Arhive pe etichete: republica moldova

Moscova a pierdut Chişinăul

Standard

Luna septembrie va fi marcată de o nouă rundă a convorbirilor în format 5+2, unde delegaţia Republicii Moldova mizează pe o fluidizare a înţelegerilor posibile, iar trimişii oficialilor de la Tiraspol, pe o clarificare a celor obţinute, concret, de premierul român, de la Chişinău, din partea omologului german.

De la decolarea avionului ce o ducea pe Angela Merkel în Germania, până acum, o serie de atitudini publice indică o nervozitate, în creştere, în arena politică din stânga Prutului.

Cel mai surprinzător anunţ este despre marşul a 10.000 de unionişti, planificat duminică, 16 septembrie 2012, la Chişinău. Un demers al Platformei Civice „Acţiunea 2012”, ce ţine cont şi de experienţele dobândite la marşurile anterioare, din Cahul şi Bălţi, care au prilejuit şi afirmarea unor nostalgici ai Uniunii Sovietice, prin scandări, ameninţări şi violenţe de stradă – tipice unor vremuri ce păreau apuse.

Acele evenimente au confirmat deruta şi prudenţa celor ce răspund de forţele de ordine, rod al unei mentalităţi moştenite din perioada sovietică, dar şi a conştiinţei că – la nivelul executivului de la Chişinău – se dorea moderaţie şi evitarea unor dezangajări în forţă, a manifestanţilor pro şi contra inevitabilei uniri a celor două state româneşti.

Faptul că un recent sondaj indică voinţa a aproximativ 90% dintre cetăţenii României, de a se realiza unirea cu Republica Moldova, arată că este timpul ca şi între Prut şi Nistru lucrurile să se afirme în acelaşi sens, fie şi printr-o etapă pasageră, de integrare dezirabilă, în Uniunea Europeană.

 

Conduita extremistă, a celor ce mai visează, în van, la revenirea tutelei Moscovei asupra Chişinăului, indică o disperare fără margini – la liderii ruşi.

Până şi Dmitri Medvedev, în mesajul său de felicitare, trimis omologului din cel de-Al Doilea Stat Românesc, reamintea de prezenţa Republicii Moldova în Comunitatea Statelor Independente/C.S.I.!

Apropo evident la reafirmarea, de către Vlad Filat, în faţa cancelarului german Angela Merkel, a opţiunii ireversibile pentru Uniunea Europeană.

Marşurile unioniste au rostul lor, deşi la Cahul, şi la Bălţi puteau fi găsite formule mult mai eficiente, de manifestare a voinţei celor ce cred în revenirea teritoriului dintre Nistru şi Prut, la Patria mamă.

Ceea ce vreau să semnalez acum este că, înainte de a lua o decizie aiurea, ce va fi taxată, fără ezitări, de liderii occidentali, Moscova se agaţă de pretexte infantile.Iar ultima găselniţă este: “De ce nici autorităţile de la Chişinău şi nici cele de la Bucureşti, încă nu au ratificat tratatul de frontieră?” Asta ca şi cum, cu acesta, lucrurile s-ar stabiliza:

 

1.România – rămâne în NATO şi UE, „asta e”, că tot s-a întors preşedintele suspendat la Palatul Cotroceni.

2.Republica Moldova – declarativ în Uniunea Europeană, va fi practic menţinută, „cu dinţii”, în C.S.I., ca etapă de tranziţie spre Uniunea Euro-Asiatică!

 

O asemenea viziune ignorând total raporturile reale de forţe, politice, economice şi militare, între comunitatea occidentală şi aceea din Estul Europei. Presa de la Chişinău îşi bombardează zilnic cititorii, câţi îi mai are – doar 2,5 milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova fiind trăitori acum, între Prut şi Nistru, restul muncind în străinătate – cu informaţii ce nu au nicio legătură cu bunăstarea lor, ci cu iluzia refacerii forţei Moscovei, cum ar fi aceea privind sporirea, cu 9%, a bugetului militar rus, în anul trecut.

 

Cu alte cuvinte, dacă demersurile mimat democratice vor eşua, simpla arătare a muşchilor unei armate cu un milion de militari activi, ar putea genera supunere în republicile ex-sovietice neintegrate încă în NATO şi UE, precum cea numită “părinteşte” Moldova. Grav nu este că persistă, neoficial, o asemenea iluzie, ci că este evocată de interlocutori care ar cam trebui să ştie genul proxim şi diferenţa specifică, dintre Ministerul rus al Apărării şi Pentagon.

