Arhive pe categorii: Industrie militara

Un viitor program Lancer pentru F16, baza a parteneriatului strategic romano-israelian?

Standard

Luand in considerare situatia extrem de precara in care se afla armata romana datorita dotarilor invechite, situatie expusa in articolul “Problemele majore ale inzestrarii armatei romane si ale industriei de aparare” dar si tinand cont de incapatanarea, oarecum de inteles in contextul parteneriatului strategic cu SUA, Polonia si Turcia, decidentilor romani de a cumpara avioane F-16 pentru dotarea fortelor aeriene romane, am incercat sa gasesc o solutie de compromis care sa ofere si offset-ul necesar Romaniei, offset sustinut cu consecventa de catre blogul RumaniaMilitary, (Inzestrarea armatei romane versus cresterea economica si solutia offset-ului) dar si costuri scazute si solutii pe termen lung, asa cum ne dorim cu totii.

Proiecte aeronautice romanesti mai putin cunoscute

 Istoric vorbind, in anii de dupa revolutia din 1989, Israelul a fost cel mai important, si aproape singurul partener in dezvoltarea tehnicii militare romanesti cu solutii relativ ieftine dar foarte potrivite si moderne pentru necesitatile armatei noastre, deci implementarea de noi solutii nu ar fi decat o continuare naturala si cu costuri si efort de acomodare redus. Tinand cont de forta sa economica, prezentata si in articolul “Israel: date economice – posibil model pentru Romania?” si de faptul ca majoritatea firmelor de aparare israeliene apartin statului, oare ar fi posibila o colaborare extinsa si negocierea unui pachet de echipamente si tehnologie, la nivel de stat, intre Romania si Israel, in contextul unui parteneriat strategic, dand substanta si relatiilor exceptional de bune dintre cele 2 tari?

 

ATROM

 

Astfel, am putea da continuitate programelor deja existente, cu noi upgrade-uri, am pune in aplicare studii si proiecte deja definitivate dar ne-introduse in productie (ATROM realizat cu Soltam, IAR-109 Swift realizat cu IAI) si demara proiecte noi cu infuzii de tehnologie, totul acompaniat de un offset la nivel inter-guvernamental cu un eventual credit oferit de maestrii recunoscuti in ale finantelor la nivel international (ma intreb cat de mult ar creste credibilitatea Romaniei pe pietele externe cu o linie de credit israelian sau macar intermediata de acestia ?!).

IAR-109 Swift

 

Firmele israeliene s-au dovedit capabile de a dezvolta evolutii consistente pe aproape orice tip de platforma militara existenta la ora actuala, in special pe cele americane, la un raport pret-calitate care sfideaza orice concurenta. Un parteneriat tehnologic al Romaniei pe aceste domenii ar aduce beneficii imense, mai ales in contextul marketing-ului extrem de profesionist al israelienilor.

 

MIG-29 Sniper la muzeu

MIG-29 stocat la baza M.Kogalniceanu

Ca sa ajungem la detalii, ma gandesc la un contract cadru pe termen mediu si lung pentru modernizarea unei mari parti a dotarii armatei romane (nici un monopol nu ar fi de dorit), de la avioanele de lupta F16 la un standard comun (si apoi MIG29 sau chiar si MIG21), la rachete aer-aer, sol-aer, aer/nava-nava, antitanc, la tancuri si blindate, la artilerie autopropulsata, la fregate si corvete, totul cu offset, transfer de tehnologie, joint-venture si licente. Si toate acestea ne-ar impulsiona poate si dezvoltarea TBT-ului, a unui elicopter de transport si lupta sau a IAR-XT si chiar a armei de asalt. Un exemplu similar este Irak-ul, care a lansat un program de inzestrare de 12 mld.$, program demarat prin achizitionarea din SUA a 36 de avioane de lupta F-16IQ Block 52 a caror livrare va incepe din 2014.

TBT

Pornind de la “durerea” noastra cea mai mare, avionul multirol, si de la faptul ca acum cativa ani se pare ca am avut o mana intinsa din partea Isrealului de a cumpara si moderniza in comun avioane uzate F16 Bl25 din SUA, oferta pe care se pare ca am refuzat-o destul de suspect,  ma gandesc ca Israel va dori in curand sa-si modernizeze flota de peste 300 de avioane F-16 (din care maxim 100 sunt la standard F-16I Sufa, cele mai vechi fiind retrase in paralel cu introducerea F35 in serviciu, la un maximde 75 de bucati) in urma lectiilor invatate din Iran, datorita aparitiei standardului F-16V

 dar si a detinerii unui radar AESA indigen – ELTA EL/M 2052.

F-16I Sufa

 

