Arhive pe categorii: Super avioane

India se plange de Su-30 cumparate de la Rusia, mai ales de motoare!

Standard

Suhoi-30 MKI, la Red Flag

Problema pare a fi, sau asa zic hindusii, o scapare in proiectarea sistemului  electronic de control al zborului. “Scaparea” acestei informatii este, cel mai probabil, voita si are legatura cu o alta problema aparuta la Su-30MKI, si anume la motoare. Astfel India se tine de capul Rusiei de ani de zile, pentru ca ivanii sa faca ceva in privinta unei anuminte componente a motorului  AL-31, ce echipeaza Suhoi -30 MKI indiene si rusesti.

Deocamdata Rusia  a zis ca vedea ea ce-o fi, bla, bla, da nu au facut nimic pana acum, astfel ca indienii au zis sa-si puna cearceafurile-n cap si sa dea totul pe fata.

In acest moment Rusia are doua motoare construite pentru avioanele sale moderne de lupta:

-AL-31, 3.5 milioane de dolari bucata, motor care echipeaza Su-27/30, si varianta chinezeasca J-10 si J-11

-RD-33/93, 2.5 milioane de dolari, pe care il regasim pe MIG-29 si JF-17 al Chinei.

In privinta motoarelor AL-31, India deja asambleaza in regie proprie motorul, pentru flota sa de Suhoi-30, si de asemenea mai cosntruieste si motoare mai vechi pentru MIG-21 si MIG-27.

Cu toate stradanile Indiei de a-si dezvolta o industrie militara high-tech, domestica, inca nu reuseste sa produca singura un motor, cap-coada. Astfel la AL-31 nu are inca capacitatea de a produce anumite componete cheie, din inima motorului, componente care sunt gandite sa functioneze la temperaturi si presiuni foarte mari, si pe deocamdata le importa din Rusia.

Ori problema, motoarelor de pe Su-30, provine tocmai de la aceste piese importate, si desi India insista sa-si produca motoarele singura, Rusia a refuzat pana acum sa acorde tehnologia de constructie a unor componente cheie ale unui motor modern.

Iar problema este atat de presanta, inca ea a fost discutata la nivel inalt de insusi Primul Ministru Indian, cu ocazia vizitei sale in Rusia. Numai ca Rusia cere un pret exorbitant pentru up-gradarea Su-30 indiene, iar inginerii indieni au de acum suficienta experienta cu avioanele respective, pentru a-si da seama ca suma ceruta este pur si simplu nerealista de mare. Bataia de cap a Indiei este insa faptul ca in contractul de cumparare a avioanelor, este stipulat clar si fara echivoc, ca aparatele pot fi up-gradate numai de catre Rusia, sau cu acordul explicit al acesteia.

Pana acum rusii au fost de acord numai cu niste echipamente de comunicatii si senzori israelieni pe Su-30.

Ina cest moment India detine in jur de 200 de Su 30 MKI si mai produce sub licenta unul pe luna, tinata fiind ca fortele aeriene indiene sa detina 300 de Su-30MKI operationale, la orizontul urmatorilor 3 ani.

 

Sursa: strategypage

GeoregGMT

 

Pozele de seara-Cele mai frumoase avioane din lume! TU-95MS „Ursul”

Standard

 

 

Sursa: Ria Novosti

 

F-22 Raptor la prima lansare a AIM-9X la viteza supersonica

Standard

F-22 de la  Combined Test Force (CTF),  Edwards AFB executand prima lansare a AIM-9X, in regim de zbor supersonic. Maj Howland Ryan este la mansa, zburand cu 1.2 Mach. Foto: Lockheed Martin

Prima racheta AIM-9X lansata la viteza supersonica (1.2 Mach), de catre un F-22 Raptor a avut loc la  Edwards AFB, pe 30 iulie, in timp ce prima lansare, a aceleiasi rachete de la bordul unui Raptor, a avut loc in mai 2012.

 

Testul a facut parte din procesul de integrare a rachetei pe F-22, integrarea care ar trebui sa fie completa si operatioanala la sfarsitul lunii august 2013.

Desi poate parea surprinzator, ca abia acum, dupa operationalizarea de mult a avionului, ba si dupa iesirea sa din productie, s-au gandit americanii sa integreze  Sidewinder-ul pe Raptor, ei bine, intarziera nu este deloc surprinzatoare.

