, dar care au curajul sa gandesca liber si sa-si ia soarta in manile lor, sunt ori plecati, ori plini de scarba. Dintre cei ramasi in Tara, oameni cu ceva scoala si care se sustin singuri, apare aceeasi scarba, plus ca cu cat sti mai mult, cu atat ai motive mai putine sa te duci la vot. Vrajeala cu este obligatia noastra, este doar vrajeala.

Pensionarii sunt si ei impartiti pe caste. Si la ei la vot merge prostimea, adica majoritatea. Nu stiti care? Pai ii vedeti la TV imbrancindu-se ca animalele, cand se da ceva pe degeaba, cand se deschide cate un supermarket si dau aia ceva la promotie, chiar daca nu stiu ce se da, ii vedeti atunci cand se dau ajutoare, desi li se tot spune ca se dau pe liste facute cu mult timp inainte, asadar TOTI vor lua ajutoarele, ii vedeti impingandu-se ca idiotii pe la biserici cand se da apa sfintita, sau se scoate vreo cutie cu nus ce moaste…de aia vorbesc eu.

Aia care, atunci cand stai de vorba cu ei, zbiara ca ei au construit tara asta…bietii imbecili! NU au construit nimic, doar s-au dus la serviciu ca sa aiba ce manca, la cum facem si noi acum. Bineinteles ca aceleasi categorii sociale, l-au tinut si pe Iliescu la putere destui ani, iar acum hotaresc in continuare viitorul nostru, pe baza mintii lor putine.

Cine conduce Romania? Pai cei care sunt alesi de pensionari si tarani analfabeti. Nu trebuie sa ma credeti pe mine, uitati-va pe statistici. De ce ne merge rau?  Intrebarea este acum, cu totul si cu totul ironica…

Pai daca suntem condusi de…emanatii prostimii?!

Si acum cifre:

La referendumul de astazi au votat:

-persoane cu varsta cuprinsa intre 19-29 de ani—12%

-persoane cu varsta cuprinsa intre 45-59 de ani—26%

-persoane cu varsta de peste 60 de ani—37%

Acum pe categorii de scolarizare:

-persoane cu studii medii, din total votanti–51%

-persoane cu studii primare, 8 clase adica—26%

-persoane cu studii superioare—33%

Categorii profesionale:

-persoane aflate la pensie—42%

-persoane casnice, fara slujba—11%

-persoane care lucreaza ca muncitori, exclusiv cei din agricultura—11%

Iar noi astia care mai gandim inca, cei de pe bloguri, care facem planuri pentru offset, sau alte chestii intradevar destepte, ei bine noi suntem o minoritate. Acest lucru nu este o noutate, cei care au obiceiul sa gandeasca au fost mereu o minoritate, numai ca in Romania cred ca in curand va trebui sa fim protejati de lege, ca prea ne imputinam rapid, suntem, cum ar zice cei de la Greenpace, pe cale de disparitie!

Asadar fratii mei pe cale de disparitiune, fiti fericiti! Tara este bine condusa si inteligent aleasa.

Dumnezeu sa aiba mila de sufletele prostimii votante, ca noi astilalti ne mai descurcam si fara ajutorul statului!

PS Cine a castigat la referendum?! La ora 2212, cand articolul s-a publicat inca nu se stie, ce stiu eu sigur este ca de fapt noi toti am pierdut de mult trenul spre o societate normala.

GeorgeGMT

Iskander primeste upgrade-uri de 1,2 miliarde de dolari

Standard

 

Rusia aloca aceasta suma pentru a face inutil scutul anti-racheta din Europa. Medvedev sustine ca Iskander trebuie sa devina principala arma rusa impotriva sistemelor SM-3 americane.

,,Iskander-M este cu siguranta una dintre cele mai eficiente arme din clasa sa, iar in opinia noastra, este departe net superioara cele straine,” a declarat acesta la o reuniune cu privire la dezvoltarea industriei rusesti de aparare. ,,Acest sistem trebuie sa devina centrul fortelor terestre”.

RIA Novosti scrie ca Medvedev a aloca 24 miliarde ruble ( peste 740 milioane $ SUA)  catre 17 intreprinderi, pentru productia de serie a sistemului Iskander-M.

Sistemul de rachete Iskander a fost adoptat de armata rusa in 2006. El se produce in doua versiuni: Iskander-M pentru dotarea interna si Iskander-E pentru export.

Modernizarea intreprinderilor are ca scop si scaderea timpului de inzestrare al armateri proprii si in acelasi timp satisface mai rapid cererile de la export.

,,Cererea de Iskander-E este destul de mare, dar piaţa internă rămâne o prioritate în prezent”!

,,Modernizarea întreprinderilor va incepe in 2014, imediat dupa ce majoritatea contractelor cu Ministerul Apararii sunt indeplinite”

Sistemul de rachete tactice Iskander a devenit o ultima solutie a Moscovei impotriva scutului SUA instalat in Europa de est. (Polonia-Romania-Turcia), mutare pe care rusii o considera o amenintare la adresa securitatii lor.

Expertii vad o instalare a acestor sisteme in regiunea Kaliningrad. Tot in aceeasi regiune a mai fost instalat un sistem radar ce permite rusilor sa vada tot ce zboara peste Europa si Atlantic.

 

Sursa: RT

 

Citeste si

Presa rusă: R Moldova şi România se unesc, Kremlinul vrea radar la Nistru

 

Scutul antiracheta, versiunea ruseasca… Daca in ’39 Romania se afla intre nicovala nazista si ciocanul sovietic, unde se afla acum? Ce a urmat atunci, am vazut…

 

 

Polonia, o sabie cu 2 taisuri!

 

Daca spui: SCUT!, ivanii fac ham, ham…

 

 Nero Flash

Drona israeliana prabusita in estul Libanului

Standard

Comform agentiei oficiale de stiri libaneze, o drona apartinand Israelului s-a prabusit in Liban. Drona a cazut in regiunea satului Younin.

Armata Libaneza a securizat zona si incearca sa afle ce a dus la prabusirea aparatului, relateaza agentia nationala de stiri.

Avionul de spionaj israelian a patruns ilegal in spatiul aerian Libanez, in ciuda Rezolutiei 1701 a Consiliului de Securitate ONU, ce sta la baza armistițiul intre Israel si Liban dupa razboiul din 2006.

Ne amintim…

Rezolutia cere Israelului sa respecte suveranitatea si integritatea teritoriala libaneza.

In 2009 Libanul a depus plangere la ONU, prezentand 7.000 de documente referitoare la incalcarea teritoriului libanez de catre armata israeliana.

Sursa: Presstv .ir

Citeste si: Israel si-a distrus dispozitivul de spionaj din Liban, dupa ce Hezbollah l-a descoperit

 Nero Flash