Arhive pe etichete: sie

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (11)

Standard

   Ramas singur in fata furtunii, fiind inconjurat de tradatori si afland prin iscoadele sale ca la 1 iulie 1538, Soliman Magnificul a parasit Istanbulul cu o mare armata indreptandu-se spre Adrianopol, de unde la 19 iulie 1538 a trimis porunca beilor din Silistra, Nicopole si Vidin, sa construiasca un pod la Isaccea, Petru Rares a luat primele masuri impuse de situatie. Si-a adapostit familia in cetatea Ciceu din Transilvania, adoptand tactica de lupta autohtona, dand ordin “sa se faca pustiul” in calea invadatorilor. Petru Ungurul si Ivanco au fost trimisi in calea lui Soliman Magnificul cu pretextul de a-i cere iertare si cu misiunea secreta de a culege informatii referitoare la taria fortelor care veneau spre Moldova. Cele doua iscoade au intampinat pe sultan in tabara de la Duna Binari (Fantana cu roata) de langa Provadia, la 8 august 1538. Dup ace a ascultat solia lui Petru Rares, siretul Soliman, folosind acelasi procedeu in scopul de a obtine informatii din tabara moldovenilor (in razboiul nevazut, invinge intotdeauna cel mai inteligent), i-a trimis prin Sinan Celebi, intendentul orasului Caffa (acesta era de origine roman), urmatoarea scrisoare al carei continut il reproducem (este mentionata de catre cronicarul turc, Mustafa Gelalzade): “Deoarece purtarea ta a fost ca a unui rasculat si om rau, am pornit cu razboi impotriva Moldovei. Am sa te fac sa te caiesti si am sa te silesc sa-mi dai cuvantul ca nu vei mai face asemenea fapte dusmanoase si vei veni la pragul tronului meu, inchinandu-te si sarutand pamantul din fata mea. Poate ca primind aceste conditii vei gasi miluire la mine si te voi ierta”. Insotit de “solii” moldoveni, Sinan Celebi a mers la Iasi, unde a inmanat lui Petru Rares scrisoarea trimisa de sultan.

Luand cunostinta de conditiile ce i se puneau, Petru Rares le-a prezentat capitanilor ostirii sale, carora le-a cerut sfatul. Hatmanul Mihu, comandantul general al ostirii, a fost de parere ca “ceea ce trebuie sa facem de indata este sa ne inchinam cu umilinta, plecand fata noastra supusa la Poarta fericirii sis a ne oferim slujba pentru fericirea tarii noastre, a avutiei si familiilor noastre, pentru ca in fata sultanului, ca si altadata, sa devenim fericiti, noi si tara noastra, cu avutiile si familiile noastre. Nu se poate spera vreun ajutor din partea ostirii noastre, a supusilor provinciei si nici din partea tarii, deoarece norocul si-a intors fata de la noi”. Dupa ce si-au spus cuvantul si alti boieri, Petru Rares le-a vorbit astfel: “Ceea ce ganditi voi este o parere gresita si o iluzie desarta. Norocul este un dar dumnezeiesc. Marirea avutiei si cresterea ostii nu se fac prin nepasare. In clipa de fata, scotand afara din maneci mainile voastre curajoase, sa le folositi in asa fel, incat sa se mire chiar si zeul Marte (este vorba despre Ares, zeul grec al razboiului in antichitate), manuitorul de sabii, si de lupta noastra vitejeasca sa ia pilda vantul si focul trecator”.

In scopul de a castiga timp, Petru Rares a trimis lui Soliman Magnificul un raspuns evaziv. Dar, din pacate, Petru Rares inca nu aflase proportiile tradarii de la curtea sa, iar Sinan Celebi, prin boierii tradatori, aflase in detaliu discutiile “secrete” purtate de domnul Moldovei cu capeteniile ostirii sale. Se pare ca Soliman Magnificul avea la curtea lui Petru Rares un agent de seama, in persoana Hatmanului Mihu –comandantul ostirii moldovene (cu un agent de asemenea valoare, ceilalti tradatori puteau foarte bine sa nici nu existe, deznodamantul pentru moldoveni si implicit, Petru Rares, ar fi fost acelasi!). Acest aspect este confirmat, contrar tuturor uzantelor, chiar de catre Nasuh Matrakci, cronicarul personal al lui Soliman Magnificul, in “Cronica cuceririi Moldovei”…

La 18 august 1538, la Isaccea, Sinan Celebi transmitea sultanului Soliman, odata cu raspunsul lui Petru Rares, si informatii detaliate cu privire la pozitia majoritatii marilor boieri si capitani ai armatei moldovene, precum si in legatura cu marimea, organizarea si forta acesteia.