AIM-9X Sidewinder este o rachete cu raza scurta, care se foloseste in general in lupta la vedere, ori filosofia din spatele proiectului F-22 este tocmai lupta BVR. Astfel arma principala a F-22 Raptor este racheta BVR AIM-120C, racheta care poate ataca la adapostul invizibilitatii avionului si a radarului ASEA foarte performant. Astfel integrarea AIM-9X nu a fost o prioritate, aceasta fiind doar arma de rezerva, revolverul de la carmbul cizmei, daca vreti, si ar putea fi folosita numai in cazuri speciale, sau Domane fereste, in cazul esecului AMRAAM-ului.

In principiu, intr-o misiune de lupta clasica, F-22 ar avea la bord, in calele interne, 4-AIM-120C AMRAAM si doua AIM-9X Sidewinder, impreuna cu 2 ati x500 de kilograme de bombe JDAM, sau 8xSmall Diameter bombs (SDB).

Dar F-22 va avea la dipozitie o varianta nou de  racheta IR si anume AIM-9XM, proiectata special pentru avionul stealth numarul unu al Americii. Aceasta racheta va avea un capat de cautare total sferic si sistemul  Lock-On-After-Launch.

Numai ca, nu cred ca multi stiati, F-22 Raptor NU BENEFICIEAZA de sistemul  helmet-mounted display sight, adica nu poate directiona capul de cautare al rachetei dupa casca pilotului, si asta datorita faptului ca inca din start proiectul a fost gandit pentru lupta BVR, la zeci de kilometri distanta de avionul inamic, ori in acest caz vizarea tintei prin casca pilotului chiar nu este necesara.

Si nici nu are sens, deoarece Raptorul se pare chiar nu este atat de bun in lupta de aproape, desi beneficieaza de tractiune vectiorizata. Problemnele apar in virajele de incadrare, atunci cand pilotul incearaca sa incadreze avionul tina, si in acest tip de urmarire avionul american pierde viteza .

Practic daca reusesti sa atragi un Raptor in lupta de aproape si in viraje cu raza mica repetate, sansele avionului inamic cresc considerabil cu fiecare viraj executat.

Din acest motiv integrarea AIM-9X nu fost deloc o urgenta pentru americani, racheta fiind ultima arma la care un pilot de Raptor si-ar putea dori sa regurga.

 

Sursa: defense-update

 

 GeorgeGMT

 

 

Cum poate fi invins F-22?! F 22 Raptor versus Eurofighter Typhhon

Standard

Germanii au aflat cum! Americanii s-ar putea sa nu-i mai invite data viitoare la Red Flag! 🙂 🙂

Red Flag-Alaska 2012

Cu doar trei ani in urma, generalul  Norton Schwartz, seful US Air Forces, declara ca F-22 Raptor este de departe cel mai bun avion de superioritate aeriana din lume! Nimeni, pe atunci, nu a indraznit sa-l contrazica si pe drept cuvand, numai ca…

In luna iunie, in Alaska, a avut loc un exercitiu Red Flag, unde au fost invitate peste 100 de avioane americane, germane, poloneze(in premiera), australiene, japoneze. Totul bine si frumos, pana cand, in cadrul exercitiului, au avut loc lupte simulate intre Eurofighter-urile germane si Raptor-urile americane!

EF-urile Luftwaffe, Red Flag Alaska 2012

Acum poti spune ca dracul i-a pus pe americani sa-si lase frumusestea sa se ia de…pene cu Eurofighter-urile Luftwaffe!

Rezultatele luptelor au fost cu totul surprinzatoare, atat pentru germani, cat si pentru americani, in sensul ca in luptele directe, unul la unu, intre Typhoon si F-22, suprematia ultimului nu mai este chiar asa de …suprema, mai ales in luptele la vedere.

Se pare ca F-22 exceleaza la capitolul luptei BVR, al vitezei si al luptei la mare inaltime, a sistemului de razboi electronic, inclusiv radarul si al rachetelor AMRAAM, insa odata ce te poti apropia de el, odata ce il vezi, EF este aproape egalul F-22.

Pilotii germani, care au luptat cu Raptorul, spun ca acesta are cateva puncte slabe: este mai incet, in lupta de aproape, iar odata angajat intr-o lupta vizuala, sansele Typhoon-ului cresc considerabil, fiind ceva mai manevrabil decat Raptorul.  Intradevar capacitatea de lupta BVR a Raptorului este foarte buna, dar in luptele reale, in general distanta este mult mica si astfel sansele ca un F-22 sa atace fara sa fie nevoit sa se apropie prea mult, nu sunt atat de mari.

