Arhive pe etichete: lockheed martin

“Pielea” stealth a Raptorului ar fi vinovata de colapsul pilotiilor

Standard

Pierre Sprey, inginerul care a lucrat atat la dezvoltarea F-16, Republic A-10, cat si la F-22 Raptor, adica un om cu foarte multa experienta in domeniu, declara ca problemele Raptorului, cele cu oxigenul pentru piloti, ar proveni de la…lipici!

Mai clar “pielea” stealth a aparatului este tinuta la un loc de un lipici special, lipici pe care Pierre Sprey, il banuieste ca elimina toxine continuu, in timpul zborului si astfel il gazeaza pe pilot.

Se pare ca US Air Forces a ignorat partial aceasta prezumtiva problema, pe motiv ca nu au putut testa adezivii pe piloti, mai exact efectul acestora asura compozitiei chimice a sangelui pilotilor, dar si datorita faptului ca respectivii adezivi au o formula considerata strict secreta.

Fortele Aeriene sunt de acord ca adezivul folosit in mod exclusiv pentru F-22 este secret, dar contesta spusele lui Sprey, pe motiv ca in ultimele teste facute pentru decelarea problemei, lipiciul a fost luat in considerare, fara insa a se descoperi nimic suspect.

Purtatorul de cuvant al US Air Forces, Heidi Davis a spus:

We are aware of the theory regarding stealth coatings and other chemicals used in the production and maintenance of the F-22, and that has been rolled into our analysis”

Motivul pentru care Pentagonul nu ar admite acest lucru, chiar daca ar fi real, are legatura cu banii. Cum costul unui F-22 se pare ca este de 412 milioane de dolari, conform cu Government Accountability Office, nimeni nu si-ar permite sa recunoasca senin ca exista o problema. Prea multi bani implicati, si cel mai probabil se cauta solutii alternative cat mai confidentiale.

Conform lui Pierre Sprey, problemele ar aparea atunci cand viteza aparatului sare de 1200 mile/h, cand datorita frecarii cu aerul si temperaturii astfel degajate, adezivul folosit incepe sa emita vapori, iar acesti vapori, inhalati ar avea ca efect ameteala, greata, etc. problema apare atunci cand asupra Raptorului se executa lucrarile normale de mentenenta, pentru ca atunci stratul de adeziv este reimprospatat.

Deocamdata Pentagonul nu recunoaste ca problemele cu oxigenul ar putea avea legatura cu adezivul folosit, dar nici nu poate indica o alta cauza, sau o alta pista pe care tehnicienii sai ar avea-o in vedere, iar problema persista, pilotii au inceput sa se teama de avionul lor, iar acest lucru este extrem de periculos, in conditile in care orice pilot isi considera propriul avion ca fiind cel mai bun prieten.

Mai multe amanunte AICI

 

Sir…F 35B

Standard

Primul F 35B britanic a executat primul zbor pe 13 aprilie, a anuntat Lockheed Martin. Zborul a durat 45 de minute si a fost efectuat de catre un pilot de teste al LM. Zborul a fost efectuat cu apartul Bk-1, primul din cele trei ale britaniciilor.

Din cele trei aparate britanice, doua sunt F-35B si unul este F-35C.  „Not only is this a watershed moment for the Joint Strike Fighter program, since BK-1 is the first international F-35 to fly, but it also brings us one step closer to delivery of this essential 5th Generation capability for the UK,” a declarat Harvey Smyth.

Mai multe despre programul F 35 britanic si depre optiunile lor pentru noile portavioane britanice Englezii vor din nou F 35B.

 

sursa: defencemanagement

F20/F5G Tigershark – o varianta interesanta pentru Fortele Aeriene Romane

Standard

Un avion mai putin cunoscut publicului larg, dar care a concurat contra F16 Falcon la introducerea acestuia din urma in serviciu, un avion care n-a avut sansa sa se materializeze in productie de serie din cauza unor interese politice, a fost F20 Tigershark. Continuator al liniei T38 Talon/ F5-Tiger II, F20 trebuia prin saltul tehnologic sa reprezinte un vanator pur sange destinat partenerilor mai saraci ai SUA, datorita costului scazut de productie si mentenanta.