F-16V

In plus Israel Aircraft Industries este firma de stat deci putem spera la offset+credit avantajos spre deosebire de o tranzactie directa cu SUA, putand ocoli astfel si problema absentei creditului furnizor din partea statului sau trezoreriei americane, israelienii actionand astfel ca si intermediar cu acceptul SUA,  dar si la un transfer tehnologic de genul celui pentru MIG-21 Lancer. Astfel, in completarea si mai ales in locul avioanelor F-16A/B portugheze, am putea cumpara cateva zeci de F16 Block 25 care ar putea fi aduse la un standard echivalent F-16V dar cu tehnologie israeliana si asimilarea unei mari parti a mentenantei si upgrade-urilor in tara. Totul la un pret probabil intre 20 si 30 de mil.$ bucata si considerand ca avioanele Bl25 sunt donate de SUA, afacere similara cu cea oferita de SUA acum ceva mai mult de un an. In orizontul a 10-15 ani este posibil ca Lockheed Martin sa renunte sa mai ofere evolutii ale F-16, V fiind probabil ultimul upgrade inainte de a se focaliza exclusiv pe F35, insa Israel si eventual Romania, ca si partener, ar putea primi acceptul pentru mentenanta si upgrade-uri similare programului Lancer pentru intregul parc F16 disponibil la nivel mondial. Astfel am putea ajunge intr-o ipostaza apropiata cu cea pe care am sugerat-o in materialul “Multirolul construit in Romania” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/11/17/multirolul-construit-in-romania/ ), si anume “centru regional de cercetare, intretinere si imbunatatire a aparatelor produse de Lockheed precum si, la nivel militar, a unui centru de antrenament pentru Europa de E si SE” , centru de care ar beneficia “intregul flanc estic si sud-estic al NATO: Polonia, Turcia, Grecia, Italia, Israel si probabil in curand Bulgaria, Croatia, Muntenegru,Macedonia, Albania si R. Moldova”.

Ca si imbunatatiri, pot exista evolutii limitate ale liniei F-16, de genul celor expuse in materialul “Multirolul si optiunile Romaniei” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/29/multirolul-si-optiunile-romaniei/ ): prize de aer DSI, motor mai puternic eventual capabil de supercruise si tractiune vectoriala, scaderea semnaturii radar, capacitatea de a putea opera si de pe piste mai slab amenajate, scaderea costului menetenantei prin modularizare dupa sistemul Saab, pachete noi de avionica si cabina compatibile cu F35/F22 Raptor, dezvoltarea de drone pe aceeasi structura.

F-16 DSI

Asa cum spuneam mai sus, pachetele noi de avionica, intre care si radarul  EL/M 2052 (AESA) ar putea fi folosite cu succes si la dezvoltarea unei linii MIG-29 Sniper Plus sau Mig-21 Bis/Bison – J-7 Lancer 2/Plus si chiar a unui avion de antrenament derivat similar cu Guizhou JL-9 chinezesc, in cazul ca dorim sa re-folosim o parte din ce exista stocat la nivel mondial si mai are rezerva de ore de zbor sau doar pentru export, dupa cum sustineam in ““MIG-21 LanceR o solutie inca viabila pentru Romania ?”, impartind profitul cu partenerul israelian. In plus, Israel are capacitatea de a achizitiona echipamente din tari „incomode” pentru noi, cum ar fi Rusia, China sau India, astfel ca am avea platforme ieftine second-hand pe care pot fi integrate noile sisteme.

Guizhou JL-9

Avionul poate face dintr-un pachet mai larg, alaturi de rachete antiaeriene Derby sau Python (integrate si in sistemul Spyder), Barak 8 pentru protectie AA si racheta de croaziera/antinava Delilah, ce pot fi folosite la modernizarea fregatelor si corvetelor din dotarea Marinei Romaniei, dupa cum propunea materialul Variante pentru modernizarea fregatelor T22”.

Sistem Spyder (Python+Derby)

 

Barak 8

De asemenea, poate fi dezvoltata o noua varianta de sistem SOCAT (Sistem Optronic de Cercetare si Anti-Tanc=Optronic System Research & AT), refolosind rachetele Spike deja achizitionate alaturi de noile lor variante, sistem ce poate fi integrat pe un nou elicopter de lupta sau transport al Fortelor Armate Romane (sa nu uitam ca Israel detine peste 30 de elicoptere Cobra la standardul AH-1 „Tzefa”). Turelele Rafael sunt deja prevazute pentru inzestrarea TBT-ului (Saur3) dar si a MLI-84M – OWS 25R (cost upgrade 1.5 mil$/bucata) gama de arme si echipamente poate fi extinsa putand duce la o noua versiune a tancului TR-85M1 sau al unui derivat al tancului Merkava, adaptat cerintelor Fortelor Terestre, alaturi de derivatele sale, printre care masina de lupta Namer, cu cele mai noi sisteme de protectie, cum ar fi Trophy.

Evolutie PUMA SOCAT? – deviant art

Pentru artilerie, proiectul ATROM dar si mortierul Cardom ar fi achizitii necesare unei armate moderne.

Sistemul SOCAT

Merkava 4/V (pentru export)

 

Turela Rafael

 

Turela OWS-25R produsa la UMB 

Iar in incheierea pachetului, putem vorbi de sistemele de protectie balistica antiracheta Arrow block 5 /Arrow 3 sau Iron Dome, care ar putea ajuta la securizarea scutului anti-racheta dar si a altor obiective importante de pe teritoriul tarii noastre.

Arrow

                Punand cap la cap aceste detalii, ar putea rezulta unul dintre cele mai bune planuri de inzestrare a Armatei Romane la costuri si calitate avantajoase, alaturi de investitii serioase prin offset din partea uneia dintre cele mai sanatoase economii si un credit avantajos. Acest plan s-ar putea realiza printr-un acord cadru etapizat pe o perioada de 10 ani, pentru a da timp si offset-ului sa produca mare parte din sumele pentru achitarea imprumutului iar la finalizare am detine echipamente si tehnologii care vor fi permanent modernizate alaturi de partenerul israelian iar exploatarea ar fi ieftina si facila prin asimilarea unei mari parti a ei in industria romaneasca. In plus, mare parte din produsele comune ar beneficia de o piata semnificativa pentru export, ceea ce in timp ar aduce si profit producatorilor si integratorilor.

