Arhive pe etichete: mig 29

Salvarea economica a Romaniei: OFFSET-ul! Programul economic care ar scoate Tara din criza si ar oferi din nou slujbe celor tineri.

Standard

Intrarea in Zona Euro a Romaniei, motiv de veselie?!

Pai ar putea fi, insa cu o singura conditie: o industrie foarte performanta, competitiva si creatoare de bunuri de larg consum performante tehnologic. O industrie pe model german, care sa poata vinde la export doar datorita calitatii si inovatiei prezenta in produsele sale si asta deoarece, odata cu iesirea leului de pe piata, BNR-ul nu va mai putea subventiona exportatorii prin politica de curs, practic nu se va mai putea lasa euro sa creasca in raport cu leul, pentru a masca lipsa de competitivitate a unei parti din industria romaneasca.

Odata cu euro multi vor pune cruce afacerilor lor balcanice, unde principiul “merge si asa”, sau exporturile care erau pe val datorita subventiei mascate prin cursul de schimb, se vor duce dracu in primul an.

Asadar vrem euro, vrem o economie stabila cu o moneda care sa nu ne dea palpitatii, vrem dobanzi decente la imprumuturi?! OK, da atunci inainte sa intram in euro ne trebuie o economie industrializata, moderna si producatoare de bunuri cu adaos mare de inteligenta, nu de forta de munca ieftina, nu de lohn industrial.

Pai si ce facem?! Ca vremea in care statul baga bani in economie sau construia fabrici a fost…impuscata! Investitile straine, atatea cate mai sunt, se duc unde vor ele, acolo unde banii se fac repede si, la o adica, isi pot lua zborul in cateva luni, vezi cazul Nokia. Ori noi vrem investii mari, pe termen lung, inalt tehnologizate, vrem ca anumite ramuri industriale si agricole sa prospere, vrem ca banii sa meraga acolo unde ar propulsa Romania cu mult inainte, stabil si pe termen lung.

…sau

F-16 Viper, foto: LM

Raspunsul este: OFFSETUL! Singura sursa de bani pentru investii disponibila acum.

O solutie in aceasta dilema ar fi si este de fapt OFFSET-ul, generat de posibile contracte de achizitie de tehnica militara necesara modernizarii Armatei. Asa cum stim cu toti, Armata Romana are urgenta nevoie de tehnica noua, in cantitati mari, pe sume uriase. O estimare mai grosiera arata ca pentru a avea o dotare decenta, ca numar si calitate, investitile pe care bugetul statului ar trebui sa le faca, in urmatorii ani, in inzestrarea Armatei depasesc 30 miliarde de euro.

Bineinteles ca o astfel de suma iese din discutie ca fiind alocabila direct prin bugetul de stat. Pentru asa ceva trebuie minte si planificare.

OK sa presupunem ca Romania contracteaza credite in valoare de 30 de miliarde de euro si doteaza Armata la superlativ, mai presupunem ca dobanzile la aceste credite, garantate de guvernele companiilor producatoare de armament, sunt sub 2%. Ca un exemplu acum cateva zile Germania s-a imprumutat de pe piata libera cu o dobanda de sub 1%!

Ce sa faca Romania cu offsetul in valoare tot de 30 de miliarde?! Pai in primul rand trebuie respectate cateva reguli:

  1. Investitile generate de offset sa se faca prin negociere directa, adica Romania sa aiba o vorba de spus despre domeniul unde se vor face
  2. Produsele care vor fi construite in Romania sa aiba cel putin 60% din valoare finala in componente produse tot la noi, asta ca sa fim siguri ca nu ne pricopsim iarasi cu o “investitie” de tip lohn, adica de tip Nokia
  3. Graficul realizarii si puneri in productie a investitilor sa fie direct corelat cu graficul rambursarii ratelor la imprumuturi, sa nu patim iarasi o belea  gen Ford Craiova. Nu faci investitia, nu platim ratele, o faci jumate’, tot jumatate platim si noi
  4. Lucrarile de infrastructura negociate sa fie in parteneriat public-privat

Cei 30 de miliarde avuti la dispozitie ar insemna cresterea datoriei de stat a Tarii undeva spre 60 de miliarde, sub pragul critic de 60% din PIB, asadar probleme nu am avea.

Dar ce sa facem cu 30 de miliarde?! Adica unde sa negociem cu companiile investitoare sa bage banii?

Undeva la 2-3 miliarde, poate chiar spre 4-5, ar trebui investiti in capacitatile noastre de productie militara. Va trebui sa obligam firmele respective ca o parte cat mai importanta din respectiva arma sa fie construita in Romania. Mentenenta si munitiile ar fi obilgatoriu de facut in Romania si de asemenea ar fi de discutat anumite parteneriate si pentru viitoare livrari catre terti.

Este vorba aici de retehnologizari, mariri de capacitate de productie, creeare de altele noi. Ideea cea mai buna ar fi privatizarea industriei militare, nu in totalitate, cu obligatii de productie si mentinerea specificului unitatii respective. Asta ar insemna locuri de munca bine platite, o anumita independenta, macar si partiala, a industriei militare romanesti si exporturi, adica bani multi si pe termen lung, din integrarea industriei romanesti, in lantul logistic si de productie al companiei mama.

