Scutul anti-aerian S-400

 Baterie S-400 Triumf

Relatiile dintre Rusia si Iran s-au ,,racit” dupa ce Kremlinul a anulat livrarea sistemelor S-300. Teheranul a fost maniat si a rupt contractul. Ba mai mult i-a si dat in judecata pe rusi. Tranzactia a fost oprita de Consiliul de Securitate ONU.

Rusii au continuat cercetarile si se vor dota cu o versiune mai sofisticata. (Dupa parerea mea Iranul a gresit, embargoul interzicea S-300 nu a pentionat si S-400 🙂 , puteau sa-si incerce norocul si aici).

Conceput pentru a intercepta elicoptere, avioane si rachete, sistemul S-400 poate localiza si lovi aproape orice tip de obiect zburator. Modul de operare se desfasoara in trei etape: prima este depistarea tintei, apoi stabilirea traiectoriei si faza a III-a este decizia comandantului de a trage sau nu.

Un mare avantaj al sistemului este mobilitatea. Acesta poate fi instalat oriunde pe pamant in doar 5 minute, iar pregatirile sunt realizate doar de 3 soldati.

S-400 urmeaza sa inlocuiasca fratele sau mai batran. Producerea lui S-300 a fost incheiata.

In prezent S-300 si Pantsir S1 protejeaza spatiul aerian al Moscovei, Sankt Petersburg si regiunea industrializata din centrul tarii.

Analistii sustin ca nu este necesar sa te poti apara doar impotriva atacurilor aeriene, ci si impotriva celor din spatiu si acesta este motivul pentru care a fost conceput S-400.

Noul sistem poate identifica tinta pe o raza de 600km si poate sa o loveasca atunci cand aceasta se apropie la mai putin de 400km. Asta inseamna ca S-400 este de 5 ori mai performant decat MIM Patriot.

Planurile de export nu s-au luat in calcul, astfel Rusia spera sa detina un avantaj pentru urmatorii 20 de ani.

 

 

NeroFlash

Rusii isi fac reclama…mascata!

Pai care este piata de armament cea mai dinamica si plina de bani la ora actuala?! Asia! Ce tari au un ritm de dezvoltare sustinut si habarnuau de criza?! Pai…cele din Asia! Ce gazduieste Rusia in luna urmatoare in Vladivostok?! Multe tari din Asia venite sa participe la  Asia-Pacific Economic Cooperation (APEC)!

Si exista un alt moment mai propice in care industria rusa ar putea avea un public mai compact si potential, dacat aceasta?! Dar cum dracu sa le arati la aia ce scule destepte ai tu?! Pai…te faci ca-i protejezi… 🙂

Asadar rusii se dau raniti. Cica pentru protectia onoratilor demnitari, multi dintre ei s-ar gatui cu multa placere unul pe altul, fara ca S-400 sau MIG-321 sa poata face ceva 🙂 , asadar cum ziceam, pentru protectia si siguranta, impotriva atacurilor teroriste, sau pur si simplu impotriva atacurilor jderilor de padure cu blana in carouri (se stie deja ca aceste animale vicioase ataca si prin zbor planat 🙂 ), Rusia isi scoate la vanzare, adica desfasoara, cam tot ce are ea mai bun de vanzare. Adica nu scoate chiar tot, ca nu aduce si tancurile… sau poate le aduce?!

Basca ca la acest summit vin si niscai… prieteni, printre care enumeram: Japonia cea cu ideei fixe, gen Kurile, China, prieten si dusman, client serios, dar si foarte pofticios cu gandul la Siberia, Coreea de Sud, cu bazele si soldatii ei americani, etc, etc Ce sa mai vorbim…unul si unul, si dusmanii, dar si prietenii.

