Arhive pe etichete: securitatea statului

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (10)

Standard

  De aceea, in convorbirea pe care a avut-o in septembrie 1533 la Suceava, cu Nicolae Iskrzski, Petru Rares, facand aluzie la legaturile lui Sigismund I cu Aloisio Gritti, afirma: “Iar acela in care maria-sa regele are nadejde nu ma va impiedica in aceasta, pentru ca eu voi sti cu ce si cum sa-i umplu gura, si eu nu voi renunta chiar de ar fi sa se pravaleasca lumea toata asupra mea”. Prilejul de a astupa gura lui Aloisio Gritti n-a intarziat, deoarece la 1 iunie 1534 aventurierul a pornit din nou spre Dunare cu legenda ca este trimis de padisah “sa randuiasca o pricina de granita cu Ferdinand de Habsburg”.

Fiind informat ca Aloisio Gritti este insotit de 3000 de ieniceri, ceea ce parea cam mult pentru o misiune pacificatoare, Petru Rares a trimis “solii”, care, impreuna cu dregatorii lui Vlad Vintila, domnul Tarii Romanesti, au intampinat pe trimisul padisahului langa Targoviste cu multe si scumpe daruri. In acelasi timp, solii secrete au pornit din Suceava spre Ferdinand de Habsburg cu misiunea de a se informa daca apusenii intentioneaza sa porneasca razboi contra turcilor, si spre Moscova pentru a determina pe Ivan al IV-lea cel Groaznic sa intervina pe langa regele Sigismund I al Poloniei, in vederea zadarnicirii scopului urmarit de Aloisio Gritti.

De la Targoviste, Aloisio Gritti a trecut in Transilvania pe la Bran. In apropiere de Brasov a fost intampinat de logofatul Toader Bubuiog, care i s-a alaturat cu un corp de oaste moldoveneasca. Sub masca fidelitatii, “calul troian” al lui Petru Rares (fiindca, logofatul Toader asta si era –un om de “taina” al domnitorului) a patruns in tabara “reprezentantului sultanului pentru Ungaria” (Ungaria, dupa batalia pierduta de la Mohacs din 1526, era sub dominatie otomana), care la inceputul lunii august 1534 a intrat in Brasov. Sa fi fost aceasta o operatiune pusa la cale de catre Petru Rares si oamenii sai, pentru anihilarea lui Aloisio Gritti? Cu siguranta, DA!

Pentru a-si impune autoritatea asupra intregii tari, Aloisio Gritti, folosind pretextul ca Emeric Czibak, episcopul de Oradea si voievodul Transilvaniei, urmaresc sa rascoale poporul impotriva sa, a organizat asasinarea prezumtivului instigator de mase. Contrar asteptarilor, asasinatul n-a fost de natura sa intimideze, ci sa rascoale pe sasii, secuii si romanii din Transilvania. In scurt timp, Stefan Mailat, comandantul ostilor transilvanene, care asistase la scena prezentarii capului lui Emeric Czibak si care fugise noaptea impreuna cu altii din tabara lui Aloisio Gritti, a reusit sa stranga o oaste de peste 40000 de calareti si pedestri –mare parte, formata din sasi, secui si romani revoltati.

Afland despre aceasta de la spionii sai si intuind primejdia, Aloisio Gritti a trimis oameni la beiul Nicopolului spre a-i cere sa vina cu oaste in ajutor, iar la 21 iulie 1534 a parasit Brasovul si s-a indreptat in mare graba spre Medias, unde a si ajuns pe data de 27 iulie. Beiul de Nicopole, n-a putut sa-I vina in ajutor, deoarece prima masura luata de Stefan Mailat a fost aceea de a inchide trecatorile spre Tara Romaneasca.

Apreciind ca in camp deschis nu poate opune rezistenta fortelor care se apropiau, la 14 august 1534, Aloisio Gritti s-a inchis in cetate cu cei trei mii de ieniceri, sperand sa fie sprijinit si de locuitorii Mediasului pana la sosirea beiului de Nicopole, caruia ii ceruse ajutor armat.

Manifestand in continuare o falsa afectiune fata de aventurier, Toader Bubuiog cu ostenii lui au ocupat pozitii de lupta in afara zidurilor cetatii ca sa poata intretine legaturi secrete cu armata lui Stefan Mailat. Fiind informat zilnic cu privire la desfasurarea evenimentelor din Transilvania, Petru Rares a trimis la Medias pe vornicul Huru (alt om de “taina” al domnitorului) cu inca 12000 de oameni, printre care si calareti, care s-au alaturat corpului de oaste a lui Toader Bubuiog.

Aloisio Gritti s-a bucurat cand a vazut cum ii sporesc fortele, dar mai tarziu bucuria i s-a transformat in intristare si deznadejde, fiindca la sosirea ostilor lui Stefan Mailat, moldovenii s-au alaturat acestora, asediind impreuna cetatea. Dupa cateva zile de asediu, locuitorii Mediasului, pentru a evita distrugerea orasului, au ridicat steaguri albe deasupra zidurilor si au deschis portile cetatii.

Dandu-si seama ca nu poate face fata situatiei, Aloisio Gritti s-a predate impreuna cu cei doi fii ai sai vornicului Huru si logofatului Toader Bubuiog, carora le-a promis 100000 de galbeni, daca le vor cruta viata. Comandantii ostilor moldovene nu s-au lasat mituiti, ci l-au predat lui Stefan Mailat, care a ordonat sa fie decapitat.

In ziua de 28 septembrie 1534, un carutas, care s-a oferit sa faca pe calaul, a pus urmatoarea conditie: “Tai capul astui boier mare daca-mi dati cizmele lui”. Conditia fiind acceptata, “calaul” a taiat rapid capul lui Aloisio Gritti si i-a tras cizmele din picioare. Gasind in buzunarul lor doua pungi pline cu pietre scumpe, “le vandu lui Nicolae Pataki pentru 38 de galbeni unguresti si un cal”. Cei doi fii ai lui Gritti fiind dusi la Suceava, unul a fost ucis de calau, iar celalat inecat.

Ajuns voievod al Transilvaniei, Stefan Mailat a tradat pe domnul Moldovei, trecand de partea lui Ioan Zapolya, care manifesta aceeasi fidelitate fata de sultan ca si in trecut. In aceasta situatie, domnului Moldovei nu-i ramanea altceva de facut decat sa-si indrepte toate sperantele catre Carol al V-lea si catre fratele acestuia, Ferdinand de Habsburg, pentru a obtine ajutor contra turcilor. Pe de alta parte, Ioan Zapolya solicita sprijinul lui Petru Rares contra lui Ferdinand de Habsburg. Inainte de a primi raspunsul, oamenii sai, prinzand un sol al lui Petru Rares (domnitorul n-a stiut, dar printre oamenii sai erau si tradatori, iar cand a aflat era deja prea tarziu), i-au confiscat scrisoarea prin care erau prezentate lui Ferdinand de Habsburg conditiile crearii unei aliante antiotomane. In scopul dovedirii loialitatii fata de Poarta, Ioan Zapolya a trimis aceasta scrisoare sultanului Soliman Magnificul, care a fost si mai mult cuprins de furie. A fost o crunta lovitura pentru Petru Rares, care, din pacate, n-a sesizat la timp tradatorii din jurul sau!

Atitudinea ostila a lui Zapolya, raportata la faptul ca ulterior el insusi a incheiat la Oradea un secret antiotoman cu Ferdinand de Habsburg, care la randul sau n-a acordat nici un fel de sprijin lui Petru Rares in actiunea de organizare a unui front impotriva turcilor in Moldova, evidentiaza in mod clar, caracterul iluzoriu al formarii unei aliante crestine capabile sa resolve sarcina istorica preconizata de catre domnul Moldovei.

La imprejurarile vitrege s-a adaugat si faptul ca parte dintre marii sai dregatori, in frunte cu Mihu hatmanul erau tradatori. Referitor la relatiile secrete pe care seful armatei moldovene le intretinea in acea perioada cu turcii, a scris chiar si cronicarul Macarie in cronica sa despre Moldova, de la moartea lui Stefan cel Mare pana la domnia lui Petru Rares, citez: “Deci in acest an un oarecare Mihul in dregatorie inalta, de neam arbanas (era de origine albanez), om inselator care, cum se spune, indemna si razvratea pe toti aratand ca pastreaza catre domn dragoste din inima, in taina insa pregatea tradare si tesea sfaturi pline de clevetiri. Si s-a intovarasit cu cei care voiau sa-si insuseasca averi ale altora si ale lor sa se inmulteasca cu mijloace nedrepte (din pacate, neamul nostru a avut, si are inca, asemenea scursuri! Ca banul este “ochiul dracului”, nici nu mai incape indoiala). Si au inceput sa prinda semintele necredintei si a trimis in taina o scrisoare catre marele imparat al turcilor pentru rasturnarea domnului. Acesta neantarziind intru nimic, ci indata sufland ca vantul fioros de la apus si ca furtuna care vajaie din greu si s-a sculat urland cumplit ca leul, aducand cu sine multime de fiare”.

Dupa marturiile unor diplomati ai vremii, Petru Rares a fost singurul dintre principii crestini care a raspuns apelului facut de catre Carol al V-lea in vederea realizarii unei coalitii menite sa stavileasca expansiunea otomana in Europa. Pentru a evita riscul care ar fi rezultat din caderea in mainile turcilor a scrisorii trimise lui Carol al V-lea prin episcopul Vasile (posibil ca acesta sa fi fost mai mult decat un slujitor al Domnului), aceasta scrisoare a fost redactata intr-un stil metaforic, “conventional”, a carei semnificatie trebuia sa fie talmacita verbal de catre mesager. Deci, cu alte cuvinte, o scrisoare codata, ceea ce dovedeste ca oamenii de “taina” ai domnului Moldovei, stiau a lucra si cu asa ceva! Iata ce continea scrisoarea: “Generosule domn, stimate prieten, ne rugam de domnia-voastra ca de un prieten necunoscut si credem ca pentru reciproca noastra prietenie nu va refuza domnia-voastra sa se osteneasca pentru noi. Rugam deci pe domnia-voastra ca pe un amic de incredere, ca sa binevoiasca domnia-voastra san e viziteze curand pentru a ne lecui de boala noastra, caci noi pentru osteneala domniei-voastre vom ingriji o suma de bani buni, adica trei mii de ducati. Caci ce ii foloseste omului sa aiba bani daca este lipsit de sanatate? De aceea rugam pe domnia-voastra sa nu refuze a se obosi pentru prietenia noastra si apoi pe domnia-voastra iarasi o vom conduce cu toata cinstea, dupa credinta crestineasca cu care suntem datori lui Dumnezeu. Dealtfel, sa binevoiasca domnia-voastra a crede ce ii va cere reverendissimul Vasile, episcopul, in numele nostru. Iar ca sa inteleaga domnia-voastra despre boala noastra si in ce fel s-a intamplat, iata ca au trecut doi ani sau putin mai mult de cand, fiind la baie in vreme de iarna, pe cand am iesit din baie ne-a lovit un vant rece si asa urechea noastra dreapta din vremea aceea parca ar fi astupata si astfel ne tiuie urechea parca ar bate un vant necontenit in ureche”. Explicand continutul scrisorii, mesagerul Vasile arata ca:

-medicul era imparatul Carol al V-lea;

-cei trei mii de ducati semnificau 30000 de luptatori gata de razboi;

-durerea din urechea dreapta insemna amenintarea turceasca dinspre hotarul de sud al Moldovei.

