Arhive pe etichete: fortele aeriene romane

MIG-21 LanceR o solutie inca viabila pentru Romania ?

Standard

In ultimul timp, mai ales in mediul politic si decizional, se tot vehiculeaza ideea ca Romania nu are bani pentru achizitionarea de avioane de lupta noi iar ideea de offset pare ignorata intentionat in orice discutie sau dezbatere.

In situatia in care se decide totusi achizitia a doar 15-20 de aparate de lupta la mana a 2-a sau noi, numarul acesta este de departe insuficient pentru a pastra activa o aviatie si un numar decent de piloti, 48 fiind minimul pentru a considera ca Romania mai dispune de o aviatie iar 110 fiind palierul dorit pentru a fi inca o forta aeriana decenta.

MIG 21 Lancer (www.rospotters.ro )

Pentru a da ragaz de 5-8 ani pentru cresterea PIB-ului dar si a bugetului apararii care sa permita o inzestrare decenta, poate ca ar trebui sa ne gandim daca MIG – 21 Lancer trebuie cu adevarat pensionat sau ar fi interesanta o noua modernizare a unor aparate MIG-21 cu putine ore de zbor, sau un program de tip MIG29 Sniper pentru 35-40 de aparate. Poate ca astfel regandita situatia, nu ar fi totusi un capat de lume iar Fortele Aeriene Romane isi vor pastra un efectiv suficient numeric si profesionist.

MIG 21 -93 (a se observa partea frontala a cabinei) (www.rusarmy.com )

Din punct de vedere economic, pentru a impulsiona Aerostar S.A. dar poate si Avioane Craiova, ar fi de preferat poate un program Lancer 2/Plus la ultimul standard de echipament israelian pentru 45-50 MIG-21 Bis / 93 Bison (Tumansky R-25-300 40.2/69.6 kN http://en.wikipedia.org/wiki/Tumansky_R-25 ), J-7E/G sau MIG-21 97(Klimov RD-33 – 50.0 kN / 81.3 kN)  putin zburate si produse in anii ’80, luate la pret foarte mic din India (225 bucati Bis), China sau alte tari. Astfel am putea folosi inca vreo 10 ani niste avioane mai putin pretentioase si mai ieftine, pana ne completam prin achizitii „efectivul” de 48 avioane multirol si acestea pot fi eventual retrase din serviciu la sosirea generatiei a 5-a.

J-7

In acelasi timp, programul de modernizare Lancer 2/ Plus poate duce la instalarea unei solutii similare sau compatibile de avionica/radar si pe avioanele multirol care sunt achizitionate si urmeaza a fi modernizate, de tip F16, Jas-39 sau care vor fie ele, in cazul cumpararii de avioane in uz sau a unor variante customizabile in functie de nevoile Fortelor Aeriene Romane.

MIG 21 Bis croat (sursa Wikipedia)

O modernizarea suplimentara a MIG-21 Bis a existat ca si Concept 97, dotat cu un motor RD-33 de 80kN similar cu cel de pe MIG-29, iar in simularile de lupta aeriana se spune ca acesta s-a comportat excelent, facand fata cu brio lui F16 si chiar surclasandu-l. Cresterea puterii motorului este esentiala in contextul unui dogfight, MIG-21 fiind dominat net la acest capitol de catre majoritatea avioanelor de lupta de generatie 4-4,5 care au un raport tractiune/greutate unitar sau chiar usor supraunitar. La masa actuala a MIG-21 un motor de peste 70kN ar putea reduce semnificativ acest handicap.

Posibila evolutie a “liniei” MIG-21

Insa cea mai moderna varianta in uz a MIG-21 este cea chinezeasca, sub denumirea de  ChengduJ-7E/G . Specialistii chinezi au modernizat permanent, in variante succesive, MIG-ul 21 autohton J-7, varianta G  continand o serie de imbunatatiri consistente ale design-ului si materialelor din structura, aceasta varianta intrand in serviciu in 2003:

J7 (jumatatea de jos) comparativ cu MIG21 (cea de sus) – de remarcat aripa dublu delta

•             Inlocuirea aripii delta simple cu o aripa dublu delta, asa cum se vede in schita de mai sus, ceea ce a crescut suprafata aripii cu cca 8%, spatiul pentru combustibil (de la 2080kg la 4165kg ) dar si aerodinamica si manevrabilitatea avionului cu 45%

•             Folosirea de materiale compozite moderne in structura avionului, iar rezistenta structurii a urcat de la 7g la 8g

•             Motor mai puternic, de aproape 70kN

•             Capacitatea de a folosi rezervoare conforme detasabile

•             Raportul tractiune/greutate a crescut de la 0.8 la 0.9

•             Viteza de urcare a crescut de la 155m/s la 195m/s

•             Raza de zbor a crescut de la 1500km la 2200km

•             S-a inlocuit parbrizul din 3 bucati cu o singura piesa, pentru a creste vizibilitatea pilotului

•             Electronica de lupta are multe echipamente de provenienta israeliana, cum ar fi radarul de control al focului EL/M2001

J7 E/G

A mai existat si o incercare a Pakistanului de a dezvolta o noua linie, pornind de la proiectul chinezesc Super-7, cu ajutorul celor de la Northrop-Grumann si CATIC, proiect numit Sabre2:

http://en.wikipedia.org/wiki/Project_Sabre_II

Project_Sabre2 evolution

Super 7

Varianta pakistaneza a MIG-21/J-7

Designul F-7 a suferit modificari semnificative, cu mutarea prizelor de aer in lateral pentru a face loc in bot sistemelor de pe F-20 tigershark2. De asemenea, se planifica inzestrarea cu un motor GEF404 sau PW1120, pentru imbunatatirea performantelor, dar si cu un PW1216 de 71kN cu postcombustia proiectata in China.. Aceste modificari au dus la asemanarea lui F-7M Sabre II cu Guizhou JL-9. In plus, proiectul includea cresterea suprafetei aripilor, radar APG-66, flaps-uri de lupta, puncte de acrosaj suplimentare, combustibil suplimentar, tren de aterizare cu roti mai mari, cupola cabinei stil F20, arnajment tip F16 al comenzilor in carlinga, etc, costul total “flyaway” estimate fiind la 10 mil.$ la inceputul anilor ’90.

MIG 21M advanced? Sau design de plecare pentru J-10?

Pornind de la exemplele de mai sus, cu un motor mai puternic si cu anumite modernizari MIG-21 ar putea reprezenta inca ani buni o amenintare pentru orice forta aeriana a lumii. Dincolo de programul standard de Lancer-izare, anumite ranforsari si modificari suplimentare ale structurii si invelisului ar putea ajuta la cresterea performantelor aerodinamice, scaderea masei totale, imbunatatirea vederii pilotului si reducerea semnaturii radar. Mai jos am schitat o lista de posibile modificari ale MIG-21ca parte a programului Lancer 2/Plus :

–              modificarea sectiunii conului catre una mai putin vizibila radar, modificare ce impacteaza si forma admisiei, necesitand modificarea primelor sectiuni ale botului

MIG-21-2020 – deviant art – exemplu de modificare a sectiunii conului

O varianta modificata radical – MIG41 – deviant art – a se observa forma “stealth” a conului

–              adaugarea unor minisuprafete portante in fata imbinarii aripilor pentru cresterea portantei (vezi F20/F18) dar si a capacitatii de stocare de combustibil, eventual modificarea aripii in dublu-delta

Minisuprafete portante pe MIG21 folosit pentru studierea aripii TU-144

–              modificarea si marirea stabilizatoarelor orizontale pentru cresterea manevrabilitatii

–              adaugarea unor mini-suprafete canard de comanda in fata aripilor, eventual sub cabina (vezi design-ul EF Typhoon, sau imaginea MIG21-M de mai sus), pentru a ajuta la cresterea manevrabilitatii

–              cresterea numarului de puncte de acrosaj, eventual prin utilizarea capetelor aripilor si eventual a jonctiunii intre fuselaj si minisuprafetele portante/aripi

–              ranforsarea suplimentara a structurii pentru a suporta un numar mai ridicat de G-uri

–              inlocuirea anumitor sectiuni de tabla cu materiale noi, inclusive pe bordurile de atac

–              inlocuirea comenzilor clasice si cablurilor cu sisteme fly-by-wire de ultima generatie (parte a vechiului program Lancer)

–              inlocuirea cabinei standard cu una cu vizibilitate marita

–              instalarea unui motor de 70-80kN, pentru a creste raportul tractiune/greutate, atat de util in lupta aeriana

O sugestie de evolutie a MIG-21 prin inglobarea de elemente moderne : MIG21-2020

O parte din aceste modificari, ar putea fi prea costisitoare si s-ar putea implementa facil doar daca s-ar putea dezvolta o noua versiune derivata din MIG-21, incorporand insa invatamintele si tehnologia generatiei a 4-a sau 4,5. Dar probabil aceasta nu ar fi cea mai buna cale, rezultatul fiind acela de a produce un avion de generatia a 4-a care va intra in serviciu destul de tarziu, in timp ce alte tari au generatia a 5-a… O parte dintre propunerile de imbunatatire a design-ului MIG21 ar putea duce si la definirea unui avion multirol de generatia a 5-a, concurent al F35 dar la un cost mai redus, insa este putin probabil ca Romania sa poata porni in urmatorii ani un program de cercetare si productie a unui avion propriu, solutia mai probabila fiind parteneriatul cu alte 2-3 tari ce au nevoi similare. Insa lectiile MIG-21 nu trebuiesc uitate daca se doreste un nou avion de lupta care sa se bucure de un succes similar!

Concept derivat MIG21 (creat de pasionati) posibil concurent al F35 : MIG41

Un alt avantaj al retehnologizarii MIG-21 la un standard apropiat de F16I Sufa sau chiar superior (radar AESA) ar fi re-modernizarea liniei Aerostar Bacau. De asemenea, o posibila implicare a Avioane Craiova ar putea veni pe linia producerii unui trainer supersonic low-cost pe structura MIG21, similar cu programul chinezesc Guizhou JL -9, sau o productie sub licenta a unei variante modificate a acestuia, cum ar fi cea cu prize de aer DSI (Diverterless Supersonic Inlet), care par déjà  sa fie incluse si in programul standard.

Guizhou JL -9

Iar o dezvoltare mai serioasa a programului ar putea duce la un avion nou, bivalent trainer/fighter, chiar spre ceva similar cu JF-17 sau chiar J-10, depasind posibilitatile de evolutie si modernizare directa a liniei MIG21/ J7-G.

Guizhou JL-9/FTC-2000 Mountain Eagle – third-generation advanced trainer

Cred ca este interesant de vazut caracteristicile acestui trainer supersonic derivat din MIG-21, doar ca sa ne facem o idee cum pot fi refolosite concepte si tehnologii mai vechi pe care le stapanim si noi, ca industrie, pentru a dezvolta produse noi…

Caracteristici generale – Guizhou JL-9/FTC-2000 Mountain Eagle

Crew: 2

Length: 14.55 m (47 ft 8.83 in)

Wingspan: 8.32 m (27 ft 3.55 in)

Height: 4.1 m (13 ft 5.41 in)

Empty weight: 4.96 t (10,935 lb)

Loaded weight: 7.8 t (17,196 lb)

Max. takeoff weight: 9.8 t (21,605 lb)

Powerplant: 1 × Guizhou Liyang WP-13F(C) afterburning turbojet

Dry thrust: 44.1 kN (9,914 lb)

Thrust with afterburner: 66.7 kN (14,650 lb)

Performance

Maximum speed: Mach 2

Cruise speed: Mach 1.6[citation needed]

Range: 2 500 km (1,553 mi)

Service ceiling: 16,000 m (52493 ft)

Rate of climb: 260 m/s ()

Thrust/weight: 0.85

JL-9 in zbor

In fine, cea mai ieftina solutie ar fi doar prelungirea resursei de zbor pentru 26-48 de MIG21 Lancer din actuala inzestrare si un minim de upgrade-uri la electronica, eventual inlocuirea radarului ELTA EL/M2032 cu unul mai modern, poate EL/M 2052 (AESA), ambele radare fiind folosite pe HAL Tejas, ceea ce indica o compatibilitate de dimensiuni si masa.