Nothrop F20 Tigershark

T38 Talon

Ce ar insemna in ziua de astazi o revitalizare a proiectului F20 Tigershark al companiei Northrop-Grumann, folosind tehnologia si materialele din prezent! Se poate spune ca urmasul de drept al filozofiei F20 este JAS-39 Gripen.

Design-ul F20 Tigershark

 

Designul F5 TigerII, stramosul lui F20

“Radiografia” F20

In conditiile in care Fortele Aeriene Romane cauta un multirol cat mai ieftin de operat, cu intretinere redusa, nepretentios dar si performant si tinand cont de situatia disperata a uzinei Avioane Craiova, o solutie 2 in 1 ar fi extrem de interesanta pentru industria aeronautica romaneasca: adica un trainer supersonic si un multirol/avion ieftin de atac la sol si politie aeriana pe aceeasi platforma. Aceasta solutie ar fi o continuare a programelor IAR-99 si IAR-95 ingemanate (si chiar si IAR93), strategie care ar oferi o platforma complementara si ieftina, in completarea achizitiei avionului multirol ce va avea loc in viitorul apropiat.

IAR-95

De asemenea, mai multe tari din regiune ar putea fi interesate de un astfel de program, Turcia avand déjà la activ folosirea platformei F5 Tiger si fiind in cautare pentru un nou avion de antrenament iar Polonia este si ea in cautare de avioane de antrenament. Israel se pare ca a decis déjà pentru Alenia Aermacchi M 346. Si alte tari din Balcani si din restul comunitatii europene s-ar putea sa fie in curand in cautare de noi avioane de antrenament, deoarece majoritatea dotarilor sunt invechite iar programul European de dezvoltare a unui avion de antrenament EADSMako/Heat a fost oprit acum cativa ani.

Aermacchi M 346

S-ar putea ca si SUA sa caute in curand sa-si innoiasca flota de avioane de antrenament T45 Goshawk si T38 Talon (aproape 500 de bucati doar T38). Principalii concurenti la nivel global sunt in acest moment Alenia M346/Yak 130, Hongdu L15 si KAI-T50, cu care Lockheed-Martin are parteneriat. L15 si Yak130 pornesc de la 15mil$, iar M346 si KAI T-50 trec de 20mil.$, versiunile de atac probabil depasind 30 mil$.

KAI-T50

 

Yak 130

Pentru a ne face o idee, programul F20 a estimat un cost pe bucata (complet, cu radar General Electric AN/APG-67, unul dintre cele mai bune atunci) de aproximativ 8 mil. $ la inceputul anilor ’80, in timp ce F5E costase 1.5 mil$ vechi (de dinaintea crizei anilor ‘70) iar T38 Tallon 750.000 mil $ (adica 5.76 mil$ 2012, comparativ cu pretul de 6 mil$ pentru un IAR99 Soim subsonic). Si acest pret de 8 mil.$ era estimat cand un F16 Fighting Falcon A/B costa 15 mil.$ iar un F15 Eagle era la 30 mil.$. Chiar si la un pret actualizat in dolari, cu infuzie de tehnologie moderna, pretul unui F20 cu avionica echivalenta de ultima ora sa spunem (F16 Bl52 spre exemplu), nu ar trece probabil de 15-20 mil$, iar cel al unui trainer derivat, fiind probabil undeva la maxim 10 mil$.

F20 Tigershark – schite

In ceea ce priveste motoarele, versiunea de antrenament poate fi echipata cu unul sau 2 Honeywell F124-GA-200 de 27.8 kN, la un cost probabil 2.5mil$/bucata, sau chiar cu versiunea imbunatatita a Rolls-Royce Viper Mk632-41M de aproape 20 de kn, in 2 exemplare. Pentru T38 Talon erau suficiente 2x J85-5R motoare de 17kn fiecare cu afterburn. F5 Tiger 2 avea 2 × General Electric J85-GE-21B turbojet: dry thrust 15.5 kN fiecare, iar cu afterburner: 22.2 kN, pentru a atinge Mach 1.6. Deci chiar si cu 2 motoare Viper imbunatatite, trainer-ul ar putea atinge Mach 1.5, respectand acelasi profil aerodinamic. O motorizare comuna intre trainer si avionul de lupta ar fi o pista interesanta, trainerul putand folosi versiunea fara postcombustie a GE F404, cei 50 kN fiind mai mult decat suficienti.