Acest mod de transmitere in secret a datelor era ceva mai evoluat decat cel folosit in secolul al XV-lea de Stefan cel Mare si Basarab al IV-lea cel Tanar (cunoscut si ca Tepelus). Desi raspunsul primit de Petru Rares prin episcopul Bella Vecchia (nume conspirativ sub care actiona de fapt agentul sarb, Bojidar Vukovic) consfintea alianta dintre moldoveni si imperiali, el n-a fost urmat de ajutorul promis. Petru Rares, ramasese singur! Va urma…

 

 WW

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (7)

Standard

  Legatia ungara din Bucuresti a primit ordin de la Budapesta ca avizul serviciului secret al legatiei pentru acordarea vizei de pasapoarte sa fie considerat obligatoriu, chiar si atunci cand guvernul ungar a dat o autorizatie speciala.

Serviciul secret al Legatiei, conform datelor SSI si Sigurantei, a inchiriat doua camere in strada Luterana nr.27-29, unde lucrau o parte din agentii din provincie. Totodata, birourile delegatiei comerciale ungare din strada Serei nr.3, au fost concentrate intr-un singur birou in cladirea legatiei, iar in apartamentele ramase libere s-a mutat locotenent-colonelul Szantay Eugen cu intreg serviciul secret al legatiei sub denumirea camuflata de “Biroul atasatului militar”.

Obiectivele acestui “birou”, aflat si in atentia Biroului 2 al MStM al Armatei Romane (vom vedea mai incolo de ce), consta in culegerea si transmiterea de date sau informatii referitoare la: starea de spirit a ungurilor, secuilor si germanilor din Transilvania in legatura cu problema revizuirii tratatului de pace de la Trianon; efectivele, cadrele, pregatirea, armamentul, dotarea, capacitatea de lupta si miscarile unitatilor armatei romane; numarul, raspandirea, organizarea si controlul activitatii organizatiilor iredentiste maghiare din Transilvania; numarul femeilor maghiare casatorite cu ofiteri, functionary sau personalitati ale vietii politice romanesti (tot politica bat-o vina! Politicienii romani de astazi, vai mama lor…) si, in general, cu tot ceea ce era de natura sa contribuie la realizarea obiectivelor activitatii iredentiste. Interesant este faptul ca Siguranta, in urma analizelor efectuate in teritoriu, a stabilit ca starea de spirit a nationalitatii maghiare din Romania (pe la mijlocul anului 1940) care desi se considera in mod constant ca facand parte din natiunea ungara, fata de problema revizuirii tratatului de pace de la Trianon, avea atitudini contradictorii. Si Legatia de la Bucuresti, avea din “teritoriul” vizat, ACELEASI INFORMATII, FIIND TOTAL NEMULTUMITI DE ACEST FAPT!

Astfel, conducatorii maghiarilor din Romania, desi doreau revizuirea, nu erau dispusi sa faca vreun sacrificiu pentru ea (oare, reprezentantii UDMR si ale celorlalte partide sau partidute maghiare pro-Ungaria Mare, daca si-ar pierde pozitiile si avantajele de care dispun in Har-Cov, unde fac si desfac legi dupa bunul lor plac, in eventualitatea –ipotetica bineanteles-de alipire la Ungaria, AR MAI DORI REVIZUIREA TRIANON-ului? Cu siguranta, NU, fiindca sunt cu totii niste politicieni verosi, mincinosi, intriganti, mana in mana cu jigodiile noastre din “arcul guvernamental” si nu numai!). Avand o situatie privilegiata inRomania(ca si cei de astazi, nu-i asa!?), ei erau convinsi ca anexarea Transilvaniei si Banatului de catre Ungaria nu era de natura sa le aduca ceva in plus. De aceea, au preferat sa se angreneze intr-un joc dublu, care sa le asigure mentinerea privilegiilor atat in situatia revizuirii tratatului de pace cat si in aceea a mentinerii statu-quo-ului. Pseudointelectualii doreau revizuirea si erau in stare sa se sacrifice pentru infaptuirea ei, convinsi fiind ca numai astfel dorinta lor de capatuiala se va implini. Oamenii de rand, taranii, muncitorii, etc, nu vedeau cu ochi buni revizuirea si nici nu erau interesati de aceasta (ca si marea majoritate a etnicilor unguri de astazi, care-si vad de treaba lor, impartind cu noi, perena “criza romaneasca”!). Spre exemplu, taranimea, care din punct de vedere numeric depasea cu mult celelalte categorii sociale ale nationalitatii ungare din Romania, era impotriva revizuirii, deoarece aflase ca, dupa anexarea Ucrainei subcarpatice, guvernul ungar anulase toate reformele agrare efectuate de guvernul cehoslovac dupa anul 1920 si a deposedat de pamant si pe taranii unguri care fusesera improprietariti prin aceste reforme, pe motiv ca nu erau “unguri curati”…Fiindu-le teama ca si in Transilvania se va proceda la fel, ei isi manifestau deschis preferinta ca aceasta istorica provincie romaneasca sa ramana in continuare sub suveranitatea Romaniei, spre marea nemultumire a “slujbasilor” Legatiei ungare de la Bucuresti, care sub masca “rezolvarii problemei vietii culturale a nationalitatii ungare” au trecut la “culturalizare” (autonomia culturala de astazi, de ce nu-i multumeste? Au invatamant in limba materna, au scoli si universitati, au…si pe mama drepturilor minoritarilor, dar VOR TOTUL! Au mai mult decat li se cuvine, in conditiile in care minoritatea romana din Ungaria, nu beneficiaza nici pe departe de aceleasi drepturi. Si asta, se datoreaza in totalitate tembelismului, ignorantei si lichelismului clasei politice romanesti, de dupa 1989. Voi javrelor, sunteti vinovati ca s-a ajuns pana aici –ca o minoritate cu nimic mai “altfel” decat celelalte, exceptand numarul, a ajuns sa comande majoritatii! Sa speram ca cei ce vor veni la Guvernare, vor readuce totul la normalitate, asa cum se obisnuieste intr-un STAT NORMAL, conform principiilor UE).

Cu toate acestea, agentii maghiari sustinuti perpetuu de catre guvernul ungar, intretineau tensiunea din randul populatiei de etnie maghiara din Transilvania siBanat, prin dezinformare si vesti alarmiste, precum: “actiunea lor se va infaptui in luna martie 1939”.

Urmarind indeaproape evolutia starii de spirit a minoritatii maghiare, agentii Sigurantei raportau ca la 22 martie 1939, unele elemente maghiare din comuna Valea lui Mihai, sub influenta zvonurilor false raspandite cu prioritate in zona de frontiera, asteptau intrarea armatei ungare pe teritoriul Transilvaniei. Femeile aveau pregatite alimente pentru a primi pe “liberatori” si din panglici colorate pregateau tricolorul ungar (si astazi, visatorii unguricai mari poarta asemenea panglici!). In unele localitati, cu deosebire in cele unde populatia maghiara era mai numeroasa decat cea romana, de pe teritoriul Transilvaniei, elementele sovine tineau adunari, unde se intocmeau “liste negre” ce cuprindeau romani ce urmau a fi executati “dupa revizuire”, dar si unguri vinovati de “intelegere si colaborare” cu “porcii de romani” (ce-ar fi meritat jigodiile astea sa stea in fata unui pluton de executie –unde cu siguranta, s-ar fi comportat “eroic”. Si cei de astazi, IDEM!). Trebuie sa mentionez faptul ca multi dintre romanii si ungurii vizati de catre “justitiarii civilizatori” si-au gasit scaparea inRomania, fiind “informati” din timp de catre autoritatile romane! Altii insa, prea multi chiar, au platit cu viata indrazneala de a se considera…romani, dupa Dictat.

Cuprinse de delir, elemente fanatice au comis omoruri. Astfel, Szminy Ivan din comuna Hoteni a injunghiat 3 romani, dintre care unul era sergent de strada, iar altul caporal in armata romana (individul a fost arestat si bagat la “pastrare” in beciurile Jandarmeriei, asa cum merita, ceea ce demonstreaza ca pe atunci, STATUL ROMAN STIA CUM SA SE POARTE CU DOBITOCII. Astazi, provocatorii autonomisti care jignesc, agreseaza si ameninta romani, au “drepturi” –jalnica JUSTITIE ROMANAii apara si pe ei, precum face cu toti nenorocitii si zmecherii dinRomania. Poate ca daca i-ar baga la “rece” pentru multi ani, mintea aburita de idei autonomiste li s-ar racori definitiv. Unde esti tu Tepes-Doamne…!). S-au mai comis dealtfel, tentative de rebeliune, acte de ofensa a drapelului national (astazi, asa ceva se face pe fata, fara niciojenafata de debilele autoritati romane din Har-Cov si asa-zisul Tinut Secuiesc. Ba chiar drapelul unguresc si cel al asa-zisului tinut, flutura la loc de cinste pe unele dintre cladirile oficiale, de parca zona ar fi integrata de facto in ungurica!), acte de teroare asupra unor functionari romani (astazi, acestia sunt obligate la cererea expresa a UDMR, aprobata bineanteles de umilul nostru Parlament, sa invete limba maghiara. Masura nu se aplica reciproc si functionarilor maghiari, care nu sunt obligati sa invete limba romana. Cel mai bun exemplu este jigodia numita Csibi Barna, care abia ingaima ceva in romana dar era functionar al statului roman!!! Cum naiba a ajuns specimenul asta functionar si cine l-a tolerat acolo? Ca de obicei, pe autoritatile romane competente nu le intereseaza!), treceri frauduloase de frontiera, etc. Cu totii insa, autonomistii din pusta si cei de aici, au avut o mare surpriza pe 23 martie 1939!

Fanatismul lor a fost brusc curmat de vestea semnarii tratatului economic impus Romaniei de catreGermania(23 martie 1939), ceea ce a facut ca increderea conducatorilor si a unor intelectuali unguri din Transilvania siBanatin ajutorul german sa se transforme intr-o acuta si sensibila deprimare (saracii!) si descurajare, redata foarte elocvent intr-un raport al SSI: “agenti ai iredentei maghiare trec printr-o criza de incredere fata de puterea Ungariei si de sinceritatea ajutorului german. Acestia isi mascheaza neancrederea prin agitatii marunte, asteptand cu nerabdare o clarificare a situatiei care spera sa fie determinata tot de actiunea germano-italiana”.