Insa daca dorim totusi un salt real de tehnologie aeronautica, avionul cel mai apropiat de “modelul” MIG21 este Saab JAS-39 Gripen, descendent al filosofiei F20 Tigershark 2. Este putin important daca vorbim de Saab JAS-39 A/B sau /C/D, deoarece structura aeronautica este identica – diferentiata de sonda de alimentare in zbor (31 de avioane A fiind programate la modernizare catre varianta C), pentru noi important fiind sa luam avioanele fara electronica si la pret cat mai redus, pentru a le putea moderniza la un standard adaptat nevoilor Romaniei.

Date Gripen NG

O componenta importanta poate fi participarea Romaniei la programul Gripen NG si definirea unei variante specifice, iar ca parte a offsetului sa primim si sa modernizam in tara cateva zeci de avioane mai vechi (dintr-o baza de 264 existente in serviciu, din care 204 in cadrul Fortelor Aeriene Suedeze), detinand  o rezerva de 3000 de ore de zbor.

Gripen E/F NG

Demn de mentionat este ca exista un program de upgrade ce prevede trecerea variantelor A/B/C/D la standard NG (existand intentia din partea Fortelor Aeriene Suedeze pentru un upgrade de 70 de bucati – vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Saab_JAS_39_Gripen ), chiar daca NG-ul este un avion cu anumite modificari semnificative fata de variantele C/D, cum ar fi spre exemplu scoaterea trenului de aterizare din zona aripilor, escamotarea sa ocupand din volumul aripii, volum ce poate fi folosit la extinderea cu 40% a rezervorului de combustibil si deci la extinderea razei de actiune, precum si adaugarea a 2 piloni de acrosaj greu pe fuselaj (despre o abordare similara vorbeam si in cazul articolului despre F20 Tigershark 2, pentru extinderea razei de actiune si a punctelor de acrosaj).

Totusi, sa fie acesta sfarsitul carierei avionului MIG-21 in Romania, sau chiar cantecul de lebada al aviatiei militare romanesti?

As mai adauga faptul ca desi un facelift la MIG -212 LanceR pare o idee proasta, ea ar pute sa nu fie chiar asa. Ganditi-va ca pentru a achizitiona F-16 olandeze, la pret mic adevarat, tot ar trebui sa punem jos circa 1 miliard de euro per total, infrastructura, piloti, tehnicieni, etc, bani pe care nu-i avem. Ori pentru MIG 21 suntem deja pregatiti si avem cam tot ce ne trebuie. Ori decat sa ingropam un milliard de euro in cinspe cazaturi de Falconuri, mai bine bagam cateva zeci de milioane in 24 de MIG 21 LanceR II.

Nemaivorbind aici, ca o flota mica de F-16, nu ne ofera nici o siguranta cu privire la urmatorul avion al RoAF si astfel bagam un miliard de euro in niste avioane care vor zbura cativa ani, in timp ce remodernizarea Mig-urilor are ca avantaj faptul ca avem totul de-a gata cu exceptia avioanelor.

Adica daca tot ne-am hotarat pe sh-uri, macar sa fie sh-urile noastre, nu gunoiul altora la pret de caviar!

Marius Zgureanu

Reclame

Avioane noi versus avioane sh, o comparatie strict economica.

Standard

Asa cum i-am promis ieri lui Marius, iata un calcul comparativ pentru achizitia de avioane.

Asadar, in articolul de mai jos, aveti o fundamentare financiara si economica pentru avioane sh versus avioane noi, cu cifre si dobanzi+costuri totale, asta ca sa nu mai zbiere nimeni ca nu avem bani. Astept cu interes un argument in favoarea ideei, ca Romania este prea saraca penrtru a plati 60-70 de milioane de euro pe an(bani pe care s-ar putea sa nu-i platim deloc), in schimbul a 24 de avioane de lupta noi!

Asa cum am spus mereu, argumentul lipsei banilor este doar praf in ochi, acum aveti in fata ochilor un mic calcul de rentabilitate. Toate sumele au fost rotunjite in sus, iar asta inseamna ca in realitate sumele platite de Romania vor fi mai mici.

 

In esenta lucrurile sunt extrem de simple si comporta mai puncte de vedere care trebuie luate in considerare in cadrul unei astfel de alegeri. Asadar vom merge pe varianta cu 24 de avioane.

1.       Consideratii generale

La orice achizitie de avioane militare, care sa inlocuiasca actuala flota de MIG-21 LanceR, trebuie avute in vedere costurile fixe, care sunt al dracului de mari. In principiu costurile fixe sunt acele sume care nu pot fi modificate substantial, nici daca cumperi avioane noi sau avioane vechi, nici daca cumperi 15 sau 48.

Acestea sunt fondurile necesare pentru conversia bazei materiale si a infrastructurii, pregatirea personalului navigant si al tehnicienilor, piese de schimb si armament, simulatoare.  Aici ar mai trebui adaugat ca in cazul unui numar mic de avioane, nu vom avea nici capacitatea de a le repara in tara si asta datorita faptului ca la un numar mic, nu exista motive economice sa modifici infrastructura de la Aerostar, mai bine le sui pe trailer si le trimiti in afara. Bineinteles ca intr-un astfel de caz, specialistii tai in avioane supersonice dispar.

2.       Avioane noi sau SH, strategia care trebuie urmata

In principiu, nu are niciodata rost sa cumperi ceva la mana a doua. Costurile de exploatare sunt mai mari, diponibilitatea este mai mica, capacitatea de a moderniza o structura deja veche, considerabil redusa. In afara de aceste aspecte pur tehnice, finantarea unei achizitiei sh nu poate fi facuta decat pe banii tai, iar costurile fixe, aproape la fel de mari ca si in cazul aparatelor noi, te vor trage la fund. Adica un F-16 sh, nu poate decola tot de pe o pista sh, ci la fel ca in cazul unui avion nou, va avea nevoie de infrastructura nou.

Nu poti cere investiti in contrapartida, offset, daca cumperi avioane vechi, pe un motiv destul de simplu: aparatele sunt o afacere de la guvern  la guvern, iar guvernele nu ofera offset. Modernizarea unor structuri deja vechi, poate insemna o suma cuprinsa intre 10 si 20 de milioane de euro per aparat. O astfel de suma poate insemna, in cazul nostru, cu 24 de avioane, 240-480 milioane de euro. Dar suma este mica in comparatie cu cei 800-900 de milioane necesari pentru a acoperi costurile fixe. Intr-un astfel de scenariu offsetul este doar o gluma si cel mai probabil va consta din donatii de echipamente, si ele la fel de vechi, din partea statului de la care am preluat avioanele. Exemplul Germaniei cu Gepardul, este cred edificator. Am primit trei tractoare de artilerie, din anii ’60.

Foto: http://www.flickriver.com/photos/tags/bergepanzer/interesting/

In cazul avioanelor noi, totul, dar absolut totul este diferit. Costurile fixe, desi aceleasi, pot fi introduse in achizitia generala de avioane si vor fi incluse in pachetul de offset. Avioanele noi iti ofera garantia ca le vei putea zbura conform cu manualul, ca nu vei avea surprize si cel mai important: iti asigura accesul la o finantare rapida si foarte ieftina.

3.       Finantarea

In cazul aparatelor sh, finantarea va veni de la bugetul de stat. Adica vom primi avioanele si apoi ni se vor lungi urechile dupa modernizare, pe modelul fregatelor. Daca respectivele avioane zboara cat de cat, asta va fi. Tunul de bord, cateva rachete Matra si Python 3. Infrastructura va fi mosmondita, indesata sa intre in limitele necesare pentru noul avion, cativa piloti, cativa tehnicieni si gata. Bani nu vor fi de la bugetul statului in vecii veciilor.

In cazul avioanelor noi, nu avem astfel de probleme, finantarea vine o data cu avionul si este problema producatorului de avioane si a guvernului sau.

4.       Avioane noi+offset+finantare

Acum sa prezentam schema economica a unui contract serios pentru achizitia de 24 de avioane noi.

Un avion nou fulloption ne duce la peste 100 de milioane de euro bucata. Asta inseamna, conform si cu ce a spus Mark Gintestein, 2.4-2.5 miliarde de euro. Daca Romania s-ar imprumuta de acesti bani, dobanda platita ar fi in jur de 7% pe an, la limita intrarii in incapacitate de rostogolire a datoriilor. In primavara Romania a luat 1.5 miliarde de dolari, de pe piata americana de capital, cu o dobanda de putin sub 7%. Deci acesta este pretul la imprumuturile pe care statul roman le face. Foarte scump.

Dar in cazul avioanelor, sau a oricarei tehnici de lupta cumparata prin offset, astfel de probleme pur si simplu nu se pun. Aici exista doua variante:

credit guvernamental direct, de la ministerul lor de finante, catre ministerul nostru de finante. In astfel de cazuri dobanda oferita este undeva in jurul valorii de 1.5%, sau chiar mai mica

credit obtinut de Romania de pe pietele externe de capital, DAR cu garantarea imprumutului de guvernul tarii de la care cumparam avioane. In cazul SUA sau al Suediei, rata dobanzi la un astfel de imprumut bate spre 2.5%. Desi mai mare, este perfect suportabila.

Acum sa facem calcule: 2.5 miliarde de euro, pe o perioada de 15 ani, cu dobanda calculata la sold regresiv de 2.5% , ne poate face sa platim in total in jur de  3 miliarde de euro, adica o rata anual de sub 200 de milioane de euro.

ATENTIE!!! Daca am lua creditul direct de la guvernul respectiv, la o dobanad de 1-1.5%, rata anuala ar fi undeva la sub 160 de milioane de euro pe an.

Acum, cei 2.5 miliarde de euro imprumutati se vor intoarce ca offset in economia romaneasca. Acesti bani vor fi investiti, in urma negocierilor si mai apoi vor produce ei insisi bani: taxe, impozite, locuri de munca, exporturi. Una peste alta cam toate variantele de calcul arata ca respectivele investitii  pot aduce la bugetul statului, macar o suma egala cu ratele platite de noi la imprumut.

Dar haideti sa fim pesimisti si sa presupunem ca 2.5 miliarde de euro investiti in cinci ani, vor aduce catre buget doar 100 de milioane de euro!!! OK atunci mai punem noi inca 60 de milioane pentru a avea 24 de avioane noi. Credeti ca este atat de scump?!

In cazul in care am lua 48 de avioane, suma mai mare care ar fi investita in economia noastra, ne-ar oferi o si mai mare libertate de impunere, cat de cat, a locului si a zonei in care am dori noi sa se faca offsetul. Iar in cazul prezentat de RoMilitary a unui imprumut masiv de 30 de miliarde, pentru dotarea intregii armate, libertatea de miscare ar fi enorma.

Practic cu cat cumperi mai mult, cu atat partenerul tau de afaceri este mai flexibil. Nici un guvern nu si-ar permite sa trateze Romania neserios, cand ar avea in fata contracte prezumtive de 15 miliarde de euro. Alte preturi, alte investiti, alte beneficii.

 

Consideratii finale

Un avion vechi inseamna paguba pe toata linia. Militar este greu de exploatat, scump si mai ales dificil de mentinut in zbor, cu o disponibilitate a flotei foarte scazuta, undeva sub 40%.  Mai inseamna si bani direct de la buget, bani pe care nu-i avem, sau credit cu dobanda de 7%, credit pe care nu ni-l permitem. Mai inseamna avioane putine si cu resursa in pioneze, avioane care nu vor putea fi exploatate la maximum.

Un avion nou costa la poarta fabrici cam 50-60 de milioane de euro, iar pretul total, incluzand aici, piese, piloti, tehnicieni, infrastructura, etc, se duce la 110-120 de milioane. Diferenta dintre pretul la poarta fabricii si costul total sunt asa-zisele costuri fixe. Aceste pot fi si ele micsorate, in cazul avioanelor sh, dar daca sunt reduse, sunt reduse  pe baza scaderii capabilitatilor de lupta a flotei.

Avioane noi inseamna banii foarte ieftini si offset, adica un cost total, pe intrega perioada de rambursare a imprumutului undeva la sub 100 de milioane de euro pe an, iar daca totul merge bine chiar mai mic.

La avioane sh costurile totale vor fi apropiate de 1.7 miliarde de euro( credit +dobanda), cu dobanda de 7%, putin probabil pe o durata mai mare de zece ani, pentru ca nu suntem de incredere, iar asta inseamna eu exercitiu anual al creditului de  peste 150 milioane de euro, fara nici un ajutor din partea offsetului, care chiar daca va fi, va fi facut cel mai probabil pe model german, prin donatie de echipamente, cu care tara care ne-a dat avioanele oricum nu mai are ce sa faca.