                Astfel, am incercat sa mai ofer inca o varianta alaturi de celelalte aduse in discutie in ultimul timp, ca solutii pentru dotarea invechita a armatei dar si pentru relansarea economiei romanesti…

 

 

Marius Zgureanu

 

 

 

 

Reclame

Armament de aviatia produs in Romania

Standard

Cautand bine prin calculator, tot a mai ramas cate ceva din armamentul de aviatie, nearatat inca. Astfel, am mai gasit o referire la familia bombelor de exercitiu BEAR, de 50, 100, 250 si 500 kg, de fapt  machete ale bombelor reale, utilizate pentru antrenament, realizate intr-una din unitatile productive  ale armatei, in „celelalte vremuri „. Daca ma gandesc bine, erau bombele de 500 kg pe care le vedeam acrosate cate 3 pe 93-urile ce veneau la aterizare trecand pe deasupra garii Craiova, la vremea  cataniei mel .
Tot pentru antrenament s-a realizat, dupa 1989 la Electromecanica Ploiesti, o tinta lansata de pe acrosajele aparatelor de zbor din dotare, denumita TPDM. Are diametrul exterior de 280 mm, masa de 96 kg. Inaltimea maximă de lansare este de 17.000 m.
Timpul de ardere al tortei
– la nivelul solului 3 min
– inaltimi intre 3.000 – 6.000 m 4 min
– inaltimi intre 9.000 – 17.000 m 5 min;
Intensitatea luminoasă a tortei la nivelul solului min. 2.000.000 Cd
Viteza de cădere a parasutei cu torta si reflectorul:
– intre 16.000 – 12.000 m 12 m/s
– intre 12.000 – 8.000 m 7 m/s
– intre 8.000 – 4.000 m 5 m/s
– sub 4.000 m 4 m /s
Distanta de descoperire pe timp de zi max 35 km.

 TPDM

Tot in categoria dispozitivelor acrosate,  inainte de 1984 s-au mai realizat un container pentru dispersarea
materialelor de propaganda (manifeste), precum si un container de bruiaj pasiv de radiolocatie.
Un alt container acrosat, realizat recent de SIARM, in colaborare cu ACTTM si CCIZ, este destinat recunoasterii optice si transmisiei de date in timp real, in cadrul proiectului denumit Sistem pentru monitorizarea in timp real zonelor de interes operativ si cu potential ridicat de risc, cu aconimul SMTR.
Nu am gasit date despre el, dar intrucat a fost testat pe IAR-99 masa nu poate depasi 250 kg .

 SMTR

In cadrul mai larg al programului Lancer, Romania a primit ca transfer tehnologic licenta pentru
realizarea lansatorului rachetei Magic 2, fabricat sub denumirea LM52M2. Se acroseaza prin
intermediul adaptorului tip 61B. Este fabricat la AEROFINA Bucuresti.
Date tehnice: lungime 2705 mm, latime 130 mm, inaltime 250 mm, masa 53 kg .
Indeplineste functiile
– transportul rachetei (operationala sau simulator de racheta)
– recunoasterea si semnalizarea rachetei reale sau a simulatorului
– asigurarea secventei normale de lansare
– transferul de date in vederea modificarii datelor de start
– asigurarea secventei de tragere de urgenta
– asigurarea rachetei la sol sau in zbor
Lansatorul este compus din:
– blocul pentru punerea in operatie si tragere, care asigura pregatirea, incalzirea termobateriei, racirea fotodiodei, largarea in regim de tragere si largarea in regim de urgenta
– blocul de control si legatura, care asigura controlul scanarii in regim autonom sau comandat ( slave )
– blocul de alimentare, care transforma tensiunea alternativa de 115V/300-900hz primita de la instalatia de bord a avionului in tensiune continua de 12V si 115V, pentru alimentarea blocului de control
– regulatorul de frecventa, care modifica tensiunea din instalatia de bord a avionului in doua tensiuni
alternative, de 26V si 18,7V la 400Hz+/-3%
– sistemul de zavorare, care asigura fixarea rachetei pe lansator, si prin intermediul stiftului de siguranta (firing pin) conectat cu sistemul de zavorare asigura inchiderea unui contact de siguranta din  sistemul de initiere al motorului rachetei
– sistemul de racire, care asigura racirea fotocelulei capului de autodirijare in timp ce racheta se gaseste
pe lansator. Racirea este asigurata de o butelie de azot.
– sistemul de siguranta, un flaps conectat mecanic cu un sistem de contacte. Sub actiunea efectului aerodinamic, acest sistem inchide sau deschide contactele care asigura initierea termobateriei si initierea motorului rachetei.
De asemenea, AEROFINA fabrica si un tester pentru lansator, sub denumirea de VP-LM52.
Este compus din doua module transportabile, modulul testerului cantarind 12 kg, iar modulul de cabluri
15 kg.

Lansator Magic 2

 Tester

Pentru conducerea focului aeronavelor de productie interna, cu 4 piloni de acrosare, s-a realizat
sistemul DALBAv, la INAV Bucuresti. Se pare ca sistemul a fost casat deja.

 DALBAv

S-a acordat atentie sistemelor de contramasuri de la bordul aeronavelor, inainte de 1989, incepand dezvoltarea mai multor sisteme de lansare de dipoli de radiolocatie si tinte false in infrarosu. Munitiile pentru aceste sisteme se fabrica la Uzina Mecanica Plopeni.

Lansator tinte false IR

 Tinte false RL+IR

 Chaff and flare
Pentru manipularea bombelor in depozite s-a realizat o macara hidropneumatica tip portal cu deschiderea de 3,5 m,  inaltimea de ridicare de 2,5 m si sarcina maxima de 400 kg. Pentru acrosarea armamentului s-a realizat un carucior pentru acrosarea pe avion a armelor cu o masa de la 50 pana la 500 kg, cu roti cu pneuri si instalatie hidraulica cu actionare manuala.
Aceste ultime 2 mijloace de mecanizare au fost realizate inainte de 1984, in una din bazele de reparatii
ale fortelor aeriene se pare.