De la Budapesta, SSI a primit informatia ca guvernul ungar era extrem de ingrijorat de faptul ca in regiunea secuiasca si a Tarnavelor se accentueaza tot mai mult tendinta spre o colaborare romano-ungara. Chiar si agentii Sigurantei semnalau aceasta stare de fapt, ei raportand ca “o parte din taranimea maghiara din Transilvania inclina spre parerea ca este preferabila situatia de minoritar, dar proprietar inRomania, decat cea de majoritar, dar deposedat de pamant in Ungaria. Acest curent castiga teren indeosebi in regiunile apropiate frontierei romano-maghiare, unde sterile din Ungaria ajung nedenaturate, evidentiindu-se ca guvernul din Budapesta nu intentioneaza introducerea unei reforme agrare favorabile taranimii, ci cauta sa apere prin toate mijloacele legale marea proprietate latifundiara”. Deci, cu alte cuvinte, daca n-ar fi existat Dictatul si implicarea Germaniei si a Italiei (cum vom vedea intr-un articol separat), Ungaria de una singura, cu toate sfortarile sale, ar fi obtinut doar degetul mijlociu! Nu degeaba erau ingrijorati, fiindca Ungaria nu era nici bogata ca sa-si permita pierderi financiare enorme si nici buricul pamantului ca sa castige prin forte proprii Transilvania si Banatul.

Disperati ca lucrurile nu merg in directia dorita, Guvernul de la Budapesta a dat ordin sa se initieze o campanie (aici, presa maghiara si-a adus contributia, cum vom vedea in cursul acestor articole) mincinoasa, prin care sa se transmita taranimii maghiare si nu numai, vestea ca vor satisface atat pretentiile latifundiarilor cat si cele ale agricultorilor unguri prin exproprierile ce ar urma a se face asupra proprietatilor romanesti.

Informatiile Biroului 2 provenite din anturajul Legatiei ungare din Bucuresti, au relevant faptul ca Budapesta a luat hotararea de a trimite din Ungaria in Transilvania un numar de “premilitari” in vederea “reanimarii spiritului nationalist ungar” (mda, le cam murise “spiritul” la gorobetii de aici!), deoarece se aflase despre manifestarile de apropiere intre taranii romani si cei unguri. Astfel, SSI a pus “ochii” in prima jumatate a anului 1940, pe trimisul Guvernului de la Budapesta in Transilvania, Hory Andras, a carui misiune speciala era de a studia situatia politica a Romaniei si comportarea nationalitatii maghiare in actiunea de sustinere a intereselor ungare. SSI l-a pasat pe gagiu, imediat cum a intrat inRomania, agentilor Sigurantei pentru “protectie”! Astfel, dupa ce a intrat in tara, Hory a luat contact cu Banffy Miklos, presedintele comunitatii nationale a maghiarilor din Romania, contele Teleky Adam, membru al Consiliului Superior al Frontului Renasterii Nationale pentru agricultura si munca, Szasz Paul, conducatorul Societatii Economice Maghiare din Transilvania si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale, contele Bethlen Gyorgy si Incsedy Jochsmann Edmund, fruntas ungur din Cluj.

Spionajul maghiar, desi avea ca principala misiune indeplinirea pretentiilor revizioniste, se ocupa si cu pregatirea actiunii militare impotriva Romaniei –actiune de care MStM al Armatei Romane, Biroul 2 si SSI erau la curent. Budapesta, conform informatiilor detinute de catre Serviciile romanesti, a solicitat in repetate randuri legatiei sale din Bucuresti “sa comunice cat mai detaliat observatiile facute in garile si depozitele CFR, in legatura cu concentrarile militare romane”. Indeplinind cu sarguinta ordinele primate, atasatul militar ungar a comunicat “date certe” referitoare la situatia cadrelor din armata romana, ca, dupa parerea lui, “efectivul pilotilor romani de aviatie nu corespundea cerintelor de razboi si ca elementele in curs de instruire nu erau inzestrate cu aptitudinile necesare pentru a putea completa lipsurile. Aviatia ungara este net superioara celei romane!”. Gagiu n-a stiut insa ca “datele certe” i-au fost furnizate cu mare “bunavointa” de catre Biroul 2 prin agentii sai, dandu-i exact ceea ce el dorea sa auda! Realitatea era insa alta! Pilotii romani erau bine instruiti, chiar daca dotarea nu era la un nivel inalt si suficient. Aviatia romana nu era deloc inferioara celei maghiare!

Mai mult decat atat, din rapoartele informative ale Serviciilor romanesti, se desprinde idea ca informatiile cu caracter politic, economic, militar si social-cultural, prezentau interes numai daca erau apte sa contribuie la realizarea telurilor revizionismului maghiar. Spre a ne edifica asupra intentiilor maghiare, in continuare vom vedea cateva exemple de spionaj in care actorii principali sunt unguri, iar spectatorii…SSI, Biroul 2 si Siguranta.

In a doua jumatate a anului 1939, conducatorilor nationalitatii ungare li s-a cerut o situatie statistica si explicativa a institutiilor maghiare ce urmau sa fie studiate in vederea initierii unor masuri de reorganizare a lor pentru a le face apte intensificarii actiunii revizioniste sub patronajul legatiei de la Bucuresti. In aceeasi perioada, agentii legatiei comunicau ca germanii din Transilvania manifestau ‘o atitudine ostila tot mai categorica fata de unguri”. De asemenea, s-a cerut intocmirea unei liste a tuturor ungurilor angajati la uzinele electrice si de apa din Transilvania. Se preciza ca lista era necesara in vederea actiunii de sabotare ce se va intreprinde in cazul unui conflict romano-ungar.

 

WW  

Visul Ungariei Mari si Serviciile Secrete de Informatii ale României (3)

Standard

  Membrii acestei Uniuni din Cluj, aveau insarcinarea de a patrula noaptea pe strazile orasului in echipe de cate 4-5 oameni, in special in cartierele locuite de catre romani, cu consemnul de a observa atitudinea romanilor si de a semnala serviciului de contraspionaj al corpului de armata maghiar orice reactie a acestora fata de ocupatia ungara. Cu alte cuvinte, in general, misiunea acestei organizatii –stabilita de catre SSI-era de a face paza interna fata de o eventuala miscare a nationalitatilor conlocuitoare, in special a romanilor, dar si de a acorda ajutor trupelor maghiare in caz de revolta a acestora.

Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii, avea ca presedinti de onoare pe: maiorul in rezerva, vitez doctor Hejjas Ivan, director in Ministerul Comunicatiilor, seful directiei aviatiei civile, presedintele al societatii viticultorilor din Ungaria, initiatorul si comandantul Garzii Zdrentarosilor (cu jigodiile astea si faptele lor, ne vom intalni in curand!); vitez Somogyi Bela, notar public din Budapesta, membru al Garzii Zdrentarosilor; general de corp de armata pensionar , vitez Soos Karoly, senator de drept (membru al casei Magnatilor numit de catre regent) si general de divizie, pensionar, vitez conte Takach-Tolvay Jozsef, presedintele Uniunii Fostilor Combatanti. Presedinte pe tara era generalul de brigada pensionar, vitez Magasshazy Laszlo, membru al Comitetului pentru Apararea Natiunii, alaturi de: doctor Kovaky Tivadar, presedinte activ; Farago Ede, vicepresedinte, deputat al judetului Pest-Polis-Solt-Kiskun, membru al comisiei de aparare nationala a parlamentului; secretari generali, Gortvay Tibor –subdirector al Bancii Municipale Budapesta si Pisstray Geza. Aceasta federatie ingloba doua feluri de organizatii pentru “apararea natiunii” (ca “mare natiune” aveau EI de aparat!): Asociatii politice speciale si Formatiuni paramilitare.

In grupa Asociatilor politice speciale erau cuprinse toate asociatiile revizioniste, culturale, literare, sociale si patriotice care fusesera federalizate in T.E.E.Z (Federatia Organizatiilor Sociale) si anume: Liga revizionista, Steagul tarii, Uniunea femeilor ungare, Uniunea mondiala a ungurilor (asa ceva exista si acum, presedinte de onoare ar fi miliardarul Soros!), Asociatia barbatilor ardeleni, Uniunea aradana, Uniunea studentilor de la universitatile si scolile superioare ungare, Federatia nationala a studentilor unguri.

Liga revizionista, isi avea sediul in Budapesta, iar presedinte era Dr. Herczeg Ferone, publicist, consilier secret al regentului, senator. Aceasta organizatie desfasura cea mai rodnica activitate de propaganda revizionista anti-romaneasca, atat interna cat si externa, prin conferinte, expozitii si brosuri. Subventiona cu darnicie ziaristi straini, care scriau “bine” la adresa Ungariei si “rau” la adresa Romaniei (parca ne suna cunoscut! Evenimentele de la Targu-Mures si nu numai au fost prezentate aiurea de catre mass-media straina; la fel si “problematica transilvana”. Sa fie toate acestea dezinformari si atacuri fatise anti-romanesti? “Coincidente” nu sunt, cu SIGURANTA!).

Steagul tarii, avea sediul la Budapesta, iar conducerea centrala era formata din presedintele de onoare, arhiducele Jozsef, alaturi de Zadrawetz Istvan –episcop militar pensionar, general de corp de armata, vitez Ratvay Imre si alti senatori, ministri, prefecti, etc, in numar mare ca nici nu merita pomeniti (SSI, avea o intreaga lista, un adevarat pomelnic, ce cuprindea toti gugustiucii!). Aceasta organizatie ducea o activitate febrila, intensa si efectiva in exaltarea spiritului de revansa, cu deosebire impotriva Romaniei si a romanilor (pai, parca si popa Tokes are “obiective” asemanatoare? Aaa, nu cu siguranta, el este doar “bine intentionat” si mare aparator al “drepturilor maghiarimii de pretutindeni” –doar se stie ca sunt asa o mare natiune, raspandita in toate colturile lumii; perfect normal dealtfel, doar se trag din migratori. Au chiar si un mare erou national, migratorul hun Atilla!). Astfel, in fiecare oras si comuna din Ungaria, aceasta organizatie a ridicat succesiv, incepand din anul 1926, cate un monument spre a tine treaza amintirea tratatului de la Trianon si a protesta impotriva “ciuntirii” Ungariei (si “urmasii” lor de astazi urla la luna acelasi lucru. Din partea noastra cu dragoste, pentru toti acesti smintiti –Sic! Si degetul mijlociu!). Fiecare monument reprezenta un catarg ridicat pe un soclu. Pe soclu un basorelief cu harta “Ungariei Mari”, iar alaturi inscriptia “Asa a fost, asa va fi” (NOI ROMANII si restulLUMII, ne indoim insa! Iar la situatia economica dezastruoasa a Ungariei, otara fara resurse dar cu “vise istorice” de domeniul SF, ne intrebam: “cat va mai fi?”). In semn de doliu pentru teritoriile pierdute, steagul era coborat la jumatatea catargului, urmand a fi ridicat pana la varf numai dupa recastigarea tuturor teritoriilor, inclusiv din Croatia, Slovacia (stim cu totii ce mult “ii iubesc” slovacii astazi si cum evolueaza relatia dintre cele doua state!), intreaga Transilvanie si Banatul (hai sictir, vai de steagul vostru al “Sfantului Stefan”!), Burgenlandul si Fiume, considerand ca misiunea LOR era una “civilizatoare”. Steagul a fost ridicat pana sus in prima zi de Pasti 1939, cu ocazia alipirii Ruteniei, apoi la 15 septembrie 1940 dupa anexarea partii nord-vestice a Romaniei (steagul a fost insa coborat a doua zi fiindca “anexarea” nu era completa. N-au apucat sa-l mai inalte odata, fiindca Armata Romana s-a intors! Ce a ramas in urma civilizatorilor maghiari cunoastem cu totii, si anume masacrele de la: Treznea, Ip, Ciumarna, Moisei, Aita Seaca, Sarmasu, Ludus, Sandominic, Aghires, Huedin, Harcana, Nusfalau, Cerisa, Marca, Bretcu, Muresenii de Campie, Mihai Bravu, Huedin, Belin, Zabala, Halmasd, Santion, Cosniciu de Sus, Camar, Aghires, Sucutard, Ditrau, Suciu de Sus, Tarian, Prundu Bargaului, Catina, Rachitis, Sincai, Turda, Ozd si Gadalin. D-zeu sa-i odihneasca pe acei oameni a caror singura vina a fost faptul ca erau ROMANI!).