 

Ceea ce se petrece acum, la Chişinău, avea loc, în alte forme de manifestare, memorabile şi comparabile, în vara şi toamna anului 1989, în Republica Democrată Germană. Şi cu toate trupele sovietice, existente acolo, s-a prăbuşit şandramaua ideologică şi statalitatea menţinută cu tancurile URSS.

Cine sunt, de fapt, „stataliştii” de la Chişinău, inamicii clari ai unioniştilor? Cine uită că independenţa Republicii Moldova a fost proclamată faţă de Moscova.

De ce instigă liderii rusofoni, la violenţă, contra unioniştilor, pe concetăţenii lor, derutaţi de efectele crizei economice? Pentru că niciun soldat rus nu mai are dreptul să treacă în dreapta Nistrului. Şi asta doare! Bruxelles-ul şi Berlinul susţin o tranziţie bine gestionată, a celui de-Al Doilea Stat Românesc, spre comunitatea europeană.

 

Timpul însă nu mai are răbdare la Casa Albă!

 

Depăşit cu un procent, de rivalul său republican, în ultimul sondaj de opinie, Barack Obama se îndreaptă, văzând cu ochii, spre o operaţiune militară în Orientul Mijlociu. Singura care i-ar asigura al doilea mandat. Context în care, baza americană de la Mihail Kogălniceanu poate deveni un stup de albine, ca pilon probabil al podului aerian necesar spre zona de război.

Iar arealul geopolitic înconjurător, până la Nistru, va fi exclus accesului altor forţe militare, decât cele aliate. Oportunitatea de acţiune, pentru Kremlin, în Republica Moldova, nu mai există. Orice gest imprudent ar fi taxat de candidatul republican la alegerile prezidenţiale, iar Casa Albă nu ar avea de ales.

De ce nici autorităţile de la Chişinău şi nici cele de la Bucureşti încă nu au ratificat tratatul de frontieră? Poate şi pentru faptul că, la nivelele celor bine informaţi, se înţelege furia prezidentului de la Kremlin. Moscova a pierdut Chişinăul.

 

ZiuaVeche

 

Scenariul Georgian pe Nistru

Standard

22 Iunie 1941! Au trecut 71 de ani de la intrarea Romaniei in razboiul pentru eliberarea Basarabiei!

Luna Iunie este o luna speciala pentru noi:

-pe 2 iunie s-a nascut Maresalul Ion Antonescu

-pe 22 iunie Ropmnaia a incercat sa-si recupereze teritorile de la Est cu arma in mana,

-pe 27 iunie Armata Romana a intrat in Transnistria.

 

Intr-un articol mai vechi  „Basasecu ordona armatei sa treaca Prutul„… scriam despre ingrijorarea presedintelui fata de o posibila escaladare a conflictului inghetat de pe Nistru. Ingrijorarea pleca de la premise, extrem de tulburatoare, a unei infrangeri dezastruoase a armatei moldovene, de catre separatisti, puternic sprijiniti de rusii. In aceasta ecuatia nu persoana presedintelui este importanta, ci functia de Comandant Suprem al Armatei.

Intrebarea fundamentala ar fi, si din pacate este inca actuala, ce ar face Romania intr-o astfel de situatie, sau mai exact ce ar trebui, din punctul fiecaruia dintre voi de vedere, sa faca?! In NATO sau nu, pur si simplu nu ar conta, am fi singuri in fata Rusiei, desi indirect…Ar avea clasa politica de la noi suficienta barbatie sa ia decizia corecta?! Cand spun barbatie nu ma refer neaaparat la un sprijin direct al Basarabiei, ci poate chiar la opusul unei astfel de tactici. Ar avea cineva curajul sa NU implice Romania, prin forta ei armata, in ajutorul romanilor de dincolo de Prut?!

Ipotetic vorbind, in fata unei  noi rascoale a jigodiilor bolsevice si mafioate de la Tiraspol,  Basarabia nu ar rezista singura in fata separatistilor, mai ales ca in spatele lor ar sta rusii. Dar daca Romania ar face ceea ce ar fi trebuit poate sa faca in vara lui 1940 si ar sprijini Moldova cu propria armata?! Desi slab echipata, in mod clar Armata Romana ar matura Tiraspolul de pe harta lumii cu tot cu separatisi si cu tot sprijinul Moscovei, afara doar de o interventie directa a rusiilor.