Restul de 24 de miliarde…sunt oricum putini pentru o renastere industriala, dar sunt un inceput foarte promitator. Ideea din spatele unor astfel de planuri de investitii, nu este ca tu Romania sa produci masini de spalat, ci sa oferi conditiile necesare unor astfel de productii. Mai exact ar trebui avuta in vedere infrastructura majora: autostrazi si cai ferate, porturi, antrepozite, zone libere.

Constructia unor autostrazi: Timisoara-Craiova-Bucuresti, Cluj-Suceava-Iasi-Galati-Constanta, faimoasa autostrada Transilvania si de asemenea modernizarea infrastructurii feroviare pe principalele linii comerciale ale Romaniei: Constanta-Bucuresti-Brasov-Cluj-Ungaria, Constanta, Suceava, Bucuresti-Craiova, Craiova-Dunare, modernizarea catorva porturi dunarene, extrem de necesare comertului tot mai vioi pe fluviu, ar inghiti putin peste 15 miliarde de euro, dar in cativa ani aceasta infrastructura moderna si fiabila, construita numai prin parteneriat public-privat, ar propulsa economia romaneasca ca o racheta. Comertul la Marea Neagra, unde portul Constanta este deja ceea mai mare vedeta locala si transportul pe Dunare ne-ar aduce miliarde de euro pe an, iar daca aceste investitii ar fi cuplate cu dezvoltarea in zonele portuare, deja modernizate, a unor zone libere de productie si reexport…fratilor, l-am prinde pe Dumnezeu de un picior!

Nemai vorbind ca autoastrazile sunt investiti de tip multiplicator, mai exact un euro investit in sosele, aduce in maximum 10 ani intre 5-10 euro la PIB, prin dezvoltarea zonelor adiacente, prin cresterea competitivitati economice, datorita transportului rapid si ieftin, prin slujbele generate. Iar o dezvoltare economica baza pe infrastructura este o dezvoltare solida si sustenabila, nu ca cresterea economica din anii 2004-2008, genearata de specula si credite idioate.

A treia mare directie de investiti ar fi capacitatile industriale nou-dezvoltate, bazate pe negocierea offsetului. Aici trebuie sa fim destepti si sa cerem numai investitii a caror amortizare se face in multi ani, fabrici adica, si asta datorita faptului ca nimeni nu-si va inchide o capacitate de productie noua si moderna, adica cea deschisa la noi, in detrimentul uneia mai vechi din alta tara. Avem nevoie de industrie, dar nu orice forma de industrie.

Romania poate deveni rapid un mare producator agricol, are cel mai bun pamant, are apa, are o clima buna, asadar ar trebui sa avem si o industrie solida agrara. Avem nevoie de producatori locali integrati de utilaje agricole, de la sape, la elicoptere utilitare, de o industire moderna de ingrasaminte, de silozuri noi si mari, pentru a putea vinde doar atunci cand pretul produselor agricole este ridicat, nu imediat dupa recoltare.

Asadar fabrici de tractoare, combine agricole, sisteme de irigatii moderne si daca suntem intradevar foarte destepti vom pune si conditii ca un anumit procent sa fie exportat, sa zicem +50% .

De asemenea nu ne-ar strica inca 1-2 fabrici de automobile, fabrici de produse de larg consum, usor exportabile: industrie chimica, cu accent pe industria comestica, o foarte mare aducatoare de plus valoare, constructii de nave in santierele dunarene, industria comunicatiilor: televizoare, telefoane, etc, etc.

Am putea avea zeci de mii de locuri de munca in industriile viitorului: telecomunicati, electronica, auto, chimica, si toate aceaste cu obligativitatea ca macar 50% din produs sa fie facut in Tara.

O astfel de explozie a investitilor directe ar crea zeci de mii de locuri de munca direct si sute de mii de locuri de munca in secundar, prin dezvoltarea pe orizonatala a industiilor adiacente si a serviciilor conexe.

Am putea revitaliza intregi zone georgrafice si ramuri industriale care acum nu mai exista. Am avea din nou sansa de fi o natiune industrializata si un viitor adevarat in fata, mai ales pentru tanara generatie. Ar fi din nou bataie pe locurile de la Politehnica, am avea din nou o clasa de ingineri bine pregatiti si care ar avea un viitor serios la ei in tara.

Faptul ca industria este viitorul si ca nu poti avea o clasa de mijloc bazata pe dezvoltarea IMM-urilor, fara o mare industrie bine dezvoltata, este absolut evident pentru oricine. Serviciile, atat de laudate in Occident, nu fac decat sa invarta bani, bani creati insa de industrie si agricultura. In realitate serviciile nu produc bani, nu produc nimic, nu fac decat sa rostogoleasca plus valoare create in ramurile direct productive.

Asadar industria grea, industria producatoare de bunuri de larg consum, de utilaje, etc, este baza de la care putem construi o economie flexibila, constituita din mici afaceri de familie. In Germania, mama tuturor statelor industrializate din Europa, sunt peste 3,5 milioane de IMM-uri, care acopera peste 60% din personalul angajat. Dar aceste mici afaceri de familie sunt grupate pe langa imensele concerne industriale germane: Siemens, Mercedes, industria metalurgica, cea constructoare de masini, industria chimica.

IMM-urile sunt intradevar modul de trai decent al secolului XXI, insa ele au nevoie de ancore si beneficiari mari.