Aceeasi asociatie edita serii de carti postale ilustrate cu subiect revizionist si timbre ce reprezentau vederi din:Sibiu,Brasov, Hunedoara,Timisoara, etc. cu inscriptia “a fost unguresc, va fi unguresc” (hai sictir! Asta in loc de “asa sa fie”). Insigna acestei organizatii reprezenta conturul “Ungariei Mari” in care teritoriile pierdute erau indoliate (pe Internet se gasesc si astazi postate asemenea harti de catre amaratii aia care viseaza la ungurica mare).

Uniunea Mondiala a Ungurilor, avea sediul la Budapesta si era un organ de propaganda iredentista in strainatate, cuprinzand un mare numar de unguri emigrati, naturalizati in special in SUA (si astazi, diaspora maghiara de acolo este puternica, sustinand chiar si vechile idei iredentiste! Ma intreb, unde-i diaspora romana de acolo? Este, dar lipseste cu desavarsire, fiind divizata si macinata de “interese” specific romanesti), fiind infiintata in 1938 cu scopul declarat de a face un recensamant al tuturor ungurilor de pe glob (de tot rasul! Or fi avut mult de numarat?), de a-i recastiga pentru natiunea ungara si de a imprima o conduita militanta tuturor coloniilor maghiare razletite in lume (mda, cu siguranta Ungaria a fost un mare stat colonizator, dupa model Atilla!).

SSI si Biroul 2, au reusit sa stabileasca cu certitudine ca aceasta organizatie avea in realitate si misiuni de spionaj in favoarea Ungariei –acest stat primind dealtfel, mari sume de bani, colectati de catre rezidentii din marile capitale ale lumii. Serviciile romanesti au reusit performanta demna de invidiat, de a stabili in mod cert, cine erau acestia: Darago Joszef (Pittsburgh, Pennsylvania, SUA), Dezso Janos (Bridgeport, SUA), Szekely Andor (Paris), Eordogh Elemer (Toledo, Ohio, SUA), Farkas Bela (Berlin), Herczeg Sandor (Buenos Aires), Jerman Jeno (Rio de Janeiro), Kovach Gyula (Roma), Szilassy Karoly (Viena), doctor Ujlaky Ferenc (Toledo, Ohio, SUA). Si astazi, diaspora maghiara are un rol determinant in raspandirea si apararea intereselor statului ungar, ceea ce nu-i putin lucru! Ce face diaspora romana? Nimic, dupa cate stiu eu, dar mi-ar place sa ma insel…

Asociatia barbatilor ardeleni, cu sediul la Budapesta, era organizatia intelectualilor maghiari originari din Transilvania, repatriati in Ungaria dupa MAREA UNIRE de la 1 DECEMBRIE 1918 (ciudat cum astazi, intelectuali maghiari si politicieni, unii chiar de la UDMR, inclusiv europarlamentarul “roman” Laszlo Tokes, sustin sus si tare schimbarea ZILEI NATIONALE a ROMANIEI. Ii doare de-i ustura! Dar, tot ce le putem oferi este degetul mijlociu!). Aceasta organizatie desfasura o intensa activitate iredentista si revizionista, presedinte de onoare fiind generalul de brigada, vitez Hollonyi Janos (acesta avusese dea face cu Armata Romana, care l-a “periat” bine in 1919, fiind bine cunoscut Biroului 2 al MStM), secondat de comitetul de conducere compus din cinci generali pensionari, trei deputati, patru profesori universitari si multi altii, dar toti, absolut toti, fiind originari din Transilvania. Conform datelor detinute de catre Biroul 2 al Armatei Romane, numarul lor se ridica la 12000 de membri.

  Uniunea aradana, cu sediul la Budapesta, desfasura o intensa activitate anti-romaneasca, avand cateva mii de membrii si filiale la Budapesta,Szeged,Kecskemet siOradea. Organizatia era condusa de catre baronul Urban Gaspar, ajutat fiind de catre: dr. Ferenc Bela, fost subprefect al judetului Cenad-Arad-Torontal si Fischer Jozsef, general de jandarmi pensionar.

  Federatia nationala a studentilor unguri, cu sediul la Budapesta, desfasura, ca si Uniunea Studentilor dealtfel, activitate iredentista prin asociatiile afiliate: SZEFHE, DEFHE si FEFHE (Asociatiile studentilor din Secuime, Bacica si Tinutul de Sus).

Cele mai periculoase la adresa statalitatii si sigurantei Romaniei, asa cum dealtfel considerau serviciile secrete romanesti de atunci, erau grupele paramilitare maghiare, identificate atat pe teritoriul national cat si pe teritoriul Ungariei (se pare ca acestea au fost reanviate dupa 1990, cea mai puternica pare a fi “Garda Secuiasca”, din randul careia face parte si jigodia de Csibi Barna –FOST FUNCTIONAR al STATULUI ROMAN! Mare esteRomaniasi multe jigodii prospera in ea…). Acestea purtau numele de: Garda in zdrente, Vanatorii Turanici, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul” –considerata de catre SSI si Siguranta ca fiind cea mai periculoasa dintre toate si vom vedea mai incolo de ce, Asociatia generala a tiraliorilor unguri, Asociatia “Divizia Secuiasca” (Garda Secuiasca de astazi, ce-o fi!?) si Divizia secuiasca de frontiera. Toate aceste formatiuni paramilitare aveau rolul de a se ingriji efectiv de securitatea ordinii interne prin forta si teroare (inclusiv in teritoriul vremelnic ocupat al Transilvaniei), precum si de a pregati terenul in tarile vecine vizate (aici se incadra siRomania, vizate fiind intreaga Transilvanie si Banatul. Hm, parca ceva suna cunoscut si astazi in revendicarile actualelor organizatii maghiare, mai mult sau mai putin interesate de “problemele maghiarimii oropsite si deznationalizate de romani”! Sic, si degetul mijlociu!). Si daca tot se considera EI astazi oropsiti si exploatati de catre romani, haideti sa vedem ce faceau “camarazii” lor din anii *40, pe care Serviciile romanesti ii cunosteau foarte bine.

Aceste organizatii paramilitare actionau intens pe terenul consolidarii elementului ungar in detrimentul nationalitatilor conlocuitoare atat in ceea ce priveste deznationalizarea pe orice cale a acestora, cat si in organizarea prigoanei administrative, economice, confesionale si culturale impotriva lor. Deci, bai idiotilor autonomisti, propagandisti si iredentisti de astazi, cum v-a suna asta? A opera de binefacere si civilizare cumva? Lasati-o mai moale cu pogromul romanesc impotriva ungurilor si cu exterminarea culturala, etnica sau mai stiu eu ce alte pericole imense, inventate, v-a pasc din partea noastra, fiindca nu sunteti decat mincinosi, parsivi si nemernici, precum “inaintasii” vostrii, la fel de aiuriti ca si VOI. Hai sictir, javrelor!

Spre a-si asigura o forta armata in vederea realizarii scopurilor sale, Ungaria a sprijinit de la inceput organizarea acestor formatiuni paramilitare, teroriste, ce aveau in componenta lor inclusiv persoane certate cu legea si tot felul de infractori de drept comun. Aceste organizatii, “simtind” bunavointa ocrotitoare a oficialitatilor maghiare, s-au dedat inclusiv la acte de teroare, ajungand sa considere ca fiind acte de “eroism”: violul, crima, santajul, sabotajul, falsificarea de moneda straina, etc. Deci, cu alte cuvinte, nu erau decat niste JAVRE in slujba statului ungar!

De asemenea aceste organizatii, desfasurau de mai multe ori pe saptamana sedinte de “reeducare nationala” prin exercitii militare, prin care se urmarea deprinderea cu comenzile unguresti a celor care facusera serviciul militar in armata romana, iugoslava si cehoslovaca.

Aceste organizatii paramilitare aveau in compunerea lor asa-zisele “sectii speciale”, ce erau compuse din elemente anume alese si pregatite in vederea unor actiuni de terorism si diversiune dincolo de frontierele Ungariei. Echipele speciale erau compuse din intelectuali tineri si studenti de “bune” conditii sociale, precum si din elemente certate cu justitia. SSI si Siguranta, considerau aceste elemente ca fiind foarte periculoase pentru statul roman si ca atare “le aranjau” bine, asa cum vom vedea dealtfel!

Garda in zdrente (Garda Zdrentarosilor), era formata din elemente ale armatei austro-ungare, care in anii 1919-1920 alcatuisera “trupele libere” ce au actionat sub conducerea maiorului Hejjas Ivan.

Numele de “Garda in zdrente” l-a primit din cauza echipamentului felurit si uzat pe care il purtau in anii aceia membrii sai proveniti din diferite arme. Denumirea oficiala a acestei organizatii era “Uniunea Generala Maghiara de Aparare a Rasei” care isi avea sediul in Budapesta. Organul de presa al organizatiei era saptamanalul “Sorakozo”, redactat de dr. Hejjas Jeno, fratele mai mic al comandantului.

Membrii organizatiei erau recrutati din randul fostilor militari, dar si din randul celor activi, care se dovedisera a fi fara scrupule in executarea unor misiuni “delicate”, cunoscatori a cel putin unei limbi straine (inclusiv cea romana, iar SSI stabilise cu certitudine ca multi dintre acestia aveau “pregatire speciala” fiind membrii ascunsi a-i serviciilor de informatii maghiare). Ei erau lasati la ocupatiile lor civile si chemati, prin ordine emise de catre statul major al armatei ungare, in caz de conflict –vizat fiind si statul roman.

Dupa o sumara reinstruire in manuirea armelor automate moderne (provenite din ajutor german si italian, cu precadere) si a materialelor explozive, ei erau trimisi la frontiera, de unde patrundeau in grupuri de cate 30 pana la 300 in tara (“turistii” maghiari si sovietici din Decembrie 1989, multi dintre ei gasiti impuscati cu un glont in frunte si altul in inima prin padurile patriei, cu deosebire in Har-Cov, erau oare niste bieti nevinovati? Da, cum nu! Pesemne ca i-a lovit strechea si s-au impuscat intre EI, cu armele de vanatoare din dotare –asta bineanteles, daca au “existat” cu adevarat…Zvonuri si legende, deocamdata!) pentru a rascula populatia de nationalitate maghiara, a ataca persoane oficiale si a distruge comunicatiile si lucrarile de arta (sabotaj).