Inainte de a comenta acest articol incercati sa va imaginati ca fiecare dintre voi ar fi Presedintele Romaniei. Conform Constitutiei noastre Presedintele are dreptul  de a da Armatei ordin sa intre in lupta, in caz de criza, peste capul Parlamentului. Acum ganditi-va ca voi aveti intreaga putere de decizie si intreaga Tara si toata Basarabia e cu ochiii pe voi!

Situatia din Basarabia este dezastruoasa: mii de refugiati sunt deja in Romania si alte zecii de mii vin spre granite, in timp ce mana de militari si politisti moldoveni incearca cu disperare sa-i protejeze! Mii de morti printre civili, femei violate si ucise, sate intregi arse si depopulate, in incercarea de a curata Basarabia, odata pentru totdeauna, de romani…

Pe fondul cererii disperate de ajutor militar si umanitar din partea guvernului basarabean si in fata zeciilor de mii de romani ucisi cu salbaticie, doar din vina ca sunt romani, ce ati face voi?!

Ar sta Armata Romana pe malurile Prutului cu arma la picior sau ar intra in lupta?!

Din punct de vedere militar nu ce compara intre o armata regulate bine pregatita si disciplinata si gloata de jegosi si cazaci mercenari din Tiraspol, asadar totul tine doar de vointa noastra. Exista insa riscuri enorme…

 

Si ca sa stim exact despre ce vorbim, astazi 22 iunie se implinesc fix 71 de ani de la celebrul ordin dat de Maresalul Antonescu: “Ostasi, va ordon: treceti Prutul!” Ar mai avea astazi vreun politician roman acelasi curaj, curajul de a juca totul pe o carte, doar pentru ca asa este corect?! Eu sincer ma indoiesc.

Va recomand sa citi si: Ultimul Maresal al Romaniei

Trebuia Antonescu sa se opreasca pe Nistru

Ucraina pune tunurile pe România: Atacuri fără precedent de la Kiev

Standard

Atacuri fără precedent de la Kiev: Ucraina pune tunurile mediatice pe România. Măsura este de neînţeles, având în vedere că, în UE, Bucureştiul, alături de Varşovia, a rămas printre puţinii prieteni ai statului vecin.

Atacuri fara precedent – Ucraina pune tunurile pe Romania

La ora actuală, România este singura ţară care reprezintă o ameninţare reală la adresa integrităţii teritoriale a Ucrainei, consideră reprezentantul Institutului de Telecomunicaţii şi Studii globale din cadrul Academiei de Ştiinţe a Ucrainei, Vladimir Zahmatov. Declaraţia a fost făcută, potrivit Rador, în timpul unei mese rotunde desfăşurate la Kiev.

“Alte ameninţări la adresa integrităţii teritoriale a Ucrainei în afară de România nu există. România a furat o parte din teritoriul nostru, iar guvernul ucrainean nu a opus niciun fel de rezistenţă”, a spus academicianul ucrainean. De asemenea, săptămâna trecută, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe ucrainean, Oleg Voloşin (n.a. – ironia face ca numele său în limba slavă sa însemne român-valah), a declarat că “MAE de la Kiev se pronunţă, în continuare, împotriva acordării paşapoartelor romaneşti pentru cetăţenii ucraineni”, în condiţiile în care la ora actuală în Ucraina locuiesc aproximativ 400.000 de români, reprezentând ca mărime a doua minoritate, după cea rusă.

La rândul său, adjunctul directorului filialei Institutului Comunităţii Statelor Independente (CSI) din Kiev, Denis Denisov, citat de presa ucraineană, a afirmat că limba română ar trebui interzisă în Ucraina, împreună cu cea “moldovenească“. Declaraţia a fost făcută ca raspuns a afirmaţiilor ministrului român de Externe, Andrei Marga, care a precizat că România nu este de acord cu aprobarea în primă lectură a proiectului de lege privind limbile regionale în Ucraina, în care se menţionează că limba „moldovenească” ar putea obţine statut regional.

„Cu siguranţă, Ucraina ar trebui să răspundă unor astfel de declaraţii. Este interesant pe ce se bazează un oficial dintr-o altă ţară atunci când ne sugerează ce trebuie şi ce nu trebuie să facem pe teritoriul Ucrainei? Mă refer aici inclusiv la acordarea unui statut regional atât limbii române, cât şi limbii moldoveneşti. Declaraţiile Ministerul Afacerilor Externe al României pot fi privite ca o implicare directă în treburile interne ale unui alt stat. Dacă diplomaţia ucraineană nu consideră că ar trebui să răspundă printr-o notă afirmaţiilor Ministerului român de Externe, atunci ar fi necesar un comentariu pe această temă: să fie eliminată şi limba română”, a declarat Denisov.