Nemaivorbind aici ca in cazul avioanelor noi, vom reusi sa mai salvam ceva din resturile industriei autohtone aeronautice, iar in cazul unor cazaturi sh, tot ce a mai ramas se va duce dracului pe repede inainte.

 

Asadar daca cumparam avioane noi platim 60-100 de milioane de euro pe an, daca luam avioane vechi platim dublu. Problema este ca la avioane vechi trebuie sa facem noi rost de bani, bani pe care nu-i avem si nici nu-i vom avea, pe cand la avioane noi, banii nu sunt problema noastra. Noi vom ramane doar cu beneficile.

Stiu ca o astfel de abordare poate parea curioasa: adica guvernul nostru este atat de prost sa nu stie aceste lucruri, sau eu nu stiu ce vorbesc?!

Domnilor sunt printre voi suficienti oameni mai bine pregatiti decat mine, asadar va astept contraargumentele, insa sunt sigur ca nu veti gasi. Nu ma pricep eu foarte bine la militarie, dar le macro-economie mai stiu cate ceva. Asadar raspunsul la intrebarea cu guvernul…raspunsul este foarte simplu! Sincer habarnuam ce gandesc…

 

PS Nu fac aici apologia nici unui producator de avioane. Din punctul meu de vedere Romania poate achiziona de la Eurofighter Typhoon, Rafale sau Gripen, pana la F-16 sau SuperHornet, ideea sa fie noi si sa aiba in spate o finantare si un offset negociate serios.

Nici problema politica nu ma intereseaza. Primul partid care spune ca apararea este o prioritate, si mai si semneaza niste contracte, ca de gura mare  sunt satul, va avea tot sprijinul meu. Ma duc si la mitinguri si pun afise, numai sa vad ca in sfarsit baietii care ne conduc au inteles si ei ca banii, daca nu sunt trebuie facuti, nu taiati din cheltuieli, pana ramai damblagiu de foame.

 

George GMT

S-a schimbat macazul: România ar putea cumpăra second-hand-uri F16 din Olanda, și nu din SUA

Standard

F-16 din Olanda?! Cea mai proasta veste posibila!

F-16AM olandez

Inca mai tin minte cum anul trecut ne paruiam daca sa luam sau nu “rablele”” americanilor, F-16 C/D Bk 25 revitalizate si dotate foarte bine cu avioanica si aparatura noua si foarte moderna. Doamne ce mai tipam unii la alti, ca pana la urma, sa ne trezim cu ce?! Cu F-16 A/B, din Olanda?!

Vicepreşedintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor, George Scutaru, a declarat că România are în prezent posibilitatea de a opta între achiziţionarea de avioane F16 în uz, aflate în dotarea forţelor olandeze şi portugheze, sau achiziţionarea de avioane F16 noi, care însă sunt prea scumpe.

„România are de optat între soluţia avioanelor în uz F16, aflate în prezent in dotarea forţelor aeriene olandeze şi portugheze şi care pot fi disponibilizate pentru ţări interesate, sau între avioane noi F16, dar ale căror costuri depăşesc actualele posibilităţi financiare ale Guvernului”, a declarat Scutaru, pentru MEDIAFAX.

Deputatul PNL a precizat că CSAT trebuie să dea în şedinţa de joi „un răspuns clar privind cel mai important subiect de pe agenda Armatei României”, respectiv dotarea cu avionul multirol.

În opinia deputatului liberal, dacă CSAT evită în şedinţa de joi să ia o decizie, „există riscul ca, din cauza agendei electorale, acest subiect să fie amânat în 2013, fapt ce va avea grave consecinţe asupra securităţii naţionale”.

Sursa: Mediafax

 

S-a schimbat macazul: România ar putea cumpăra second-hand-uri F16 din Olanda, și nu din SUA

Ministrul Apărării, Corneliu Dobriţoiu, a declarat, pentru Agerpres, după întâlnirea cu militarii rezervişti, că o echipă de specialişti va merge în Olanda şi Portugalia pentru a evalua starea tehnică a unor avioane de tip F-16, că România ar putea să le cumpere pentru dotarea armatei.

”Vom evalua starea tehnică a avioanelor, să vedem dacă ele corespund din punct de vedere tehnic, ce nevoi de up-grade ar avea, cât ar costa şi dacă ni le putem permite sau nu. Se fac evaluările în Portugalia şi în Olanda”, a spus Dobriţoiu.

………………………………………continuarea AICI

 

Olanda ar putea vinde României 15 avioane F16 în uz, fără legătură cu Schengen

Ambasadorul agreat al Olandei la Bucureşti, Matthijs van Bonzel, a declarat că Olanda ar putea vinde României 15 avioane F16 în uz, dar bine întreţinute, diplomatul precizând însă că această eventuală tranzacţie nu are legătură cu o flexibilizare privind Schengen.

„Avem de vânzare 15 avioane. Sunt în stare foarte bună, au fost bine îngrijite în scurta lor viaţă. Sunt de vânzare şi noi am vrea să le dăm unei alte ţări NATO. Asta vă pot spune”, a declarat Matthijs van Bonzel într-un interviu acordat Mediafax.

Ambasadorul nu a precizat cât de vechi sunt acele avioane. „Dar sunt în stare foarte bună. Şi sunt disponibile la vânzare”, a adăugat el, explicând însă că nu face speculaţii legate de preţul acestora.

Sursa: Digi24.ro

 

Aceasta tranzactie aberanta, daca se va face, ascunde de facto propria neputinta a clasei noastre politice, iar declaratiile lui Dobritoiu privind faptul ca oricum nu ne trebuiau avioane de generatia a IV-a noi, pentru ca in 10-15 ani vom avea F-35, este doar dulceata cu care sa inghitim mai usor pilula amara a avioanelor F-16A/B.

In mod clar si foarte usor de inteles pentru oricine, NU VOM PUTEA avea acces la F-35 atata timp cat economia Romaniei nu se misca pe coordonate industriale moderne si sanatoase! Si ce ne face pe noi sa credem ca in 10-15 ani vom deveni o mica putere industriala, cand in 22 de ani nu am facut decat sa demolam si sa vindem ce se facuse deja pe ailalta vreme?!

Fratiilor F-35 poate fi al nostru, dar pentru asta avem nevoie de o economie zdravana, economie pe care eu personal, si stiu foarte bine ce vorbesc, nu o vad acum , dar cei mai rau nu o vad nici in viitor si asta pentru ca nu cred ca in urmatorii ani va exista un guvern capabil sa o faca.

Asadar F-16 A/B pentru inca zece ani, sau cat dracului le vor tine resursa, vechi si slab dotate, iar apoi ce?! F-16 C/D sh de la polonezi?! Asta ar fi varianta cea mai logica pentru niste oamenii care au dat dovada de orice, numai de logica economica si viziune de viitor, nu!

Pacat de piloti, pacat de RoFF, pacat de noi toti, tot ce-mi vine in minte acum este un Huooooooooo, din tot pieptul!

Ba daca sunteti tantalai si nu va duce capul sa faceti bani, lasati-i ba pe altii, ca doar, in mod clar pentru oricine, nu sunteti voi cei mai destepti romani in viata! Ba as pune pariu pe contrariu!

 

Dumnezeu sa ierte RoAF!

Salvarea economica a Romaniei: OFFSET-ul! Programul economic care ar scoate Tara din criza si ar oferi din nou slujbe celor tineri.

Standard

Intrarea in Zona Euro a Romaniei, motiv de veselie?!

Pai ar putea fi, insa cu o singura conditie: o industrie foarte performanta, competitiva si creatoare de bunuri de larg consum performante tehnologic. O industrie pe model german, care sa poata vinde la export doar datorita calitatii si inovatiei prezenta in produsele sale si asta deoarece, odata cu iesirea leului de pe piata, BNR-ul nu va mai putea subventiona exportatorii prin politica de curs, practic nu se va mai putea lasa euro sa creasca in raport cu leul, pentru a masca lipsa de competitivitate a unei parti din industria romaneasca.

Odata cu euro multi vor pune cruce afacerilor lor balcanice, unde principiul “merge si asa”, sau exporturile care erau pe val datorita subventiei mascate prin cursul de schimb, se vor duce dracu in primul an.

Asadar vrem euro, vrem o economie stabila cu o moneda care sa nu ne dea palpitatii, vrem dobanzi decente la imprumuturi?! OK, da atunci inainte sa intram in euro ne trebuie o economie industrializata, moderna si producatoare de bunuri cu adaos mare de inteligenta, nu de forta de munca ieftina, nu de lohn industrial.

Pai si ce facem?! Ca vremea in care statul baga bani in economie sau construia fabrici a fost…impuscata! Investitile straine, atatea cate mai sunt, se duc unde vor ele, acolo unde banii se fac repede si, la o adica, isi pot lua zborul in cateva luni, vezi cazul Nokia. Ori noi vrem investii mari, pe termen lung, inalt tehnologizate, vrem ca anumite ramuri industriale si agricole sa prospere, vrem ca banii sa meraga acolo unde ar propulsa Romania cu mult inainte, stabil si pe termen lung.

…sau

F-16 Viper, foto: LM

Raspunsul este: OFFSETUL! Singura sursa de bani pentru investii disponibila acum.

O solutie in aceasta dilema ar fi si este de fapt OFFSET-ul, generat de posibile contracte de achizitie de tehnica militara necesara modernizarii Armatei. Asa cum stim cu toti, Armata Romana are urgenta nevoie de tehnica noua, in cantitati mari, pe sume uriase. O estimare mai grosiera arata ca pentru a avea o dotare decenta, ca numar si calitate, investitile pe care bugetul statului ar trebui sa le faca, in urmatorii ani, in inzestrarea Armatei depasesc 30 miliarde de euro.

Bineinteles ca o astfel de suma iese din discutie ca fiind alocabila direct prin bugetul de stat. Pentru asa ceva trebuie minte si planificare.

OK sa presupunem ca Romania contracteaza credite in valoare de 30 de miliarde de euro si doteaza Armata la superlativ, mai presupunem ca dobanzile la aceste credite, garantate de guvernele companiilor producatoare de armament, sunt sub 2%. Ca un exemplu acum cateva zile Germania s-a imprumutat de pe piata libera cu o dobanda de sub 1%!

Ce sa faca Romania cu offsetul in valoare tot de 30 de miliarde?! Pai in primul rand trebuie respectate cateva reguli:

  1. Investitile generate de offset sa se faca prin negociere directa, adica Romania sa aiba o vorba de spus despre domeniul unde se vor face
  2. Produsele care vor fi construite in Romania sa aiba cel putin 60% din valoare finala in componente produse tot la noi, asta ca sa fim siguri ca nu ne pricopsim iarasi cu o “investitie” de tip lohn, adica de tip Nokia
  3. Graficul realizarii si puneri in productie a investitilor sa fie direct corelat cu graficul rambursarii ratelor la imprumuturi, sa nu patim iarasi o belea  gen Ford Craiova. Nu faci investitia, nu platim ratele, o faci jumate’, tot jumatate platim si noi
  4. Lucrarile de infrastructura negociate sa fie in parteneriat public-privat

Cei 30 de miliarde avuti la dispozitie ar insemna cresterea datoriei de stat a Tarii undeva spre 60 de miliarde, sub pragul critic de 60% din PIB, asadar probleme nu am avea.

Dar ce sa facem cu 30 de miliarde?! Adica unde sa negociem cu companiile investitoare sa bage banii?

Undeva la 2-3 miliarde, poate chiar spre 4-5, ar trebui investiti in capacitatile noastre de productie militara. Va trebui sa obligam firmele respective ca o parte cat mai importanta din respectiva arma sa fie construita in Romania. Mentenenta si munitiile ar fi obilgatoriu de facut in Romania si de asemenea ar fi de discutat anumite parteneriate si pentru viitoare livrari catre terti.

Este vorba aici de retehnologizari, mariri de capacitate de productie, creeare de altele noi. Ideea cea mai buna ar fi privatizarea industriei militare, nu in totalitate, cu obligatii de productie si mentinerea specificului unitatii respective. Asta ar insemna locuri de munca bine platite, o anumita independenta, macar si partiala, a industriei militare romanesti si exporturi, adica bani multi si pe termen lung, din integrarea industriei romanesti, in lantul logistic si de productie al companiei mama.