SSI si Biroul 2 au identificat conducatorii acestor “echipe”, trimitand de la Budapesta o lista completa si detaliata, iar informatiile arata cu certitudine ca aveau agenti la nivel inalt in capitala maghiara, cu siguranta si in randul “zdrentarosilor”. Acestia erau: maior in rezerva doctor Hejjas Ivan, fratele mai mic al conducatorului organizatiei, redactor-sef al saptamanalului “Sorakozo”; doctor Somegyi Bela (nume de cod, Boler), notar public; Scheibold Imre, inspector de politie, pensionar; Kiss Antal, reporter fotograf; Jeszenski Ferenc; Szabka Kalman, operator de film-cinema; doctor Szappanyos Jozsef, avocat; Szekely Molnar Imre, ziarist; Marton Karoly, ziarist (acesta fusese condamnat pentru falsificarea de bilete de tren, deci un infractor de drept comun); Pongrac Karoly, profesor secundar; doctor Szanto Tibor, medic la spitalul Rokus; Kabanyi Zoltan; Ditroi Zoltan, capitan de jandarmi in retragere; Markus Elemer, maior de jandarmi in retragere; Bertes Zoltan, sublocotenent activ de infanterie; Borzaonyi-Brondeisz Bela, sublocotenent de jandarmi in retragere; vitez Hajdu Istvan, ajutor de sublocotenent activ; doctor Czobor Istvan, agent secret la Prefectura Politiei din Budapesta si multi altii.

Uniforma membrilor organizatiei era compusa din costum negru, cizme, centura, caciula neagra de miel cu cap de mort, iar pe piept, in partea stanga, o insigna ce reprezenta emblema “Ungariei Mari” (interesant acest aspect. Javra de Csibi Barna apare pe Internet echipat asemanator, avand un costum negru, ca de cioclu, asemanator celui descris mai sus –costum ce ar apartine “Garzii Secuiesti”. Chiar daca nu mai poarta vechea denumire de “Garda zdrentarosilor”, Csibi Barna si cei ca el cu idei autonomiste si revizioniste, tot niste ZDRENTE raman!). Armamentul folosit de catre “zdrentarosi” consta in: pistoale-mitraliera, pistoale, pumnale, explozive, etc; Siguranta si Jandarmeria capturand mari cantitati, asa cum vom vedea in cursul acestor articole.

Inainte de a incepe dezvaluirea activitatii “Garzii zdrentarosilor” in Transilvania (multi dintre sefii acestora si dintre agentii maghiari, au disparut definitiv inRomania–soarta lor n-a mai fost cunoscuta niciodata. Sa nu-i fi iertat SSI, Biroul 2, Siguranta si Jandarmeria? Posibil, daca nu sigur, fiindca “datori” maghiarilor n-au ramas deloc!), iata ce scria unul dintre agentii de elita ai SSI, implicat in lupta de pe FRONTUL NEVAZUT ROMANESC, intr-un raport catre conducatorii de atunci ai Romaniei, nu cu mult inainte de Dictatul de la Viena: “Cred unii –nu sunt de pe la noi- ca Romania are de dat ceva cuiva, ca s-ar rupe pamant romanesc pentru a se da unor straini pentru simplul motiv ca tipa de 20 de ani (se referea la anul MARII UNIRI -1918) ca le trebuie ceva ce nu li se cuvine…Ei bine, sa se stie raspicat: nu dam nimanui nimic! Si nu dam pentru ca ceea ce avem este al nostru, dupa toate legile omenesti si divine, dupa sfanta dreptate pe care nu o vom lasa sa o franga nimeni.

ARDEALUL NU-L AVEM DE DAT PENTRU CA EL ESTE ROMANESC DIN VECII VECILOR…In sprijinul acestei afirmatii putem aduce marturia multor carturari de seama straini, printre care si unguri…Daca ni se cere pamantul romanesc sa ne socotim ultragiati si sa procedam corespunzator…O TARA NU SE DA! Se poate ciunti trupul Ardealului? Intrebati pe Mihai, pe Horia si Iancu, intrebati miile de mucenici si de eroi care au framantat sangele lor cu acest pamant romanesc, intrebati masele de tarani si lucratori care cu sudoarea fruntilor ne dau painea de fiecare zi, intrebati generatiile viitoare, intrebati muntii si vaile, intrebati Armata Romana, si toate au sa raspunda, cu glas de tunet, care va zgudui temeliile cerului: NU! ARDEALUL NU SE DA!…”.

IMPRESIONANTE aceste cuvinte, care ar fi bine sa fie citite si de catre potentatii zilei aflati in fruntea STATULUI ROMAN, UNITAR SI INDIVIZIBIL!

 

 WW

 

 

 

 

 

Visul Ungariei mari si Serviciile Secrete de Informatii aleROMANIEI (2)

Standard

 

 Dupa dobandirea dreptului de reinarmare de catre Ungaria, s-a trecut in ritm alert la reorganizarea si dezvoltarea armatei, cu sprijin masiv din partea Germaniei si Italiei. Ca urmare a masurilor intreprinse, in numai patru ani, efectivele armatei ungare au crescut de la 30000 de oameni (in 1938) la 1630000 de oameni (la 1 martie 1943), din care 570000 erau relativ bine instruiti, iar restul avand o pregatire militara redusa.

Ca baza legala pentru sporirea efectivelor mobilizabile, prin Legea pentru apararea nationala din martie 1939, s-a introdus obligativitatea serviciului militar cu stagiu activ de 3 ani, precum si obligativitatea serviciului premilitar incepand de la 12 ani; pentru instructia militara ce se facuse in mod camuflat pana in 1938, si apoi pentru instructia postmilitara, s-a infiintat –dupa cum vom vedea- asociatia Tiraliorilor. Obligativitatea serviciului militar in caz de razboi a fost extinsa pentru barbati, de la 14 la 70 de ani, iar pentru femei, de la 18 la 45 de ani. Pe aceasta baza legala, conform informatiilor detinute de catre Biroul 2, si prin incorporari si concentrari succesive, efectivele instruite au sporit an de an, astfel ca in anul 1943, ele depasisera 1500000 de oameni.

Paralel cu sporirea efectivelor, armata a fost inzestrata cu armament si material de razboi, in mare parte de provenienta germana si italiana, iar pentru aceasta s-au facut eforturi considerabile din punct de vedere financiar. Conform informatiilor detinute de Serviciile romanesti, in loc de 600 milioane pengo (moneda ungara de atunci), fond prevazut in programul de reanarmare ce a fost intocmit in anul 1938, in cei patru ani care au urmat s-au cheltuit peste patru miliarde si jumatate de pengo (circa 135 miliarde de lei, la paritatea si valoarea leului de atunci) peste prevederile bugetelor ordinare. Iata si cifrele concrete detinute de catre Biroul 2 din MStM al Armatei Romane:

-1940: 394056666 pengo =11821699000 lei;

-1941: 451500000 pengo =13545000000 lei;

-1942: 664703000 pengo =19941000000 lei;

-1943: 952906000 pengo =28587180000 lei.

Mare parte din aceste, deloc nesemnificative, erau destinate masurilor speciale menite sa creeze conditii favorabile pentru eventualele operatiuni militare contra Romaniei. Interesant este faptul ca aceste sume au crescut de la an la an, dar si mai interesant este faptul ca Serviciile romanesti erau la curent cu “interesul” deosebit acordat Romaniei, fiindca Ungaria nu s-a limitat doar la atat!

Astfel, pe frontul antisovietic au fost trimise numai trupe din vestul Ungariei, mentinandu-se pe loc cele dislocate catre frontiera Romaniei Si asta, n-a fost deloc o intamplare! Au facut acelasi lucru si inainte de Decembrie 1989, fiindca Securitatea romana avea informatii valoroase in acest sens. Iata cateva dintre aceste “Sinteze informative”: “In Ungaria, sunt de retinut aplicatiile batalioanelor de cercetare-diversiune din organica corpurilor de armata care au executat pregatire specifica ducerii actiunilor de lupta in spatele trupelor inamice, respectiv Corpului 1 si 3 Armata intre 16-18.12.1989, actiuni finalizate cu executarea unui mars incheiat in raioanele situate la 15-20 km de frontiera Romaniei. Aceleasi unitati au executat, in lunile martie-iunie, prin rotatie, o pregatire speciala la baza de instruire in teren muntos de la Rezi (12 km nord de Keszthely)”. Si Directia Operatii din Armata Romana avea informatii certe (provenite inclusiv si de la celebra Armata a 4-a din Transilvania, ce dupa Revolutie a fost numita de catre “binevoitori unguri” –armata de ocupatie!!!), care relevau urmatoarele: “Va transmit declaratia presedintelui interimar al Ungariei, Mathias Suros, facuta la manifestarile de la Budapesta, care afirma –Cu sufletul impacat, putem ajuta ardelenii care doresc autonomia. Autoritatile maghiare sprijina ca Ardealul sa devina regiune autonoma” (hai sictir, nu zau!). Prea seamana totul cu actiunile din anii *40, fiindca coincidente nu sunt nicicum! Mai departe, acel agent mentioneaza fapte care oricum nu mai au nevoie de niciun comentariu: “Ungaria actioneaza in scopul destabilizarii situatiei interne intaranoastra; cu prioritate in Transilvania (cand n-a fost asta o prioritate pentru EI?). Conducerea ungara mai actioneaza pentru internationalizarea problemei Transilvaniei, simultan cu provocarea unor demonstratii ale populatiei de origine maghiara din Transilvania (cam suna cunoscut astazi prin Har-Cov, nu-i asa?). Ungaria mai are intentia de a provoca incidente la granite, care ar putea degenera in conflict militar (se vede ca-i manca rau s-o ia pe carca din partea Armatei a 4-a care-i monitoriza indeaproape prin cercetasii proprii si nu numai!). Acest scenariu, Ungaria il are in vedere sa-l realizeze cu stirea URSS si cu sprijinul Austriei si Germaniei Federale” (ca sa vezi! Parca scenariul din anii *40 se repeta, sau este doar o simpla “coincidenta”? Exclus, dar ca si-n anii *40 singuri nu erau in stare sa miste nimic, dar si daca ar fi miscat, vai de mama lor!). Dar sa revenim la miscarile ungare din anii *40!

Totalul fortelor ramase intarase cifra la 20 de mari unitati din care 14 se gaseau la est deTisa. S-au construit fortificatii puternice la frontiera dinspre Moldova si Bucovina pe care o considerau definitiva, in timp ce pe frontiera de sud, din partea ocupata a Transilvaniei, nu s-au efectuat decat lucrari usoare de fortificatii deoarece aceasta frontiera era considerata provizorie, ei sperand sa anexeze intreaga Transilvaniei cu sprijin german. Ca urmare a acestei “dorinte”, inspre frontierele romane s-au depozitat importante cantitati de material de razboi si s-a completat reteaua de sosele si cai ferate cu noi linii de interes militar. S-au organizat numeroase formatiuni paramilitare in scopul instruirii si inarmarii populatiei ungare. De asemenea, s-au organizat bande teroriste cu ramificatii si pe teritoriul Romaniei, avand misiunea de a sustine armata regulata dupa invazie (vom vorbi pe larg despre acestea si “reusitele” lor, fiindca “cainii de paza” ai Romaniei nu dormeau pe atunci, aici intrand puternic in actiune si Siguranta –tizul mai vechi al SRI-ului de astazi!).