Atacuri în presa de la Kiev

Alte atacuri vin, de data aceasta, din presa ucraineană. Astfel, revista „Puterea banilor” (depo.ua) de la Kiev scrie că Ucraina ar trebui să-şi consolideze influenţa în Republica Moldova şi regiunea transnistreană şi să contracareze expansiunea României în această zonă. “Ucrainenii, care sunt pe locul al doilea ca minoritate în Republica Moldova, sunt reprezentaţi de doar trei deputaţi de origine ucraineană în Parlamentul de la Chişinău şi doar de unul la Tiraspol. Kievul trebuie să ia măsuri în această direcţie”, spun autorii materialului.

Potrivit 24h.md, publicaţia se revoltă de faptul că în timp ce România îşi măreşte influenţa în Republica Moldova, Ucraina nu face nimic. „Atâta timp cât Ucraina stă şi priveşte dintr-o parte, România finanţează organizaţii, de felul Platforma Civică Acţiunea 2012. Ea a lansat o puternică activitate în Republica Moldova pledând împotriva Ucrainei”, scrie revista citată.

De asemeena, recent, postul ucrainean de televiziune TSN acuza faptul că obiectivul Bucureştiului de a creşte numărul cetăţenilor români până la 20% din populaţia regiunii ucrainene Cernăuţi provoacă îngrijorare în rândul ucrainenilor şi moldovenilor din această parte a Ucrainei, transmite Rador. Sunt deja şase luni de când, în satele moldoveneşti din Nordul Bucovinei, emisarii străini (români, n.red) îndeamnă localnicii ca, în timpul următorului recensământ al populaţiei, să se declare români – subliniază sursa, atrăgând atenţia că locuitorii regiunii Cernăuţi sunt convinşi să îşi schimbe identitatea naţională mai ales prin intermediul obţinerii cetăţeniei române, care le oferă posibilitatea să călătorească fără viză în ţările Uniunii Europene.

………………………………………

Ucraina si instabilitatea ei, este unul in motivele pentru care Romania are nevoie de o  Armata bine pregatita si decent dotata. Nu trebuie uitat ca in spatele Ucrainei va fi mai mereu Rusia, iar Rusia este membru permanent in Consiliul de Securitate ONU, este o foarte mare putere, iar in cazul unor sicane pe granita cu Ucraina, bine ar fi ca pana cand birocratia NATO si interesele divergente ale Aliatiilor se vor misca, sa ne putem descurca si singuri.

Articol Ziuaveche

Mesaj pentru Ucraina: România nu acceptă limba “moldovenească”

Standard

România reacţionează la decizia Ucrainei de a face distincţie între limba română şi “limba moldovenească” şi susţine că nu acceptă ultima sintagmă.

Mesaj pentru Ucraina: România nu acceptă limba „moldovenească” (foto: opiniateleormanului.ro)

“România nu acceptă existenţa unei limbi moldoveneşti, distinctă de limba română“, a declarat ministrul Afacerilor Externe, Andrei Marga, într-o conferinţă de presă. Marţi, Rada Supremă din Ucraina a adoptat în primă lectură un proiect de lege privind “politica limbii de stat”, care prevede, că, alături de altele, limbile română şi “moldovenească” vor avea un statu special, transmite Mediafax.

“Este vorba de o primă lectură a unui proiect de lege, iar întrebarea este dacă distincţia dintre limba română şi limba moldovenească preluată în acest proiect de lege este validă. Trebuie să spunem câteva lucruri. Unu, nu există diferenţe între limba moldovenească şi limba română, încât este rezonabil, din punct de vedere românesc, să spunem simplu că există o limbă română care e vorbită în diferite provincii, sigur, cu accente dialectale, dar aceasta este o altă problemă”, a continuat Andrei Marga.

Ministrul a arătat că această poziţie a României este în deplin acord cu punctul de vedere exprimat de comunitatea academică din Republica Moldova, “care a spus mereu că e vorba de aceeaşi limbă, de limba română“.

Această distincţie făcută între limba română şi cea moldovenească este şi în atenţia Înaltului Comisar pentru Minorităţi al OSCE, în atenţia Consiliului Europei, în competenţa directă a cărora intră şi tratarea acestor probleme, iar acestea “au formulat o serie de recomandări în acest sens”.