F20 pe pista

F20 avea motorul General Electric F404-GE-100 turbofan, 17,000 lbf (76 kN), la un pret probabil de 5mil.$/bucata, inrudit cu cel de pe Gripen, iar acum exista versiunea General Electric F414-GE-400 la 98kN, ce echipeaza F/A18 Super-Hornet. Cu mici modificari ale aripii pentru cresterea portantei si sporirea punctelor de acrosaj de la 5 la 7 sau 9 si a spatiului de combustibil prin retragerea pe fuselaj a trenului de aterizare spate, sau chiar in varianta standard, F20 cu electronica de azi ar fi un trainer/light attack excelent, la 2 Mach, fiind superior MIG-21 Lancer si comparabil cu F16, fiind superior si aparatului JF-17 chinezesc! Singurul punct la care pierde vizibil in fata lui F16 este sarcina utila acrosata, de 3,6 tone in versiunea initiala, dar cu extinderea numarului de puncte de acrosaj putand urca la vreo 5 tone.  Pentru comparatie, JAS39 Gripen poate duce 6t iar F16 7,5t de armament acrosat pe 9 piloni.

JF-17 construit de China pentru Pakistan

 

Punctele de acrosaj ale F20

In legatura cu performantele, se sustinea ca F20, la jumatatea costului unui F16, era robust, usor de intretinut, necesitand cam cu 52% mai putina mentenanta si consuma in medie cu 53% mai putin combustibil decat media pentru avioanele concurente/contracandidate (F16 fiind principalul rival). Avea cam cu 63% mai mici costurile de operare si intretinere iar fiabilitatea era de 4 ori mai mare.

Unul din principalele atuuri, care fusese in centrul conceperii acestui avion, era timpul de disponibilitate pentru decolare de numai 22 de secunde, rezultand cel mai redus “time-to-scramble” (decolare in alarma) dintre avioanele contemporane in anii ‘80.

F5 TigerII in viraj cu “burta” expusa

                Punctul central al sistemului electronic era radarul AN/APG-67 multimod, urmat de sistemul laser de navigatie inertiala Honeywell, head-up display General-Electric, display si control digital Bendix si computerul de misiuni aeriene Teledyne Systems. Radarul detecteaza si urmareste tinte pana la 48 de mile nautice (90km) in mod „look up” si pana la 31 mile nautice (57km) in mod „look down”. Pentru comparatie, radarul El/M2032 de pe MIG21 Lancer poate detecta tinte la 50-80km (in mod Look-Down) si 85-102km (in mod Look-Up). Probabil ca radarul poate fi inlocuit cu un APG-68V9,  El/M2032 sau superior, AESA (Northrop Grumman–SABR; AN/APG-80/81/82; EL/M-2052), in functie de tehnologia disponibila la momentul respectiv.

F20 in culori rosu-alb

                Spre deosebire de F5E Tiger II, F20 Tigershark dispune si de o noua cabina cu vedere panoramica, care imbunatateste vizibilitatea pilotului cu 50% inspre partea din spate a avionului, cu contributia unui headset si a unui scaun catapultabil imbunatatit .

http://air-and-space.com/Northrop%20F-20%20pre-production.htm

Cabina Rechinului-Tigru

Printre caracteristicile de zbor, in primul rand se remarca abilitatea de a zbura la doar 124 km/h la un unghi de atac de 35°, in timp ce F16 este limitat la 30°. Viteza minima este inferioara celei a Saab Gripen, de aproximativ 170 Km/h, dar si F-16C/D 185 Km/h. Datorita botului in forma de „bot de rechin”, F20 era capabil sa manevreze la unghiuri de atac sensibil mai mari decat concurentii iar structura aerodinamica era prevazuta sa suporte 9G. Se pare ca din cauza capacitatii de a manevra la suprasarcini mari, au fost pierdute 2 avioane prototip F20, cu tot cu piloti, ancheta demonstrand in ambele cazuri ca pilotii si-au pierdut cunostiinta.