Satele romanesti din nordul Transilvaniei au fost depopulate de barbati valizi prin: incorporarea lor in corpul expeditionar sau in unitati de munca din Ungaria, condamnarea la inchisoare sub diverse pretexte ori prin determinarea lor sa se refugieze in Romania pentru a scapa de prigoana. Puse in legatura cu activitatea politica, diplomatica si propagandistica a regimului hortist, aceste masuri speciale, conform informatiilor Serviciilor romanesti, de la frontiera Romaniei, tradau intentiile agresive ale Budapestei. Aceasta urmarea sa ocupe prin surprindere sudul Transilvaniei si Banatul si sa puna marile puteri in fata unui fapt implinit…

Chiar si activitatea stabilimentelor militare precum: Institutul Tehnic Militar, Muzeul Militar si Institutul Geografic Militar, era subordonata in intregime realizarii acestui scop, asa cum a aflat SSI al Romaniei!!! De exemplu, primele fonduri cu care s-a inceput propaganda iredentista au fost create de principele Windischgratz cu ajutorul francilor francezi falsificati in Institutul Geografic Militar ungar (unde-i “cinstea” si “onoarea” honveda, cu care erau indoctrinati soldatii unguri!?), cu personalul si utilajul acestui institute si cu consimtamantul tacit al primului ministru, Bethlen Istvan. De asemenea, hartile Ungariei tiparite la acest institute purtau titlul “Ungaria ciuntita”. Ca sa vezi, saracatara!!!

Celelalte ministere si unitati de stat ori unitati particulare, erau obligate sa-si exercite atributiile in conditii care sa asigure infaptuirea telurilor iredentismului hortist. Un accent deosebit se punea pe activitatea de propaganda ce trebuia desfasurata in exterior prin intermediul unora dintre aceste unitati (seamana cumva cu ceea ce fac Tokes si organizatiile maghiare astazi, pe la Bruxelles ori aiurea? Coincidenta, bineanteles, ce altceva!). De exemplu, institutiile de invatamant desfasurau in exterior (asa cum a stabilit SSI) o vie propaganda iredentista prin lectoratele ungare de pe langa Universitatile din New York, Londra, Sofia, Helsinki, Lille, Amsterdam, Nijonvegen, Utrecht, Berlin, Viena, Leipzig, Roma, Genova, Torino, Bologna, Florenta, Milano, Pavia, Neapole, Padova, Venetia si Trieste, precum si prin colegiile si institutele ungare din New York, Sofia, Paris, Nisa, Berlin, Viena, Roma, Milano, Stockholm si Ankara (dar ma intreb, santajul UDMR cu invatamantul “matern” este ceva legitim si necesar? Ciudat ca limba romana nu pare a fi obligatorie pentru ei, dar cea maghiara, da!). La acestea se adaugau cursurile de vara (cele ale Universitatii de Vara si a Taberei Studentesti ”Balvanyos” de la Baile Tusnad, reprezinta oare altceva? Cum sa nu, v-a mai indoiti! Aici, premierul “statului vecin si prieten” ,Viktor Orban, sustine public „rolul stabilizator” al Ungariei in Europa Centrala si de Est, dandu-ne lectii de “regionalism maghiar” -hai sictir javra, cu regionalismul tau cu tot!) ce functionau pe langa Universitatile dinDebrecen,SzegedsiPecs, in care erau formati propagandisti straini, devotati “cauzei ungare”. La cursurile pe care le audiau, strainii erau indusi in eroare asupra adevaratelor stari de lucruri, prin teoriile false si mistificarile istorice rostite de la catedra. Schema organizatiilor iredentiste speciale, stabilita de catre SSI, Biroul 2 si Siguranta, era urmatoarea: Comitetul pentru Apararea Natiunii, compus la randul sau din “Ordinul Vitejilor” (te apuca si rasul!), Uniunea Fostilor Combatanti (aici intrau si cei care in 1919 au avut “onoarea” de a primi vizita Armatei Romane), Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii (care avea in subordine: asociatii politice speciale, precum: Liga revizionista, Steagul tarii, Uniunea femeilor ungare, Uniunea mondiala a ungurilor –ca de, erau doar o “mare nazione”, Asociatia barbatilor ardeleni, Uniunea aradana, Uniunea studentilor de la universitatile si scolile superioare ungare, Federatia nationala a studentilor unguri; dar si formatiuni paramilitare, precum: Garda in zdrente, Vanatorii turanici, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul”, Asociatia generala a tiraliorilor unguri, Asociatia “Divizia Secuiasca” – astazi denumirea de “Garda Secuiasca” parca seamana, precum si Divizia secuiasca de frontiera). Despre toate aceste “comitete si comitii”, Serviciile romanesti cunosteau TOTUL! Pentru asa ceva insa a fost nevoie de o munca titanica, ceea ce ne demonstreaza inca odata, INALTUL LOR PROFESIONALISM, asa cum vom vedea dealtfel, in randurile ce urmeaza. Cei care au facut asta, agentii serviciilor secrete romanesti merita intregul nostru RESPECT. BRAVO, CINSTE LOR!

Comitetul pentru Apararea Natiunii, a fost creat in anul 1942 cu scopul de a coordona activitatea organizatiilor speciale cu caracter paramilitar, terorist, diversionist, de spionaj, de subminare si de sabotaj, ce formau a treia si cea mai agresiva categorie de organe executive iredentiste (astazi, cand lucrurile par a merge in aceeasi directie, nu pot decat sa strig: UNDE ESTI TU, TEPES-DOAMNE!). Conducerea acestor organizatii era incredintata unor generali pensionari sau pensionati de forma, ori chiar activi care detineau si importante functii politice si administrative. Numarul celor care faceau parte din organizatiile incorporate in “Comitetul pentru Apararea Natiunii” n-a putut fi stabilit cu certitudine de catre SSI, deoarece, una si aceeasi persoana putea sa faca parte din mai multe asociatii patriotice, culturale sau paramilitare. Totusi, cu aproximatie, SSI-ul stabilise numarul acestora, la cam un milion de membrii!

Insa, daca numarul lor n-a putut fi apreciat cu certitudine, conducerea si misiunile, au fost aflate cu exactitate de catre SSI! Acest “Comitet pentru Apararea Natiunii”, ajutat de un stat-major (ce interesant!), avea ca presedinte pe Igmandy-Hegyessy Geza, general de divizie de garda, pensioner, director al Ordinului Vitejilor (sa mori de ras!). Membrii comitetului erau: general de divizie pensionar vitez (membrii ordinului purtau titlul onorific de “vitez” inaintea numelui. Titlul de “vitez” se mostenea de barbatul prim nascut din prima generatie. Odata cu obtinerea titlului primeau si o recompensa materiala. La primirea in cadrele ordinului, candidatii erau sever selectionati pentru a impiedica patrunderea elementelor indezirabile din punct de vedere al intereselor nationalist-iredentiste.Cam seamana a organizatie oculta, nu credeti?) –Takach-Tolvay Joszef, deputat al judetului Jasz; Nagys Kun-Szolnok, presedintele comisiei parlamentare pentru afaceri externe, presedintele comisiei de 36 a Parlamentului, consilier intim al regentului Horthy, presedintele Uniunii fostilor combatanti; generalul de brigada pensionar, vitez –Magasshazy Laszlo, deputat al judetului Fejer, membru al comisiei parlamentare pentru apararea nationala, membru al comisiei de 36 a Parlamentului, sef de stat major al Ordinului Vitejilor, presedintele Federatiei organizatiilor pentru apararea natiunii. Acest comitet coordona si dirija activitatea organizatiilor iredentiste speciale in conformitate cu dispozitiile mixte de la Sectiunea a II-a din Presedintia Consiliului de Ministrii si de la Ministerul Propagandei. La randul sau, Comitetul pentru Apararea Natiunii, transmitea Presedintiei Consiliului de Ministrii, Sectiunea a II-a, informatiile obtinute de la organele in subordine si facea sugestii asupra activitatii viitoare a tuturor organelor iredentiste.

Comitetul pentru Apararea Natiunii (conform datelor detinute de catre SSI si Biroul 2), avea in subordine directa trei organizatii speciale si anume: Ordinul Vitejilor, Uniunea Fostilor Combatanti si Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii. Datorita rolului lor in actiunile anti-romanesti, s-au “bucurat” de atentia “grijulie” a Serviciilor romanesti, si vom vedea asta in randurile ce urmeaza!

Ordinul Vitejilor, a fost instituit imediat dupa WW I in scopul de a cultiva traditiile razboinice (ca ungurii sunt “mari razboinici” si astazi, nici nu mai incape vorba. Drept marturie a vitejiei stau “maretele lor fapte” din A-stan!), prin consacrarea meritelor castigate pe campul de lupta. Sic!

Erau membri de drept ai ordinului toti acei care posedau decoratia de argint clasa 1 sau mai mare, in timpul WW I, la care s-au adaugat si acei care au primit decoratii ulterior, inclusiv in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Capetenia ordinului era insasi regentul Miklos Horthy, avand ca loctiitor pe generalul de corp de armata pensionar, vitez Hellbronth Antal. Ordinul isi avea sediul central in Budapesta, Palatul Regal, avand la conducere un stat major organizat pe noua sectii specializate si avea rolul de a mentine disciplina “national-morala” si a cultiva virtutile ostasesti. Organizatia avea si un organ de propaganda numit “Grupul Zrinyi”, ce-l avea drept simbol pe militarul scriitor, Zrinyi Miklos, ce publica cu predilectie brosuri si colectii de cantece indreptate fatis impotriva ROMANIEI MARI (ca i-a durut si ii doare in continuare UNIREA, nici nu ne mai indoim. Sic, si degetul aratator!), prin organul periodic de propaganda numit “Magyar Katona Ujsag” (ceva de genul “Marea Ungarie Militara” –conform traducerii Google. MARE, taica, intr-adevar!). Prin improprietarirea membrilor ordinului cu asa-zisele “loturi vitejesti” (sa mori de ras!) colonizau cu unguri regiunile anexate. Paralel se proceda la ungarizarea numelui locuitorilor de alta nationalitate, aceasta fiind o conditie esentiala a dobandirii calitatii de membru. Asta au facut si in Transilvania, iar SSI aprecia numarul acestora la 50000 de membrii!

Uniunea Fostilor Combatanti, grupa in cadrul ei pe toti cetatenii maghiari care facusera parte din armata ungara si armata austro-ungara (saracii, inca viseaza si astazi la vremurile cand faceau parte din defunctul imperiu austro-ungar –clipa lor de glorie eterna!), din “Armata Nationala” a lui Miklos Horthy si din asa-zisele “trupe libere” din 1919-1920 (printre acestea se numarau si ramasite ale celor facute zob de catre Armata Romana, venita in “vizita de lucru” la Budapesta). In organizatie erau admisi numai acei fosti combatanti care in timpul Republicii Sovietice Ungare din 1919, avusesera o comportare “demna” (ar trebui sa ne pupe si astazi “undeva”, pentru faptul ca n-au ajuns inca de pe atunci, comunisti!). Sic!