“Noi reacţionăm acum la o primă lectură, această lege nu este adoptată, dar poziţia noastră este că există limba română şi aceasta este limba pe care o vorbim şi noi, şi cetăţenii Republicii Moldova“, a mai spus Andrei Marga.

Articol Ziuaveche

Ucraina oficializează “limba moldovenească”

Standard

Limbile “moldovenească” şi română vor avea statut special în Ucraina, dacă proiectul de lege privind “politica limbii de stat”, adoptat în primă lectură marţi de Parlament, va fi aprobat definitiv, relatează cotidianul Timpul.

Proiectul de lege păstrează prevederea prin care limbaucraineană este singura limbă de stat, dar adaugă că pe teritoriul Ucrainei este garantată utilizarea limbilor regionale, care includlimbile “moldovenească”,română, rusă, belarusă, bulgară, armeană, găgăuză, germană, greacă modernă, poloneză, slovacă, maghiară, transmite Mediafax.

În cazul în care legea va fi votată, articolul 11 din proiect va obliga autorităţile locale să publice actele în limba oficială. Pe teritoriul în care sunt utilizate limbileregionale comune însă, actele de guvernare locală sunt publicate în limbanaţională sau în limba regională. În plus, în conformitate cu articolul 13 din proiectul de lege, actele de identitate vor fi perfectate în limba oficială şi în una dinlimbile care au obţinut statut de limbă regională, la solicitarea persoanei.

Articolul 20 din proiectul de lege prevede că cetăţenilor din Ucraina le este garantat dreptul la educaţie în limba naţională şi în limbile regionale. Prevederea se aplică la grădiniţă, şcolile profesionale şi în instituţiile de învăţământ superior.

Potrivit ediţiei electronice a publicaţiei Jurnal de Chişinău, odată ce proiectul va deveni lege, minoritatea naţională din regiunea Cernăuţi va vorbi limba română, iar cea din Odesa – “moldoveneasca”.

Articol Ziuaveche

De citit si:

Kievul avertizează România să nu mai elibereze paşapoarte pentru cetăţenii ucraineni

 

Situatia geopolitica a regiunii noastre in 2012. Partea a II-a

Standard

Ucraina :

Sub conducerea lui Yanukovici, Ucraina a virat puternic catre un parteneriat cu Rusia si un eventual spatiu economic comun Belarus-Rusia-Ucraina, fara insa a renunta la tatonarile cu Uniunea Europeana. Prin fuziuni si parteneriate economice precum si prin prelungirea stationarii flotei ruse la Sevastopol, Rusia se asigura ca Ucraina nu va putea foarte usor redeveni independenta si ostila in cazul unei schimbari de guvern. In primul an guvernarea fidela lui Yanukovici s-a ocupat de asemenea de neutralizarea membrilor de marca ai opozitiei nationaliste, un exempu fiind procesul intentat Yuliei Timosenko sub acuzatia de deturnare de fonduri, situatie care a generat opozitia vie a statelor occidentale si racirea temporara a relatiilor cu Ucraina.

In acelasi timp, pozitia Ucrainei este importanta pentru solutionarea conflictului nistrean, prezenta unui etnic ucrainean la conducerea regiunii transnistrene nefiind de neglijat.

Se asteapta conturarea noii strategii de politica externa a Ucrainei, deja ceruta de presedintele Yanukovici, strategie in care Romania va avea propriul capitol. In functie de pozitionarea Ucrainei fata de tara noastra si de onorarea promisiunii facute de partidul regiunilor comunitatii romanesti, de transformare a limbii romane in limba oficiala regionala precum si de onorarea altor promisiuni legate de drepturile minoritatii romane, pana acum nerespectate, statul roman va trebui sa dea un raspuns diplomatic ce va fi conturat de noua strategie a Romaniei vis-a-vis de Ucraina. Deocamdata Ucraina incearca sa depaseasca pragul psihologic al introducerii limbii ruse ca a 2-a limba oficiala. In curand vom afla cata independenta isi rezerva Ucraina in relatiile cu alte tari sau daca nu cumva a devenit un purtator de cuvant al intereselor Rusiei in regiune.

Nu este de neglijat nici faptul ca, desi izolata international datorita detentiei Yuliei Timosenko, Ucraina totusi a beneficiat de contacte diplomatice intense cu  Romania, fiind prevazuta o vizita importanta la Kiev a diplomatiei romanesti pana la sfarsitul acestui an.