 Macara portal

 Carucior acrosare

Pentru acrosarea armamentului s-a realizat dupa 1989 la Aeroteh un vehicul specializat, denumit UA-10. Este propulsat de un motor Diesel, transmisia catre pompa hidraulica facandu-se prin intermediul unui ambreiaj cu comanda normala prin cablu. Pompa hidraulica deserveste atat cilindrii hidraulici ai sistemului de ridicare – pozitionare, cat si sistemul de propulsie. Viteza maxima este de 20 km/h, viteza maxima stabila (controlata) de 5 cm/sec, iar panta maxima de 10ş.
Dimensiunile sunt: lungime 4,5 m, latime 1,5 m, inaltime cu bratul coborat 1,25 m.
Platforma de incarcare poate fi folosita in intervalul 0,21 m – 2,1 m, avand sarcina maxima de 1000 kg .
Din fotografii rezulta ca a intrat in dotarea aviatiei militare romane.

 UA-10
Surse
– album Expomil 2007 realizat de Ionica Fonos
– buletinul Tehnica Militara 2/1984
http://www.elmecph.ro
http://www.elmec.ro
http://www.mapn.ro
http://tpb.traderom.ro
– emisiunea Pro Patria , TVR 1
– site-ul Aerofina
– site-ul Aeroteh

Nicusor

„Jderul” polonez. Polonia mai cumpara 200 de APC-uri Rosomak

Standard

„Jderul” polonez pe plaiuri talibane

Polonezii, foarte multumiti de Rosomak-ul lor, construit sub licenta Patria de catre Wojskowe Zaklady Mechaniczne Siemianowice, s-au hotarat sa-si intareasca fortele terestre cu inca doua sute de vehicule 8×8.

Deja trupele poloneze dislocate in Afganistan si Ciad folosesc aceste masini de lupta, iar rezultatele sunt foarte bune. Cooperarea dintre Patria si Armata Poloneza a demarat in 2004, atunci cand Polonia a inceput productia locala a transportorului blindat pentru trupe al finlandezilor de la Patria.

Polonia nu foloseste Rosomakul doar ca transportor, ci dimpotriva au dezvoltat o larga familie de vehicule, avand la baza acelasi sasiu, asa cum este si normal. Pretul unei bucati, pote fi estimat din valoare contractului prezent de 200 de bucati, contract evaluat de presa locala la aproximativ 630 milioane de dolari.

 

wartechnology.ovh

Asta inseamna un pret mediu de putin peste trei milioan de dolari bucata, bineinteles in functie de arhitectura fiecarui lot.

In configuratie clasica, sa zicem, Rosomak-ul este dotata cu turela italiana Oto Melara Hitfist-30P, care la randul ei are in dotare tunul automat de 30mm Mk44 Bushmaster II si cu mitraliera de calibrul 7,62 UKM-200C, produsa in Polonia.

Dar Rosomak-ul este doar o platforma moderna cu arhitectura deschisa. Pe acelasi sasiu se pot instala: tun de 120mm, sisteme AA, cu tun sau rachete, centre de comanda, evacuare raniti, masini ale genistilor, etc, etc.

Aceasta frumoasa masina de lupta este in esenta cam ce mi-as dori eu de la noul SAUR III/TBT 8×8: flexibilitate, fiabilitate si mai ales producerea in tara a cat mai multe din componentele si armele transportorului.

Polonezii au up-gradat deja transportoarele deja produse, mai ales pe linia de protectie a trupelor din Afganistan, la nivel de comunicatii si razboi electronic, si asta in timp ce Piranha IIIC romanesti din Afgansitan, stau trase pe dreapta.

Cu cele doua sute de noi transportoare, armata poloneze va ajunge sa detina un total de 835 de Rosomak, in diverse configuratii.

armyrecognition.com

 

Sursa: defensenews

 

GeorgeGMT

 

 

 

 

 

Bombe de aviatie produse in Romania

Standard

Incet si tarziu, am ajuns la finalul ciclului de articole despre armamentul romanesc de aviatie. Au ramas de prezentat bombele de aviatie. Inca o data,  informatiile au fost dificil de gasit.

Si sarace. Mai mult imagini.

Dar ceea ce  a fost surprinzator, a fost numarul mare de de realizari din perioada pre-1989 sau numarul mare de proiecte, nefinalizate sau inmormantate la nivel prototip sau preserie, de dupa 1989. Ca si atatea altele,  o istorie de eforturi, impliniri sau deceptii.

Sa incepem enumerarea metodic, si cu inceputul.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial  Romania a reusit  sa isi asigure o buna parte din necesarul de bombe de aviatie explozive de uz general din productia interna. Un grup de intreprinzatori romani, cel mai cunoscut

dintre ei fiind Elie Carafoli, au pus bazele uzinei numite Intreprinderea Romana Mecanica si Chimica Mija  in anul 1938  specializata in fabricarea bombelor de aviatie si a incarcatoarelor pentru armamentul de bord. Exact  in ultimul moment.

S-au produs bombe de 12, 50, 100 si 225 kg.

Bombele de 12 kg s-au utilizat in special  pentru dotarea avioanelor de recunoastere IAR-37/38/39 si SET-7 KB/KD.

Avionul IAR-81 lua la bord in mod obisnuit o bomba de 225 kg, alaturi de doua bombe de 50 kg. Pentru antrenament s-au utilizat si bombe cu corp de beton si ampenaje normale din otel.