Nestiind inca ca planul sau era prea bine cunoscut turcilor, Petru Rares aplica tactica “parjolirii”, oastea Moldovei fiind retrasa in locuri dinainte stabilite in nordul tarii, unde urmau sa se desfasoare luptele cu turcii.

Executand ordinele lui Petru Rares cu o prefacuta constinciozitate, Hatmanul Mihu si ceilalti tradatori se bucurau in continuare de increderea domnitorului. Hatmanul Mihu, cel mai probabil in urma ordinelor primate de la sultan, il dezinforma pe Petru Rares, spunandu-i ca ostile lui Soliman sunt la Bacau si la Piatra-Neamt, cand in realitate ajunsesera langa Suceava.

Intr-un tarziu, agentii lui Petru Rares, sustinuti de boierii ramasi fideli domnului, dintre acestia remarcandu-se cel cu numele de Huru, au aflat complotul si tradarea din spatele acestuia, informandu-l.

Vazandu-se tradat intr-un mod atat de perfid si neavand timpul necesar inlocuirii comandantilor tradatori, in frunte cu Mihu, la 14 septembrie 1538, Petru Rares, “cu fata udata de lacrimi”, a fugit singur pe ascuns intr-o directie necunoscuta, cu sprijinul boierilor credinciosi.

Tradatorii s-au inchinat in fata lui Soliman, care a asezat in scaunul domnesc de la Suceava pe Stefan, poreclit ulterior Lacusta (este cunoscut si ca Stefan al V-lea, fiind nepot al lui Stefan cel Mare –fiind copilul fiului sau cel mare, Alexandru. A domnit in Moldova intre anii 1538-1540). Insa, calvarul lui Petru Rares nu avea sa se sfarseasca aici, fiindca sultanul a poruncit tatarilor sa prinda pe fugarul domn si sa-l aduca viu sau mort, instituind un mare premiu pe capul acestuia.

Conform cronicarului Ion Neculce, printre cei tentati sa obtina substantialul premiu a fost si un popa, care, observand pe fostul domn, a pornit in urmarirea lui. Descriind scena, cronicarul Ion Neculce arata ca: “Petru-voda Rares, fugind prin targ pan Piatra si gonindu-l prietenii, l-au fost agiungand un popa. Si au tras Petru-voda inapoi in popa cu arcul si l-au lovit cu sageata in oblancul seii si i-au zis: intoarce-te, popo inapoi, nu-ti lasa liturghia nesfarsita”. Este insa foarte probabil ca aceasta sa fie doar o relatare romantata a povestii lui Petru Rares, fiindca cronicarul Neculce a trait mult dupa data petrecerii acestor evenimente, el nascandu-se cel mai probabil in anul 1672, deci, prin urmare, descrierea trebuie tratata ca atare.

Intr-un final, la Suceava, prin iscusinta spionilor turci, ajutati fiind si de boierii tradatori, a fost descoperit locul unde era ingropata comoara lui Petru Rares. Dupa relatarile cronicarului turc, Ibrahim Pecevi, tezaurul era compus din “argint si aur de diferite feluri si cruci impodobite si mestesugit lucrate, suliti, sabii si cruciulite batute in aur, evanghelii impodobite cu aur, marfuri de toate felurile, obiecte scumpe, precum si postavuri. Aceste obiecte depaseau orice inchipuire si socoteala. Toate au fost retinute pentru tezaurul imparatesc”.