Iar problema luptei BVR sta foarte, depinde foarte mult, de racheta si acuratetea si fiabilitatea ei. Astfel, intr-un studiu din 2008 RAND a a conchis ca rachetele BVR nu sunt chiar asa de infailibile. Astfel din aproximativ 588 de victorii aeriene, incepand cu 1950, doar in 24 de cazuri a fost vorba de un atac BVR.

Si tot RAND a ajuns la concluzia ca rachetele BVR americane sunt in medie cu 90%!!! mai putin eficiente decat credeau producatorii. De altfel recentele probleme cu AMRAAM AIM-120D si AIM-7 Sparrow, in zona motoarelor sunt edificatoare. De asemenea pretul foarte mare al acestor rachete, face ca tragerile reale sa fie foarte rare si astfel te poti trezi, in caz de conflict, cu mari probleme de fiablitate. Patania americaniilor in Vietnam, cand F-4 Phantom lansa racheta dupa racheta iar acestea o luau razna, fiind un foarte bun exemplu, iar o data cu cresterea complexitati rachetelor, a binomului radar-rachete si a contramasurilor, sansa unui rateu creste si ea.

Cum se descurca un F-22 cu AMRAAM ramane de vazut, insa in cazul unui esec s-ar putea ca Raptorul sa fie nevoit sa revina la tacticile puse la punct inca din Primul Razboi Mondial, adica la lupta la vedere de aproape, pe viata si pe moarte, lupta in care avionul este dus la extrem, iar pilotul este, pana la urma, ca intotdeauna, decisiv.  Iar acolo va intalni avioane de ultima generatie, super-manevrabile, rusesti si chinezesti.

F-22 Raptor, Red Flag, Alaska 2012

Sa nu uitam ca americanii au mai crezut o data ca luptele dogfight sunt istorie si nu au nevoie de tun pe avioane. Se pare ca acum cred ca sistemul lor BVR le va asigura suprematia, oriunde in lume! Dar daca se inseala si acum?!

Ori cu totii stim ca un Su-30, sau 35 sunt avioane proiectate special pentru lupta de aproape si au manevrabilitate fantastica! Practic sunt gandite, iar pilotii antrenati, pentru lupta directa, la vedere, in stil clasic.

Adevarat ca Red Flag nu este chiar un indicator exact pentru eficacitatea F 22 si asta din cauza faptului ca intr-o lupta reala este destul de probabil ca americanul sa-si doboare adversarul de dincolo de raza vizuala, dar si aici apar cel putin doi de daca:

-daca americanii isi vor permite mereu sa doboare un avion fara sa-l poata identifica vizual, problema regulilor de angajare

-si daca AMRAAM-ul va functiona in parametrii mereu. Ori cel putin ultimele patru victorii cu AMRAAM au fost in interiorul razei vizuale

Probabil si cazul ca F-22 nu isi arata ghearele in totalitate in exercitii, si nu-si foloseste capacitatea de razboi electronic la maximum. Pana la urma americanul are activ un radar AESA, cu care ar putea praji radarul EF-ului, sau rachetele lansate de acesta, intr-o lupta reala, dar este posibil ca si avioanele inamice sa aiba contramasuri la radarul Raptorului. Oricum aceste exercitii sunt extrem de importante pentru toate partile.

Abia astept Red Flag-ul din octombrie, cand invitatul de seama va fi Suhoi! Atunci vom avea ce vedea cu adevarat…

 

Sursa: asian-defence

 

GeorgeGMT

A-10 Warthog, cel mai iubit avion de catre soldatii americani

Standard

A-10 la Constanta

Batranul Republic A-10 este fara nici o indoiala cel mai iubit avion american, de catre trupele terestre. A-10 Thunderbolt II “Warthog” este sinonim cu sprijinul la sol al trupelor americane atat in Irak cat si in Afganistan

Capabil sa zboare multe ore, la viteza mica, asteptand doar un semnal pentru a ataca, A-10 are o excelenta reputatie printre trupeti americanii si pentru moralul lor.

In acest moment US Air Forces mai are active 243 de astfel de avioane, toate fiind prinse in programul de modernizare, care program a si fost grabnic accelerat. Astfel A-10C va avea si el o electronica nou, motoarele vor fi si ele luate la bani marunti si de asemenea va primi ecrane cu cristale lichide multi-mod.

Va avea capacitati sporite de comunicatie cu trupele de la sol, principalii sai “clienti”, va avea de asemenea acces la sistemul Blue Force Tracker, care ii va arata pilotului, pe un ecrad HUD, pozitia proprilor trupe.