De asemenea se mai mentioneaza o bomba caseta produsa in tara, utilizata de avionul IAR-39, care continea cateva grenade antiinfanterie. Una din aceste grenade a fost recuperata de un grup de arheologi amatori in imprejurimile portului Odessa, imaginea fiind postata pe site-ul Traditia Militara.

Bomba 12 kg 

Bomba 12 kg pe IAR

Bombe 50, 100,225 kg muzeu

IAR 81 bombe 50+225 kg  

IAR 81 bombe 225kg-50kg

 IAR-81 bomba beton

Razboiul a venit si s-a dus. S-a dus si industria noastra aeronautica, distrusa pana si prin tratatele de pace. A durat mult pana cand un om curajos a reusit sa o recladeasca. Alaturi de ea s-a reconstruit si industria de armament. Uzina care producea bombe de aviatie a renascut pe vechiul loc. Si chiar daca a renascut doar pentru a muri inca o data, a lasat amintirea unei vieti rodnice.

Iata ce a produs Uzina Mecanica Mija, alaturi de sora ei mai tanara, Uzina Mecanica Dragomiresti:

Bombe explozive de aviatie, de uz general.

Categoria 50 kg

BE-50

BE-50  – IAR 823 

 BE-50 pe adaptor LMB-4×100

 

  BE-50 pe adaptor LMB-3×100 

BEM-50

BA-50, cu o forma mai putin aerodinamica decat cea dinainte mentionata, pe corpul acesteia putandu-se observa sudate inele de franare, probabil pentra a mari timpul de cadere al bombei, pentru a da o mai mare siguranta avionului lansator

BA-50 pe adaptor LMB-3×100 

BA-50+BE-50

   BE-50 +2xBA-100 pe adaptor LMB-3×100

BE-50+2xBA-100 pe adaptor LMB-3X100

BEF-50, bomba prevazuta cu parasuta de franare intr-un container care face corp comun cu fuselajul bombei, destinata atacului in zbor razant, parasuta fiind necesara pentru franarea bombei, din nou pentru a da timp avionului lansator sa iasa din zona de actiune a suflului  si schijelor

BEF-50

BAEF-50 P, o bomba realizata intr-o conceptie moderna, modulara, cu ampenaje (tail unit, termenul consacrat in terminologia militara  internationala) interschimbabile. Varianta cu modul-container cu sistem de parasute de franare este denumita BAEF-50P-VF, iar cea cu ampenaj de stabilizare pe traiectorie BAEF-50P-VL. De mentionat ca modulul-container al sistemului de parasute de franare prezinta aripioare de stabilizare rabatabile, posibil pentru utilizare intr-un lansator tip revolver, niciodata realizat.

BAEF-50P-VF 

BAEF-50P-VF

BAEF-50P VL

In practica, in afara de cazul in care sunt utilizate pentru inarmarea avioanelor si elicopterelor usoare, bombele de acest calibru sunt lansate de pe lansatoare multiple,   acum existand informatii despre lansatoarele pentru 3, respectiv 4 bombe LMB-3×100 si LMB-4×100.

Categoria 100 kg

BA-100

 BA-100 

BA-100

BA-100.

BE-100, relativ la care nu am gasit imagini, ci doar mentionari in graficele cu variantele de inarmare ale avioanelor de lupta produse in tara.

BEM-100, probabil o varianta inbunatatita a celei sus mentionate

  BA-100 + BEM-100

BEM-100 IAR-93 

  BEM-100

BM-100, doar o mentionare pe site-ul Uzinei Mecanice Mija

BEF-100, bomba cu parasuta de franare in container solidar cu corpul bombei

BEF-100

BEF-100.

   BEF-100 .

BAEF-100L, o mentionare pe site-ul ROMARM

BAEF-100L

BAEF-100 P, bomba realizata in sistem modular, varianta cu modul de ampenaj pentru stabilizare pe traiectorie fiind denumita BAEF-100P-VL, iar cea cu modul -container pentru sistemul de parasute de franare fiind denumita BAEF-100-VF, acest modul fiind denumit CPF-100.

BAEF-100P-VL

BAEF-100P -VL 

BAEF-100 P-VL

BAEF-100P VL + BAEF-5OP VF

BAEF-100P-VF.

BAEF 100P-VF 

BAEF 100 P- VF

Caracteristici BAEF

    Caracteristici BAEF 

Caracteristici BAEF-100P

Bombele sunt utilizate in general pe lansatoarele multiple tip LMB-3×100 si LMB-4×100.

Categoria 250 kg

BM-250

BM-250  

BM-250 lansare

BM-250 

BM-250E

BM-250E

 Date BM250E 

 dateBM 250E

BA-250

BA-250

BA-250 

BA-250  

BA-250

BAEF-250L, o bomba de aviatie realizata modular, cu modulul posterior detasabil (este adevarat ca nu am vazut deocamdata decat modulul cu ampenaje pentru stabilizarea pe traiectorie), si botul frezat plan, posibil pentru facilitarea instalarii ulterioare unui sistem laser de  dirijare pe traiectorie, sistem lansat in cercetare dar niciodata finalizat.

Bomba apare si sub denumirea de BAEF-250L-L.

 BAEF-250L-L 

BAEF-250L-L

 BAEF-250L-L

Date BAEF250L

In functie de acrosajele avionului purtator, bombele de 250 kg pot fi incarcate cate una pe un acrosaj, sau cate 2 utilizand lansatorul dublu de bombe LMB-2×250.