Republica Moldova :

Dupa ce peisajul post-electoral de la sfarsitul lui 2010 a dat multe frisoane Uniunii Europene, SUA si in special Romaniei respectiv Rusiei, lucrurile par sa se re-aranjeze pe fagasul normalizarii, mai ales dupa alegerea unui presedinte. Din punct de vedere economic si al reformelor, R. Moldova a facut pasi importanti in 2010 si 2011, apropiindu-se, cu sprijinul Romaniei si tarilor baltice, de statutul de candidat la aderarea in UE.

Trebuie insa tinut cont de faptul ca Rusia nu si-a jucat inca ultima carte si ca daca vocea diplomatiei ruse va fi dublata si de cea ucraineana, lucrurile sunt departe de a se linisti. De asemenea, Rusia are inca suficiente parghii de presiune in interiorul R.Moldova: santajul economic al pietei de desfacere a alimentelor, pretul gazelor, autonomia gagauza, grupurile de initiativa « culturala » pro-ruse.

In fapt, miza intregului spatiu de la Prut la Bug sau chiar mai departe va fi decisa de directia in care va merge Transnistria, in urma discutiilor re-initiate de catre Germania si a schimbarii formatului de negocieri. Iata, pe scurt, care este situatia Transnistriei :

  • RASSM, precursoarea Transnistriei din perioada interbelica, a reprezentat pretextul confiscarii Basarabiei si poate ramane un risc si pentru viitor.
  • Pretextul dezlipirii Transnistriei de R. Moldova este anularea consecintelor pactului Ribbentrop-Molotov, insa actiunea a fost unilateral sprijinita de Rusia si Ucraina, fara a retroceda in schimb N. Bucovinei si Bugeacul, care au fost luate Romaniei impreuna cu spatiul R. Moldova de la Vest de Nistru prin criminalul pact din 1940 si reconfirmate apoi ca parte a URSS la negocierile de pace de la Paris la sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial;
  • Exista si acolo o populatie romaneasca, intr-un procentaj de peste 30%, ce trebuie protejata de excesele mafiei militaro-industriale controlate de FSB-ul rusesc;
  • Reprezinta principala zona industriala a R. Moldova, fara de care aceasta din urma ar putea cu greu supravietui economic
  • Are o mare importanta geostrategica, controland spatiul Bug-Nistru-Prut, adica triunghiulOdessa, Izmail, Cernauti. Deci, cine o controleaza, detine dominatia in regiune.
  • Rusia are nevoie sa-si mentina dominatia in aceasta enclava artificial creata, prin care sa ancoreze atat R. Moldova cat si Ucraina in sfera sa de influenta, precum si controlul, la nevoie, al accesului la gurile Dunarii
  • Ucraina vrea Transnistria pentru a-si securiza controlul asupra Odessei si Bugeacului si implicit asupra Dunarii
  • R. Moldova si Romania trebuie sa pacifice zona ce poate redeveni o zona de conflict la granita. In plus, ar exista un atu ce poate fi adus la eventuale negocieri pentru integrarea R.Moldova in UE, unirea cu Romania sau retrocedarea teritoriului romanesc luat in 1940. Fara Transnistria nu mai avem nici un atu in negocieri si este posibil sa pierdem si sansa de a reintregi Basarabia si apoi Romania.
  • In consecinta, o ultima varianta probabil convenabila Rusiei ar fi si ca R. Moldova sa abandoneze Transnistria, deschizand insa premisele unirii R.Moldova cu Romania, deoarece entitatea ramasa nu mai este viabila economic, precum si ale unor retrocedari din partea Ucrainei catre Romania, pentru a compensa pierderea Transnistriei. Acesta este si motivul pentru care Ucraina este aproape de isterie: pe langa pierderea Bugeacului si a N. Bucovinei, risca sa fie incorsetata pe termen lung de Rusia cu 4 regiuni pro-ruse: Estul Ucrainei, Crimeea, Zakarpatia si Transnistria. In cazul in care Ucraina va decide vreodata sa devina prea independenta sau chiar sa paraseasca CSI intrand in Uniunea Europeana, ar putea fi santajata fie sa cedeze respectivele zone catre Rusia, daca aceasta din urma ar fi prea slabita sa pastreze intreaga Ucraina, fie sa ramana in vechea structura daca va dori integritate teritoriala.

Ceea ce este dorit este o pacificare si rezolvare durabila a situatiei din zona trans-nistreana, rezolvare care sa ofere un maximum de sanse de trai civilizat pentru locuitorii respectivei zone, indiferent de etnie.