Avioanele care acum intra in reparatie capitala si modernizare, au chiar si 30 de ani vechime si aporximativ…16000 de ore de zbor!!! O misiune tipica pentu un astfel de avion, inseamna sa patruleze la viteza mica, o anumita regiune si sa stea cu urechile ciulite dupa strigatele celor de jos.

Cum se intampla ca trupele americane sa strige dupa ajutor, un A-10 soseste foarte promt la fata locului si…se lasa linistea imediat. In medie in Afganistan, un pilot de A-10 petrece cam 100 de ore in aer, numai in misiuni de lupta, fiecare misiune putand dura ore intregi de patrulare plictisitoare, insa pentru moralul trupelor de la sol, nu exista un calmant mai bun, decat zgomotul facut de cele doua enorme motoare ale “Porcului razboinic” american, unul dintre, daca nu chiar, cel mai frumos avion de atac la sol, din toate timpurile.

Dar ce stie sa faca A-10?! Pai in primul rand este un avion construit in jurul unei mitrailere-tun, Gatling cu calibrul de 30mm. Gandit in mod special pentru a vana tancuri sovietice pe campiile Europei, acest avion poate suporta o gama larga de avarii si foc de la sol, filosfia din spatele lui fiind tocmai capacitatea de a survola un timp indelungat campul de lupta.

Pe langa infioratoarea arma principala, A-1o poate duce si o gama larga de armament clasic sau inteligent, rachete AT, sau Maverick. Viteza de croaziera a “Porcusorului” de 23 de tone este de 560 km/h, dar are capacitatea de zbura si cu 230km/h. Tunul din botul sau arunca 65 de proiectile/secunda, de la proiectile perforante AT, pana la proiectile explozive astazi.

A-10 zambind cu …toate tevile!

 

Sursa: strategypage

 

GeorgeGMT

Articol de dupa-amiaza: Light Attack/Armed Reconnaissance

Standard

In ultimi ani necesitatea unor aparate specializate in operatiuni LAAR, CO-IN, precum si antrenamentul avansat al pilotilor de supersonic a devenit tot mai mare. La baza acestei situatii sta in primul rand costul mare de intretinere si exploatare al aparatelor supersonice, cat si necesitatea ca un astfel de aparat sa aiba capabilitati STOL, sa fie usor de intretinut, sa aiba capacitatea de a survola o anumita zona timp indelungat si o viteza de croaziera mica. Toate aceste cerinte fac improprie folosirea unor aparate supersonice sau transonice cu reactie, aparatele echipate cu motoare turbo probulsoare impunandu-se in acest segment. Multe din aceste aparate permit si antrenamentul avansat al pilotilor pentru trecerea pe aparate cu reactie.

Iata o trecere in revista a celor mai utilizate aparate.

 

Embraer EMB 314 Super Tucano

 

General characteristics

Crew: One pilot on single seat version, one pilot plus one navigator/student on double seat version

Payload: 1,550 kg (3,420 lb)

Length: 11.42 m (37 ft 6 in)

Wingspan: 11.14 m (36 ft 7 in)

Height: 3.9 m (12 ft 9.5 in)

Wing area: 19.4 m˛ (209 sq ft)

Empty weight: 3,200 kg[109] (7,055 lb)

Max. takeoff weight: 5,400 kg (11,905 lb)

Powerplant: 1 × Pratt & Whitney Canada PT6A-68C turboprop, 1,600 hp (1,193 kW)

 

Performance

Maximum speed: 590 km/h (319 knots, 367 mph)

Cruise speed: 520 km/h (281 knots, 323 mph)

Stall speed: 148 km/h (80 knots, 92 mph

g-limits: +7/-3.5 g)

Range: 720 nmi (827 mi, 1,330 km)

Combat radius: 550 km (300 nmi, 342 mi) (hi-lo-hi profile, 1,500 kg (3,300 lb) of external stores)[110]

Ferry range: 1,541 nmi (1,774 mi, 2,855 km) [111]

Endurance: 8hrs 40mins[111]

Service ceiling: 10,668 m (35,000 ft)

Rate of climb: 24 m/s (79 ft/s)

 

Armament

Guns:

Internal: (2x) 12.7 mm (0.50 in) FN Herstal M3P machine guns in wings.

pod: (1x) 20 mm (0.79 in) GIAT M20A1 cannon below the fuselage.[112]

Hardpoints: 5 (two under each wing and one under fuselage centreline) with a capacity of 1,550 kg (3,300 lb)

Rockets:

(4x) pods 70 mm (2.75 in) LM-70/19[118](SBAT-70[119][120])

(4x) pods 70 mm (2.75 in) LAU-68A/G[121]

Missiles:

Air-to-air:

AIM-9L Siderwinder

MAA-1A Piranha

Python 3

Python 4

Air-to-ground:

AGM-65 Maverick[118]

Bombs:

General-purpose bombs:

Mk 81

Mk 82

M-117[113]

Incendiary bombs:

BINC-300[114]

Cluster bombs:

BLG-252

Precision-guided bombs:

SMKB-82[115] – Mectron/Britanite INS/GPS guidance kit for Mk 82.