In acest timp, Petru Rares intrase in muntii Neamtului pentru a trece in Transilvania. Alegerea acestei zone a fost facuta in scopul inducerii in eroare a turcilor si a dregatorilor tradatori, care, banuind ca va merge spre cetatea Ciceului prin trecatorile Carpatilor de nord, instalasera aici posturi de paza cu misiunea de a-l prinde. Sa fi avut Petru Rares informatii in acest sens, cu toate ca ramasese singur, boierii credinciosi luand in cea mai mare parte, drumul pribegiei? Sa fi fost el bine sfatuit de boierii credinciosi, cu deosebire de cel cu numele Huru, care a disparut misterios aparand la momentul oportun, asa cum vom vedea in cursul acestui capitol? Posibil, cert este ca, pentru mai multa siguranta, in muntii Neamtului, Petru Rares a evitat trecatorile circulate, preferand stramtorile, pe care, neputand sa le strabata calare, a parasit calul si a pornit pe jos. Timp de sase zile, singur, fara calauza si fara mancare, a strabatut muntii pana a ajuns la un rau. Mergand pe malul raului in jos a intalnit niste pescari, carora, dup ace le-a spus cine este si in ce situatie se gaseste, le-a dat 70 de galbeni si le-a promis ca va avea grija de ei daca il vor ajuta sa treaca fraudulos frontiera in Transilvania. Pescarii au acceptat oferta si, dup ace l-au ospatat cu paine si cu peste fript, “l-au imbracat in haine proaste de ale lor si cu comanac in cap”. Astfel travestit, a reusit sa insele vigilenta ostasilor care asigurau paza frontierei ce despartea Transilvania de Moldova si sa patrunda pe pamantul Transilvaniei, unde a fost dus de pescari la casa unui boier secui cu care domnitorul pribeag se gasea in relatii de prietenie. La locuinta acestui boier, povesteste cronicarul Grigore Ureche (interesant este faptul ca si acesta s-a nascut mult dupa desfasurarea acestor evenimente, posibil in 1590, deci, totul ar putea fi interpretabil), a fost gasit de catre unul dintre credinciosii sai supusi care luase si el drumul pribegiei.

Dupa ce i s-a pus la dispozitie o trasura cu sase cai si o escorta formata din 12 oameni, alesi pe spranceana, de nimeni altul decat…Huru, domnitorul a mers la Ciceu, calatorind mai mult noaptea si pe trasee laturalnice, fiind informat ca “strajile de margine au aflat ca a trecut pe sub nasul lor”.

In ziua de 28 septembrie 1538, “in rasaritul soarelui”, a intrat in cetatea Ciceu, ale carei porti au fost inchise. Aici, din pacate, iscoadele lui Stefan Lacusta, care sosisera mai inainte, au reusit sa afle cine este misteriosul personaj sosit, determinandu-i pe Parcalabul Simeon si Vladica Anastase (administratorii cetatii), “sa prinza pe Petru-voda si sa-l ucida si capul lui sa-l trimita lui Stefan-voda”.    De data aceasta insa, oamenii lui Petru Rares n-au stat degeaba, reusind sa afle informatii pretioase cu privire la planul urzit, comunicandu-l din timp domnului, care, “prin viclesug”, a scos din cetate pe toti cei ce complotau impotriva lui.

Cu toate acestea, cetatea a suportat un asediu care a durat mai mult de patru luni, din partea voievodului Ardealului, Ioan Zapolya, ce dorea anexarea ei. Insa, Petru Rares, afland prin iscoadele sale ca regele Ungariei a hotarat uciderea tuturor celor din interior daca cetatea va fi dobandita prin lupta, si foarte probabil, aflat la capatul puterii de rezistenta, a predat-o, obtinand de la Ioan Zapolya dreptul de a locui acolo impreuna cu familia sa, doamna Elena Ecaterina –Brancovici si copiii sai, Ilias, Stefan si Roxanda (posibil Ruxandra). Ulterior, dupa cucerirea cetatii Buda pe data de 29 august 1541 de catre Soliman Magnificul, ce devine astfel capitala tuturor raialelor turcesti din Ungaria (la doar 15 ani dupa Mohacs, turcii au pus stapanire pe capitala Ungariei), Petru Rares isi manifesta intentia de a recuceri Cetatea Ciceului. Insa, regina Isabela a Ungariei, nedorind ca aceasta sa intre din nou sub stapanirea moldovenilor, ordona sa fie distrusa. Va urma…

 

 WW

 

 

 

 

 

 

Reclame

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (10)