La fel in textul ( care text ?! 🙂 ) unei manele dambovitene: dusmanii mei si prietenii mei…

 

Asadar doamnelor si domnilor, cu aceaasta ocaziune deosebita, industria rusesaca ofera spre vizionare si spre cumparare urmatoarele:

1. S-400 Triumf, sistem AA si anti-rachete, merge si anti-jderi de padure in zbor planat 🙂 Acu’ pe bune, cine dracu poate trimite avioane sinucigase la Vladivostok?! Jderii bre…

 

2. Suhoi-27 SM si Suhoi-30 si MIG-31…la ce o folosi MIG-ul-31 pentru protectia unui amarat de summit?! Pai nu foloseste, da poate se vinde, ca vorba aia, frumos este, rau este, adica chiar are baiatul ce sa arate. Familia lui Suhoi este clar, are ca scop tot jderul de padure cu blana in buline rosii, ca in imensitatea Coastei de Est a Pacificului nu prea vad cine ar ataca participantii.

Suhoi-30

Este bineinteles doar o opinie personala…Oricum uram bafta fostilor sovietici cu vanzarile lor cu tot.

 

GeorgeGMT

 

Sursa: Ria Novosti

 

India se plange de Su-30 cumparate de la Rusia, mai ales de motoare!

Suhoi-30 MKI, la Red Flag

Problema pare a fi, sau asa zic hindusii, o scapare in proiectarea sistemului  electronic de control al zborului. “Scaparea” acestei informatii este, cel mai probabil, voita si are legatura cu o alta problema aparuta la Su-30MKI, si anume la motoare. Astfel India se tine de capul Rusiei de ani de zile, pentru ca ivanii sa faca ceva in privinta unei anuminte componente a motorului  AL-31, ce echipeaza Suhoi -30 MKI indiene si rusesti.

Deocamdata Rusia  a zis ca vedea ea ce-o fi, bla, bla, da nu au facut nimic pana acum, astfel ca indienii au zis sa-si puna cearceafurile-n cap si sa dea totul pe fata.

In acest moment Rusia are doua motoare construite pentru avioanele sale moderne de lupta:

-AL-31, 3.5 milioane de dolari bucata, motor care echipeaza Su-27/30, si varianta chinezeasca J-10 si J-11

-RD-33/93, 2.5 milioane de dolari, pe care il regasim pe MIG-29 si JF-17 al Chinei.

In privinta motoarelor AL-31, India deja asambleaza in regie proprie motorul, pentru flota sa de Suhoi-30, si de asemenea mai cosntruieste si motoare mai vechi pentru MIG-21 si MIG-27.

Cu toate stradanile Indiei de a-si dezvolta o industrie militara high-tech, domestica, inca nu reuseste sa produca singura un motor, cap-coada. Astfel la AL-31 nu are inca capacitatea de a produce anumite componete cheie, din inima motorului, componente care sunt gandite sa functioneze la temperaturi si presiuni foarte mari, si pe deocamdata le importa din Rusia.

Ori problema, motoarelor de pe Su-30, provine tocmai de la aceste piese importate, si desi India insista sa-si produca motoarele singura, Rusia a refuzat pana acum sa acorde tehnologia de constructie a unor componente cheie ale unui motor modern.

Iar problema este atat de presanta, inca ea a fost discutata la nivel inalt de insusi Primul Ministru Indian, cu ocazia vizitei sale in Rusia. Numai ca Rusia cere un pret exorbitant pentru up-gradarea Su-30 indiene, iar inginerii indieni au de acum suficienta experienta cu avioanele respective, pentru a-si da seama ca suma ceruta este pur si simplu nerealista de mare. Bataia de cap a Indiei este insa faptul ca in contractul de cumparare a avioanelor, este stipulat clar si fara echivoc, ca aparatele pot fi up-gradate numai de catre Rusia, sau cu acordul explicit al acesteia.

Pana acum rusii au fost de acord numai cu niste echipamente de comunicatii si senzori israelieni pe Su-30.

