Arhive pe categorii: India

India se plange de Su-30 cumparate de la Rusia, mai ales de motoare!

Standard

Suhoi-30 MKI, la Red Flag

Problema pare a fi, sau asa zic hindusii, o scapare in proiectarea sistemului  electronic de control al zborului. “Scaparea” acestei informatii este, cel mai probabil, voita si are legatura cu o alta problema aparuta la Su-30MKI, si anume la motoare. Astfel India se tine de capul Rusiei de ani de zile, pentru ca ivanii sa faca ceva in privinta unei anuminte componente a motorului  AL-31, ce echipeaza Suhoi -30 MKI indiene si rusesti.

Deocamdata Rusia  a zis ca vedea ea ce-o fi, bla, bla, da nu au facut nimic pana acum, astfel ca indienii au zis sa-si puna cearceafurile-n cap si sa dea totul pe fata.

In acest moment Rusia are doua motoare construite pentru avioanele sale moderne de lupta:

-AL-31, 3.5 milioane de dolari bucata, motor care echipeaza Su-27/30, si varianta chinezeasca J-10 si J-11

-RD-33/93, 2.5 milioane de dolari, pe care il regasim pe MIG-29 si JF-17 al Chinei.

In privinta motoarelor AL-31, India deja asambleaza in regie proprie motorul, pentru flota sa de Suhoi-30, si de asemenea mai cosntruieste si motoare mai vechi pentru MIG-21 si MIG-27.

Cu toate stradanile Indiei de a-si dezvolta o industrie militara high-tech, domestica, inca nu reuseste sa produca singura un motor, cap-coada. Astfel la AL-31 nu are inca capacitatea de a produce anumite componete cheie, din inima motorului, componente care sunt gandite sa functioneze la temperaturi si presiuni foarte mari, si pe deocamdata le importa din Rusia.

Ori problema, motoarelor de pe Su-30, provine tocmai de la aceste piese importate, si desi India insista sa-si produca motoarele singura, Rusia a refuzat pana acum sa acorde tehnologia de constructie a unor componente cheie ale unui motor modern.

Iar problema este atat de presanta, inca ea a fost discutata la nivel inalt de insusi Primul Ministru Indian, cu ocazia vizitei sale in Rusia. Numai ca Rusia cere un pret exorbitant pentru up-gradarea Su-30 indiene, iar inginerii indieni au de acum suficienta experienta cu avioanele respective, pentru a-si da seama ca suma ceruta este pur si simplu nerealista de mare. Bataia de cap a Indiei este insa faptul ca in contractul de cumparare a avioanelor, este stipulat clar si fara echivoc, ca aparatele pot fi up-gradate numai de catre Rusia, sau cu acordul explicit al acesteia.

Pana acum rusii au fost de acord numai cu niste echipamente de comunicatii si senzori israelieni pe Su-30.

Ina cest moment India detine in jur de 200 de Su 30 MKI si mai produce sub licenta unul pe luna, tinata fiind ca fortele aeriene indiene sa detina 300 de Su-30MKI operationale, la orizontul urmatorilor 3 ani.

 

Sursa: strategypage

GeoregGMT

 

Reclame

India si AH-64D

Standard

AH-64D

Un contract in valoare de un miliard de dolari se asteapta sa fie semnat in curand, cu privire la cumpararea de catre India a 22 de elicoptere de atac AH-64D. Apache-ul american se pare ca l-a batut la puncte pe rusul Mi-28N, depasindu-si contracandidatul  destul de lejer, spun indienii.

India doreste un elicopter care sa poata zbura si lupta in orice conditii meteo dificile, ziua si noapte, in zone muntoase. Masa elicopterului gol trebuie sa fie de 2500 de kilograme si sa detina blindaj modern.

Pe langa cele 22 de elicoptere, contractul va mai include si rachete Stinger, rachete Hellfire Longbow si 12 radare de control al focului.

 

Sursa: defensenews

GeorgeGMT

Indienii s-au apucat de tuneluri

Standard

Indienii s-au apucat, adica au de gand, nu s-au apucat inca prea mult de treaba, sa faca 18 tuneluri prin zona muntoasa de la granita lor comuna cu China si Pakistanul. Aceste tuneluri au in plan sa usureze dislocarea trupelor in caz de caft clasic, sau in caz de belea NBC sa asigure protectia trupelor proprii.