Standard

  De aceea, in convorbirea pe care a avut-o in septembrie 1533 la Suceava, cu Nicolae Iskrzski, Petru Rares, facand aluzie la legaturile lui Sigismund I cu Aloisio Gritti, afirma: “Iar acela in care maria-sa regele are nadejde nu ma va impiedica in aceasta, pentru ca eu voi sti cu ce si cum sa-i umplu gura, si eu nu voi renunta chiar de ar fi sa se pravaleasca lumea toata asupra mea”. Prilejul de a astupa gura lui Aloisio Gritti n-a intarziat, deoarece la 1 iunie 1534 aventurierul a pornit din nou spre Dunare cu legenda ca este trimis de padisah “sa randuiasca o pricina de granita cu Ferdinand de Habsburg”.

Fiind informat ca Aloisio Gritti este insotit de 3000 de ieniceri, ceea ce parea cam mult pentru o misiune pacificatoare, Petru Rares a trimis “solii”, care, impreuna cu dregatorii lui Vlad Vintila, domnul Tarii Romanesti, au intampinat pe trimisul padisahului langa Targoviste cu multe si scumpe daruri. In acelasi timp, solii secrete au pornit din Suceava spre Ferdinand de Habsburg cu misiunea de a se informa daca apusenii intentioneaza sa porneasca razboi contra turcilor, si spre Moscova pentru a determina pe Ivan al IV-lea cel Groaznic sa intervina pe langa regele Sigismund I al Poloniei, in vederea zadarnicirii scopului urmarit de Aloisio Gritti.

De la Targoviste, Aloisio Gritti a trecut in Transilvania pe la Bran. In apropiere de Brasov a fost intampinat de logofatul Toader Bubuiog, care i s-a alaturat cu un corp de oaste moldoveneasca. Sub masca fidelitatii, “calul troian” al lui Petru Rares (fiindca, logofatul Toader asta si era –un om de “taina” al domnitorului) a patruns in tabara “reprezentantului sultanului pentru Ungaria” (Ungaria, dupa batalia pierduta de la Mohacs din 1526, era sub dominatie otomana), care la inceputul lunii august 1534 a intrat in Brasov. Sa fi fost aceasta o operatiune pusa la cale de catre Petru Rares si oamenii sai, pentru anihilarea lui Aloisio Gritti? Cu siguranta, DA!

Pentru a-si impune autoritatea asupra intregii tari, Aloisio Gritti, folosind pretextul ca Emeric Czibak, episcopul de Oradea si voievodul Transilvaniei, urmaresc sa rascoale poporul impotriva sa, a organizat asasinarea prezumtivului instigator de mase. Contrar asteptarilor, asasinatul n-a fost de natura sa intimideze, ci sa rascoale pe sasii, secuii si romanii din Transilvania. In scurt timp, Stefan Mailat, comandantul ostilor transilvanene, care asistase la scena prezentarii capului lui Emeric Czibak si care fugise noaptea impreuna cu altii din tabara lui Aloisio Gritti, a reusit sa stranga o oaste de peste 40000 de calareti si pedestri –mare parte, formata din sasi, secui si romani revoltati.

Afland despre aceasta de la spionii sai si intuind primejdia, Aloisio Gritti a trimis oameni la beiul Nicopolului spre a-i cere sa vina cu oaste in ajutor, iar la 21 iulie 1534 a parasit Brasovul si s-a indreptat in mare graba spre Medias, unde a si ajuns pe data de 27 iulie. Beiul de Nicopole, n-a putut sa-I vina in ajutor, deoarece prima masura luata de Stefan Mailat a fost aceea de a inchide trecatorile spre Tara Romaneasca.

Apreciind ca in camp deschis nu poate opune rezistenta fortelor care se apropiau, la 14 august 1534, Aloisio Gritti s-a inchis in cetate cu cei trei mii de ieniceri, sperand sa fie sprijinit si de locuitorii Mediasului pana la sosirea beiului de Nicopole, caruia ii ceruse ajutor armat.