GBU-54[116]

GBU-38[116]

GBU-39[116]

Paveway II[117]

Lizard – Elbit laser guidance kit.

Griffin – IAI laser guidance kit.

Others:

Chaff & Flare (countermeasures)

FLIR AN/AAQ-22 Star SAFIRE II (Electro-Optical/Infrared Sensors)

 

Avionics

MIL-STD-1553[122] standards.

NVG ANVIS-9 (Night Vision)

CCIP / CCRP / CCIL / DTOS / LCOS / SSLC (Computerized Attack Modes)[113]

R&S{RT} M3AR VHF/UHF airborne transceiver (two-way encrypted[123] Data Link provision)[124]

HUD / HOTAS

HMD with UFCP(Up Front Control Panel)

Laser INS with GPS Navigational System.

CMFD(Colored Multi-Function Display) liquid crystal active matrix

Integrated Radio Communication and Navigation

Video Camera/Recorder

Automatic Pilot with embedded mission planning capability

Stormscope WX-1000E (Airborne weather mapping system)

Laser Range Finder

WiPak[125] Support – (Wi-Fi integration for Paveway bombs).

Training and Operation Support System (TOSS).[126][127]

 

Unit cost             $9-14 million[2]

$430-500/hour (Operational Cost)

 

FMA IA 58 Pucará

 

General characteristics

Crew: 2

Capacity: 2

Length: 14.25 m (46 ft 9 in)

Wingspan: 14.5 m (47 ft 6 in)

Height: 5.36 m (17 ft 7 in)

Wing area: 30.3 m2 (326.16 ft2)

Empty weight: 4,020 kg (8,862 lb)

Gross weight: 6,800 kg (14,991 lb)

Powerplant: 2 × Turbomeca Astazou XVIG turboprops, 729 kW (978 hp) each each

 

Performance

Maximum speed: 500 km/h (310 mph)

Cruising speed: 430 km/h (267 mph)

Range: 3,710 km (2,305 miles)

Service ceiling: 10,000 m (31,800 ft)

 

Armament

2 × 20 mm Hispano-Suiza HS.804 autocannons

4 × 7.62 mm FN Browning machine guns

3 × hardpoints for up to 1,500 kg (3,300 lb) of gun pods, bombs, rockets, mines, or torpedoes

 

Pilatus PC-21

 

General characteristics

Crew: Two (student & instructor)

Length: 11.233 m (36 ft 11 in)

Wingspan: 9.108 m (29 ft 11 in)

Height: 3.749 m (12 ft 4 in)

Wing area: 15.221 m˛ (163.848 ft˛)

Empty weight: 2,270 kg (5,005 lb)

Max. takeoff weight: 3,100 kg (aerobatic) / 4,250 kg (utility) (6,834 lb (aerobatic) / 9,370 lb (utility))

Powerplant: 1 × Pratt & Whitney Canada PT6A-68B Turboprop engine, 1,200 kW (1,600 shp)

 

Performance

Maximum speed: 685 km/h (370 knots, 428 mph)

Stall speed: 170 km/h (92 knots, 106.25 mph) gear and flaps up (20 km/h less with flaps and gear down)

Range: 1,333 km (720 nm, 828 miles)

Service ceiling: 11,580 m (38,000 ft)

Rate of climb: 1,219 m/min (4,000 ft/min)

Wing loading: 208 kg/m˛ (42.7 lb/ft˛)

Power/mass: 0.39 kW/kg (0.23 hp/lb)

 

Armament

Hardpoints: Provisions provided for 4× under-wing and 1× centerline external store stations, capable of mounting up to 1,150 kg (2,500 lb) of payload of air-to-ground weapons to operate in the Counter-insurgency role.