Restul de 24 de miliarde…sunt oricum putini pentru o renastere industriala, dar sunt un inceput foarte promitator. Ideea din spatele unor astfel de planuri de investitii, nu este ca tu Romania sa produci masini de spalat, ci sa oferi conditiile necesare unor astfel de productii. Mai exact ar trebui avuta in vedere infrastructura majora: autostrazi si cai ferate, porturi, antrepozite, zone libere.

Constructia unor autostrazi: Timisoara-Craiova-Bucuresti, Cluj-Suceava-Iasi-Galati-Constanta, faimoasa autostrada Transilvania si de asemenea modernizarea infrastructurii feroviare pe principalele linii comerciale ale Romaniei: Constanta-Bucuresti-Brasov-Cluj-Ungaria, Constanta, Suceava, Bucuresti-Craiova, Craiova-Dunare, modernizarea catorva porturi dunarene, extrem de necesare comertului tot mai vioi pe fluviu, ar inghiti putin peste 15 miliarde de euro, dar in cativa ani aceasta infrastructura moderna si fiabila, construita numai prin parteneriat public-privat, ar propulsa economia romaneasca ca o racheta. Comertul la Marea Neagra, unde portul Constanta este deja ceea mai mare vedeta locala si transportul pe Dunare ne-ar aduce miliarde de euro pe an, iar daca aceste investitii ar fi cuplate cu dezvoltarea in zonele portuare, deja modernizate, a unor zone libere de productie si reexport…fratilor, l-am prinde pe Dumnezeu de un picior!

Nemai vorbind ca autoastrazile sunt investiti de tip multiplicator, mai exact un euro investit in sosele, aduce in maximum 10 ani intre 5-10 euro la PIB, prin dezvoltarea zonelor adiacente, prin cresterea competitivitati economice, datorita transportului rapid si ieftin, prin slujbele generate. Iar o dezvoltare economica baza pe infrastructura este o dezvoltare solida si sustenabila, nu ca cresterea economica din anii 2004-2008, genearata de specula si credite idioate.

A treia mare directie de investiti ar fi capacitatile industriale nou-dezvoltate, bazate pe negocierea offsetului. Aici trebuie sa fim destepti si sa cerem numai investitii a caror amortizare se face in multi ani, fabrici adica, si asta datorita faptului ca nimeni nu-si va inchide o capacitate de productie noua si moderna, adica cea deschisa la noi, in detrimentul uneia mai vechi din alta tara. Avem nevoie de industrie, dar nu orice forma de industrie.

Romania poate deveni rapid un mare producator agricol, are cel mai bun pamant, are apa, are o clima buna, asadar ar trebui sa avem si o industrie solida agrara. Avem nevoie de producatori locali integrati de utilaje agricole, de la sape, la elicoptere utilitare, de o industire moderna de ingrasaminte, de silozuri noi si mari, pentru a putea vinde doar atunci cand pretul produselor agricole este ridicat, nu imediat dupa recoltare.

Asadar fabrici de tractoare, combine agricole, sisteme de irigatii moderne si daca suntem intradevar foarte destepti vom pune si conditii ca un anumit procent sa fie exportat, sa zicem +50% .

De asemenea nu ne-ar strica inca 1-2 fabrici de automobile, fabrici de produse de larg consum, usor exportabile: industrie chimica, cu accent pe industria comestica, o foarte mare aducatoare de plus valoare, constructii de nave in santierele dunarene, industria comunicatiilor: televizoare, telefoane, etc, etc.

Am putea avea zeci de mii de locuri de munca in industriile viitorului: telecomunicati, electronica, auto, chimica, si toate aceaste cu obligativitatea ca macar 50% din produs sa fie facut in Tara.

O astfel de explozie a investitilor directe ar crea zeci de mii de locuri de munca direct si sute de mii de locuri de munca in secundar, prin dezvoltarea pe orizonatala a industiilor adiacente si a serviciilor conexe.

Am putea revitaliza intregi zone georgrafice si ramuri industriale care acum nu mai exista. Am avea din nou sansa de fi o natiune industrializata si un viitor adevarat in fata, mai ales pentru tanara generatie. Ar fi din nou bataie pe locurile de la Politehnica, am avea din nou o clasa de ingineri bine pregatiti si care ar avea un viitor serios la ei in tara.

Faptul ca industria este viitorul si ca nu poti avea o clasa de mijloc bazata pe dezvoltarea IMM-urilor, fara o mare industrie bine dezvoltata, este absolut evident pentru oricine. Serviciile, atat de laudate in Occident, nu fac decat sa invarta bani, bani creati insa de industrie si agricultura. In realitate serviciile nu produc bani, nu produc nimic, nu fac decat sa rostogoleasca plus valoare create in ramurile direct productive.

Asadar industria grea, industria producatoare de bunuri de larg consum, de utilaje, etc, este baza de la care putem construi o economie flexibila, constituita din mici afaceri de familie. In Germania, mama tuturor statelor industrializate din Europa, sunt peste 3,5 milioane de IMM-uri, care acopera peste 60% din personalul angajat. Dar aceste mici afaceri de familie sunt grupate pe langa imensele concerne industriale germane: Siemens, Mercedes, industria metalurgica, cea constructoare de masini, industria chimica.

IMM-urile sunt intradevar modul de trai decent al secolului XXI, insa ele au nevoie de ancore si beneficiari mari.

Cum poti face acest lucru, de unde sa obtina Romania, mai ales pe aceasta criza care nu se mai termina, fondurile si expertiza necesare pentru o reindustrializare serioasa?! Pai optiunea noastra este OFFSETUL generat de reinarmarea masiva a Armatei Romane.

Nu este simplu, dar se poate face! Si se poate face in asa fel, incat peste 20 de ani, sa fi platit deja cei 30 de miliarde de euro imprumutati, dar sa fi ramas cu o economie sanatoasa si multivalent dezvoltata, o economie industrial-integrata.

Poate ca va ganditi ca Romania nu poate obtine astfel de finantari si avantaje economice, ca ar fi prea frumos sa fie adevarat! Si aici va inselati! Romania a primit deja o astfel de propunere, exact pe principlile despre care am vorbit mai sus.

SAAB a oferit Romaniei, intr-un cadru oficial si cu garantia Guvernului Suediei in buzunar, o oferta pentru achizitia de 48 de avioane de lupta JAS 39 Gripen. Astfel SAAB-ul ofera urmatoarele:

-credit guvernamental suedez, cu o dobanda de sub 2% pe an

-doi-trei ani de gratie, in care Romania nu plateste absolut nimic

-ratele anuale vor fi calculate elastic in functie de mai multi parametri, astfel:

-crestere/scaderea economica aTarii

-gradul de realizare a offsetului

-gradul de respectare a angajametelor (nivel de productie, numar de angajatii, exporturi, etc), pe care investitorul le-a realizat sau nu.

Mai clar platim in functie de cresterea economica interna, si in raport cu respectarea angajamentelor luate de catre investitor in cadrul programului de offset.

Si bineinteles ave si exemplul polonez, la achizitionarea de avioane F-16! Daca polonezi au putut, pe noi ce dracu ne impiedica, daca Suedia ne ofera, noi de ce nu acceptam?!

Astfel am avea o aviatie nou si performanta, investiti industriale noi si performate, locuri de munca, cu miile bine platite, ca doar aia nu vin sa faca ciorapi si chiloti in Romania, ci produse industriale, iar in aceea ramura economica este nevoie de muncitori si ingineri bine calificati, de unde rezulta si salarii pe masura, iar mai departe rezulta CRESTERE ECONOMICA REALA, INDUSTRIALA ADICA, nu specula imobiliara si credite cu buletinul. Rezulta o economie de tip Nordic, Germanic si nu una de consum pe datorie de tip sudic.

Iar pe modelul celor de la SAAB am putea sa lucram pe mai departe cu Suedia: fregate, corvete, submarine, rachete anti-nava si alte echimapamente militare de super-top, pot fi prinse intr-un contract-cadru mult mai amplu cu comapanii suedeze.

Viitorul, ca de altfel si viata noastra, se afla in proprile noastre maini! NOI si numai NOI hotaram ce ni se intampla, restul e…can-can! Doar prosti si ratati, oameni slabi in general, se lasa dusi de val, merg pe mana destinului. Oamenii adevarati, puternici si mandri, siguri pe ei insisi, isi fac soarta cu propriile lor maini. Ei nu se duc unde ii duce curentul, ci ajung acolo unde vor ei.

Cum spuneam, viitorul Romaniei si al nostru, este in mainile noastre, doar noi vom hotara daca Romania de peste 20-30 de ani, va fi o tara mandra, puternica si respectata, sigura pe ea, si gata sa faca fata oricarei amenintari, sau dimpotriva vom fi un mic tinut sarac si bantuit de coruptie si demoni, aflat la granita UE, si care traieste dupa o zi pe alta, din mila celor mari!

Tineti bine minte acest lucru: VIATA ESTE ASA CUM VREI TU SA FIE, SAU MAI EXACT ESTE ASA CUM AI TU PUTEREA SA TI-O FACI! Si Tara la fel!

  1. Detalierea celor cateva posibile investitii in industria militara, pe langa infuzia de capital si tehnologie – cred ca este nevoie de minim 5-6 miliarde euro din cele 30 pentru asa ceva:
    1. Demarararea programului AH-1 la IAR-Brasov (capital aprox. 10. mil.euro)– 12-15 mil $/bucata x 100 bucati, produs in proportie de 80% in tara => 1 mld. euro + alte investitii ( “Conform studiilor, la fiecare 3 dolari cheltuiti pentru achizitia elicopterelor, 2 dolari s-ar fi intors in industria noastra” ). Dezvoltarea programului Super-Puma si Socat /Surion prin obtinerea licentei de la Eurocopter, sau un joint-venure cu Eurocopter pe acest subiect.Sau abandonarea totala a liniei Eurocopter pentru produse civile ale firmei Bell Helicopters. Vezi si propunerea de prelungire a asocierii cu Eurocopter S.A. dupa data de 26.06.2013:

http://www.iar.ro/cnvm2012/Hot_AGA_2.pdf

    1. Un succesor al IAK-52, a se vedea proaspatul proiect al Serbiei -> cea mai buna cale de a repune pe picioare industria aeronautica. Investitie necesara redusa, refolosind tehnologia de pe MIG21 Lancer sau Puma Socat
    2. urmat de productia avionului de antrenament, in posibila colaborare cu Turcia si Polonia si poate si a unui viitor multirol, la care Turcia lucreaza deja. Investitii estimate 2 mld. euro
    3. Programul ATROM – re-demarat prin achizitia licentei de productie a tunului de 155mm la Resita, sub comanda ferma de cateva sute de bucati din partea MAPN – cost estimat 400 mil .euro
    4. Programul Tanc –Romanesc – poate fi re-demarat printr-o infuzie de capital si eventual impartirea efortului cu alte tari. Ar putea costa 4-600 mil. Euro (estimare costul licentei tancului Altay)
    5. Introducerea unui nou vehicul de teren, atat varianta militara cat si civila: prin angajament ferm de achizitie a minim 3000 de bucati de catre MAPN, negocierea unei productii sub licenta a unui vehicul modern: Renault Sherpa poate fi o optiune interesanta, deoarece Renault au deja facilitati in Romania; sau Iveco, in cazul in care se concretizeaza colaborarea pentru TBT; exista si Textron, care ar putea participa la acest program; istoric vorbind , a existat si varianta EAGLE IV – La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005
    6. Sprijinirea producerii unui nou tip de transportor blindat – programul TBT, ar necesita o infuzie de 150-200 mil. Euro.
    7. Refacerea capabilitatilor de productie si modernizare rachete aer-aer, sol-aer, aer-sol/nava – investitie estimata 200 mil. euro
    8. Producerea de noi tipuri de munitie si combustibili pentru armamentul ce va fi achizitionat  – investitie estimata 100 mil. euro
  1.  Detalierea unei liste de firme care ar putea fi principalele vizate pentru re-tehnologizare si licente.
  2. Estimarea bruta a unui numar de locuri de munca pentru cele 30 mld investite, sau o simulare mai saraca pentru achizitii de doar 10-15 mld. Euro. Pornind de la cazul Poloniei, care prin offset pentru 3,5 mld $ cheltuiti ar fi generat 60.000 de locuri de munca, pentru Romania, ponderand si cu costul resurselor, pentru 15 mld. Euro ar putea fi create minim cam de 5 ori mai multe locuri de munca, adica intre 300.000-500.000 in functie de tipul investitiei si industria secundara dezvoltata de aceste investitii. Pentru 30 mld. Euro, putem vorbi de 700.000 – 1 milion de locuri de munca prin offset.

lista de firme…

Din cele 15-30 mld euro ce ar trebui investiti in urmatorii 10 ani in inzestrarea armatei, un minim de 15% (5-6 miliarde) ar trebui sa se regaseasca in re-tehnologizare, joint-venture, formare de personal si achizitie de licente de productie in domeniul industriei militare dar mai ales al cercetarii.