Ungaria :

Dupa instalarea unui guvern de dreapta spre extrema dreapta, Ungaria a luat cateva decizii controversate, cum ar fi renuntarea temporara la sprijinul FMI, introducerea unei noi constitutii, nationalizarea anumitor sectoare, introducerea de taxe suplimentare pentru marile companii, acordarea de cetatenie ungara etnicilor maghiari din afara tarii si introducerea unei legislatii restrictive pentru presa. Unii critici considera ca aceasta tara s-a asezat pe drumul catre o dictatura de extrema dreapta. Acest lucru genereaza multe rezerve ale membrilor Uniunii Europene fata de Ungaria.

Ungaria a esuat in ceea ce priveste sprijinirea aderarii la spatiul Schengen a Romaniei si Bulgariei in prima jumatate a anului 2011, pe perioada cat a detinut presedentia Uniunii Europene.

Problematic este comportamentul  din ultimele luni ale unor oficilai ungari vis-a-vis de Romania, de sustinere a unor manifestari extremiste si autonomiste in comunitatea secuiasca din Transilvania, in contextul campaniei electorale din Romania. Acest comportament creaza tensiuni inutile intre comunitatile romana si maghiara, punand in pericol parteneriatul romano-maghiar si, prin escaladare, putand duce la o situatie similara cu cea dintre Slovacia si Ungaria. Sa speram ca lucrurile se vor calma in lunile urmatoare, mai ales dupa alegeri.

Serbia :

Desi aspira la integrarea in Uniunea Europeana, Serbia are inca un drum lung de parcurs, deoarece are inca restante la judecarea unor criminali de razboi din perioada razboiului Yugoslav, trebuie sa-si reformeze institutiile, sa ajunga la un compromis in problema Kosovo si sa aplice mult mai ferm si nediscriminatoriu legislatia de protejare a minoritatilor. Desi Romania a fost pana de curand un sustinator al parcursului european al Serbiei, recentele actiuni de intimidare din partea statului sarb la adresa minoritatii romane din Voivodina si Timoc au schimbat atitudinea tarii noastre, care a amenintat cu incetarea sustinerii Serbiei pana la o rezolvare satisfacatoare a situatiei minoritatii romane din aceasta tara.

In urma recentelor alegeri, se pare ca o noua guvernare nationalista se pregateste in Serbia, guvernare care desi ar trebui sa consolideze traseul catre Uniunea Europeana al tarii, priveste mai degraba catre Moscova. Tocmai acest aspect nationalist s-ar putea sa nu fie de bun augur pentru minoritatile din Serbia, in special cea romana din Timoc care s-a confruntat cu mari dificultati si in trecut. Insa, dupa cum spun si liderii romanilor de acolo, sa asteptam mai intai faptele.

Bulgaria :

„Partener” al Romaniei in aderarea la spatiul Schengen, Bulgaria se confrunta cu probleme interne asemanatoare cu ale statului roman, avand insa un mic avantaj al unei usoare relansari economice, pe fondul unor masuri anticriza eficiente, al unei strategii bune in turism si al unor recente investitii chinezesti.

Desi exista anumite dispute legate de platoul continental, Bulgaria poate dezvolta un parteneriat de succes cu Romania, succes asigurat de valorile comune si problemele similare cu care se confrunta cele 2 state. In plus, ambele tari ar beneficia de apartenenta la proiectele Nabuco si Southstream, creand in comun o infrastructura care sa asigure intr-ajutorarea reciproca in situatii de criza.

Sper ca urmatorul an sa rezolve multe dintre problemele mostenite din acesti ani de criza si intregul spatiu sud-est european sa iasa din profunda criza economica si pe alocuri morala in care a fost aruncat la sfarsitul deceniului trecut.

Dumnezeu sa ne ajute si sa trecem cu bine si peste incercarile care ne asteapta in viitorul apropiat!

Cu respect,

Marius Zgureanu

Situatia geopolitica a regiunii noastre, partea I

“Binefacerile” Rusiei: “First Contact” (1806-1812)

Standard

Acest articol este primul articol dintr-o mini-serie, el reprezentând un răspuns la dorinţa ministrului de externe de a „crea încredere” între România şi Rusia. Articolul prezintă pe scurt prima întâlnire serioasă între Rusia şi Principatele Române de atunci, arătând „binefacerile” cu care ne-am ales  în urma întâlnirii.