Ina cest moment India detine in jur de 200 de Su 30 MKI si mai produce sub licenta unul pe luna, tinata fiind ca fortele aeriene indiene sa detina 300 de Su-30MKI operationale, la orizontul urmatorilor 3 ani.

 

Sursa: strategypage

GeoregGMT

 

Durata de viata a munitiilor si rachetelor din dotarea Armatei Romane

Matra R550 Magic II pe MIG-21 Lancer

Python III pe Mig 21 Lancer

Mai jos aveti prezentate duratele de viata a celor mai reprezentative munitii si rachete din dotarea Armatei. Asa ne putem face o idee despre ce am mai putea avea noi pe stoc, si cate dintre ele chiar mai sunt operationale.

1. Trupele terestre

-proiectile de aruncator- 15-20 de ani, in functie de focos

-proiectile incendiare  -10 ani

-rachete terestre AT dirijate- 5 ani

-rachete tactice GRAD- 10ani

-grenade – 10 ani

2. Fortele aeriene

-racheta R-27 R1-10 ani

-racheta aer-aer R-27 R1, dirijate în fascicul de radiolocatie în stare conservata- 3 ani

-rachete de aviatie R-27 R₁ dirijate în fascicul de radiolocatie pregatitepentru întrebuintare cu acrosare periodica, în conditii de campanie – 2 ani

-rachete de aviatie X-5 (Spike AT)dirijate prin fir în stare conservata conservata antrenament- 10 ani

-rachete de aviatie X-5 dirijate prin fir pregatite pentru întrebuintare, cu acrosare periodica – în ore zbor- 300

-rachete de aviatie A-90 dirijate în fascicul de radiolocatie în stare conservata- 15 ani

-rachete de aviatie A-90 dirijate în fascicul de radiolocatie pregatite pentru întrebuintare în conditii de campanie- 1 an

-rachete de aviatie RS2-US dirijate în fascicul de radiolocatie în stare conservata- 25 ani

-rachete de aviatie RS.-US dirijate în fascicul de radiolocatie pregatite pentru întrebuintare în conditii de campanie- 1 an

-rachete de aviatie R-73 E pastrate în stare conservata în depozite încalzite- 8 ani

-rachete de aviatie R-73 E pregatite pentru întrebuintare cu acrosare periodica, pastrate în depozite încalzite- 3 ani

-rachete de aviatie R-73 E pregatite pentru întrebuintare cu acrosare periodica, pastrate în depozite neîncalzite- 1 an

-rachete de aviatie PYTHON -3- 10 ani

-rachete de aviatie MAGIC-2 – 10 ani

3. Rachete sol-aer

-rachete sol-aer cu bataie medie Volhov- 15 ani

-rachete sol-aer cu bataie medie HAWK – 30 ani

4. Fortele navale

-rachete navale de lupta în depozitare- 15 ani

-rachete navale de lupta pastrate la bordul navei- 5 ani

-torpile mecanice si electrice- 15 ani

Acestea sunt doar cateva din munitile pe care Armata Romanale are in dotare si am crezut ca ar fi nteresant de aflat cam care este perioada de viata. Cate din munitile noastre mai sunt operationale, mai indeplinesc cerintele de siguranta, cerute de producator, hotarati voi singuri.

Daca va intereseaza si alte tipuri de munitie, scrieti la comenrtarii, si voi incerca sa va raspund.

GeorgeGMT

Poze exercitii militare Rusia, Partea I

 

 

http://englishrussia.com/2012/06/17/hellish-vehicles-under-control/

Apropos de submarine rusesti, Graney(Yansen) merge greu

 

Graney(Yasen) class

Pe 16 august noul submarin rusesc clasa  Graney (Yasen), a fost amant la operationalizare, adica nu a fost acceptat de Marina Rusa in serviciul activ, pentru a adoua oara in acest an. In urma testelor pe mare s-a observat ca sistemul de propulsie nuclear nu are capacitatea de a oferi puterea si deci viteza, proiectate.