Propunere firme romanesti din industria militara eligibile pentru programul de offset:

Armament:

  1. S.C. Arsenal Resita S.A.
  2. S.C. Carfil S.A. Brasov

Blindate:

  1. S.C. MFA S.A. Mizil (privat)
  2. SC UA Moreni S.A.
  3. SC UM Bucuresti S.A.
  4. SC UM Marsa S.A. (privat)

Aviatie:

  1. SC Turbomecanica S.A. Bucuresti (privat)
  2. SC Avioane Craiova S.A.
  3. SC IAR S.A. Brasov
  4. SC Aerostar Bacau S.A.  (privat)
  5. SC Romaero S.A. Bucuresti

Electronica, comunicatii si rachete:

  1. SC Electromecanica Ploiesti S.A.
  2. SC IOR S.A. Bucuresti
  3. SC Electromagnetica S.A. Bucuresti (privat)
  4. SC Elprof S.A. Bucuresti (privat)

Chimic:

  1. SC Pirochim Victoria S.A.
  2. SC Romcarbon S.A. Buzau
  3. SC UPS Fagaras S.A.
  4. SC Nitroexplosives S.A. Fagaras (privat)

Naval:

  1. SC Santierul Naval Mangalia S.A.

GeorgeGMT & Marius Zgureanu

Polonia – exemplu pentru competitia avionului multirol si offset-ului militar

Standard

Pentru a da o sansa investitiilor straine in Romania, privatizarilor, transferurilor de tehnologie, crearii de parteneriate intre firme romanesti si straine precum si crearii de locuri de munca, offsetul poate constitui un element important in cadrul unei strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung a Romaniei.

Insa inainte de a vorbi de detaliile unui plan economic de investitii de miliarde de dolari in economia romaneasca, investitii rezultate din achizitii in domeniul militar, ar trebui insa studiate cazuri similare pentru a trage un maximum de invataminte din experienta unor tari partenere dar si mai avansate decat Romania in acest domeniu.

Un astfel de exemplu este Polonia, o tara aflata cu ani buni inaintea Romaniei in ceea ce priveste economia, legislatia, experienta in cadrul Uniunii Europene, dar mai ales in cadrul NATO si in Parteneriatul cu Statele Unite ale Americii. Inclusiv in ceea ce priveste organizarea regionala si strategia de atragere a fondurilor europene de peste 100% din suma alocata, generand investitii fara precedent in economia proprie, de 100 de mld. euro, Polonia este un model greu de atins de Romania. Insa aceasta sinteza se va focaliza exclusiv pe offset-ul obtinut de Polonia pentru achizitia a 48 de avioane de lupta F16C/D Fighting Falcon BL52+ ale firmei Lockheed-Martin, achizitie intermediata de guvernele polonez respectiv american.

Acest articol este doar o sinteza a materialelor pe care am reusit sa le gasesc despre cazul competitiei pentru avionul multirol al Poloniei si offset-ul asociat, prinicpalele surse fiind: “Why did Poland Choose the F-16?” si “31st AirforceBase Poznan – our F16”.

 

 

Necesitatea

 

In urma desfiintarii Pactului de la Varsovia, Polonia s-a regasit cu o forta aeriana numeroasa, de aproape 1000 de aparate, care in anii ’90 s-a erodat serios din punct de vedere al tehnologiei dar si al resursei de zbor. La inceputul anilor 2000, cu o forta aeriana de putin peste 200 de aparate, Polonia s-a vazut in ipostaza de a demara cat mai rapid un nou program de achizitie de avion de de lupta multirol care sa poata fi exploatat inca minim 20 de ani de catre Fortele Aeriene Poloneze.

Seful Statului Major General al Fortelor Aeriene Poloneze, generalul Olszewski, a susţinut ca costul operaţional al MiG-29, implicit costul pe ora de zbor, a depasit de 10 ori pe cel al MiG-21, in timp ce cel al unui avion multirol din a patra generatie a fost semnificativ mai mic decat al MiG-29.

La primele formulari de strategie, in 2001 specialistii polonezi au elaborat un document de 226 de pagini, “Request For Proposal”, continand specificatiile si asteptarile Fortelor Aeriene Poloneze precum si conditii financiare si de offset. Documentul a fost trimis companiilor aeronautice de top din Franta, Suedia, Marea Britanie si SUA. A existat si un plan ce a avut in vedere si achizitia a 64 de avioane F16 A/B in uz, care sa fie reconditionate. O varianta intermediara a fost achizitia a 24 de avioane noi si 12 in uz iar offset-ul trebuia sa acopere integral pachetul respectiv.

In fine, in 2002 s-a subliniat o prioritate de 3.5 miliarde dolari pentru achizitia a 48 avioane de lupta multirol, care trebuiau platiti in afara bugetului de aparare (1,95 la suta din PIB la acea vreme).

Polonezii au avut in vedere urmatoarele tipuri de misiuni pentru noul lor avion de lupta multirol:

1. Aparare aer-aer a obiectivelor terestre si navale precum si escorta aparatelor aliate

2. Interdictie aer-sol/aeriana, sprijin aerian apropiat si controlul aerian al campului de lupta

3. Aer-nava – pentru a putea contribui la operatiunile fortelor navale

4. Recunoastere aeriana, inclusive meteo – asupra obiectivelor terestre si navale

Capabilitatile cuprindeau si detectarea, urmarirea si angajarea tintelor pe orice vreme, zi sau noapte, in orice conditii de vizibilitate. In plus se specifica folosirea de munitii ghidate si neghidate iar datele obtinute de sistemul de lupta sa poata fi transferate in timp real catre punctele de comanda de la sol.

S-a elaborate si o scara de evaluare tehnica a avioanelor luand in calcul si cele 3 tipuri de avioane de lupta deja operationale in Fortele Aeriene Poloneze – MiG-29 Fulcrum A, Su-22M4 Fitter si MiG-21bis Fishbed N, rezultand categoriile:

1. Parametri technico-tactici (aer-aer, aer-sol)

2. Capacitatea de manevra (aer-aer, aer-sol)

3. Armament (aer-aer, aer-sol)

4. Avionica (aer-aer, aer-sol)

 

 

Negocierile

 

In data de 18 aprilie, Ministerul Apararii a numit comisia care va participa la selectia multirolului iar termenul limita pentru depunerea ofertelor de catre producatorii aeronautici a fost stabilit pentru 31 mai 2001, prima runda de negocieri tehnice si financiare avand loc in perioada august-octombrie 2001. In paralel, au fost elaborate mai multe documente: “Program de achizitie a unui nou avion multirol pentru Fortele Aeriene Poloneze”, “Transformarea, modernizarea tehnica si finantarea Fortelor Armate Poloneze intre 2001-2006” si “Stabilirea unui program pe termen lung de achizitie a unui nou avion multirol pentru Fortele Armate Poloneze”.

In 2002 a avut loc a doua runda de negocieri, in doua sesiuni iar in paralel au fost prezentate si discutate ofertele de offset. Echipa franceza din  a fost prima care si-a prezentat programul pentru Dassault Aviation Mirage 2000-5 Mk 2, offsetul implicand firmele Dassault Aviation, SNECMA, Thales, Matra BAE Dynamics. Au urmat grupul american Lockheed Martin Aerospace, Northrop Grumman, Pratt&Whitney and General Electric.pentru F16 C/D Fighting Falcon BL52+ si ultimii au fost consortiul suedezo-britanic Gripen International (BAE SYSTEMS, SAAB Aerospace) cu un grup de 17 companii asociate, pentru JAS 39 Gripen.

 

F-16, block 50/52, foto: voodoo-world.cz

 

Pana in acest punct, scenariul seamana destul de mult cu ce s-a intamplat in Romania incepand cu 2006.

 

In continuare, ministerul apararii polonez a anuntat abandonarea planului pentru avioane F16 A/B folosite, ratiunea principala fiind achizitia a 23 de aparate  MIG29 modernizate din Germania, la pret simbolic de 1 euro, ce urmau sa fie folosite alaturi de aparatele similare in uz, ridicand totalul lor la 36. S-a cristalizat si nevoia exacta a Fortelor Aeriene Poloneze, adica echiparea a 3 escadrile cu 48 de avioane de lupta multirol.

In aprilie 2002 s-au introdus amendamente legislative de catre guvernul polonez in vederea facilitarii programului de inzestrare care prevedea echiparea fortelor poloneze cu 48 de avioane multirol pana in 2008, iar in 6 iulie au intrat in aplicare amendamentele cu privire la offset (81st Journal of Laws of the Republic of Poland, item 733 datat 21 iunie 2002).

 

Aceste aspecte nu ar trebui neglijate de parlamentul si guvernul de la Bucuresti, care ar putea introduce modificari legislative pentru a maximiza offset-ul, prevazut acum la minim 80% in cadrul legislatiei romanesti. Probabil ar trebui majorat procentajul minim in jurul valorii de 100% astfel ca, in urma unui calcul economic, offset-ul sa permita plata ratelor imprumutului accesat pentru achizitie prin taxele percepute de statul roman pe activitatile economice generate de investitiile respective, pe toata perioada imprumutului.

 

A 3-a runda de negocieri a avut loc la 18 iunie, in cadrul careia au fost anuntate criteriile majore pentru achizitie: pret, operarea aeronavei, caracteristicile tehnice si mai ales offset-ul. Pana in noiembrie s-a dat ragaz concurentilor pentru a-si pregati ofertele detaliate iar incepand cu 13 noiembrie s-au acordat 45 de zile pentru decizie, pentru ca in decembrie sa aiba loc mai multe sesiuni de discutii cu firmele ofertante. Decizia finala a fost prezentata in 27 decembrie, castigatorul fiind Lockheed Martin si aparatul F16.

Dupa alegerea castigatorului, in 2003 au urmat discutiile si negocierile pentru finalizarea contractului, runda finala avand loc in 15 martie, rezultatul constand in semnarea a 2 contracte: unul pentru avion si armament, al doilea pentru partea financiara. In 18 Aprilie 2003 au fost semnate la Academia Fortelor Aeriene Poloneze din Deblin cele 4 contracte finale:

  • Contractul cu privire la livrarea aparatelor F-16;
  • Contractul cu privire la conditiile financiare;
  • Contractul de credit (credit acordat de guvernul SUA);
  • Contractul de offset.

 

Sper sa ajunga si Romania pana la sfarsitul lui 2012 in aceasta faza, de semnare a contractelor.

 

 

Ofertele

 

In noiembrie 2002 principalele oferte concurente erau:

  • F-16C/D Block 50/52+ (SUA);
  • Mirage 2000-5 Mk 2 (Franta);
  • JAS 39 Gripen (Marea Britanie si Suedia).

 

Iata si un tabel comparativ al caracteristicilor tehnice ale concurentilor:

F-16C/D 52+

Mirage 2000-5 MkII

JAS-39 Gripen

Max level speed (at altitude)

Above 2.0 mach

2.2 mach

Supersonic at all altitudes

Max level speed (sea level)

>1.0 mach

1.2 mach

>1.0 mach

Service ceiling

>15,240 m

18,290 m

Not available

Range (hi-low-hi attack profile)

676 nautical miles

650 nautical miles

432 nautical miles

g-limits

+9.0

+9.0/-3.2

+9.0

Max external stores load

7,226 kg

6,300 kg

Approx 6,000 kg

 

F16 s-a pozitionat fruntas la majoritatea categoriilor evaluate, de la capacitate aer-aer si aer-sol, la avionica si armament. Mirage a castigat la contramasuri electronice si performante in timp ce Gripen a avut cele mai reduse costuri de intretinere, toate aparatele avand scoruri apropiate in majoritatea criteriilor de evaluare si fiind superioare net MiG–29, SU-22 si MIG-21.