Cum poti face acest lucru, de unde sa obtina Romania, mai ales pe aceasta criza care nu se mai termina, fondurile si expertiza necesare pentru o reindustrializare serioasa?! Pai optiunea noastra este OFFSETUL generat de reinarmarea masiva a Armatei Romane.

Nu este simplu, dar se poate face! Si se poate face in asa fel, incat peste 20 de ani, sa fi platit deja cei 30 de miliarde de euro imprumutati, dar sa fi ramas cu o economie sanatoasa si multivalent dezvoltata, o economie industrial-integrata.

Poate ca va ganditi ca Romania nu poate obtine astfel de finantari si avantaje economice, ca ar fi prea frumos sa fie adevarat! Si aici va inselati! Romania a primit deja o astfel de propunere, exact pe principlile despre care am vorbit mai sus.

SAAB a oferit Romaniei, intr-un cadru oficial si cu garantia Guvernului Suediei in buzunar, o oferta pentru achizitia de 48 de avioane de lupta JAS 39 Gripen. Astfel SAAB-ul ofera urmatoarele:

-credit guvernamental suedez, cu o dobanda de sub 2% pe an

-doi-trei ani de gratie, in care Romania nu plateste absolut nimic

-ratele anuale vor fi calculate elastic in functie de mai multi parametri, astfel:

-crestere/scaderea economica aTarii

-gradul de realizare a offsetului

-gradul de respectare a angajametelor (nivel de productie, numar de angajatii, exporturi, etc), pe care investitorul le-a realizat sau nu.

Mai clar platim in functie de cresterea economica interna, si in raport cu respectarea angajamentelor luate de catre investitor in cadrul programului de offset.

Si bineinteles ave si exemplul polonez, la achizitionarea de avioane F-16! Daca polonezi au putut, pe noi ce dracu ne impiedica, daca Suedia ne ofera, noi de ce nu acceptam?!

Astfel am avea o aviatie nou si performanta, investiti industriale noi si performate, locuri de munca, cu miile bine platite, ca doar aia nu vin sa faca ciorapi si chiloti in Romania, ci produse industriale, iar in aceea ramura economica este nevoie de muncitori si ingineri bine calificati, de unde rezulta si salarii pe masura, iar mai departe rezulta CRESTERE ECONOMICA REALA, INDUSTRIALA ADICA, nu specula imobiliara si credite cu buletinul. Rezulta o economie de tip Nordic, Germanic si nu una de consum pe datorie de tip sudic.

Iar pe modelul celor de la SAAB am putea sa lucram pe mai departe cu Suedia: fregate, corvete, submarine, rachete anti-nava si alte echimapamente militare de super-top, pot fi prinse intr-un contract-cadru mult mai amplu cu comapanii suedeze.

Viitorul, ca de altfel si viata noastra, se afla in proprile noastre maini! NOI si numai NOI hotaram ce ni se intampla, restul e…can-can! Doar prosti si ratati, oameni slabi in general, se lasa dusi de val, merg pe mana destinului. Oamenii adevarati, puternici si mandri, siguri pe ei insisi, isi fac soarta cu propriile lor maini. Ei nu se duc unde ii duce curentul, ci ajung acolo unde vor ei.

Cum spuneam, viitorul Romaniei si al nostru, este in mainile noastre, doar noi vom hotara daca Romania de peste 20-30 de ani, va fi o tara mandra, puternica si respectata, sigura pe ea, si gata sa faca fata oricarei amenintari, sau dimpotriva vom fi un mic tinut sarac si bantuit de coruptie si demoni, aflat la granita UE, si care traieste dupa o zi pe alta, din mila celor mari!

Tineti bine minte acest lucru: VIATA ESTE ASA CUM VREI TU SA FIE, SAU MAI EXACT ESTE ASA CUM AI TU PUTEREA SA TI-O FACI! Si Tara la fel!

  1. Detalierea celor cateva posibile investitii in industria militara, pe langa infuzia de capital si tehnologie – cred ca este nevoie de minim 5-6 miliarde euro din cele 30 pentru asa ceva:
    1. Demarararea programului AH-1 la IAR-Brasov (capital aprox. 10. mil.euro)– 12-15 mil $/bucata x 100 bucati, produs in proportie de 80% in tara => 1 mld. euro + alte investitii ( “Conform studiilor, la fiecare 3 dolari cheltuiti pentru achizitia elicopterelor, 2 dolari s-ar fi intors in industria noastra” ). Dezvoltarea programului Super-Puma si Socat /Surion prin obtinerea licentei de la Eurocopter, sau un joint-venure cu Eurocopter pe acest subiect.Sau abandonarea totala a liniei Eurocopter pentru produse civile ale firmei Bell Helicopters. Vezi si propunerea de prelungire a asocierii cu Eurocopter S.A. dupa data de 26.06.2013:

http://www.iar.ro/cnvm2012/Hot_AGA_2.pdf

    1. Un succesor al IAK-52, a se vedea proaspatul proiect al Serbiei -> cea mai buna cale de a repune pe picioare industria aeronautica. Investitie necesara redusa, refolosind tehnologia de pe MIG21 Lancer sau Puma Socat
    2. urmat de productia avionului de antrenament, in posibila colaborare cu Turcia si Polonia si poate si a unui viitor multirol, la care Turcia lucreaza deja. Investitii estimate 2 mld. euro
    3. Programul ATROM – re-demarat prin achizitia licentei de productie a tunului de 155mm la Resita, sub comanda ferma de cateva sute de bucati din partea MAPN – cost estimat 400 mil .euro
    4. Programul Tanc –Romanesc – poate fi re-demarat printr-o infuzie de capital si eventual impartirea efortului cu alte tari. Ar putea costa 4-600 mil. Euro (estimare costul licentei tancului Altay)
    5. Introducerea unui nou vehicul de teren, atat varianta militara cat si civila: prin angajament ferm de achizitie a minim 3000 de bucati de catre MAPN, negocierea unei productii sub licenta a unui vehicul modern: Renault Sherpa poate fi o optiune interesanta, deoarece Renault au deja facilitati in Romania; sau Iveco, in cazul in care se concretizeaza colaborarea pentru TBT; exista si Textron, care ar putea participa la acest program; istoric vorbind , a existat si varianta EAGLE IV – La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005
    6. Sprijinirea producerii unui nou tip de transportor blindat – programul TBT, ar necesita o infuzie de 150-200 mil. Euro.
    7. Refacerea capabilitatilor de productie si modernizare rachete aer-aer, sol-aer, aer-sol/nava – investitie estimata 200 mil. euro
    8. Producerea de noi tipuri de munitie si combustibili pentru armamentul ce va fi achizitionat  – investitie estimata 100 mil. euro
  1.  Detalierea unei liste de firme care ar putea fi principalele vizate pentru re-tehnologizare si licente.
  2. Estimarea bruta a unui numar de locuri de munca pentru cele 30 mld investite, sau o simulare mai saraca pentru achizitii de doar 10-15 mld. Euro. Pornind de la cazul Poloniei, care prin offset pentru 3,5 mld $ cheltuiti ar fi generat 60.000 de locuri de munca, pentru Romania, ponderand si cu costul resurselor, pentru 15 mld. Euro ar putea fi create minim cam de 5 ori mai multe locuri de munca, adica intre 300.000-500.000 in functie de tipul investitiei si industria secundara dezvoltata de aceste investitii. Pentru 30 mld. Euro, putem vorbi de 700.000 – 1 milion de locuri de munca prin offset.

lista de firme…

Din cele 15-30 mld euro ce ar trebui investiti in urmatorii 10 ani in inzestrarea armatei, un minim de 15% (5-6 miliarde) ar trebui sa se regaseasca in re-tehnologizare, joint-venture, formare de personal si achizitie de licente de productie in domeniul industriei militare dar mai ales al cercetarii.

Propunere firme romanesti din industria militara eligibile pentru programul de offset:

Armament:

  1. S.C. Arsenal Resita S.A.
  2. S.C. Carfil S.A. Brasov

Blindate:

  1. S.C. MFA S.A. Mizil (privat)
  2. SC UA Moreni S.A.
  3. SC UM Bucuresti S.A.
  4. SC UM Marsa S.A. (privat)

Aviatie:

  1. SC Turbomecanica S.A. Bucuresti (privat)
  2. SC Avioane Craiova S.A.
  3. SC IAR S.A. Brasov
  4. SC Aerostar Bacau S.A.  (privat)
  5. SC Romaero S.A. Bucuresti

Electronica, comunicatii si rachete:

  1. SC Electromecanica Ploiesti S.A.
  2. SC IOR S.A. Bucuresti
  3. SC Electromagnetica S.A. Bucuresti (privat)
  4. SC Elprof S.A. Bucuresti (privat)

Chimic:

  1. SC Pirochim Victoria S.A.
  2. SC Romcarbon S.A. Buzau
  3. SC UPS Fagaras S.A.
  4. SC Nitroexplosives S.A. Fagaras (privat)

Naval:

  1. SC Santierul Naval Mangalia S.A.

GeorgeGMT & Marius Zgureanu

Croatia ar putea lua o decizie in aprilie

Standard

Surse croate anunta posibilitatea de a se lua o decizie privind achizitia de avioane multirol in luna aprilie. Intre timp croatii si-au mai extins orizontul cunoasterii si catre alte variante, pe langa cele deja discutate: re-modernizarea actualei flote de MIG-21, si/sau achizitionare altor MIG-21 dinUcraina, a aparut si ideea ca deocamdata protectia spatiului aerian croat sa fie facuta de aliati.

Aceleasi surse pretind ca nu sunt bani in acest moment nici pentru achizitia de avioane noi sau sh, si singurele doua variante care vor fi luate in discutie sunt: resaparea MIG-21 sau patrularea spatiului aerian national de avioane NATO.

Kfir C-10 in Fortele Aeriene Ecuadoriene

Sit-ul croat trece inca o data in revista variantele discutate pana acum:

  1. In cazul in care se va pastra MIG-21, optiunile sunt ca actualele aernova sa fie reparate la Aerostar Bacau si cumpararea a inca cateva MIG-21 Lancer din Romania!?, sau achizitia celor 8 avioane de la Ucraina.
  2. MIG-29 dela Rusia. Oferta este de 12 aeronave la un pret per bucata situat intre 29-90 milioane de dolari, in fuctie de vechime, avioane noi, si de dotare.
  3. Israelul a oferit si el Kfir C-10 Block 60, 12 bucati la 235 milioane de euro.
  4. Franta a intrat in joc cu deja celebrele Mirage F1, la un pret de 270 milioane euro, tot 12 bucati
  5. Saab ofera acelasi numar de avioane noi, la un pret de 750 milioane euro, sub forma de leasing
  6. Americanii ofera F-16  ICA la 1,03 miliarde de dolari
  7. EADS si al lor EF contra sumei 1,26 miliarde
Mirage F 1

Daca Croatia va achizitiona ceva pana la urma vom afla in mod sigur anul acesta. Intrebarea pe care mi-o pun este referitoare la posibilitatea de a achiziona MIG-21 Lancer, de la RoAF, asta in conditiile in care resursa avioanelor romanesti este pe sfarsite. S-ar putea sa se aiba in vedere o prelungirea a acesteia la Aerostar.