Programul uniunii prevedea, conform informatiilor culese de catre SSI, urmatoarele: mentinerea si cultivarea spiritului ostasesc maghiar; mentinerea camaraderiei intre fostii combatanti si mentinerea ordinii interne; RECONSTITUIREA UNGARIEI MARI in vechile frontiere si refacerea vechiului imperiu austro-ungar; evitarea repetarii evenimentelor din 1919 (n-au prea avut succes, fiindca Armata Romana a mai facut o “vizita” la Budapesta, participand la eliberarea capitalei). Numarul membrilor acestei organizatii a fost stabilit de catre SSI, in anul 1940, la circa 300000 de oameni! Sediul central se gasea la Budapesta, iar organul de propaganda era saptamanalul “Magyar Front” –al carui patron era, Miklos Horthy. Presedinte activ era contele Takach-Tolvay Jozsef, general de divizie pensionar care era si membru in Comitetul pentru Apararea Natiunii. Copresedinti erau: Ullein-Revitzky Antal (care avea si calitatea de sef la Sectiunii a II-a de pe langa Presedintia Consiliului de Ministrii si pe aceea de director al presei din Ministerul de Externe) si Bobory Gyorgy, consilier secret intim al regentului si fost subsecretar de stat. Vicepresedinte activ era Kertesz Elemer, prim consilier guvernamental, redactor responsabil al saptamanalului “Magyar Front”, alaturi de: vitez Golanthay-Glok Tivadar, general de brigada pensionar; vitez Toth Andras, avocat si deputat guvernamental, membru al numeroaselor organe economice de stat; Konoszey Gyula, mare proprietar, prim pretor, pensionar; vitez Martcskonyi Imre, prim consilier guvernamental, deputat guvernamental; secretar general era Lazar Emil, editor al revistei “Magyar Front”. Acesti “aparatori ai natiunii”, conform datelor Serviciilor romanesti, s-au facut cunoscuti prin activitatea lor, inca din primele zile ale ocuparii nordului Transilvaniei de catre armata maghiara, precum si in ianuarie 1942, cu ocazia reprimarii “revoltei” sarbilor din Bacica. Membrii acestei organizatii, alaturi de “Garda Zdrentarosilor” –despre ea si celelalte organizatii de “binefacere” maghiare, vom vorbi in capitolul urmator –au fost cei mai activi urmaritori si executori ai victimelor “epuratiei”, inclusiv romani, a caror singura vina era faptul ca erau…romani!

WW

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (1)

Standard

 Articolul de fata este inceputul unor capitole speciale dedicate RAZBOIULUI NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC, de aceasta data, romano-maghiar. Ele devanseaza cronologia istorica, fiind dedicate (si nu ma feresc a recunoaste asta), celor care inca viseaza cu ochii deschisi la “Ungaria Mare” si refacerea defunctului imperiu austro-ungar, de la EI si de la NOI, neavand nicio legatura cu etnicii maghiari de buna credinta si nici cu cetatenii unguri.

Ele sunt dedicate totodata agentilor SSI (Serviciul Secret de Informatii), Sectiei a II-a din MStM al Armatei Romane, Sigurantei (Serviciul Secret Intern, cu rol in contraspionaj), dar si celorlalte structuri ale statului roman ce vegheau la securitatea tarii; ce si-au facut DATORIA si au actionat CONFORMINTERESELOR NATIONALE in acei ani tulburi, cunoscand in PROFUNZIME tot ceea ce Serviciile maghiare intreprindeau la adresa Romaniei si a romanilor (ar fi bine daca si astazi, puzderia de Servicii de la noi ar face acelasi lucru!). Aceste actiuni n-au fost deloc putine si nici intrerupte vreodata, de la MAREA UNIRE si pana…astazi! Fiindca, TRIANON, ARDEAL,AUTONOMIE, etc, raman obiective inca neandeplinite (sper ca asa sa si ramana, mama lor de aiuriti!) de atunci incoace…

Inainte insa de a incepe calatoria noastra prin culisele RAZBOIULUI NEVAZUT dintre Ungaria si Romania de dinainte WW II, cat mai ales din timpul acestuia, vreau sa fac o precizare –nu sunt NATIONALIST, SOVINIST, SECURIST, MAIOR, etc, ci sunt ROMAN si MANDRU de asta. Punct!

Si mai vreau sa fac o precizare –agentii romani, asemenea soldatilor din prima linie, s-au comportat si au actionat INTELIGENT in contracararea actiunilor maghiare (ce bine-ar fi daca si cei de astazi ar proceda la fel. Bine ar fi, fiindca chiar si-n context european, numai prieteni nu ne sunt. Daca cineva isi inchipuie contrariul, da dovada de o mare doza de naivitate, iar cel mai bun exemplu sunt actiunile fatis antiromanesti ale partidelor maghiare de la noi, sustinute clar de autoritatile de la Budapesta – “prietenos si amical, in spiritul bunelor relatii bla-bla…al dreptului la autodeterminare, s.a.m.d”, ba chiar si de catre asa-zisii “europarlamentari romani” de genul popa Tokes), aparand INTEGRITATEA TERITORIALA, UNITATEA si INDEPENDENTA deSTATa ROMANIEI (exact ceea ce nu le place cum suna in CONSTITUTIE, UDMR-istilor, UCM-istilor si altor organizatii maghiare de aici si de dincolo de granita). Fiindca, o sa vedeti in cursul acestor articole, asemanari frapante intre actiunile de atunci si cele de acum. Frapante!

Conflictul nevazut, asa cum am mentionat mai sus, romano-maghiar dateaza de mult timp. Cu aspecte ale acestuia ne-am intalnit in articolele precedente si ne vom mai intalni, el continuand practic fara intrerupere, accentuandu-se in preajma si mai ales in timpul, WW II. Actiunile intreprinse de catre Serviciile maghiare au vizat actiuni informative, terorist-diversioniste, propagandistice (hm, cam seamana cu ceea ce fac partidele si organizatiile maghiare astazi cu asa-zisul Tinut Secuiesc si autonomia judetelor Harghita si Covasna, nu credeti?), culminand cu crearea organizatiilor iredentiste (UDMR, UCM, partidul lui Tokes- PPMT, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania, care lupta din greu pentru autoguvernare, şcoli autonome, stat minimal (!!??), regiuni asimetrice, transilvănism -care dracu’ stie ce-o fi insemnand, etc.- sunt bineanteles, “benefice” statului roman! Sunt? DA, insa pentru interesele Ungariei!), obiectivul urmarit fiind valabil atunci ca si astazi dealtfel, desfiintarea TRIANON-ului si refacerea “Ungariei Mari” (un vis prea frumos ca sa fie si realizabil, asa c-ar face bine sa se multumeasca cu cei 93000 km/patrati de Magyarorszag pe care inca ii mai au) prin reanexarea Transilvaniei, Maramuresului si Crisanei, REUNITE DEFINITIV cu ROMANIA la 1 Decembrie 1918. Sic, si degetul mijlociu, idiotilor adepti a-i acestor fantezii! La fel si lichelelor de la noi, promotoare si continuatoare absolut “dezinteresate” a acestor teze si gunoaie istorice. Si acum sa mergem mai departe, fiindca despre EI, avem multe de spus!

Unde se situau Serviciile Secrete romanesti in acele timpuri? Acestea s-au aflat la DATORIE (unde s-or afla cei de astazi, D-zeu stie!), zadarnicind planurile maghiare, arestand sute de agenti de diferite nivele (multi au si disparut inRomania, despre soarta lor nu s-a mai stiut niciodata nimic. Daca a fost sau nu opera Serviciilor romanesti nu putem sti, dar acestea nu erau “fete mari” si cu siguranta si-au platit “datoriile”), confiscand materiale care serveau la indeplinirea misiunilor de spionaj, sabotaj si diversiune, fonduri, arme, etc. actionand atat intara, cat si in afara ei –asa cum vom vedea in cursul acestor articole. Au facut-o intr-un mod PROFESIONIST chiar si dupa Dictatul de la Viena (au avut informatii in acest sens, chiar dinGermania, dar situatia era sumbra, iar clasa politica vai mama ei –ca si astazi, dealtfel. Fara sprijin german, Ungaria era zero barat. Interesant este ca si astazi, principalii parteneri a-i acestui stat, sunt…GermaniasiAustria!), datele, informatiile, actiunile desfasurate, relevate in continuare, vin in sprijinul acestei afirmatii. Un lucru iese cu certitudine in evidenta si anume faptul ca Ungaria, oricat s-a straduit cheltuind resurse materiale, umane si financiare uriase, NU a putut trece de PROFESIONALISMUL Serviciilor romanesti de atunci, care asa cum veti vedea in continuare, STIAU DESTULE despre ceea ce EI intreprindeau, avand agenti de valoare la nivele inalte in conducerea hortista si nu numai. BRAVO LOR, fiindca asemenea oameni merita intotdeauna respect, chiar daca numele lor vor ramane poate pentru totdeauna, necunoscute. In urma lor raman insa faptele, multe inca nestiute, dar pentruNOIsiROMANIA, raman EROII de pe FRONTUL NEVAZUT!

La inceputul anului 1942, SSI avea date extrem de complexe in legatura cu organizatiile iredentiste maghiare de pe teritoriul Romaniei si nu numai, dar si informatii valoroase despre modul cum acestea erau coordonate si ajutate de catre Budapesta. Potrivit acestor date, SSI a stabilit cu certitudine faptul ca acestea erau coordonate, primind chiar ordine, de catre “Sectiunea a II-a” de pe langa Presedintia Consiliului de Ministrii si de catre “Directia de Politica Nationala” din Ministerul Propagandei Nationale. Aici fac o paranteza, pentru a mentiona faptul ca propaganda maghiara a depasit cu mult “limitele normale” in ceea ce privesteRomania, si vom vedea asta pe parcursul acestor articole –statul ungar cheltuind sume uriase pentru internationalizarea “cauzei maghiare”. Chestia cu “cauza maghiarimii de pretutindeni” de astazi, seamana izbitor cu “cauza maghiara” de atunci! Ce ne demonstreaza asta? Demonstreaza fara niciun dubiu, faptul ca Ungaria nu a renuntat -si nici n-o v-a face vreodata- la pretentiile sale teritoriale fata de Romania; pretentii pe care va cauta sa si le satisfaca in imprejurari favorabile. Vi se pare exagerata aceasta afirmatie? Sa stiti ca nu este, fiindca SSI si Biroul 2 al Armatei Romane, aveau informatii certe cu privire la intentiile Ungariei sprijinita de catreGermanianazista, in legatura cuRomania. Interesant este faptul ca note informative din anul 1939, mentionau clar ca daca Germania ar fi castigat razboiul, Romania ar fi pierdut in totalitate Transilvania in favoarea Ungariei (care oricum nu era in stare sa o cucereasca prin propriile puteri, desi Germania a sprijinit din greu armata maghiara) si ar fi primit in compensatie un teritoriu la est de Nistru (era vorba de Transnistria –o mare problema chiar si astazi)…Si mai interesant este ca si Securitatea comunista de dinainte de 1989, stabilise pe baza informatiilor culese, ca aceasta “idee” inca era viabila la Budapesta, Viena si Berlin! Si ne mai miram de modul cum decurg lucrurile in Transilvania, iar autoritatile romane nu vad, nu stiu, nu pricep, nu vor, nu pot, fiindca de peste 20 de ani, asta ne-au demonstrat…

SSI, stabilise cu certitudine ca cele doua ministere ungare, pe langa sarcinile specifice aveau si sarcini secrete in “lupta” impotriva statului roman si a intereselor acestuia, fiind coordonatori directi ai activitatii de spionaj si diversiune.