De asemenea nici nivelul de zgomot, la navigatia submersa, nu este cel cerut, si aici problema se pare ca provine tot de la blocul propulsor. Practic Graney face prea mult zgomot.

Problemele tehnice care au aparut in dezvoltarea acestei noi clase de submarine, nu sunt din pacate proprii doar lui Graney. Si Borei are/ a vaut probleme si Bulava, etc. Desi proiectarea, conceptia noilor  armr rusesesti sunt bune, problemele vin din executie. In primul rand o mare parte din forta de munca de foarte inalta calificare, necesara pentru construirea unor astfel de nave, nu mai exista. In perioada sumbra dintre 1990 si inceputul aniilor 2000, datorita lipsei acute de comenzi, lipsei finantarii, salariilor mizerabile, o parte importanta din inginerii si muncitorii super-specializati in constructia de armament, ori au plecat, ori si-au pierdut indemanarea.

„Severodvinsk„, primul Graney

Astfel primul submarin Graney a fost inceput in anul 1993, dar a intrat in probe de mare 20 de ani mai tarziu, datorita lipsei finantari. Si cum o forta de munca atat de specializata efectiv nu ai de unde s-o iei, trebuie obligatoriu sa ti-o formezi in ani si ani de zile, astfel ca problemle actuale ale tehnologiei rusesti vor mai dura cativa ani, pana cand tinerii care astazi intra in santiere, vor capata experienta. Ganditi-va numai ce sudori sunt necesari la asamblarea unui submarin, ce precizie este necesara, etc.

Ca un exemplu, echipajul primului sub din clasa Graney a fost alcatuit si s-a antrenat sarguincios inca din urma cu sase ani. Iar de atunci tot se antreneaza si asteapta nava.

Al doilea sub a fost lansat in constructie in urma cu trei ani si deocamdata se lucreaza la el fara intreruperi. Rusia intentioneaza sa construiasca opt astfel de nave, desi initial URSS-ul avea de gand sa faca 30. Una peste alta Graney este un submarin cu un grad foarte mare de automatizare, de unde si necestitate unui echipaj la jumatate fata de submarinele mai vechi.  Are un deplasament de 9500 de tone, 24 de rachete cu raza de pana in 3000km, unele dintre fiind gandite speciale anti-portavion, si opt tuburi lans-torpila de 650mm, diametru care va permite navei sa lanseze si rachete. Pentru noul Graney Rusia lucra la un nou tip de torplia, mai mare si mai puternica si mult mai inteligenta. Respectiva torpila, gandita special pentru Graney class, ar fi avut un sistem revolutionar de cautare si localizare a tintei, insa din pacate, proiectul a fost abandonat din motive de deficultati tehnice.

 

 

Sursa: strategypage

 

GeorgeGMT

Articolul de seara-Un Mi-28N s-a prabusit

Din fericire, si aceasta este vestea buna, echipajul, compus din doi membri, a scapat fara rani grave. Motivele prabusirii nu se cunosc inca, declaratiile oficialiilor rusi vorbind despre o aterizare dificila, care a urmat unui zbor de antrenament. Acesta este cel de-al treilea accident in care un Mi-28N este implicat.

Accidentul s-a petrecut la baza  Mozdok,  in Ossetia de Nord, iar elicopterul apartinea Armatei.

Nu as fi scris despre un simplu accident, daca Mi-28N nu ar fi dragostea dintai, in materie de elicoptere de atac, pentru domnia mea. Si ca sa inchid definitiv gura celor care sustin K-52 Alligator, citez din surse rusesti, care denumesc Night Hunter-ul ca fiind Mi-28N Night Hunter: The main attack helicopter of the Russian Air Force!

Asadar Ka-52 tre sa-si caute de lucru. Mi-28N este liderul! Mi-28N este considerat de rusi ca fiind omologul lui AH-64 Apache, nu uratul ala de Alligator!

 

Sursa: Ria Novosti

GeorgeGMT