Scheme vopsire F20

Accelerarea de la Mach 0.9 la 1.2 se realiza in 29s (la 9150m), urcarea la 12.200m facandu-se in 2.3 minute (inclusiv 55s pentru start si 22 pentru pregatire INS), similar cu Jas-39 Gripen C, in timp ce F-16C ajunge la altitudinea de 10.600m in 210s.

F20 avea un raport tractiune-greutate 1.1 cu motorul original (GEF404 de 76kN), similar cu cel al F16 Bl52 (127kN), iar Gripen NG (F414G de 98kN) are un RTG de 1.06, respectiv 0.97 pt. Gripen C (tot GEF404 de 76kN). F20 “gol” era aproximativ cu o tona mai usor decat JAS-39 C (si cu 3.5t decat F16C/D), la aceeasi putere a motorului, insa suprafata portanta era de doar 18.6m2 fata de cei 30m2 ai JAS-39 (28 m2 la F16), de unde si diferenta de masa utila.

Desen de vopsire si caracteristici tehnice F20

Din faptul ca suprafata aripilor este doar 2/3 din cea a “concurentilor” precum si din pozitionarea trenului de aterizare spate sub aripi, rezulta numarul mai mic de puncte de acrosaj, masa utila redusa (si datorita portantei) dar si rezerva mai mica de combustibil din aripi si, in consecinta, raza de actiune mai redusa (combat radius): 556km fata de 800km la JAS-39 si oarecum similar cu F16A/B (problema rezolvata cu rezervoare conforme in variante recente de F16). Problema s-ar putea rezolva prin cresterea suprafetei aripilor, mai ales in profunzime si nu in profil frontal si prin retragerea trenului de aterizare spate sub fuselaj, in spatele aripii, asa cum am precizat si mai sus. Pe langa portanta, s-ar genera mai mult spatiu in aripi, pentru rezervoare, si sub aripi, pentru puncte de acrosaj.

Modificari ale aripii (in albastru) si trenului aterizare propuse pentru F20

Iata si fisa tehnica in engleza, de pe Wikipedia, a F20 Tigershark:

Specifications (F-20)

General characteristics

Performance

Armament

Avionics

Multe dintre inovatiile introduse de F20 Tigershark au fost refolosite de Northrop pentru F18 Hornet, F20 ramanand “unul dintre cele mai bune avioane de lupta ce nu au intrat niciodata in productie”. Putem oare schimba ultima parte a acestui citat, preluand pentru Uzina de Avioane Craiova si Aerostar Bacau un astfel de proiect in colaborare cu partenerii americani?

F20 in celula

Problema este ca Northrop Grumann nu au fuzionat cu Lockheed, asa cum intentionau, deci n-am putea accesa proiectul pe filiera firmei ci poate doar prin interventia guvernului american sau cumparand alte echipamente de la Northrop Grumann. De asemenea, aceasta firma detine si grupul Scaled Composites, proiectul Ares fiind preluat odata cu firma ce l-a creat.

Probabil achizitia de avioane F18 ar fi una din cheile accesului sub forma de offset la proiectul F20 Tigershark (si am avea acces si la proiectul Ares Scaled Composites, prezentat in materialul “Proiectul Ares”: https://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/12/11/proiectul-ares/ ), proprietate a Northrop-Grumann … sau o optiune de comanda pentru F35 Lightning2, plasata acum pentru o livrare peste 10 ani, daca sunt de acord sa ne vanda asa ceva.

F20 la “vanatoare”

Astfel am avea acces la proiectul unui avion aproape echivalent cu F16 sau Jas39, mult mai ieftin de asimilat si produs, mai nepretentios, mai robust si mai ieftin de operat decat F16, avion care este echipat cu acelasi motor ca si Saab Gripen. In plus, pe aceeasi structura, putem produce si o varianta de antrenament supersonic, un descendent demn pentru T38 Talon. In acelasi timp, in design se pot introduce elemente tehnologice prezente pe F16/JAS-39/F18/F35, atat cat va fi accesibil in urma unui contract de offset sau joint-venture cu Northrop-Grumann sau Lockheed-Martin, in functie de multirolul  care va fi achizitionat.