De asememnea intre scopurile care au dus la hotararea de a sapa gauri in munti, sunt si factorii climatici, in sensul ca datorita conditilor meteo foarte grele, tunelurile pot si chiar vor avea si rol de stocare a tehnicii de lupta sau adapost pentru trupe.

Problema Indiei este insa departe de a fi haiosa. Practic Armata Indiana este foarte ingrijorata de lipsa infrastructurii in zona de granita comuna, lipsa care  se traduce prin sosele care sa poata fi folosite tot timpul anului, cai ferate functionale in orice conditii de vreme, zone de afluire sau stocare a materialelor.

Si asta in conditile in care pe partea chineza de frontiera, nu sunt astfel de probleme. China s-a ingrijit deja de problema infrastructurii, poate si terenul este mai accesibil, cert este ca in maximum 30 de zile trupele chineze pot aduce si desfasura in zona 30 de divizii, fiecare a cate 15000 de oameni, in timp ce in aceeasi perioada de timp India poate aduce maximum 10 divizii, si asta daca vremea este cat de cat prietenoaasa.

Sapaturile la primul tunel au inceput deja, si se spera ca si lucrul la celelalte 17 sa fie inceput conform graficului.

Sursa: asian-defence

 

GeorgeGMT

Primul submarin nuclear construit in India

Standard

Primul sumbarin cu propulsie nucleara construit in India, INS Arihant a iesit din santierele de constructie si a intrat in probe de mare. Planul Indiei este sa lanseze cinci astfel de nave, care vor avea capacitatea de a lansa si rachete. INS Arihant este un sumbarin de atac, cel putin ca dimensiune, 6000 de tone, cu capacitati multirol.

In acest moment Flota Indiana detine, inchiriat, un sumbarin de atac cu propulsie nucleara de la Rusia. In santierele navale indiene se afla, in diferite stadii de constructie nu mai putin de 43 de nave de lupta, printre care portavioane si submarine Scorpene. Acestea din urma  vor avea o prima nava lansata la apa in 2015 si ultima, din cele sase in 2018.

Sursa: defensenews

GeorgeGMT

 

Cam ce ar dori armata indiana in urmatorii cinci ani

Standard

Fortele Armate Indiene incearca sa-si modernizeze dotarea, in special pe ramura trupelor terestre, insa lucrurile merg greu chiar si al ei, acolo unde bugetul apararii creste in fiecare an. In acest moment bugetul este de 48 de miliarde de dolari pe an, dar Armata Indiana a cerut guvrnului ca in urmatorii 5 ani sa-i fie pus la dispozitie un mega-buget in suma de 182 de miliarde de dolari, DOAR pentru achizionarea si modernizarea tehnici de lupta!

Acesta suma ar duce practic la dublarea bugetului pentru aparare indian, insa guvernul se uita un pic chioras la Armata, din doua motive.

Primul ar fi nesfarsitele scanadaluri de coruptie in care sunt implicatii inalti ofiteri indieni, al doilea ar fi gradul destul de slab al injectiei cu tehnologie nou, pe baza de transfer tehnologic, care vine odata cu achizitia de armament. Cazul T-90 Bishmana fiind aici notoriu.

Dar Armata face galagie si arata cu degetul spre China si bugetul sau militar, iar atunci guvernul devine mai conciliant. Dar ce vrea de fapt armata indiana?!

Pai cam aceasta ar fi lista lor de cumparaturi:

  1. 12 miliarde de dolari, pentru infiintarea a doua noi divizii alpine, care sa fie trimise in zonele inalte din Himalaya, acolo unde China si India inca nu s-au inteles pe anumite zone.
  2. 5 miliarde de dolari, pentru acceleasi zone, in ideea de a-si construi baze militare si drumuri de acces
  3. 8 miliarde de dolari, pentru a putea achizitiona cateva mii!!!, de MLI-uri, sisteme de vedere pe timp de noapte, pentru tot personalul si toate vehiculele, si de asemenea destule elicoptere pentru a permite alocarea fiecaruia dintre cele 13 corpuri de armata, a cate unei brigazi de aviatie.
  4. 5 miliarde de dolari pentru stocuri de munitie. In acest moment armata se planage ca in caz de conflict, stocurile sale de munitie, de toate tipurile, sunt cu totul insuficiente, sau invechite, mai ales rachetele AA si AT.