Iata mai jos tabela care contine oferta de inzestrare cu F16C/D BL 52+, avion prevazut cu o resursa de zbor de 8000 de ore.

Item Number

Quantity

Description*

1

44

F-16C/D Block 50/52

2

N/A

Choice of either F100-PW-229 or F110-GE-129 engines

3

N/A

APG-68 fire control radar

4

384

AIM-120C AdvancedMediumRangeAir-to-Air Missile (AMRAAM)

5

384

Sidewinder AIM-9 heat seeking missiles

6

816

Maverick air-to-ground missiles

7

232

Joint Direct Attack Munition (JDAM) kits

8

232

Guided Bomb Unit (GBU) GBU-16 1,000 lb laser guided bombs

9

232

GBU-10 2,000 lb class laser guided bombs

Item Number

Quantity

Description*

1

4

F-16C Block 50/52

2

N/A

APG-68(v)9 Foreign Military Sales fire control radar

3

178

AIM-9X Sidewinder heat seeking missiles

4

280

Air-to-Ground Missile (AGM) AGM-154A/C Joint Standoff Weapon

5

140

Cluster Bomb Unit (CBU) CBU-97 bombs with Wing Corrected Munitions Dispenser (WCMD)

6

214

GBU-22/24 Paveway III guided bomb units

Oferta Dassault Mirage 2000-5 Mk II – export continea ultima generatie de sisteme de arme, inclusiv racheta de croaziera cu raza de 3000 de km, avionica modulara, sistem de navigatie inertial laser gyro, electronica si contramasuri modernizate si legatura de date extinsa avion-rachete, detaliile fiind prezente in tabela de mai jos:

Item Number

Description/Capability*

1

Damocles laser-designation pod

2

Nahar navigational forward looking infrared (in the Damocles pylon)

3

Upgraded version of the RDY radar, the RDY2, with multitarget air-to-sea search and track, high-resolution DBS mapping mode and search and track of mobile land targets

4

Multichannel recording system

5

Helmet-mounted sight/cueing system

6

Capability to carry six MICA air-to-air missiles plus air-to-surface munitions

JAS-39 Gripen a fost o oferta excelenta din punctual de vedere al performantelor si costurilor operationale totale, fiind dotat cu motorul GE F404 utilizat si de Boeing F/A-18 Hotnet. Foarte interesanta era capacitatea de integrare a diverselor sisteme straine de arme, putand fi customizat si echipat cu o gama foarte larga de arme, printer care si racheta aer-aer cu raza lunga Meteor. Un rezumat al ofertei Gripen poate fi gasit in tabelul de mai jos:

Item Number

Description/Capability*

1

Full color displays

2

Helmet-mounted sight

3

Modular airborne computer system processor for the PS-05 fire control radar

4

Saab Dynamics IR-OTIS IR search and tracking system

5

In-flight refueling probe

6

Enhanced Electronic Warfare (EW) systems / Integrated EW suite

7

Redesigned rear cockpit for command and control duties

8

NATO standard radios and NATO pylons

9

On-board oxygen generating system (OBOGS)

In termeni de capacitate operationala si interoperatibilitate, cele 3 oferte erau sensibil apropiate, popularitatea F16 in cadrul NATO influentand insa decizia poloneza, 8 natiuni avand in inzestrare aparatul respective in 2002. Din punctul de vedere polonez, alegerea a fost solutia optima pentru securitatea militara a Poloniei, ajutand-o sa-si indeplineasca si obligatiile fata de aliati

 

 

Criteriile de evaluare ale ofertelor

 

Documentul RPF (cerere de propunere) continea criteriile care cumulate, ca si punctaj, trebuiau sa insumeze un maxim de 100 de puncte, astfel:

  • 45 puncte – pret;
  • 20 puncte – capabilitati operationale;
  • 20 puncte capabilitati tehnico-tactice;
  • 15 puncte – offset.

 

Deciziile din cadrul procesului de selectie au fost luate de Comisia de Tendering, alcatuita din 23 de personae, care conform criteriilor de mai sus au punctat F-16 cu 96 de puncte, JAS-39 Gripen cu 93 puncte, iar pentru  2000-5 Mk II punctajul a fost mai redus.

Pretul final includea 22 de elemente, printre care: livrarea a 36 de F-16C si 12 F-16D, armamentul aferent, containere de iluminare si recunoastere, piese de schimb, simulatoare, echipamentele pilotilor, intretinere si formarea personalului logistic

 

Capabilitatile operationale era un criteriu ce continea 53 de elemente: raza de lupta, cu si fara rezervoare suplimentare, realimentare in aer, armament specific NATO, existenta aparatului in inzestrarea altor tari NATO, nivelul de integrare al diverselor arme cu avionica.

 

Capacitatile tehnico-tactice aveau 430 de elemente de luat in considerare, mai importante fiind: viteza, manevrabilitatea, distanta la decolare, eficienta si rezistenta aparatului, fuselaj, sistemele electrice si hidraulice, trenul de aterizare, sistemul de franare, motorul, sistemul antiincendiu, cel de alimentare cu combustibil, armament si avionica, aranjamentul cabinei, sistemele de date, inregistrarea lor,  si comunicatie, radarul, comenzile de zbor, sistemele de supravietuire, scaunul catapultabil, gradul de survabilitate in lupta, software-ul, sistemele de planificare si debriefing al misiunii, antrenamentul pilotilor, piese de schimb si sprijin ethnic.

 

 

Pachetele financiare

 

Pentru oferta F16 a Lockheed-Martin, o exceptie a fost descoperita in Sectiunea 23 a Arms Export Control Act, ceea ce a permis Statelor Unite ale Americii sa extinda un imprumut catre Polonia direct din Trezoreia SUA. Astfel Defense Security Cooperation Agency a reusit sa acorde 100% din imprumut, versus 85% cat era permis prin regulamentul DELG. Rata dobanzii se baza pe nota Trezoreriei in loc de nivelul pietei, facand finantarea foarte atractiva . In plus, la cererea Poloniei, Congresul american a autorizat o rata fixa in jurul a 5% (mai precis 5,8%) pentru imprumutul pe 13 ani in care majoritatea platilor au fost amanate pentru 8 ani iar termenul de gratie de 5 ani.

 

Ma intreb de ce oficialii romani invoca lipsa banilor in cazul unei achizitii de avion multirol, cand potrivit exemplului de mai sus banii necesari pentru tranzactie provin dintr-un credit furnizor care acopera 100% din valoarea tranzactiei, cu o perioada de gratie de cativa ani, rata similara cu creditele oferite de instituiile internatioanle  si investitii din offset de peste 100% pe o durata de maxim 10 ani, investitii care probabil vor genera singure banii pentru plata ratelor creditului?! In aceasta situatie nu Romania este cea care trebuie sa gaseasca finantarea ci furnizorul de echipamente, la rate mult mai bune decat posibilitatile actuale ale Romaniei de a se imprumuta pe piata internationala. Iar de aceasta data ar fi vorba de un credit foarte avantajos care sa mearga 100%-170%(cu offset) in investitii economice si nu in campanie electorala, gauri la bugetul de stat si borduriade!   Adica singurul tip de indatorare pe care Romania al trebui sa si-l permita!

Am intalnit pareri care sustin ca ulterior, dobanda creditului american ar fi fost redusa la zero, prin programul Foreign Military Sales, insa nu am reusit sa verific aceasta informatie.

 

Termenii finaciari ai echipei Saab Gripen au inclus sprijin guvernamental substantial si garantarea creditului de export, un consortiu de banci europene propunand o oferta conjugata de 100%, pe durata de 15 ani la o rata de 4,5%.

Partea franceza a oferit pentru Dassault Mirage 2000 un credit in proportie de 85% din valoarea contractului, iar mai tarziu de 100%, la o rata de 3,4% si o durata de 15 ani.

 

De notat ca intregul proces de achizitie al F16 polonez, desi se dorea initial unul transparent, a fost considerat in final ca lipsit de transparenta si a fost bantuit de scandaluri de coruptie, mai multe scandaluri iesind la suprafata in anii respectivi, in special legate de achizitii militare si vanzarea de informatii secrete catre concurentii la achizitii.

 

 

Offsetul oferit

Polonia a elaborat o legislatie de offset deoarece avea nevoie de dezvoltarea industriei sale, in special cea militara, accesul pe noi piete a produselor poloneze, transferul de tehnologie moderna, cresterea potentialului de export, incurajarea cercetarii, dezvoltarea universitatilor si centrelor de cercetare-dezvoltare si crearea de noi locuri de munca, in special in regiunile cele mai afectate de somaj.

 

Oare nu acestea ar trebui sa fie si prioritatile permanente ale statului roman, care este dator sa gaseasca parghiile financiare, legislative, politice si diplomatice cele mai adecvate?!

 

Initial, offsetul solicitat era stabilit la 100% din valoarea achizitiei, pentru afaceri militare de peste 5 mil. Euro, insa in 2002 comitetul de evaluare a cerut ca acesta sa depaseasca 100%, acordand bonusul de 15 puncte producatorului care va depasi pragul respectiv. Contractul de offset trebuia semnat la cel mult 60 de zile de la semnarea contractului de achizitie, iar perioada de aplicare nu putea depasi zece ani.

In aceste conditii, oferta americana a fost prima clasata, fiind considerata cea mai simpla si de incredere: offsetul francez era de 3,8 mld. euro, cel suedezo-britanic de 7,5 mld. euro iar cel american de 9,8 mld. dolari. De asemenea, cifrei de offset i s-a aplicat un coefficient de multiplicare, dupa formula matematica descrisa in RFP:

 

Valoare offset = Valoare nominala X Multiplcator

 

Unde multiplicatorul varia intre 0.5 si 2 sau 2 si 5 (aplicabil in cazul interesului economiei, al securitatii nationale sau al apararii statului). Spre exemplu, in cazul unei oferte de offset de 12 mld. depuse de un competitor, partea poloneza o evalua la 7 mld.

 

Penalitatile in cazul neindeplinirii obligatiilor de performanta ale offsetului, nivelul de penalitate urca la 100% din valoarea obligatiilor de offset neachitate, cazul Poloniei fiind deosebit deoarece in majoritatea legislatiilor existente la nivel mondial penalitatile se situeaza la maxim 10%. Exista si un mecanism de sprijin in cazul unor circumstante dificil: schimbarea mediului de afaceri, faliment sau conditii financiare dificile, caz in care planificarea, valoarea sau performanta offsetului puteau fi schimbate.

In acelasi timp, valoarea offset-ului direct nu putea fi sub jumatate din totalul contractului de offset!

 

Lista principalilor furnizori de offset pentru Polonia:

No.

Foreign Supplier

Issue

Date Signed

Value (inclusive of multipliers)

1

EADS Construcciones Aeronáuticas (Spain)

Delivery of C295M transport aircraft for Polish Air Force

28 Aug 2001

$212.04M

2

GEIE Eurptorp (France)

Delivery of light torpedoes for Polish Navy

13 Dec 2001

€26.99M

3

THALESNederlandB.V. (Netherland)

Delivery of systems for ORKAN-class ships for Polish Navy

21 Dec 2001

€76.28M

4

Lockheed Martin Corporation (USA)*

Delivery of F-16 fighters for the Polish Air Force

18 Apr 2003

$6.028B

Oferta de offset a Dassault era estimata la 82%, 3,8 mld. dolari, in timp ce estimarea poloneza era de 2,1 mld. dolari, din care 65% era destinat domeniilor military si aero-spatial: asamblarea avioanelor Mirage urma sa se faca in uzina PZL de la Mielec; uzinele Mielec si Swidnik urmau sa fie furnizori exclusivi de piese pentru Mirage2000; Swidnik urma sa mareasca numarul de piese produse pentru jet-ul de afaceri Falcon si pentru prizele de aer de la Rafale; Dassault se oferea sa ia parte la programele PZL I-22 Iryda / Iskra 2 si sa asigure comenzi uzinelor de motoare si hidraulica Kalisz si Rzeszow.

Propunerea suedezo-britanica Saab-BAE de offset, de 7,48 mld. dolari si un pret al achizitiei de 3,15 mld. dolari, a fost initial estimata ca fiind cea mai generoasa chiar si tinand cont de rezultatul folosirii multiplicatorului de ajustare, suma finala evaluata de polonezi urcand la 4,7 mld. dolari. Se avea in vedere asamblarea finala a JAS-39 Gripen in Polonia, cu crearea a apoximativ 50.000 de locuri de munca directe si indirecte precum si furnizarea unor subansamble de catre uzinele Mielec si Swidnik. Alte investitii se indreptau catre ETC-PZL Aerospace Industries, constructori de simulatoaresi WZL-2 pentru un centru regional de mentenanta in colaborare cu Saab Aerotech Telub.