Ca si exemplu, Iranul are un program de dezvoltare al unui derivat al F5 TigerII, numit HESA Azarakhsh, cu 15% mai mare decat designul original si echipat cu motoarele MIG-29 Fulcrum – Klimov RD33 si radar Topaz N-019ME:

http://www.globalsecurity.org/military/world/iran/azarakhsh.htm

Programul a fost continuat cu HESA Saeqeh, care pare sa fie forma finala a proiectului.

 

Derivat iranian al F5: HESA Saeqeh

Doar nevoile de inzestrare ale aviatiei romane se ridica la aproximativ 25 de avioane de antrenament subsonic/supersonic, cat despre politie aeriana si atac la sol, ar fi nevoie de cateva zeci de aparate (pornind de la 30-40 si ajungand probabil la un maxim de 100-120 de bucati, daca vor exista vreodata cu adevarat bani pentru inzestrare si operare) care sa opereze “umar la umar” cu cele 24-48 de multirol preconizate in viitorul apropiat si apoi cu cele aproximativ 25-30 de avioane F35 Lightning2.

.

Chiar si daca nu vom ajunge vreodata sa producem un derivat al acestui avion, lectia design-ului sau trebuie privita cu mare atentie de catre specialistii romani in domeniu precum si de catre cei care hotarasc destinele inzestrarii Fortelor Aeriene Romane, atat cat a mai ramas din aceasta categorie de arme

Marius Zgureanu




Spionaj cibernetic: F-35 furat cu totul, prin Internet, de chinezi!

Standard

Asa cum scriam si noi  in articolul „Americanii si tehnologia informatie”, aparut in februarie, spionajul cibernetic chinez a reusit sa creeze mari probleme americaniilor, inclusiv unele din intarzierile in programul JSF, avanad la mijloc aceeasi problema.

…………………………

Într-una dintre dimineţile trăite în Beijing, am privit, de la fereastra hotelului, o ceremonie pe care nu am uitat-o până azi. Tunşi scurt, echipaţi cu sacouri albe şi pantaloni negri, tinerii din personalul hotelier erau aliniaţi…ca la armată, pentru verificarea ţinutei – obligatoriu impecabilă.

 

 

Atunci mi-am lăsat legitimaţia de jurnalist pe noptieră, ca din întâmplare, sub o coală de hârtie. Imaculată. La întoarcere, după ore bune petrecute în capitala chineză, am găsit legitimaţia la vedere şi un bileţel scris în limba engleză.

Am citit doar primele cuvinte:“Dear person/Dragă persoan㔺i m-am pomenit cu bătăi puternice la uşă. Dincolo de aceasta se afla unul dintre tinerii inspectaţi dimineaţa. El mi-a explicat că îmi poate îndeplini orice dorinţă legată de confortul în hotel şi chiar sugestii pentru locuri interesante, de vizitat, în Beijing. Am surâs. Serviciul secret chinez era la datorie…

Mi-am amintit clipele trăite atunci, în metropola ce are acum un număr de locuitori cât populaţia…României, când am dat cu ochii de dosarul electronic – schiţat de surse oficiale complementare, din instituţii titulare de informaţii militare, de peste Ocean -, dedicat avionului F-35.

Prima supoziţie interesantă fiind a Pentagonului, care face o legătură între întârzierea producţiei de avioane F-35 şi o operaţiune cibernetică a spionajului chinez!

J 20, inspirat de…americanul F 35

Iată ce susţine intelligence-ul militar american:”se pare că spionii chinezi au penetrat sistemul de securitate al teleconferinţelor şi astfel au putut să asculte discuţiile purtate la brainstorming-urile vizând tehnologii secrete, ce urmau a fi instalate la bordul avionului F-35.”