Expansiunea rusa in jurul marii negre 1700-1812

Vom începe cu anul 1812, acesta reprezentând primul moment de rupere al Moldovei si integrarea Basarabiei în Imperiul Ţarist. Problemele pentru Moldova nu încep însă la apariţia ruşilor, ci la apariţia turcilor pe vremea lui Ştefan cel Mare (1457-1504). Moldova a reuşit o perioadă de timp să facă faţă tăvălugului otoman dar, pănă la urmă, a cedat în faţa forţei acestora, otomanii devenind suzeranii Moldovei în anul 1511, pe vremea domniei lui Bogdan al III-lea. Condiţiile de vasalitate impuse Moldovei erau destul de bune, având în vedere că nu trebuia plătit decât tribut Porţii, Moldova reuşind să îşi păstreze identitatea culturală, iar otomanii, pe lăngă aceasta, mai şi garantau integritatea teritorială al Moldovei.

Bineînteles, ca orice mare putere, Imperiul Otoman a încălcat integritatea teritorială a Moldovei de fiecare dată când o considerau necesar. Astfel s-au anexat de alungul anilor: Chilia şi Cetatea Albă în 1484, Bugeacul şi Tighina în 1538, Hotinul în 1713-1715. Iar în 1775 Bucovina era dăruită Austriei, prima cedare teritorială de proporţii.

Prima întâlnire serioasă cu Rusia si prima “binefacere” adusă de ruşi, în colaborare cu Imperiul Otoman, este războiul Ruso-Turc, început în 1806 şi finalizat în 1812. Spun “prima binefacere” pentru că întregul război s-a desfăşurat pe teritoriul Principatelor Române.

Ruşii avansează foarte rapid pe teritoriul Principatelor, ajungând în zona Bucureştiului în doar căteva luni de la pornirea războiului. Bineînţeles că Rusia nu şi-a arătat inteţiile adevărate în privinţa acestui război, chiar au minţit (ceva obişnuit la ruşi), afirmând că: “ţarul nu are nicio intenţie de a face cuceriri pe seama turcilor; ocuparea militară a Moldovei şi Ţării Româneşti nu are alt scop decât acela de a readuce Poarta la restabilirea vechilor raporturi existente între ea şi Rusia, conform tratatelor.” Ba chiar mai mult, reiese dintr-o telegramă transmisă de ţarul Alexandru I, la 12 decembrie 1806, conducătorilor Principatelor. El asigura divanurile că le va păzi „de toate relele care ameninţă pământul lor” şi că le va apăra „sloboda lucrare a credinţei, desfăşurarea tuturor privilegiilor şi obiceiurilor lor.

Cat de adevărată este intenţia Rusiei de a restabili situaţia politico-strategică şi nimic mai mult, chiar dorindu-se protejareaPrincipatelor Române, reiese din următoarele: „M.S. Împăratul, considerând Moldova şi Valahia ca provincii ale imperiului său, şi care, prin urmare, vor fi administrate cu legile imperiului său, a hotărât să suprime în aceste teritorii executarea drepturilor ce sunt practicate numai în Turcia… orice individ născut în aceste provincii nu trebuie să fie considerat altfel decât un supus rus.” Iată deci cam ce însemna şi pe vremea aceea o promisiune dată de către Rusia.  Halal încredere!

Dar să continuăm cu dovezile sincerităţii ruseşti. Turcii au propus deja în 1810 pacea, cu condiţia ca Rusia să se retragă din Principatele Române, ruşii însă au refuzat, considerănd că: „Principatele Moldova, Valahia Mare şi Mică (Muntenia şi Oltenia) şi Basarabia se alipesc prin acest tratat de pace pe veci Imperiului rus cu oraşele, cetăţile şi satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe şi cu averea lor. Fluviul Dunărea va fi de acum înainte graniţa între cele două imperii.” Turcii nu sunt de acord cu cererea Rusiei şi astfel tratativele de pace mai întârzie. Norocul Principatelor, dacă putem spune aşa, a fost  apariţia împăratului francez Napoleon Bonaparte, care pregătea o campanie împotriva Rusiei. Astfel Rusia a trebuit să grăbească tratativele de pace cu Turcia, fiind obligată la concesii. Astfel se decide ca Moldova să fie împărţită, ţarul Alexandru I acceptând, pe 22 martie 1812, Prutul ca şi graniţă, până la vărsarea lui în Dunăre.

Iată, deci, cum prima întâlnire mai serioasă cu Rusia a adus “României” “beneficii” nesperate şi  “binefaceri” incredibile şi o încredere de nezdruncinat în sinceritatea Rusiei!

Surse: http://istoriabasarabiei.wordpress.com/

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/doua-secole-rapirea-basarabiei-

Andrei