PS Stiti voi ce eveniment este in luna aprilie in Romania?! BSDA bai copii…Or astepta croatii o idee de la noi?!

Sursa: jutarnji.hr

 

 

Industria militara rusa si Primavara Araba

Standard

De ce este Rusia vesnicul Gica Contra al politicii mondiale?! De ce de cate ori Occidentul vrea sa-l ia de gat pe vreun dictator local, Rusia spune nu?! Pe langa considerente politice si geostrategice, de limitare a influentei americanilor si europenilor, poate cel mai important motiv este, ca de obicei, cel financiar.

Batalia pentru piete de desfacere este de fapt un foarte puternic stimulent in politica externa a oricarui stat responsabil. Asa cum extinderea UE sau crearea NAFTA, au avut la baza puternice motive comerciale, tot asa, opozitia Rusiei la diverse rasturnari de regim, trebuie privita prin interesele sale comerciale.

MIG-29, unul dintre produsele de varf ale Rusiei pentru export

FOTO: lumea-aviatiei

Dar ce anume poate exporta Rusia in tarile arabe?! Gaze si petrol in mod sigur nu, iar alte produse Rusia nu prea exporta pentru ca nu produce, cu o exceptie insa. O exceptie de zeci de miliarde de dolari pe an. Iar aceasta exceptie se numeste Industria Militara Rusa!

Inainte de caderea regimurilor comuniste, URSS exporta masiv tehnica de lupta in valoare de aproape 80 de miliarde de dolari pe an!!! Astazi abia mai reusete sa vanda de 13 miliarde de dolari!

Care sunt motivele pentru care industria militara ex-sovietica a pierdut o atat de mare felie din piata externa de armament?! Pai sunt si cauze interne, prima dintre ele ar fi disloutia URSS, o parte din fabrici sunt acum sub controlul altor guverne, ba mai mult decat atat, fostele surate din URSS fac concurenta serioasa industriei rusesti de armament, oferind practic aceleasi produse, piese de schimb sau munitii, dar la preturi mai speciale.

Ucraina este, in acet sens, cel mai bun examplu.

T-72, un alt produs foarte bine vandut inainte. Astazi, urmasii sai se vand greu.

FOTO: morozov.com

Dintre cauzele externe, prima ar fi deschiderea pietelor si posibilitatea multor clienti ai Moscovei, altadata captivi ai industriei rusesti, sa achizitioneze tehnica vestica. Cele mai bune exemple de clienti captivi ar fi: fostele state membre ale Tratatului de la Varsovia, India si mai sunt destule. Astfel scaderea drastica a comenzilor arata schimbarea la fata a hartii geopolitice de astazi.

Dar cu toate acestea exporturile rusiilor ar fi putut fi substantial mai mari, undeva la 20 de miliarde de dolari pe an, daca…Si aici intervine opozitia Moscovei la schimbarile de regim din Africa de Nord si Orientul Apropiat: Libia, Irak, Iran, Siria.

Numai pierderea Libiei a costat Rusia contracte in valoare de 4 miliarde de dolari, embargoul din Iran, alte 12 miliarde de dolari, iar caderea regimului sirian ar putea sa coste Moscova alte 5 miliarde.

Iar in urma acestor pierderi masive, sunt destule voci in Rusia care sustin, nu fara argumente, ca acesta este un razboi economic dus impotriva lor, prin mijloace economice si care are in vedere ingenuncherea economica a Federatiei. Iar oamenii aia au si ei dreptatea lor. In absolut nici o alta tara industria de aparare nu este atat de importanta ca in Rusia. Pe vremea URSS, chiar aceasta industrie a fost unul din motivele prabusirii tari si asta deoarece, pe timp de pace, fosta uniune cheltuia anual intre 20-25% din PIB pe industria militara.

BTR-80, membru al celei mai bine vandute familii de APC din lume

FOTO: military-today

Problema este ca nici astazi lucrurile nu stau tocmai bine. In prezent aproape 3 milioane de rusi lucreaza in industria de aparare, aproximativ 20% din locurile de munca din zona industriala, dar productivitatea muncii este un dezastru.

Practic Rusia, desi are tehnologie de varf, nu reusete sa-si mentina pe profit industria apararii, nu reuseste sa translateze in industria privata, tehnologii dezvoltate de ramura militara. Iar marea problema actuala este depasirea fizica si morala a utilajelor folosite in productie. Unul din motivele esecurilor din ultima vreme, sau a dezvoltarii greoaie a unor noii tipuri de armament, se datoreaza, pe langa coruptie si calitate slabe, uneori chiar imosibilitatii de a folosi linii de fabricatie noi si moderne. Adica este foarte greu sa construiesti SU-35 sau PAK FA, cu utilaje din anii “80.