Varianta de offset propusa de Lockheed-Martin se cifra la 9,84 mld. dolari pentru o achizitie de 3,58 mld. dolari, polonezii cerand ca minimul de offset considerat 100% sa fie in acest caz 6,03 mld. dolari, ca valoare dedusa prin aplicarea coeficientului de multiplicare. Astfel offsetul a ajuns la 170% din valoarea programului, cel mai mare acordat vreodata. Presedintele Business Development la Lockheed Martin, Mac Stevenson, declara” Am oferit un procentaj de offset Poloniei mai mare decat am oferit vreodata oriunde altundeva in lume.” Doar 61% din totalul propunerii de offset a fost aprobat de comitetul polonez pentru offset, cu 104 angajamente din care 49 implicand investitii de offset indirecte.

 

Guvernul american, spre deosebire de celelalte state, nu a participat la finalizarea acordurilor pentru offset, ceea ce a cauzat consternare partii poloneze. Insa polonezii au cautat fara incetare sa atraga guvernul american in aceasta afacere, fiind negociatori duri si cerand ca statul american sa garanteze ca Lockheed Martin isi vor indeplini obligatiile de offset. In mai multe ocazii, negocierile au fost la un pas de derapaj, polonezii fiind acuzati a fi interesati mai mult de forma acordului decat de substanta sa. In paralel, oficialii polonezi se intreceau in propuneri de investitii astfel incat principalii beneficiari sa se afle in propriile circumscriptii politice.

S-a ajuns la asemenea tensiuni in negociere incat afacerea secolului pentru polonezi parea sa ameninte viabilitatea Lockheed-Martin, iar ambasadorul SUA a intervenit punandu-si la dispozitie biroul sau pentru a ajunge la o solutie care sa satisfaca atat pretentiile polonezilor cat si necesitatile imediate ale Lockheed-Martin. Astfel, pentru detaliile finalizate la 18 aprilie 2003, la ora 4 dimineata, acordul de offset a fost semnat la amiaza, in aceeasi zi. Solutia finalizata prevedea o reducere a offsetului initial oferit de Lockheed-Martin, compensata de o esalonare avantajoasa pe o perioada de 10 ani.

Si cu toate acestea, nu factorul economic a fost cel care i-a sedus pe polonezi sa aleaga F16 si contractul cu Lockheed-Martin!

Lockheed-Martin Offset Investments inPoland

Number

Name of Offset Project

Offset Provider

Offset Recipient

1

1-100

Development of a nation-wide professional, mobile radio link system on the TETRA standard

Motorola, Inc.

ZR Radmor S.A., Gdynia, ComputerLand S.A., ProkomS.A.

2

1-105

Support in attaining FAA certification and in selling the M-28 and M-18 aircraft on the North and South American markets. Development of programs for derivative-type aircraft. Cooperation in the area of parts assembly for other types of aircraft manufactured by PZL Mielec

Addison Equipment Company; AvCraft Aviation

Polskie Zakłady Lotnicze sp. z o.o., Mielec

3

1-107

Technology transfer with exclusive rights for manufacturing of air turbines for the domestic market and for export, with the goal of attaining EU norms

Winvid, Belgia

CNPEP Radwar S.A., Warsaw PZL-Świdnik S.A., Świdnik

4

1-110

Capital injection for the restructuring and modernization of WSK PZL-Rzeszow S.A. and the purchase of goods and services

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

WSK PZL-Rzeszow S.A., Rzeszow

5

1-112

Creation of aMaterialResearchCenterat the Air Institute

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

Instytut Lotnictwa,Warsaw

6

1-114

Purchase of aircraft parts from Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.,

Mielec

7

1-115

Modernization of Military Air Facility No. 4 in order to make possible the conducting of engine tests of the F-100-PW-229 engine

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

Wojskowe Zakłady Lotnicze Nr 4, Warsaw

8

1-132

Purchase of aircraft components fromPZL-ŚwidnikS.A.

Textron (Cessna Aircraft)

PZL-Świdnik S.A., Świdnik

9

1-133

Purchase of aircraft components from Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.

Textron (Cessna Aircraft)

Polskie Zakłady LotniczeSp. z o.o., Mielec

10

1-134

Purchase of helicopter components fromPZL-ŚwidnikS.A.

Textron (Cessna Aircraft)

PZL-Świdnik S.A

 

 

Finalitate si urmari

 

Formarea a 49 de piloti polonezi era inclusa in contractul de achizitie al Lockheed-Martin, training-ul continand:

  • cursuri de limbaj specific, proceduri si academie (cu durata 5-7 luni) la Defense Language Institute at the Lackland Air Force Base in San Antonio-Texas,
  • zboruri pe T38 Talon si simulator (pentru 6 luni) in cadrul 560th Flying Training Squadron/ 12th Flying Training Wing US Air Education & Training Command de la Randolph AFB in San Antonio-Texas/ Tucson Air National Guard (ANG) Base-Arizona / Vance AFB, Laughlin AFB, Columbus AFB si Moody AFB
  • abia apoi formarea propriu-zisa pe F16 si tactici specifice (13 luni, cu cate 80-100 de ore de zbor) in cadrul 195th squadron – 162nd Air National Guard Fighter Wing Arizona.
  • 6 dintre piloti au primit cursuri pentru instructori de zbor a cate si 120 de ore fiecare.

 

Cursurile au inceput in mai 2005, cu primul lot de 7 piloti polonezi, costul unui antrenament pentru pilot fiind de 1,8 mil.$ iar al unui instructor de 3 mil.$.. Planul prevedea formarea a unui total de 72 de piloti polonezi, din care ultimele generatii sa fie pregatiti in Polonia, la PLAF Academy din Deblin.

 

Formarea personalului tehnic pentru mentenanta aparatelor F16 a continut 31 de cursuri diferite, scopul fiind formarea a 1100 de specialisti (710 pentru Poznan – Krzesiny, 400 pentru Lask), inclusiv instructori de laPLAF Academy din Dęblin,  reprezentanti ai Cartierului General al Fortelor Aeriene Poloneze, si specialisti din Military Institute of Technology din Varsovia si din Polish Military Institute of Aviation Technology.

 

Pentru acomodarea noului multirol, bazele aeriene de la Poznan -Krzesiny si Lask au suferit modificari serioase, finantate din rezerva de stat, bugetul national, fondul NATO pentru 7 baze din programul NSIP si bugetul ministerului apararii, la un cost estimat de 1 miliard de zloti. Baza de la Poznan a fost modernizata, incepand din 2001, cu: drumuri si piste (2,5km) din beton special si invelis asfaltic, de 10 metri latime, hangare (cel mai mare avand 115×45 m si 47.000 mp si putand adaposti 8 avioane), instalatii de ventilatie, incalzire, alimentare cu combustibil, modernizarea si extinderea instalatiilor de interventie a pompierilor, extinderea turnului de control – ATC “Tower”,  laboratoare, sisteme meteo, un nou sistem de iluminat al pistei, cladire cu simulator de misiuni, de escadrila si de catapultare, logistica, plus alte cladiri, facilitati si vehicule pentru deservirea aeroportului. In total au fost construiti 600.000mp de beton anti-derapant, 350.000mp de suprafete beton B40, 115.000mp de suprafata bituminoasa si aproximativ 500.000mp de suprafata acoperita cu iarba.

Baza 31 AFB de la Poznan –Krzesiny trebuia echipata cu 32 de aparate F16, adica escadrilele 3 si 6 de vanatoare, iar celelalte 16 aparate urmau sa echipeze escadrila a 10-a de vanatoare de la baza 32 AFB Lask.

Dupa testele de conformitate efectuate cu primul F16 polonez (nr. 4040) la Edwards AFB, calendarul livrarilor a fost urmatorul:

  • 2006 11 08:  F-16C 4044 + F-16C 4043
  • 2006 11 09:  F-16D 4077 + F-16C 4042
  • 2006 12 14:  F-16C 4045 + F-16D 4078 + F-16C 4046 + F-16D 4079
  • 2007 02 03:  F-16C 4047 + F-16C 4048 + F-16D 4080
  • 2007 03 29:  F-16C 4049 + F-16C 4050 + F-16C 4051 + F-16D 4081
  • 2007 05 24:  F-16C 4052 + F-16C 4053 + F-16D 4076 + F-16D 4082
  • 2007 07 26:  F-16C 4054 + F-16C 4056 + F-16C 4055 + F-16D 4083
  • 2007 08 23:  F-16C 4057 + F-16C 4059 + F-16C 4060 + F-16D 4084
  • 2007 11 21:  F-16C 4059 + F-16C 4062 + F-16C 4063 + F-16D 4085
  • 2007 12 12:  F-16C 4041 + F-16C 4061
  • Februarie 2008:  4063, 4064, 4065, 4085/4086;
  • Aprilie 2008: 4040, 4066, 4067/4087;
  • August 2008: 4068, 4069, 4070, 4071;
  •  Decembrie 2008: 4072, 4073, 4074, 4075.

 

De retinut ca primii piloti polonezi capabili sa zboare pe F16 au fost apti de serviciu abia in iunie 2006, la mai mult de 3 ani de la semnarea contractului.

Primele avioane au fost livrate abia in noiembrie 2006, deci la 3 ani si jumatate dupa contract. In consecinta, Romania daca ar semna achizitia in iunie 2012, abia la sfarsit de 2015 ar avea primii piloti activi pe F16.

 

In aceasta situatie, ar trebui avut in vedere un plan de rezerva pentru aproximativ 12 aparate F16 second hand, cu mai multe duble, care daca vor fi disponibile in urmatorul an si jumatate – doi, sa putem demara mai repede zborurile cu F16, inainte ca MIG-urile 21 sa ramana la sol. O varianta ar fi ca cea propusa de SAAB, de a oferi rapid cateva aparate in uz, de imprumut, pana cand vor sosi cele contractate.

 

 

Lectii pentru Romania

 

Cazul Poloniei, cu achizitia in valoare de 3.5 mld dolari a 48 de aeronave de lupta identice cu ce dorim si noi sa cumparam, potrivit declaratiilor oficialilor romani, avea potentialul de a crea prin offset, pe o durata de 10 ani, 50.000-60.000 de locuri de munca in industrie de tehnologii inalte plus industria orizontala, de sprijin (furnizori), toate in Polonia. Pentru Romania, probabil ca la o suma echivalenta a investitiilor, numarul locurilor de munca ar trece de 60.000, iar acestea ar putea fi create in zonele cele mai defavorizate ale Romaniei. Foarte importanta este si contributia acestor locuri de munca de inalta calificare la PIB-ul Romaniei .

 

Resursele pentru a sustine o astfel de achizitie se creaza prin studiu, negocieri, legislatie si fiscalitate adecvate, asa cum se vede si din cazul polonez. Iar cu un credit furnizor la rate intre 2,5% si 5% plus perioade de gratie, pentru a da timp investitiilor sa devina productive,  de 3-5 ani, asa cum au fost ofertele in cazul Poloniei,  se poate crea  prin offset industria care va plati achizitiile intr-un termen de maxim 15 ani.

Important este sa putem produce, pe nisele pe care le avem, arme si tehnologie de calitate acceptabila si la preturi mai bune decat importul, sprijinid si cresterea PIB. Intr-adevar, nu vom putea produce noi totul, dar putem avea anumite parti ale procesului de productie in tara. Polonia s-a tehnologizat prin offset si are linie de asamblare de motoare (si productia unei parti mici din piese) de avion, asambleaza elicoptere Sikorsky si isi permite cu tehnologia respectiva sa-si modernizeze propriile elicoptere PZL – W3 Sokol. De asemenea au investit in modernizarea altor sisteme de arme precum si in universitati si centre de cercetare, domenii in care si Romania ar avea nevoie de actiuni similare

 

Intr-adevar, in acest moment armata Romana nu-si permite arme de top, F16 nefiind un avion de top, insa avem nevoie de o combinatie eficienta a inzestrarii, obtinuta majoritar prin implicarea industriei autohtone, astfel incat armata romana sa reprezinte o forta care sa fie suficient de puternica incat sa descurajeze orice actiuni ostile.