Spre deosebire insa de guvernul roman, care nu aloca fonduri din principiu, Guvernul de la New Delhi este foarte receptiv la cererile armatei si face eforturi foarte mari pentru ale acoperi, cu toate deficientele semnalate.

Cresterea militara a Chinei, precum si vecinatatea Pakistanului, nu permit Indiei prea mult spatiu de manevra si astfel intr-o tara in care peste 70% din populatiei traieste cu cativa dolari pe luna, bugetul apararii este in mod clar privilegiat.

Pana unde va putea India sa tina piept Chinei si economiei chineze vom vedea, deocamdata insa, nu putem avea decat respect pentru eforturile care se fac ca Armata Indiana sa aiba cele mai bune si mai noi echipamente.

 

Sursa: strategypage

GeorgeGMT

 

 

 

 

 

Rusia si Glonass

Standard

Rusia a oferit Indiei acces egal la sistemul de navigatie prin satelit Glonass, in schimbul participarii la dezvoltarea lui.


„We have offered our Indian counterparts not only use of the Glonass system but also participation in upgrading it. We practically see it as a joint effort.I think our Indian counterparts will be interested in it,” a declarat  Dimitri Rogozin, responsabil de sectorul industrial-militar rusesc.

Astfel Rusia ofera un acces total si liber pentru India la un sistem de pozitionare independent de americanul GPS.

 

Si pana acum cele doua tari au folosit impreuba sistemul Glonass, dar este pentru prima oara cand Rusia propune Indiei un parteneriat de pe pozitii egale.

 

Sursa: worldwide-defence

 

GeorgeGMT

Rafale are unele probleme in India

Standard

Negocierile pentru construirea aparatelor Rafale in India, de catre  Hindustan Aeronautics Ltd. (HAL), vor mai dura cel putin noua luni de acum inainte. Desi ministerul apararii indian, A.K. Antony  face presiuni asupra birocratiei indiene ca totul sa se miste mai repede, el dorind ca totul sa se incheie in trei luni si HAL sa obtina licenta de fabricatie, prea mare succes nu are, acest lucru  dovedindu-se imposibil, din cauze locale.

In principiu, producatorul local HAL, care este si detinut de stat, ar trebui sa puna pe masa planul lor de constructie al Rafale in India: avionul, motorul, partile electronice, etc, plan in care sa arate cum va fi construit, ce nevoi are, termene, locatii, etc. Deocamdata constructorul indian nu este in stare sa ofere un astfel de plan si de aici si iritarea ministrului apararii.

Intre timp se aud voci care contesta castigarea contractului de catre Dassault Rafale, pe motiv de practici mai putin ortodoxe din partea franceza, insa India respinge aceste acuzatii, aratand ca Rafale a castigat datorita faptului ca avionul ar fi mai ieftin, pe intreaga perioada de operationalitate, cu 15%. Cei de la EADS zambesc amuzati si declara ca Rafale va castiga competitia abia atunci cand contractul va fi semnat, lucru care deocamdata nu s-a intamplat.

In mod clar Franta nu a jucat tocmai cinstit in privinta contractului cu India. Ce a oferit partea franceza puteti vedea aici: Culisele victoriei Rafale in India.

 

Problema indienilor este insa majora. Din totalul de 126 de avioane necesare, 108 ar trebui construite in India, ori noi stim ca hindusii au mari probleme cu transferul tehnologic avansat. Practic India nu are inca capacitatea sa absoarba tehnologii inalte, furnizorii locali nu reusesc sa asigure cantitatile de piese contractate la timp, dar mai ales nu resusesc sa asigure CALITATEA ceruta. Cel mai bun si recent exemplu este tancul rusesc T-90, construit in India sub licenta si care are mari probleme de calitate, probleme generate de calitatea slaba a industriei indiene.
Daca India a avut si are probleme cu producerea unui tanc, ne putem astepta ca Rafale made in India sa aibe probleme si mai mari, asta daca reusesc pana la urma sa-l integreze in productia locala.

 

 

Sursa: defensenews

 

GeorgeGMT