Manifestand in continuare o falsa afectiune fata de aventurier, Toader Bubuiog cu ostenii lui au ocupat pozitii de lupta in afara zidurilor cetatii ca sa poata intretine legaturi secrete cu armata lui Stefan Mailat. Fiind informat zilnic cu privire la desfasurarea evenimentelor din Transilvania, Petru Rares a trimis la Medias pe vornicul Huru (alt om de “taina” al domnitorului) cu inca 12000 de oameni, printre care si calareti, care s-au alaturat corpului de oaste a lui Toader Bubuiog.

Aloisio Gritti s-a bucurat cand a vazut cum ii sporesc fortele, dar mai tarziu bucuria i s-a transformat in intristare si deznadejde, fiindca la sosirea ostilor lui Stefan Mailat, moldovenii s-au alaturat acestora, asediind impreuna cetatea. Dupa cateva zile de asediu, locuitorii Mediasului, pentru a evita distrugerea orasului, au ridicat steaguri albe deasupra zidurilor si au deschis portile cetatii.

Dandu-si seama ca nu poate face fata situatiei, Aloisio Gritti s-a predate impreuna cu cei doi fii ai sai vornicului Huru si logofatului Toader Bubuiog, carora le-a promis 100000 de galbeni, daca le vor cruta viata. Comandantii ostilor moldovene nu s-au lasat mituiti, ci l-au predat lui Stefan Mailat, care a ordonat sa fie decapitat.

In ziua de 28 septembrie 1534, un carutas, care s-a oferit sa faca pe calaul, a pus urmatoarea conditie: “Tai capul astui boier mare daca-mi dati cizmele lui”. Conditia fiind acceptata, “calaul” a taiat rapid capul lui Aloisio Gritti si i-a tras cizmele din picioare. Gasind in buzunarul lor doua pungi pline cu pietre scumpe, “le vandu lui Nicolae Pataki pentru 38 de galbeni unguresti si un cal”. Cei doi fii ai lui Gritti fiind dusi la Suceava, unul a fost ucis de calau, iar celalat inecat.

Ajuns voievod al Transilvaniei, Stefan Mailat a tradat pe domnul Moldovei, trecand de partea lui Ioan Zapolya, care manifesta aceeasi fidelitate fata de sultan ca si in trecut. In aceasta situatie, domnului Moldovei nu-i ramanea altceva de facut decat sa-si indrepte toate sperantele catre Carol al V-lea si catre fratele acestuia, Ferdinand de Habsburg, pentru a obtine ajutor contra turcilor. Pe de alta parte, Ioan Zapolya solicita sprijinul lui Petru Rares contra lui Ferdinand de Habsburg. Inainte de a primi raspunsul, oamenii sai, prinzand un sol al lui Petru Rares (domnitorul n-a stiut, dar printre oamenii sai erau si tradatori, iar cand a aflat era deja prea tarziu), i-au confiscat scrisoarea prin care erau prezentate lui Ferdinand de Habsburg conditiile crearii unei aliante antiotomane. In scopul dovedirii loialitatii fata de Poarta, Ioan Zapolya a trimis aceasta scrisoare sultanului Soliman Magnificul, care a fost si mai mult cuprins de furie. A fost o crunta lovitura pentru Petru Rares, care, din pacate, n-a sesizat la timp tradatorii din jurul sau!

Atitudinea ostila a lui Zapolya, raportata la faptul ca ulterior el insusi a incheiat la Oradea un secret antiotoman cu Ferdinand de Habsburg, care la randul sau n-a acordat nici un fel de sprijin lui Petru Rares in actiunea de organizare a unui front impotriva turcilor in Moldova, evidentiaza in mod clar, caracterul iluzoriu al formarii unei aliante crestine capabile sa resolve sarcina istorica preconizata de catre domnul Moldovei.