Categoria 500 kg

BA-500

 BA-500

 BA-500

 BA-500 

BE-500

BE-500  

BE-500

BE-500E, mentionat de site-urile Uzinei Mecanice Mija si de un site partener Patromil

Tabel BE-500E 

Tabel BE-500E

BE-500EM , un model original

 BE-500EM

 BE-500 EM

tabel BM-500 EM

BM-500, model mentinat de site-ul U.M.Mija

BAEF-500, dupa forma, o varianta imbunatatita a BE-500

BAEF-500 

BAEF-500

BAEF-500L, realizata cu coada detasabila si botul frezat plan. De mentionat ca in general bombele de calibru mare au in general coada detasabila, pentru facilitarea logisticii si  instalarea unui detonator suplimentar.

 BAEF-500L

 BAEF-500L

  BAEF-500L

Tabel BAEF-500L

Bombe speciale

Pe langa bombele explozive de uz general, un accent deosebit s-a pus pe crearea unor munitii specializate.

Pentru distrugerea aeroporturilor  s-a realizat BAP-100, bomba antipista de 100 kg, produsa la Mija.

Bombei  antipista BAPO-100, cu profil optimizat si cu incarcatura duala nu i s-au acordat fonduri pentru dezvoltare in competitia 2008 a Programului Inovare .Probabil nu va mai fi realizata.

Pentru a reduce costul antrenamentelor, s-a realizat la U.M.Dragomiresti  bomba de 10 kg tip BECR-10, impreuna cu lansatorul specializat cu o capacitate de 2 bombe, denumit LMBE-10. La impactul cu solul, se detoneaza

o incarcatura pirotehnica fumigena pe baza de clorura de titan, cu timpul de ardere de 30 secunde, pentru identificarea punctului de impact. Pe langa reducerea costului, un beneficiu important este cresterea gradului de securitate, prin reducerea masei bombei si inlocuirea incarcaturii explozive

cu una fumigena.

lansator de bombe de antrenament 

BECR-10 

Tabel BECR-10

Pentru distrugerea tintelor submarine in zonele costiere, fluviale sau in rada portuara, s-a realizat bomba antisubmarin BAE-1, de 50 kg, la Uzina Mecanica Tohan.  Tot in acest scop, ACTTM a realizat un lansator de grenade antisubmarin ce se monteaza la acrosajele normale ale elicopterelor. Acesta utilizeaza grenadele antisubmarin de punte, realizate tot la U.M.Tohan. O masura inteleapta, avand in vedere stocurile de grenade antisubmarin existente la data realizarii.

Dupa sursele de pe net, acest tip de grenada are masa de 45 kg, o incarcatura exploziva de 25 kg, viteza de scufundare 2,1 – 2,3 m/s. Nu am gasit date despre adancimea maxima de detonare, dar judecand dupa aria de utilizare nu este necesara o profunditate mare. Oricum, grenadele reactive antisubmarin produse la U.M.Tohan au adancimea maxima de detonare de 350 m, gratie detonatoarelor produse la Uzina Mecanica Sadu.

 Lansator grenade AS 

  Grenada AS 45 kg

Grenade AS

 

BAE-1 UMTohan

 

Grenade AS de punte UMTohan

 

A fost realizata o varianta lansata din aer a minei MMA, produsa la U.M.Tohan, prin traditie producatorul national de „arme sub apa”. Este o mina ce se poate utiliza la adancimi cuprinse intre 6 si 50 m, cu flotabilitate negativa (se aseaza pe fundul apei). Sursele consultate spun ca mina deriva din mina sovietica

AMD-500. Chiar daca este adevarat, efortul de proiectare si modernizare a fost luat de la inceput. Mina este prevazuta cu detonatori magnetici si acustici.

Energia este furnizata de o baterie tip zinc-oxid de magneziu. Masa este de 572 kg, cu o incarcatura exploziva de 3oo kg.

MMA

 MMA

Focoase

Cel mai utilizat focos  este un focos electric de contact, FUEBA, produs la U.M.Mija, similar cu cel sovietic  AVUET. Este un focos cu mecanism electric de initiere, cu impuls de initiere de 27 V, si care permite bombardamentul la altitudini mai mari de 30 m si la viteze de pana la 1000 km/h. Focosul are 3 trepte de reglare a timpului de armare dupa lansare, si anume:

mic ( 1,3-2,6 sec ), mediu ( 3,5-5,5 sec ) si mare ( 8,7-13,5 sec ).

Pentru reglarea timpului de explozie dupa impact, dispune de 4 trepte:

instantaneu, mic ( 0,025 sec ), mediu ( 0,075 sec ), mare ( 8,2-14,5 sec ).

 Focoase aviatie Fueba UMMIJA

In desenele bombelor apare si un tip de focoase mecanice cu elice de armare. Sursele sunt contadictorii, indicand fie focoasele sovietice TM-24, TM-4, AV (A sau B) fie un produs indigen cu sursele de inspiratie amintite.

Dar nu se produc doar modele dupa surse de inspiratie straine. Pentru inceput  Academia Tehnica Militara a realizat un focos electronic de proximitate, asimilat in productie de A TECH Curtea de Arges.

Printr-o fructuoasa colaborare, au rezultat apoi mai multe tipuri de focoase electronice, alaturi de terminalul  de programare, care realizeaza transferul de date fie prin cablu, fie inductiv.

Focoase  aviatie FUEBA   UM Mija

 Focos proximitate ATM

Focos proximitate ATM

Focoase de proximitate ATM

Focoase armtech

 

 Perspective

Amintiri …

Daca trecutul se arata rodnic, prezentul nu e ceea ce ar trebui sa fie. Un proiect de modul de dirijare laser a ramas nefinalizat. Bomba BAPO-100, fara subventionare. Si totusi, se mai face cate ceva.