 

In acest context, pe langa maximizarea offset-ului este foarte important ca macar acel minim de 20% din el sa mearga in tehnologizarea, competitivitatea, licentele sau infuzia de capital in scopul privatizarii sau al joint-venture-ului a ceea ce a mai ramas din industria noastra de aparare si cea aeronautica. Repet, acest tip de credit orientat catre dezvoltare si industrializare este singurul tip de imprumut pe care statul roman ar trebui sa-si permita sa-l facain urmatorii ani!

 

Si inca un lucru de retinut – necesitatile armatei romane sunt determinate de realitatea din jur si contextul geopolitic si mai putin de luptele politice interne, coruptia, demagogia si incapacitatea guvernantilor de a urma o strategie coerenta pe termen lung pentru Romania!

 

Cert este ca daca nu rupem acest cerc vicios al pomenilor electorale si al aparatului bugetar supradimensionat, asa cum au reusit georgienii, viitorul Romaniei nu arata prea bine.

 PS

 

Si din nou, Polonia se pregateste de o achizitie importanta, de 1 mld. $, pentru achizitia unor elicoptere de transport noi, dintre care 26 de aeronave, intr-o prima faza, pentru Fortele Terestre, Navale si Aeriene poloneze, pentru a intra in uz in 2017. De asemenea, fortele aeriene vor primi 3 elicoptere pentru cautare-salvare in lupta (Combat Search And Rescue).

 

Sikorsky, care deja produce S70i in uzinele PZL Mielec pe care le detine, si Agusta-Westland, care au cumparat deja PZL Swidnik – producator al elicopterelor Sokol, sunt principalii concurenti pentru acest contract. Concurentul lui S70i este Agusta Westland AW 149.

De asemenea, Eurocopter, care a vandut 23 de aparate civile pentru serviciul aerian medical de urgente, a intrat in competitie, putand oferi Puma/Cougar si probabil EC275 pentru fortele aeriene si navale.

Cea de-a patra companie interesata ar putea fi NH Industries, joint-venture intre AgustaWestland, Eurocopter si Fokker. Deocamdata au ales sa nu intre in competitie cu una dintre companiile mama, insa ar putea oferi polonezilor elicopterul NH-90.

In prezent, Polonia opereaza o flota de Mi-2, Mi-8, Mi-17 si 29 de elicoptere MI-24, alaturi de 30 de bucati W3 Sokol, modernizare MI-2 produsa local de PZL-Swidnik,

 

Sursa:

http://defense-update.com/20120513_polish_helicopter_modernization_program.html

 

Cu respect,

Marius Zgureanu

 

 

Istoria IAR 99 (7), ultimul capitol.

Standard

De regula, la orice proiect au loc mai multe „loopuri”, Schleife, pe nemteste, iteratii, am un lapsus, cum se spune la voi, la romani?

Adica inti se face prima dimensionare, uneori din burta, sau din experienta, folosindu-se niste formule empirice, mai apoi se face un calcul de rezistenta, apropos, la 99 Cristi, fost pilot pe MIG 21, a raspuns de rezistenta AV si Mariana de AO. Candva am primit, ca ajutoare, doi ingineri tineri, Mariana, alta Mariana si Marius, Marius a facut cariera, mai tarziu, la Boeing.

Dupa primele calcule, uneori, apar mari modificari, dupa ce se baga astea se mai calculeaza odata, mai tarziu se discuta cu fabricantul, apar din nou modificari, chiar majore, din nou calcul, apoi executia prototipului, incercari statice si dinamice, eventual din nou modificari, incercari in zbor, iar modificari, si in sfirsit documentatia de serie si inceperea fabricatiei de serie.

Din fericire la acest proiect intre dimensionarea initiala si cea finala au fost corectii minore, nici macar fabricantii nu au avut observatii majore.

De altfel am avut un noroc chior ca ampenajele s-au executat la Brasov, era pur si simplu alta lume, poate ca personaliatea lui Silimon, pe atunci un mare constructor de planoare, daca nu ma-nsel a produs atunci unul din cele mai misto planoare din lume cu o finete de 52 (la 52 de metri, planare, pierdea un metru). Poate faptul ca fabricau elicoptere si aveau un standart de calitate certificat international, sau poate pur si simplu „chimia” umana dintre noi s-a potrivit mai bine, fapt e ca a fost o colaborare extrem de placuta si constructiva. Cu unii am ramas chiar prieteni, m-au vizitat, peste ani, chiar in Germania.

E drept ca am invatat si eu de la ei, aveam in proiect totusi niste „naivitati”, de exemplu nu dadusem suficienta atentie etansarii structurii fagure, din fericire am putut corecta relativ usor.

S-au executat specimenele de incercari statice, s-au incercat la noi in laborator, sef de incercari era Victor Giurgiutiu, un tip exceptional, care a devenit peste ani mare prof. in USA. Rezulatatele au fost bune dar nu foarte bune, ideal e atunci cand ceva se rupe la fix, adica la „proof load”, inmultita cu 1,5 coeficientul de siguranta, „ultimate”. Daca se buleste inainte e nasol, ca nu indeplineste conditiile de certificare, daca se rupe prea tarziu inseamna ca e supradimensionata.

AOul s-a rupt un pic peste limita, parca 1,6-1,7, deci ar mai fi fost posibilitati de reducere a greutatii. Apropos greutate, ne-am inscris in greutatea estimata initial, chiar putin sub. Desigur au fost considerate si performantele dinamice, respectiv aeroelasticitate, aveam o echipa foarte buna, mai ales Mirel, ajuns prin Israel, care colaborase cu, mai tirziu prin moarte devenit celebru in lume, Liviu_Librescu.

Ma rog, un proiect care a curs extrem de armonios, chiar un pic prea frumos, pe undeva ma simteam nebagat in seama, in Institut capatai notoritate daca componentele tale aveau probleme, daca era scandal cu fabricatia.

De altfel acum vro doi ani cind am fost in vizita la institut l-am cunoscut pe noul director, m-a prezentat un coleg si i-a spus ca am lucrat la 99, a intrebat ce componente am proiectat, cand a auzit de ampenaje a zis ca nu e interesant, ampenajele nu ridica nici un fel de probleme.

Nu as vrea sa dau impresia ca ma laud, am avut, in cariera mea de 40 de ani si proiecte pe care le-am umplut de sange, dar ampenajele la 99 au fost o imbinare fericita intre inspiratie de proiectant, management de proiect ideal, fabricant optim.

De altfel si celelalte componente au mers fara probleme, singura pana a fost cu ferurile de prindere ale aripii, era si f. complicat, geometric, deoarece aripa avea unghi de calare si diedru, lucru care facea dificila proiectarea, cu mijloacele de atunci.
Chiar si colaborarea cu oltenii a mers binisor, desi uneori considerau ca-i avionul lor, erau tare ambitiosi, la fus. central au incercat niste inovatii, care nu prea au mers. Era un inginer putin cam nebun, in sensul bun al cuvantului, unu Anghel, a fost chiar un pic director, au fabricat chiar o directie in fibra de carbon, la Brasov. Am auzit ca si azi sunt probleme intre INCAS si Craiova, cui ii apartine licenta, pe undeva e bine, dupa cum a spus Kennedy „Der Erfolg hat viele Väter, der Mißerfolg aber ist immer ein Waisenkind” (Succesul are multi tati, insuccesul e un copil orfan”, si IAR 99 a fost, fara indoiala, un succes. Sunt si azi mandru ca am avut norocul sa particip la asa un proiect.

P.S Voi face un pic de pauza cu amintirile, am obosit un pic.

Un articol Neamtu-Tiganu

Der Teufel steckt im Detail, istoria IAR99 (6)

Standard

Deci dupa ce am rezolvat conceptia aerodinamica, jonctiunea cu fuselajul, trecem la munca de rutina/detalii. Uneori e partea plictisitoare a muncii de ing. proiectant, trebuiesc desenate zeci de nervuri, toate seamana intre ele, de cotat mii de nituri, plictisitoarea tabela de componenta unde niturile trebe reprezentate, se inventase o legenda, cercul taiat era nit cu cap, cerculet de doua ori taiat, nit cu cap inecat si, si, si…. In plus dracu’ se ascunde in detalii, e stiut ca un concept genial poate sa fie compromis de detalii, calculate greutatile si pozitia centrului de greutate.
Partile fixe ale ampenajului orizontal, respectiv vertical erau asemanatoare ca structura, doua longeroane, niste nervuri si niste lise cu bulb, din corniere trase. Problema e intotdeauna nituirea, evident ca ne doream o suprafata curata, deci era clar ca se vor folosi nituri cu cap inecat. Operatia de nituire e cumva idioata, un profesor spunea ca e absurd ca faci o gaura si mai apoi sa-ncerci sa o umpli. De regula se dau gauri pilot numai pe una din piese, dupa aceea se aseaza piesele impreuna, se strang cu agrafe si se gaureste la diametrul final, mai apoi se debavureaza, se baga pasta de etansare, se nituieste.

Problematic e atunci cand tablele sunt foarte subtiri, atunci capul nitului e mai mare decat grosimea tablei si deci tabla trebuie ambutisata, o operatie destul de sensibila, care daca nu e facuta corect poate duce la fisuri in tabla. De asemenea trebuie tinut cont ca gaurile necesare nituirii slabesc structura. Am ales o solutie relativ high tech si anume invelis cu grosime variabila, ceva asemanator cu ce azi se numeste „Tailored Blanks”, de la automobile. Invelisul era mai gros in zona cordoanelor de nituire, atat de gros incat gaura de nit sa nu necesite ambutisare ci doar frezare/gaurire. Invelisul cu grosime variabila se obtinea prin eroziune elecrochimica, se introducea tabla intr-o baie cu acid si curent, povestea anod, catod si tabla era mancata. Zonele care nu trebuiau erodate erau protejate cu o masca. Aceasta tehnologie era relativ noua, putin folosita in Romania acelor ani.
Sa trecem la profundor, respectiv directie. Si de data asta ne-am hotarat la o tehnologie avansata si anume structura lipita, fagure. Am facut un crash curs de o zi in domeniul sandwich, organizat de un prof. mare campion de sah, care mai tirziu a infiintat o fac. ecologica, nu mai stiu cum il cheama. Acesta l-a invitat pe un reprezentant al firmei Ciba Geigy, cea care fabrica fagurele si adezivii.

O structura sandwich cu miez fagure consta din invelis, la 99 cu o grosime de 0,6mm si din miezul fagure, toate lipite in autoclava cu un adeziv folie, epoxid, marca Redux. Fagurele era confectionat din tabla foarte subtire, mai subtire decat firul de par, firul de par are o grosime de 50-70 miu, cositele de frumusica esti tigancusa, tigancusa mea, sunt mai groase, ca. 70 miu, folia de fagure poate sa fie chiar si 17 miu, adica 0,017mm. Miezul fagure trebuie frezat la contur, exista doua posibilitati (a) se umple fagurele cu o ceara, care dupa frezare se topeste sau (b) se frezeaza cu o scula speciala in forma de ciuperca cu o viteza de rotatie foarte mare. Candva, atunci cand s-a incercat „asimilarea” materialelor a existat o sectie in INCREST unde se producea acest fagure romanesc.
IAR 99 avea comenzi directe, adica era o transmisie mecanica prin leviere si tije, de la pilot. Deci suprafetele de comenzi trebuiau compensate atat mecanic cat si aerodinamic. Compensare mecanica inseamna ca centrul de greutate a suprafetei trebuie sa fie in fata axei de rotatie, cel mult pe axa. Compensarea aerodinamica inseamna ca centrul de presiuni trebuie sa fie de asemenea in fata axei de rotatie. Pentru compensare mecanica, am pus longeronul in fata axei de rotatie, chestie destul de dificila pentru ca sarniera trebuia sa sparga longeronul. Din fericire mai exista si asa numitul „horn”, nu mai repet poza, care contribuia substantial la compensariile aerodinamice si mecanice.

Inca o mica atentie trebuia acordata trimmerului, o aripioara foarte mica, actionata electric de catre pilot, atunci cand la zbor indelungat, orizontal vroia sa-si reduca forta pe mansa sa nu-i amorteasca mana.

Incepuse sa-mi fie frica de propriul curaj, mult prea multe noutati, din fericire am avut norocul sa lucrez cu niste baieti exceptionali de la I.Av. Brasov.

Un articol Neamtu-Tiganu