La imprejurarile vitrege s-a adaugat si faptul ca parte dintre marii sai dregatori, in frunte cu Mihu hatmanul erau tradatori. Referitor la relatiile secrete pe care seful armatei moldovene le intretinea in acea perioada cu turcii, a scris chiar si cronicarul Macarie in cronica sa despre Moldova, de la moartea lui Stefan cel Mare pana la domnia lui Petru Rares, citez: “Deci in acest an un oarecare Mihul in dregatorie inalta, de neam arbanas (era de origine albanez), om inselator care, cum se spune, indemna si razvratea pe toti aratand ca pastreaza catre domn dragoste din inima, in taina insa pregatea tradare si tesea sfaturi pline de clevetiri. Si s-a intovarasit cu cei care voiau sa-si insuseasca averi ale altora si ale lor sa se inmulteasca cu mijloace nedrepte (din pacate, neamul nostru a avut, si are inca, asemenea scursuri! Ca banul este “ochiul dracului”, nici nu mai incape indoiala). Si au inceput sa prinda semintele necredintei si a trimis in taina o scrisoare catre marele imparat al turcilor pentru rasturnarea domnului. Acesta neantarziind intru nimic, ci indata sufland ca vantul fioros de la apus si ca furtuna care vajaie din greu si s-a sculat urland cumplit ca leul, aducand cu sine multime de fiare”.

Dupa marturiile unor diplomati ai vremii, Petru Rares a fost singurul dintre principii crestini care a raspuns apelului facut de catre Carol al V-lea in vederea realizarii unei coalitii menite sa stavileasca expansiunea otomana in Europa. Pentru a evita riscul care ar fi rezultat din caderea in mainile turcilor a scrisorii trimise lui Carol al V-lea prin episcopul Vasile (posibil ca acesta sa fi fost mai mult decat un slujitor al Domnului), aceasta scrisoare a fost redactata intr-un stil metaforic, “conventional”, a carei semnificatie trebuia sa fie talmacita verbal de catre mesager. Deci, cu alte cuvinte, o scrisoare codata, ceea ce dovedeste ca oamenii de “taina” ai domnului Moldovei, stiau a lucra si cu asa ceva! Iata ce continea scrisoarea: “Generosule domn, stimate prieten, ne rugam de domnia-voastra ca de un prieten necunoscut si credem ca pentru reciproca noastra prietenie nu va refuza domnia-voastra sa se osteneasca pentru noi. Rugam deci pe domnia-voastra ca pe un amic de incredere, ca sa binevoiasca domnia-voastra san e viziteze curand pentru a ne lecui de boala noastra, caci noi pentru osteneala domniei-voastre vom ingriji o suma de bani buni, adica trei mii de ducati. Caci ce ii foloseste omului sa aiba bani daca este lipsit de sanatate? De aceea rugam pe domnia-voastra sa nu refuze a se obosi pentru prietenia noastra si apoi pe domnia-voastra iarasi o vom conduce cu toata cinstea, dupa credinta crestineasca cu care suntem datori lui Dumnezeu. Dealtfel, sa binevoiasca domnia-voastra a crede ce ii va cere reverendissimul Vasile, episcopul, in numele nostru. Iar ca sa inteleaga domnia-voastra despre boala noastra si in ce fel s-a intamplat, iata ca au trecut doi ani sau putin mai mult de cand, fiind la baie in vreme de iarna, pe cand am iesit din baie ne-a lovit un vant rece si asa urechea noastra dreapta din vremea aceea parca ar fi astupata si astfel ne tiuie urechea parca ar bate un vant necontenit in ureche”. Explicand continutul scrisorii, mesagerul Vasile arata ca:

-medicul era imparatul Carol al V-lea;

-cei trei mii de ducati semnificau 30000 de luptatori gata de razboi;

-durerea din urechea dreapta insemna amenintarea turceasca dinspre hotarul de sud al Moldovei.

Acest mod de transmitere in secret a datelor era ceva mai evoluat decat cel folosit in secolul al XV-lea de Stefan cel Mare si Basarab al IV-lea cel Tanar (cunoscut si ca Tepelus). Desi raspunsul primit de Petru Rares prin episcopul Bella Vecchia (nume conspirativ sub care actiona de fapt agentul sarb, Bojidar Vukovic) consfintea alianta dintre moldoveni si imperiali, el n-a fost urmat de ajutorul promis. Petru Rares, ramasese singur! Va urma…

 

 WW

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (12)

Standard

Actiunile defetiste si denigratoare, desfasurate perpetuu de catre Ungaria impotriva Romaniei, aveau ca scop diminuarea capacitatii de rezistenta fata de revendicarile maghiare si discreditarea tarii ori a persoanelor care o reprezentau in relatiile internationale.