Asadar opozitia Rusiei la schimbarea de regim in Siria si Iran are cauze  mult mai pamantesti si prea putin de a face cu princiipile morale invocate. Iar aici sunt exact in aceeasi situatie cu cei care vor schimbarea: nici astia nu sunt intersati de democratie si vointa poporului, ci au si ei, la fel ca rusii, un popor de hranit, slujbe de aparat.

sursa: strategypage

Multirolul si optiunile Romaniei

Standard

Deoarece discutiile continua desi se spune ca decizia a fost luata cu privire la tipul de avion multirol ce va intra in  inzestrarea Fortelor Aeriene Romane, voi incerca sa prezint mai jos variante care ar putea rezulta dupa ce contractul de achizitie initial a fost semnat.

Ceea ce este de netagaduit este faptul ca in domeniul aviatiei de lupta, ca si in orice alt domeniu militar, Romania trebuie sa fie capabila sa asimileze o tehnologie pentru a produce in serii de peste 100 de bucati avionul multirol sau sa achizitioneze, cu offset pe masura,  aeronave care sunt produse in serii mari, pentru a beneficia de inlocuirea lor rapida sau de cresterea in termen foarte scurt a numarului aeronavelor disponibile in situatii de lupta.

In continuarea materialului “Multirolul construit in Romania” as dori sa dezvolt putin 2 variante, altele decat filiera Saab Gripen:

  1. Pe filiera Lockheed Martin, anuntul aparitiei modelului V a facut o oarecare valva, insa multe dintre dotarile sale nu au fost inca facute publice in detaliu, ridicand si mai multe semne de intrebare.

Este foarte probabil ca acest model sa nu cumuleze toate dezvoltarile facute pentru modelul Block 60 al Emiratelor si pentru F16 Super Viper oferit Indiei.

F16U – proiect initial al Block 60 –

 

F16 Block 60

 

F16 Super Viper – India

Din punctul de vedere al Romaniei, inca nu este foarte clar daca se ramane pe optiune initiala BL52+, si ea neconfirmata de o licitatie si prezentarea punctajului pe un caiet de sarcini, sau daca se trece catre F16V.

Pe de alta parte, o optiune de comanda viitoare de un plus de cateva zeci de bucati fata de cele 48 comandate initial, la fel cum a procedat Polonia, ar deschide perspectivele pentru crearea unei variante dedicate Romaniei, asa cum a fost oferit Indiei, impreuna cu un anumit transfer tehnologic.

Daca s-ar da libertatea de a se proiecta un model F16 specific pentru Romania, o lista interesant de analizat pentru modificari ar fi:

  • Motorul Block 60 General Electric F110-GE-132 de 32,500 lbf (144 kN), mai puternic decat cei 80 kn ai motorului Volvo Aero RM12 de pe Gripen C/D.
  • Prize de aer modificate la nivelul modelului  F16DSI/F35 (Diverterless Supersonic Inlet), sau o solutie cu 2 prize DSI, mai mici, retrase sub aripi, dupa modelul AIDC Ching-Kuo: http://www.codeonemagazine.com/gallery_slideshow.html?gallery_id=84

F16DSI – Diverterless Supersonic Inlet

  • Un tren de aterizare mai robust, pentru a putea ateriza mai usor si pe piste sumar amenajate
  • Radarul AESA, unul din principalele dotari pentru a rivaliza cu Saab Gripen NG
  • Reducerea costurilor de intretinere si cu piese de schimb, pentru a face cat mai competitiva ora de zbor
  • Cresterea capacitatii de stocare a combustibilului si a masei utile, prin adoptarea unei solutii apropiate de prototipul F16XL/F16U/Falcon2000, care ar avea mai mult spatiu pentru combustibil si poate n-ar mai fi nevoie de rezervoarele de pe fusel, reducand semnatura radar frontala a avionului. La o aripa asemanatoare cu XL, F16 ar putea fi mult mai stabil aerodinamic la viteze supersonice, ar putea transporta cu 82% mai mult combustibil, putand duce o incarcatura de lupta dubla la o distanta cu 40% mai mare, cu acelasi motor, bineinteles! Numarul de puncte de acrosaj urca la 27.

  • Piloni conformi (retrasi) pentru 4-6 rachete AMRAAM-120 cu raza lunga
  • Adaugarea unor aripioare de ghidaj in  apropierea carlingii, pentru cresterea manevrabilitatii (asemanator cu IAI-KFIR-ul israelian)

IAI LAVI

  • Compatibilizarea cu sistemele de arme, inclusiv israeliene, aflate in dotarea armatei romane sau prevazute in planul de inzestrare;

Tinand cont de majoritatea acestor modificari, o varianta plauzibila ar fi cea de mai jos (unii vor recunoaste modificarea unei schite de pe un forum ce dezbatea varianta propusa Indiei), varianta ce sper sa nu-i lase indiferenti nici pe fanii Gripen:

In continuare, alte idei mai greu realizabile, deoarece ar necesita modificari mai substantiale ale procesului tehnologic si anumitor componente, probabil la un pret deocamdata prohibitiv pentru Romania, ar putea fi:

  • Instalarea unui motor cu tractiune vectoriala si capacitate de croaziera supersonica, ca si optiuni ulterioare de upgrade – vezi F16 VISTA

F16 VISTA

  • Modificari ale sectiunii frontale, pentru reducerea amprentei radar, dupa modelul F35
  • Modificarea ampenajului vertical si eventual inlocuirea cu 2 ampenaje mai mici, in V, ca in desenul de mai jos, tot pentru reducerea semnaturii radar:

  • Avionica compatibila cu cea de pe F35
  1. O optiune putin comentata, mai ales in contextul relatiilor diplomatice reci de acum, ar fi o achizitie a unui numar redus de Rafale, in pachet cu constructia sau/si modernizarea sub licenta a cel putin 60 de aparate Mirage 2000, aduse la ultimul standard de avionica interconectabil cu cel de pe Rafale. Acesta ar fi un mix de multirol/avion de superioritate aeriana similar cu cel al Poloniei: F16/Gripen + MIG29/Typhoon Eurofighter/F15, in raport numeric de 70% versus 30%.