Şi cum chinezii sunt meticuloşi, tăcuţi şi eficienţi, spionii lor au reuşit să fure datele necesare reproducerii sistemelor de comunicaţii, antenelor şi altor componente deloc publice ale aeronavei militare menţionate.

Dar nu au fost furate doar informaţii despre F-35!

Astfel, hackerii angajaţi de statul chinez au pătruns în bazele de date ale contractorilor ce lucrau pentru Departamentul Apărării al Statelor Unite. Ei au sustras tot ce viza noile tehnologii de luptă, care au facilitat, ulterior, realizarea avionului invizibil, de luptă, chinez Chengdu J-20!

James Clapper, directorul structurii naţionale de intelligence a declarat că dezvoltarea tehnologiei specifice Internetului a condus la reuşita unor furturi extraordinare de capital intelectual.

În acest context, documentaţia specifică pentru avionul de luptă F-35 a fost în mod clar o ţintă. Iar contra unor asemenea atacuri, generate de persoane fizice sau agenţii de spionaj trebuie luate măsuri adecvate.

Furtul – pe cale electronică – a datelor despre F-35 a fost confirmat şi de David Shedd, directorul adjunct al D.I.A./Agenţia de Informaţii a Apărării.

El a recunoscut că asemenea nedorite scurgeri de informaţii – abil provocate dehackerii chinezi – au constituit o lovitură serioasă pentru eforturile de menţinere, în secret, a principalelor caracteristici tehnice ale avionului de luptă, oferind în schimbBeijingului şansa de a le folosi la producerea unei aeronave similare. Dar şi avantajul cunoaşterii preocupărilor pentru modernizarea dotării tehnice a Forţelor Aeriene Americane.

David Shedd l-a informat şi pe secretarul apărării, Leon Edward Panetta, că ori de câte ori se constată scurgeri de informaţii, din zona cercetărilor vizând dezvoltarea tehnologiei militare, sunt afectate deciziile de prevenire a acţiunilor unor potenţiali adversari, asemenea practici fiind etichetate ca extrem de dăunătoare – pentru comunitatea americană de informaţii.

După ce furtul de date a fost descoperit, programul secret pentru producereaF-35 a fost oprit, până la punerea în funcţiune a unui sistem cibernetic de securitate. Nou. Costisitor. Dar, după cum se vede, extrem de necesar.

Un proverb chinez susţine că: „ai casă, nu te teme de frig, vânt şi ploaie; ai copii, nu te teme de sărăcie şi necazuri la bătrâneţe.” Carevasăzică, dacă mai ai şi avioane construite după planurile furate de la americani, nu te teme că SUA rămâne superputerea lumii…

 

Articol Ziuaveche

Noul F-16 Viper

Standard

OK F-16 V de la Viper!  Cei de la Lockheed Martin spun ca aceasta varianta va fi o noua platforma pentru viitoare dezvoltari a F-16 si ca nu include F-16 Block 60, de asemenea  este diferit de varianta oferita Indiei (F-16IN “Super Viper”) in recenta competitie MMRCA, castigate de Rafale.

F-16 Block 60 apartinand UAE, singurul client de pana acum

In linii mari LM –ul bate modena pe interoperabilitate cu variantele F-16 mai vechi, ofera radar AESA si rezervoare conforme, modernizari si upgrad-ari ale avionicii, inclusive modificari in cockpit.

Daca F-16 Viper este un avion mai bun dacat variant block 60, nu putem sa stim, si nici daca modificarile aduse Viper-ului sunt mai extinse, dacat cele aduse F-16 50/52 pentru al transforma in Block 60.

La vremea aparitiei sale Block 60 a fost un mare pas inainte si contine un pachet foarte extins de update-ari si modernizari, fata de variant clasica 50/52.

Astfel F-16 Block 60 beneficieaza de radar AESA AN/APG-80 „Agile Beam Radar”, de transmiterea informatiei prin fibra optica.

LM a montat in noua varianta AN/ASQ-28 IFTS, (Internal FLIR and Targeting System), renuntand la pod-ul montat in exteriorul avionului, capabilitati extinse de bruiaj (ALQ-165, Airborne Self-Protection Jammer (ASPJ) si capacitate de atac la sol sporita si folosirea a unei varietati foarte mari de arme.