SIARM S.A. spre exemplu a realizat prototipul bombei de 250 daN adaptata pentru kit-uri de dirijare, compatibila NATO, o noua bomba cargo de 250 kg. Un modul de dirijare GPS pentru bombe de aviatie se afla in studiu, in colaborare cu ACTTM si alti parteneri.

Si mai sunt .

Ramane de vazut ce va face statul roman, aviatia militara romana.

Probabil nimic.

Produse performante exista. Spre exemplu SIARM a dezvoltat si livrat bombe de aviatie inerte tip MK 82 si bombe de aviatie reale  tip MK 83. Si nu oriunde,  ci in Israel.

Aviatia romana este ramasa in urma in privinta dotarii cu munitii performante.  Ma rog, ar trebui si ceva avioane ca sa aiba asta un sens …

Oricum, cei ce au o oarecare putere de decizie, gandesc altfel decat noi.

A ramas antologic episodul in care Romtehnica si Ratmil s-au concurat pentru a obtine un contract cu India pentru livrarea de bombe de aviatie. Pana la urma, dupa multe balbaieli din toate partile, contractul a fost pierdut. Asta daca a existat de la inceput interes in semnarea lui. Daca nu, totul face parte din aceesi tragicomedie pe care o traim de 22 de ani si in care ne credem actori.

Dar suntem doar spectatori. Si  inca platim biletul. Scump.

Surse :

– albumele Expomil 1999  si Expomil 2007 realizate de Ionica Fonos

https://rumaniamilitary.wordpress.com/

http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl

http://www.mapn.ro

http://www.roaf.ro

http://www.acttm.ro

http://www.ummija.ro

http://www.romarm.ro

http://www.mycity-military.com

http://www.airwar.ru

– site-ul SIARM

– site-ul U.M.Dragomiresti

– You Tube

– emisiunea ProPatria , TVR 1

– revista Aeromagazin

– revista TTM

– prospecte ROMARM

Nicusor

PCZ-Mb

Standard

PCZ-Mb este, dupa cum sugereaza acronimul, un punct de control de zbor, mobil, produs de IEMI  S.A. Bucuresti. A fost conceput pentru a asigura controlul zborului pe aeroporturile de campanie, si executarea procedurilor de decolare si aterizare. Functioneaza ca parte a unui sistem, mentinand legatura cu un post de comanda, cu centrul meteo, cu un sistem radio mobil situat in afara aeroportului si, bineinteles, cu aparatele de zbor.

PCZ-Mb este un sistem autonom,  incorporand toate mijloacele necesare pentru comunicatii, navigatie si meteo. Sistemul este versatil, si datorita amplasarii pe un vehicul de teren cu remorca, cu mare capacitate de trecere in terenuri grele. Timpul de instalare este de ordinul minutelor, datorita gradului inalt de mecanizare .

Componentele sale sunt :

PCZ 1, instalat pe un sasiu ARO  4×4, care poate fi ridicat la o inaltime de 3 m, datorita cabinei montata pe un sistem foarfeca cu actionare hidraulica, mecanizata.Ofera un unghi de vizibilitatede 360º in plan orizontal si de 35º in plan vertical. Echipajul este format din 3 persoane, conducatorul de zbor , asistentul acestuia si soferul vehiculului. Este dotat cu:

– 2 statii radio tip ACG 430, pentru comunicatii sol-aer si sol-sol. Lucreaza in gamele de frecventa IF , FIF si UIF ( HF-UHF-VHF ), intre 30 – 400 Mz. Pot lucra in modulatie de amplitudine, modulatie de frecventa, transmisie de date si salt de frecventa.

Gama de frecvente :

– VHF FM 30 – 88MHz si 150 – 175MHz

– UHF FM 225 – 400MHz

– VHF AM 110 – 150MHz

– UHF AM 225 – 400 MHz

Ecart 25 KHz, 99 de canale preselectate. Puterea de iesire: redusa 3-5 W, maxima 50 W,cu impedanta antenei de 50 ohmi.

– 1 statie de radio mobila, tip 9100, lucrand pe frecventa de 146-174 MHz, pentru  asigurarea legaturii cu celelalte elemente de pe aerodrom

– 1 echipament de intercomunicatie intre PCZ-1 si PCZ-2  ( pana la 10 m distanta )

– 1 dispozitiv de inregistrare a vocii cu 8 canale  ( statii radio principale, radio de mana, echipament de intercomunicatie intre PCZ-1 si PCZ-2, telefon, conversatia din PCZ )

– 1 statie meteo de campanie

– echipament de comanda pentru sistemele de aterizare fara vizibilitate  si recunoastere amic/inamic

( ILS, SRE/IFF )

– echipament de jonctiune pentru 12 linii de comunicatii

– echipament de control de la distanta pentru sistemul radio

– calculator  cu programele specifice necesare

– echipament pentru alimentare cu energie ( de la reteaua de 230 V, de la generatorul aflat in PCZ-2, sistem de avarie pe vehicul de 150 Ah, UPS )

PCZ 2, instalat pe o remorca, si care este locul unde isi desfasoara activitatea transmisionistul, meteorologul si medicul. Este dotat cu un sistem de intercomunicatie cu PCZ 1 si cu un grup electrogen.

 

Ambele caroserii  sunt prevazute cu aer conditionat.

De notat ca la Expomil  punctul de comanda a fost prevazut si cu un sistem de iluminare montat pe o remorca, apropiat „farului luminos cu sclipiri „, utilizat curent pe aeroporturile militare.