Un binomaj de dorit si in spatiul aerian al Romaniei: Rafale si Mirage2000

  • In acest moment, tehnologia Mirage2000-5 Mark 2 este cea mai compatibila si mai ieftina spre a fi asimilata in industria aeronautica romaneasca, motorul SNECMA M53-P2 de 95kn, desi mai vechi, fiind un concept foarte robust si ieftin de exploatat, la o putere similara cu cea a motorului de pe Gripen NG.

Mirage2000– 9/5 Mark 2 al Emiratelor Arabe

  • Exista posibilitatea ca acest motor, in varianta fara postcombustie, la cei 64 de kn, sa fie utilizabil pentru un avion de antrenament supersonic/sprijin apropiat. Dezvoltat in continuare in varianta cu postcombustie, motorul ar putea probabil ajunge la 120-130kn, similar cu motoarele de pe F16.
  • Avantajul acestei variante, pe langa faptul ca francezii sunt mai deschisi in acordarea de transfer tehnologic important, ar fi constituirea Romaniei in  partener al Frantei in Europa, pentru dezvoltari ulterioare si chiar aparitia unui avion comun de antrenament sau chiar al unui succesor monomotor al Mirage2000/Rafale precum si a altor programe tehnologice militare sau civile.

NoviAvion – proiectul yugoslav al unui monomotor similar Rafale

  • Oare cum ar arata reactivarea unui program de talia MIRAGE4000, rival al F15Eagle, cu tehnologie mai moderna decat cea de pe Rafale??!!

Mirage 4000

Revenind la Mirage 2000, pretul initial putin mai redus (45-55mil$/bucata?) decat F16, la performante apropiate de ale F16 BL52 (chiar mai bune in misiuni aer-aer), ne-ar permite in cazul unui buget identic constructia/modernizarea si operarea unui numar mai mare de aparate decat in cazul F16. Costul de operare al Mirage2000 este estimat la 2700$/ora, la F16C la 3600$/ora iar la Gripen 2000$/ora. Mai multe date interesante, care fac Mirage2000 competitiv, pe: http://www.mirage-jet.com/AIRFRAME/MAINTE_1/mainte_1.htm

Industria noastra de aparare a fost construita pe vremuri majoritar cu licente frantuzesti si specialistii, cati au mai ramas, cam pe acest calapod s-au format.

Daca am intra intr-un program Mirage2000, cu sprijin francez (licenta Mirage 2000-5 Mark 2 si upgrade de compatibilitate cu Rafale) si israelian (avionica, arme si poate modificari ampenaje gen IAI KFIR-Mirage5), le-am reface resursa de zbor la cele second-hand, cu upgrade la motoare, la sarcina acrosata si la sistemele de avionica si radare, am obtine un avion destul de performant. Acest program ar putea reprezenta un offset la achizitia de 15-20 de avioane Rafale.

In plus, ar putea redeschide colaborari pentru mai vechi:

  • modernizare/productie de elicoptere Super-Puma sau alte modele mai mici, cum ar fi un Gazelle2/Ecureuil, de care am avea nevoie sa inlocuim IAR 316 Alouette2, vezi articolul “IAR S.A. Brasov – o situatie fara iesire?”
  • radare si sisteme de rachete aer-aer, aer-nava, sol-aer, aer-sol, la care francezii sunt renumiti
  • upgrade la TR85M2, sau un nou tanc, din experienta Leclerc
  • vehicule blindate
  • industria de automobile
  • negocierea unui lot de 2 fregate Fremm, dintre cele la care Italia va renunta
  • trenuri de mare viteza
  • tehnologie pentru centrale nucleare

… plus multe alte colaborari la care nu ma gandesc acum.

Evident, am avea multe de castigat, dar politicul face deocamdata putin probabil un astfel de demers… sau poate nu?

  1. Poate exista si o varianta combinata a celor 2 optiuni de mai sus, in sensul F16/Gripen + Rafale/Typhoon/F15, in proportia descrisa anterior, dar in acest caz ar fi nevoie macar de o aliniere a celor 2 aparate la nivelul avionicii si motoarelor, pentru a face exploatarea si coordonarea cat mai simple. Spre exemplu, daca se pleaca pe varianta F16+F15, ultimul model ar trebui sa aiba electronica aliniata la aceleasi standarde si motoarele identice… Stiu ca Israelul a avut astfel de programe de uniformizare a dotarilor

F15-Eagle J

 

Typhoon

Nici reactivarea si modernizarea unui pachet de 35-40 de Mig29 la varianta Sniper+, pentru a zbura inca 10-15ani alaturi de F16, nu este o alternativa de lepadat, avand insa nevoie de o remotorizare pentru a elimina deficientele motoarelor standard. De asemenea este nevoie de achizitionarea la pret redus a unui numar de 25 aparate second hand, dintre cele stocate de alte state din regiune.