Asadar noul F-16V este o varianta, care cel mai probabil include lectii invatate de Lockcheed Martin in urma dezvoltarii ambelor variante; F-16 block 60 si F-16IN Super Viper. Daca noul membru al familiei este/va fi, un integrator al celor mai noi ideei dezvoltate de americani si daca va fi ceva intradevar nou, daca se va bucura de atentia clientilor si chiar se va vinde, timpul o va spune.

Cel putin deocamdata varianta Block 60 nu a avut asa mare succes, fiind in acest moment doar in dotarea Emiratelor Arabe Unite. Iar pretul este unul prohibitiv!

Arata acest nou proiect, cat o fi el de nou pana la urma, o doza de teama la LM?!

Noul F-16 V, la Singapore Air Show

 

 

Surse: defensenews ; www.f-16.net

 

 

Stiri militare

Standard

Viitorul avion European

Dupa luptele fratricide intre Rafale si Eurofighter Typhoon, francezii si britanicii au devenit mai realisti. Astfel nici macar nu s-a semnat contractual intre India si Dassault, si Sarkozi a semnat cu premierul britanic Cameron, un acord privind initierea dezvoltarii noului avion multirol European. Ideea este ca aparatul sa fie construit pana in 2020 si este un aparat fara pilot!

Bugetul initial va fi de cate zeci de milioane de euro, doar pentru studii preliminare, si va fi incredintat pentru dezvoltare catre Dassault si BAE. Liderii celor doua tarii au declarat ca vor sa evite problemele aparute pe piata in urma concurentei dintre cele doua avioane europene de generatie 4++, iar parteneriatul este deschis si altora.

In tot acest timp EADS nu a fost nici macar intrebat de sanatate, nici Germania de altfel, sau ceilalti parteneri din programul Eurofighter, Italia si Spania.

Ce va fi, daca proiectul se va dovedi fiabil economic si tehnologic vom vedea, deocamdata prietenia dintre Paris si Londra, militar vorbind, se pare ca egaleaza ca forta parteneriatul economic dintre Berlin si Paris. Daca si Germania s-ar alinia noii idei, am putea fi martorii unei axe dure europene, in jurul careia s-ar putea in sfarsit discuta serios despre o viitoare Armata Europeana reala.

 

Sursa: militaryphotos

 

Emiratele Arabe Unite

Aceeasi cu cei care vor Rafale si sa dea la schimb Mirage 2000, vor si transportoare. 600 de bucati, 8×8 si asteapta ofeertele pana in martie.

BTR-3U, folosite in cadrul corpului de infanterie marina

Companiile care se asteapta sa faca oferte ar fi: ARTEC Boxer (Germania), BAE Systems Land Systems (Africa de Sud) RG41, FNSS Savunma Sistemleri Pars (Turcia), General Dynamics European Land Systems Piranha 5 (Elvetia), Iveco Defence Systems Freccia (Italia), Nexter Systems VBCI (Franta), Otokar Arma (Turcia), Patria AMV (Finlanda), BTR (Rusia) and BTR-4 (Ucraina). Unele din aceste modele au desfasurat deja teste in Emirate, in configuratie  APC.

Arabii au achizitionat deja 5 bucati de APC de la Patria, dotate cu turele rusesti de pe BMP-3, tinand cont ca IFV-ul rusesc se afla deja in dotarea armatei Emiratelor. Sursele spun ca 400 de bucati vor fi dotate sigur cu turele  BMP-3, si astfel vor avea capacitatea de plutire redusa, iar restul de 200 de bucati vor destinate transportului de trupe, cu capacitate normala de traversare a cursurilor de apa.

BMP-3

Sursa: militaryphotos

 

Iar Lockheed Martin are probleme

Altfel nu s-ar explica lansarea ideei de F-16 V, cu radar AESA si multiple imbunatatiri ale avionicii, probabil un F-16 Bk 60 mai rasarit. Nu se stie daca aerodinamica aparatului va fi aceeasi, sau modificata, tot ce se stie este ca LM-ul, in fata problemelor F-35, nu vrea sa ramana fara ceva de facut.