 

Vecini nostri Turcia si Serbia au dezvoltat la randul lor doua astfel de aparate aflate in faza de prototip:

 

TAI Hürkuş

 

General characteristics

Crew: one

Capacity: one passenger

Length: 11.17 m (36 ft 8 in)

Wingspan: 9.96 m (32 ft 8 in)

Height: 3.70 m (12 ft 2 in)

Powerplant: 1 × Pratt & Whitney Canada PT6A-68T turboprop aircraft engine, 1,200 kW (1,600 shp)

Propellers: 5-bladed Hartzell HC-B5MA-3

 

Performance

Cruise speed: 574 km/h; 357 mph (310 kn)

Stall speed: 143 km/h; 89 mph (77 kn)

Range: 1,478 km; 918 mi (798 nmi) at 15000 ft (4572 m)

Endurance: 4.25 hours at 15000 ft (4572 m)

Service ceiling: 10,577 m (34,700 ft)

G limits: +7/-3.5

Rate of climb: 22.2 m/s (4,370 ft/min)

 

Utva Kobac

 

Primul zbor programat in 2013

 

Voi mentiona si aparatul polonez de antrenament PZL-130 Orlik care are unele capabilitati CO-IN

 

PZL-130 Orlik

 

General characteristics

Crew: 2: student, instructor

Length: 9.30 m ()

Wingspan: 10.00 m ()

Height: 3.53 m ()

Wing area: 14.56 m˛ ()

Empty weight: 1,825 kg ()

Loaded weight: 2,400 kg ()

Max. takeoff weight: 2,950 kg ()

Powerplant: 1 × Pratt & Whitney Canada PT6A-25C turboprop, 750 hp ()

 

Performance

Maximum speed: 550 km/h

Cruise speed: 480-500 km/h

Range: 2,200 km ()

Service ceiling: 10.000m ()

 

Armament

Hardpoints: 6 under-wing pylons with a capacity of 700 kg

 

Unul mai frumos decat celalalt 🙂

 

Sursa: Wikipedia

 

Sorin Romescu

F-15E si B-1B Lancer intra in modernizare

Standard

Cine credea ca F-15 este mancat si ingropat, mai are ceva timp la dispozitie sa-si revizuiasca parerile, pentru ca Boeing tocmai a castiga un contract pentru modernizarea unui lot de 10 F-15E si este posibil ca acest sa fie doar inceputul.

Modernizarea are in vedere dotarea aparatelor cu radare AESA, prin inlocuirea radarului actual APG-70 cu radarul AESA produs de Raytheon, APG-82(V)1. Instalarea noilor radare va fi executata incepand cu trimestrul al treilea al anului viitor.

F-15 Strike Eagle

De asemenea, tot la capitolul modernizare F-15E se mai afla in vederile Pentagonului si inlocuirea/modificarea sistemului de sustinere a vietii, si modificarea anumitor frecvente radio, pentru a permite lucrul simultan a radarului si a sistemului de razboi electronic. Daca primele 10 aparate vor iesi cu bine din teste, este de asteptat ca o parte importanta a flotei de F-15 sa intre in acest program de modernizare.

 

Dar F-15E nu este singurul avion pe care Boeing il va moderniza.

B-1B Lancer va fi si el up-grad-at, tot compania americana, iar modernizare va cuprinde o noua  Integrated Battle Station (IBS), sub forma de kit, care are trei parti importante:

-Vertical Situation Display Unit, care are in vedere inlocuirea ecranelor vechi, alb-negru, cu displayuri moderne, color si multifunctionale

-Link 16

-Joint Range Extension Applications Protocol (JREAP) data link, cu link 16 pentru o mai buna corelare si schimb de informatii cu alte avioane sau sisteme.

Toate aceste modernizari vor fi facute doar prin istalarea IBS-ului, sub forma de kit, la bordul a noua avioane deocamdata.

B-1B Lancer

De asemenea B-1B Lancer mai beneficieaza si de o up-grad-are a sistemului sau radar, de aceasta data cu compania Northrop Grumman, care a livrat deja primele trei kituri.

Radarul de pe B-1B, AN/APQ-164, va fi dotat cu sistemul Radar Reliability and Maintainability Program (RMIP), despre care, responsabilul militar cu programul, maiorul Daniel P. Walters, spune urmatoarele: “this upgrade is projected to significantly enhance B-1 mission readiness”

Modificarile aduse includ, o noua antena de receptie si transmisie, un nou calculator si un pachete de softwere nou, totul pentru ca flota de B-1B Lancer sa fie gata de lupta in noile conditii tehnologice ale campului de lupta.

 

 

Sursa: defense-update

 

GeorgeGMT