MIG 29 slovac

Sau poate nu ne vom permite decat standardul chinezesc al J-10, insa nu ma indoiesc ca ar veni cu un offset ce cu greu ar putea fi egalat de vreo alta tara. Insa in relatia cu China, Romania inca nu si-a invatat lectia!

Cel mai probabil este sa obtinem 48 de bucati de F16BL52+ sau, in cazul fericit – versiunea V, si sa speram la un offset decent, militar si civil!

Si poate peste alti cativa ani – F35

Si un program romanesc care promite – IAR111!

Doamne ajuta!

Marius Zgureanu

Fotografii deosebite

Standard

De pe vremea Razboiului Rece

Doua F-15 interceptand doua MIG-29, deasupra Marii Bering. Poza, facuta in 1989, arata cele doua aparate americane F-15 Eagle interceptand doua avioane sovietice MIG-29 si se poate observa cum al doilea aparat american trece peste jetul liderului in incercarea de a optine o pozitie buna de tragere, in timp ce liderul american pare sa incerce o trecere paralelea cu avioanele sovietice, pentru identificare si eventual ceva poze, falfairi de maini, etc.

Astfel de tatonari nu erau neobisnuite pe atunci si din fericire nu fost cazuri in care sa se deschida focul. Pur si simplu se sicanau unii pe altii si isi faceau semne cu mana.

Ce vremuri!

 

Sursa&foto: defensetech

 

 

HMS Liverpool & Rusia’s carrier

In cele doua poze, doi adversari batrani! Kuznetov si distrugatorul Typ 42 Liverpool, al Royal Navy. Ambele nave, veterane al Razboiului Rece, se intalnesc cel mai probabil pentru ultima oara, britanicul fiind la un pas de pensionare.

Pozele au fost facute la trecerea navei rusesti prin Canalul Manecii, aceasta fiind prima apropiere a unei nave ruse de Insulele Britance, dupa caderea URSS.

 

Sursa&foto: defensetech

 

 

F 35 este un avion foarte slab?!

Standard

Pai hai sa le luam pe rand!

F-35 JSF ar fi de facto un avion universal, multirol care are ca scop final economia de bani, ajutand SUA, si aliatii sai sa mentina un singur tip de avion pe post de fata-n casa buna la toate si pe deasupra ieftin.

Poate F-35 sa inlocuiasca in US Air Forces faimosul “Mistret razboinic”, A-10 adica?! La capacitate de a survola campul de lupta…nu, la capacitate de a cara armament…nu, nu cel putin in modul invizibil, poate el suporta/incasa tot ce incasa de obicei cu stoicism A-10…iarasi nu!

Are F-35 capacitate SEAD ridicata?! Da, in sensul ca ar putea penetra teoretic sistemul de aparare AA inamic, fiind stealth, si nu, datorita capacitatii reduse de incarcare.

Are F-35 sansa sa devina un al doilea F-16?! Atac la sol, suprematie aeriana, CAS, etc, etc, si asta la un cost macar comparabil?! Categoric NU! Cu exceptia invizibilitatii, JSF-ul ar lua bataie crunta de la F-16 si asta datorita faptului ca manevrabilitatea sa este slaba. Gros la mijloc si cu aripi mici, F-35 este din proiectare slab manevrier, si in mod sigur majoritatea aparatelor actuale s-ar inscrie foarte usor in virajul sau, iar asta inseamna moarte sigura.

Practic in momentul in care este zarit, este mort. Viteza mica, raza de viraj(ambele) foarte slaba, acceleratia destul de neimpresionanta, fac din JSF un avion care ar avea nevoie de eascorta. Iar daca mai adugam si raza destul de mica…

In faimosul si cunoscutul de altfel raport al RAND Corporatrion “Air combat, Past, Present and Future”, se spun urmatoarele:

F-35 JSF este:

“ double inferior” relative to modern Russian/Chinese fighter designs in visual range combat”

-inferior acceleration, inferior climb, inferior sustained turn capability”

Si raportul concluzioneaza: ” JSF can”t turn, can”t climb, can”t run!”

In Statle Unite exista deja o opozitie din ce in ce mai mare, chiar si in Congres, la continuarea proiectului in aceiasi parametrii, multa lume temandu-se, nu de banii pierduti, ci mai degraba de timpul irosit. Pierderea de vreme si resurse care ar putea lasa America, pentru prima oara din 1945 pana astazi , in inferioritate marcanta in domeniul aviatiei.

Chiar nu mai are rost sa comparam de exemplu capacitatea de incarcare a J-20 cu F-35. Nu putem compara imensele cale( trei la numar) disponibile pe J-20 cu capacitatea extrem de limitata a avionului de la  Lockheed Martin.

Aveti mai jos un documentar in patru parti cu parerea unor americani, destul de bine informati,  despre F-35. Interviurile sunt realizate de o televiziune europeana nordica.

Va fi F-35 pana la urma un avion demn de asteptarile pe care le-a generat?! Vom vedea…

1-

2-

3-

4-

5-

Raportul RAND

Sursa: defenseindustrydaily

O alta sursa de info pentru F-35: www.livescience.com