Surse pe saturate si alese.aviationweek : aviationintel : lockheedmartin.com : flightglobal

 

Asta daca LM-ul va reusi sa vanda ceva in noua configuratie. Poate ne pricopsim si noi?! Sa fim noi clientul de debut al noului F-16V?! Vise, bre, vise….la cat o costa un astfel de avion, s-ar putea ca Typhoon-ul sa nu ni se mai para asa scump!

 

 

Americanii si tehnologia informatiei

Standard

FOTO: defenseindustrydaily

Americanii, rusinati probabil de belele de le tot au cu F-35, fac si ei precum comunistii: cauta un vinovat!

Cin’ sa fie cin’ sa fie?! China domne….si hackerii aia rai de ii cresc chinezii si le dau sa manance numai servere americane! Parol tato! Asa zice Pentagonul! Nu direct, ca le e rusine, da mai pe ocolite, asaaaaaa, cam asta ar fi idea.

Conform celor de la Aviation Week, anumiti oficiali de la Pentagon, aia de numara dolarii, responsabili cu bugetul adica, se gandesc serios daca nu cumva “prietenii” lor cu ochii sui, ii fac pe la spate la costuri si intarziere, in cea ce pare eterna si fascinanta epopee F-35 JSF!

Stau yankeii, calculeaza, da tot le da cu virgula, nu-si cred hartiei din fata ochilor ca pot fi atat de fraieri! Ca doar avioane au mai facut, in general le-au iesit bine, au fost de scucces, ma rog cu exceptia panaramei de F-104 Starfighter. Da bine boanghina aia de avion, rusinea industriei, a fost asa, o exceptie de la regula, da JSF-uk ce dracu sa aiba?!

De zburat zboara intradevar, nu prea bine insa, de scump, e normal sa fie ca doar este stealth, da parca totusi cam prea scump si ca bomboana de pe coliva sa fie cat mai savuroasa, nici macar nu-l pot livra la termenul si cantitatile promise! Asadar care este problema?!

Dupa chibzuinta indelungata si verificari atente, unele voci spun, mai pe colturi e drept, ca chinejii sunt frate de vina, cu hackerii lor nenorociti cu tot. Astfel o parte din baietii cu ochi albastrii ai yankeilor cred ca inarzierile si problemele aparute la programul JSF ar fi mana Chinei, care ataca programul prin intermediul internetului, spionaj si sabotaj on-line, cum ar veni.

Americanii banuiesc ca chinezii le fura din planuri. Problema este ca JSF-ul ar avea anumite sisteme de control si comunicatii care au fost gandite fara a tine seama de razboiul informatic si fiind astfel vulnerabile la astfel de agresiune. Exemplul cel mai elocvent fiind RQ-170 Sentinelul, drona capturata de iranienii prin astfel de mijloace.

Astfel necesitatea de reproiectare anumitor sisteme creste si costul aeronavei si de asemenea genereaza intarzieri in programul de livrari. Mai mult decat atat, problemele nu se limiteaza doar la F-35, ci la intregi categorii de arme, sisteme de comunicatii, radare, etc. , fiind deja notorie afirmatia Pentagonului ca proiectul chinezesc al J-20 ar avea la baza date furate din SUA.

Defense analysts note that the JSF’s information system was not designed with cyberespionage, now called advanced persistent threat, in mind. Lockheed Martin officials now admit that subcontractors (6–8 in 2009 alone, according to company officials) were hacked and “totally compromised.” In fact, the stealth fighter program probably has the biggest “attack surface” or points that can be attacked owing to the vast number of international subcontractors.

Asadar americanii sunt acum obligatii sa reproiecteze, sa refaca practic un intreg sir economic pentru a putea garanta securitatea si eficienta avionului, Lockheed Martin sustind chiar ca anumiti subcontractori au fost compromisi total, prin furtul informatilor despre produsele lor.

Daca la inceputul articolului eram ironic, acum trebuie sa recunosc, ca daca as fi in locul SUA nu as considera deloc amuzanta situatia.

 

sursa: defensetech.org