Conform sintezelor SSI si Biroului 2, Sectiunei a II-a de pe langa Presedintia Consiliului de Ministri, ii reveneau urmatoarele atributii secrete:

-centralizarea tuturor informatiilor culese prin organele speciale ale diferitelor departamente si prin organizatiile iredentiste create atat in Ungaria cat si inRomania;

-tinerea evidentei starii de spirit a populatiei ungare si a celei de alte nationalitati din Ungaria (curente si orientari politice, nemultumiri, dorinte, etc.) precum si a ungurilor din tarile vecine, inclusiv Romania. Interesul, exagerat zicem noi, al autoritatilor maghiare de astazi fata de “soarta ingrijoratoare” a etnicilor maghiari de la noi si implicarea profunda, cu mult peste uzantele diplomatice, in “viata” acestei comunitati, ne intrebam, oare nu este acelasi lucru!?

-formularea de sugestii si darea de directive atat Ministerului Propagandei Nationale cat si altor departamente sau autoritati interesate in exploatarea iredentista a celor constatate si a materialului documentar. Hm, suna cunoscut, fiindca se pare ca astazi, autoritatile maghiare isi permit sa dea “sfaturi utile” celor romane cu privire la minoritatea maghiara!

-dirijarea din umbra a activitatilor paramilitare, teroriste si de sabotaj a organizatiilor iredentiste, atat in ceea ce priveste actiunile impotriva nationalitatilor conlocuitoare din Ungaria, cat si cu privire la agitatiile de la frontiere si din statele vecine, mai precis din Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia;

-indrumarea activitatii iredentiste a ungurilor domiciliati in tarile vecine. Ei, asta pare a fi valabila si-n ziua de astazi, cel mai bun exemplu fiind popa Tokes (dar si altii), care numai interesele Romaniei nu le reprezinta, el fiind “cetatean de onoare” al Ungariei!

-tinerea evidentei materialului documentar in legatura cu teza revizionista (Trianon-ul, pe care o urla si astazi) si pregatirea materialului necesar pentru sustinerea cauzei Ungariei fata de marile puteri (astazi, sunt “clienti fideli” ai Austriei si Germaniei; state pe care se si bazeaza, dealtfel).

Indeplinirea acestor sarcini sau atributii cu caracter secret se realiza atat de catre personalul prevazut in schemele de incadrare ale Sectiunii a II-a, cat si cu ajutorul unor numeroase retele de agenti recrutati din randurile intelectualilor, functionarilor, comerciantilor si meseriasilor, care prin legaturile lor cu cele mai variate medii ale populatiei, asigurau observarea atenta si permanenta a opiniei publice si in acelasi timp exercitau o puternica influenta in sensul voit de forul central.

Directia de Cabinet din Ministerul Propagandei Nationale, avea sarcina secreta de a tine legatura cu celelalte departamente interesate in desfasurarea actiunii iredentiste, cu autoritatile publice locale, precum si cu organizatiile culturale si economice din provincii.

Directia de Politica Nationala din Ministerul Propagandei Nationale, avea sarcina secreta de a indruma si canaliza activitatea tuturor organelor executive ale sistemului mentionat in directia realizarii scopurilor miscarii iredentiste.

Ministerul de Externe, prin Directia Politicii Externe si prin Directia Presei, desfasura in secret o intensa activitate de propaganda revizionista (ceea ce fac si astazi!) prin care se urmarea captarea interesului strainatatii pentru “problema ungara” (o falsa problema, atunci si acum!).

Ministerul de Interne, prin organele locale, de plasa si comunale, prin politie si jandarmerie, precum si prin Oficiul de Igiena Sociala si Spitale, desfasura o activitate vadit discriminatorie, protejand populatia ungara si persecutand pe cei de alta nationalitate si in special pe romani, cu scopul de a-i determina sa renunte la nationalitatea lor, sau sa plece din Ungaria. Oare, ceea ce fac acum autoritatile din Har-Cov, partidele si organizatiile maghiare de acolo –care conform unor surse serioase genereaza presiuni si sicane la adresa romanilor, pentru A PLECA –cu buna stiinta a autoritatilor romane, reprezinta altceva? Sa speram ca NU-I NIMIC, altfel inseamna TRADAREA INTERESULUI NATIONAL, a DREPTURILOR si LIBERTATILOR OMULUI precum si un ATENTAT la UNITATEAsi STATALITATEA ROMANIEI. Punct! Pentru TRADARE, in alte vremuri, cei vinovati erau executati, acum sunt…politicieni, ministrii, europarlamentari, presedinti si dracu’ mai stie ce!!!

In acest sens, fiecare prefect, functionar, primar, notar comunal, gardian, jandarm si medic era obligat sa considere ca e de datoria sa sa descopere mijloacele cu ajutorul carora sa contribuie la realizarea scopurilor si intereselor maghiare. Medicii, de exemplu, puteau sa initieze si sa aplice orice masuri de natura sa dezvolte natalitatea in randurile populatiei ungare si sa reduca natalitatea in randurile celor de alte nationalitati. Cumplit de cinic, iar asta se numeste GENOCID! De asemenea, ofiterii starii civile puteau comite fara teama orice abuz de natura sa duca la ameliorarea structurii etnice maghiare (autonomia pe criterii etnice, mult reclamata astazi, va suna cunoscut?). Ca urmare, numele neungurilor erau ortografiate sau traduse in limba maghiara, iar noii nascuti erau inregistrati cu nume specific unguresti (Ion, suna mai bine ca Ianos, nu-i asa? Mama lor de…).

Ministerul Apararii Nationale si Armata, stimulau spiritul razboinic (sunt “mari razboinici” si astazi!) in randurile populatiei ungare si ura neampacata a acesteia impotriva popoarelor vecine, desfasurata prin mijloace specifice, precum acuzele aduse pe nedrept “vecinilor” cu privire la “soarta cruda a bietei Ungarie Mare” (mda, “mare” intr-adevar!). Edificatoare in acest sens sunt informatiile Biroului 2 din MStM al Armatei Romane, care monitoriza indeaproape “evolutia” cu sprijin german a armatei maghiare; informatii care aratau in mod clar proportiile maghiarizarii romanilor in armata. Edificatoare in acest sens sunt instructiunile confidentiale ale Corpului 9 Armata Maghiar din Cluj (Serviciile romanesti n-au abandonat deloc spatiul romanesc pierdut in urma Dictatului de la Viena, si bine au facut!), editate sub forma de brosura ce era intitulata “Calauza Romaghiarizarii”. Fara cuvinte!

Cu ajutorul armatei maghiare se completa educatia iredentista a tinerilor in cursul pregatirii premilitare, in timpul stagiului militar si mai ales cu ocazia pregatirii postmilitare care se facea in cadrul diverselor organizatii paramilitare ce vor fi descrise in detaliu, in articolele ce vor urma. Totodata, armata ungara servea fara niciojena, la exaltarea si intarirea elementului ungar, paralel cu deznationalizarea si inlaturarea elementului minoritar si in special al romanilor. Educatia iredentista la premilitari si militari se limita la atatarea urii impotriva Romaniei, iar cantecele ostasesti, ce se cantau in marsuri, erau pline de injurii si trivialitati la adresa Romaniei. Spre a-i incuraja si “educa”, soldatilor unguri li se infatisau fel de fel de plasmuiri referitoare la pretinsa lasitate, imoralitate si dezorganizare a armatei romane, ascunzandu-se cu grija momentul “vizitei” acesteia la Budapesta din 1919, si relevandu-se in mod exagerat pretinsele victorii, eroismul si cinstea ungurilor. Nu zau, “mare” natiune de eroi, plina de “vitezi” (vom vedea mai incolo semnificatia acestui titlu onorific)!

Cu privire la desfiintarea elementului romanesc, Biroul 2 (serviciul secret militar roman) a stabilit ca administratia militara ungara stabilita in nordul Transilvaniei in septembrie 1940, a inaugurat prigoana si expulzarea romanilor, iar dupa aceea a procedat la depopularea prin mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic ori in unitatile speciale de munca a barbatilor romani valizi. Cu privire la compunerea etnica a unitatilor corpului expeditionar ungur de pe frontul antisovietic, SSI si Biroul 2 au stabilit urmatoarele:

-armata usoara prezenta sub aspect etnic un mozaic de nationalitati in care elementul unguresc era mult sub proportia ce-i revenea de drept ca element majoritar al statului;

-cei de alte nationalitati, si in special romanii, erau exploatati la maximum, urmarindu-se exterminarea lor. Procentul nationalitatilor conlocuitoare, atat in armata operativa cat si la trupele de ocupatie, era de 50%, iar al romanilor sub 30% din totalul efectivelor. In companii, plutoane, grupe, procentul lor era de 60-80%, dintre care romanii erau 40-60% (surprinzator cat de bine cunosteau Serviciile romanesti, compunerea armatei maghiare. Bravo lor!);

-totalul romanilor mobilizati in armata ungara, inclusiv unitatile de lucru, se ridica la 90000-100000, fapt care ducea la depopularea satelor romanesti de barbatii valizi. Cu alte cuvinte, astazi, asa ceva poarta numele de GENOCID ETNIC!

Armata regulata ca si premilitaria, serveau in acelasi timp ca instrumente de umilire si mai ales de deznationalizare a romanilor pe o scara foarte larga. Cercurile de recrutare, indeosebi cele din nordul Transilvaniei, dupa ce emiteau ordine de chemare, promiteau inlesniri de serviciu, chiar si lasarea la vatra, celor ce consimteau sa primeasca un nume unguresc in locul celui romanesc si sa treaca la cultul romano-catolic. Cinic, nu credeti?

La unitatile armatei regulate, cei de alta nationalitate erau supusi unei maghiarizari sistematice (ca si secuii de astazi numiti si declarati in bloc, maghiari!), incepand cu obligatia de a participa la slujba religioasa in limba maghiara si pana la consemnul categoric, care interzicea sub pedepse aspre declararea originii etnice fata de straini.

Unitatile de munca special infiintate pentru romani si evrei, constituiau un mijloc de exterminare a lor. In aceste unitati erau incorporate, fara grade, intelectualii si taranii mai instariti, care prin atitudinea si stiinta de carte, ar fi putut influenta in mod nefavorabil regimul hortist si atitudinea maselor romanesti (la fel au procedat si “civilizatorii rosii” in anii instaurarii “democratiei populare”!).

Pentru a avea o intelegere deplina a “cunostintelor” detinute de Serviciile romanesti cu privire la armata maghiara si evolutia acesteia, este necesar si util a infatisa cateva date cu privire la dezvoltarea capacitatii sale ofensive si a masurilor speciale menite a-i crea premise favorabile unei operatiuni militare impotriva Romaniei. Insa, toate acestea si multe altele, in capitolul urmator!

Aceasta serie de articole este dedicata membrilor serviciilor secrete romanesti, celor care au luptat si celor care sunt astazi in prima linie a apararii Romaniei!          

                                                       Va urma….                                                                                                      

WW