 PCZ

PCZ

Far

Radio mobil

 ASR-8340

 ASR-8340

Antena de aviatie   100-400 MHz

 

Sistemul radio mobil care functioneaza in afara aeroportului este o statie de radio ASR-8430, produsa tot de IEMI-SA. Este instalat intr-un container standard NATO prevazut cu sistem de filtroventilatie si aer conditionat,  transportat de un vehicul 4×4 ARO.

Sistemul contine 2 statii de radio VHF-UHF ( 30 -400MHz ) pentru legatura cu aparatele de zbor.

In regim stationar utilizeaza o antena de banda larga tip ABL 30-108  ( 30 – 88 MHz ) si o antena discoconica (100 – 400 MhZ ). In miscare este posibila doar folosirea antenei ABL 30-108. Dispune de un sistem de inregistrare a comunicatiilor, grup electrogen, sistem de alimentare de avarie de 24 V si UPS. Statiile de radio au urmatoarele caracteristici:

– gama de frecventa VHF  FM 30 – 88 MHz si 150 – 175 MHz

UHF  FM 225 – 400 MHz

VHF  AM 110 – 150 MHz

UHF  AM 225 – 400 MHz

– ecart 25 KHz

– canale preselectate 99

– salt de frecventa cu 50 salturi/sec, cu 10 algoritmi de salt

– putere de iesire: redusa 3-5 W, maxima 50 W

– retranslatie in AM/FM, analogic, voce

– transmisie digitala de voce, cu sau fara criptare

 

Antena discoconica, utilizata atat de punctul de control, cat si de statia de radio  exterioara, este produsa tot de IEMI S.A. Bucuresti. Poate fi utilizata de orice emitator-receptor cu orice tip  de modulatie. Conexiunea cu statia radio se face printr-un cablu coaxial cu impedanta de 50 ohmi.

Poate fi utilizata pana la o viteza a vantului de 158 km/h.

Caracteristici:

– gama de frecventa 100-400 MHz

– putere maxima 500 W

– impedanta 50 ohmi

– VSWR  max 2

– inaltime 800 mm, diametru 900 mm

 

La vremea aparitiei sale, sistemul s-a dovedit un sistem modern, raspunzand cerintelor. Era si timpul pentru inlocuirea vechilor sisteme, pe remorca tractata sau pe autocamion. Dar ma intreb, IEMI o mai fi existand? Caci  uzina ARO este istorie deja.

Punct control mobil vechi

 

 

Surse :

– album EXPOMIL 1999 realizat de Ionica Fonos

http://tpb.traderom.ro

http://www.mapn.ro

http://www.roaf.ro

– emisiunea ProPatria , TVR 1

– site IEMI

 

Nicusor

 

 

 

 

 

 

Si totusi se poate …

Standard

Cercetarea stiintifica nationala in domeniul dezvoltarii tehnicii militare a realizat multe. Din pacate, in ultimii ani pare sa fi intrat aproape in extinctie, datorita slabei materializari in practica a rezultatelor. Este doar o aparenta, caci inca lupta, poate pentru un razboi dinainte pierdut. Ori pentru ca nu a parasit-o speranta, ca pe noi toti. In ultima vreme realizari mai modeste, dupa buget.
Sisteme de protectie NBC, UAV-uri, roboti terestri de supraveghere, sistem unic de control pentru ROV-uri aeriene, terestre, submarine. Si multe altele. Sau un nou sistem mozaic pentru uniforme, unic in lume. Ca un viitor simbol al armatei romanecamuflaj, alaturi de Tricolor.

 

 

Dar ceea ce m-a impresionat mai tare a fost exoscheletul, aflat in faza de dezvoltare. Este destinat deocamdata imbunatatirii performantelor soldatilor debarcati din vehicule, in sensul cresterii capacitatii de transport a echipamentului individual, reducerii gradului de efort. Nu s-au observat pe prototip echipamente pentru manipularea incarcaturilor grele.
Dar este doar un prototip de cercetare-dezvoltare, baza unor realizari tehnice ulterioare. Personal, mi-as dori mult sa-l  vad produs in serie, in tara, si intrat in dotarea infanteriei, mai ales in dificilul teatru de operatii din Afganistan .

 

Foto: Eduard Borhan

Surse :
– Observatorul Militar nr.31/2012
http://www.ipcsit.com/vol8/4-s1.7.pdf
http://www.rft.forter.ro/_wsn/2012_3/07-arm/imagini/05/galerie/4.htm
http://www.rft.forter.ro album Expomil 2011

 

Nicusor

Tancuri sovietice-Ucraina

Standard

La uzina de tancuri din Harkov-Ucraina, sute de tancuri sovietice, de toate tipurile si epocile, asteapta teoretic vorbind reparatiile necesare. In realitate ele sunt doar abandonatae acolo, odata cu colapsul URSS-ului. Mai pot fi numite aceste masini tancuri? Mai pot ele fi intr-o zi operationale?! Probabil ca in acest moment sunt bune doar de topit la fier vechi. Ganditi-va insa cate sute si sute de milioane de dolari au costat aceste masini, si cat de mult faceau ele sa tremure Vestul candva!

Acum sunt batrane, moarte deja, dar parca au totusi ceva martial in ele. Inca mai au acel ceva, parca astepti ca dintr-un moment in altul, macar unul dintre carele de lupta, sa inceapa sa-si rasuceasca turela cu teava spre tine.

Un zombiland pentru tancurile sovietice, care, candva erau mandria Sovietelor, si cosmarul Occidentalilor.

Sursa: defensetech

GeorgeGMT