Asemenea actiuni se materializau in raspandirea continua de stiri si zvonuri false ori de interpretari tendentioase favorabile tezelor revizioniste, in ponegrirea, calomnierea si defaimarea conducatorilor romani ori a altor personalitati care se pronuntau impotriva manifestarilor revendicative si nationaliste, precum si in alte fapte de natura a provoca panica sau deprimare, ori de a face posibila slabirea sau infrangerea rezistentei morale a natiunii, inclusiv a cetatenilor de etnie maghiara care nu agreau ideile idiotilor revizionisti.

In acest sens, rapoartele SSI, Sigurantei si Biroului 2, contin o ampla cazuistica, din care vom infatisa cu titlu exemplificativ, doar o mica parte, dar informatiile detinute de catre aceste Servicii, demonstreaza un singur lucru –aveau agentura la nivel inalt, la Budapesta, Roma si chiar Berlin! Romania, se indrepta cu pasi rapizi spre Dictatul de la Viena, desi Serviciile romanesti au incercat din rasputeri sa zadarniceasca acest lucru, asa cum vom vedea intr-un articol viitor, insa contextul politic si militar al tarii, era…sumbru.

In prima jumatate a anului 1939, din cercurile legatiei ungare de la Bucuresti, a fost raspandita stirea ca Ungaria va sustine in fata Angliei si Frantei, ca numai atunci va fi pace durabila in Europa, cand Romania va ceda Ungariei, Transilvania. Tot in aceasta perioada, Legatia a initiat raspandirea versiunii ca ministrul de externe ungar, contele Csaky Istvan, cu ocazia vizitei sale la Roma, ar fi obtinut de la Mussolini asigurarea unui sprijin efectiv pentru revendicarile maghiare!

Mai mult decat atat, in luna mai 1940, a fost raspandita stirea ca in cel mult 3-4 saptamani, ocuparea Transilvaniei va fi un fapt implinit. Se preciza ca intre guvernele dinBerlinsi Budapesta s-ar fi stabilit o intelegere deplina si s-ar fi desemnat, de comun acord, viitorii demnitari alesi dintre ungurii si germanii din Transilvania.

Intorcandu-se de la Budapesta la Targu-Mures, farmacistul E.Osvath, a facut urmatoarele “dezvaluiri” Biroului 2, referitoare la starea de spirit si intentiile cercurilor politice ungare: “Intregul popor al Ungariei, atat cel de la orase, cat si cel de la sate, in special tineretul, este pregatit pentru un conflict armat intre Ungaria si Romania. Guvernul ungar va face uz de toate mijloacele pentru a inarma populatia minoritara dinRomania. Semnalul de pauza al postului de radio din Budapesta este interpretat in scolile din Ungaria prin urmatorul text: Magyarok! Erdely fele elore!” (Unguri!Inainte spre Ardeal!) Ei, ca sa vezi! Ii manca rau spinarea, poate ar fi fost mai bine sa “vina” –asa poate s-ar fi rezolvat odata pentru totdeauna problema “Ungariei Mari”, dar, in realitate, Ungaria nu se incumeta sa recurga la folosirea armelor pentru satisfacerea revendicarilor teritoriale, deoarece stia foarte bine ca n-are nicio sansa de a invinge Armata Romana. Mai mult decat atat, cand au incercat sa zangane armele la granita cu Romania, unde concentrasera importante efective militare, chiar violand spatiul aerian romanesc, Armata Romana a ripostat imediat, dandu-le una peste bot, asa cum vom vedea in acest articol!

Stirea cu privire la ocuparea Transilvaniei neadeverindu-se si neproducand efectul scontat, a fost lansata alta din care reiesea ca Ducele si Ciano ar fi incercat sa convinga pe primul ministru Teleky ca, in interesul mentinerii linistei in sectorul danubian, sa amane solutionarea revizuirii tratatelor si ca i-ar fi facut urmatoarele declaratii susceptibile de a fi interpretate ca promisiuni:

-Italia, apreciaza ca linistea in bazinul dunarean este o conditie pentru a preveni si impiedica orice incercare sovietica de imixtiune in acest sector;

-guvernul de la Budapesta, trebuie sa inteleaga ca actualmente se impune o ameliorare, cel putin formala, a relatiilor cu guvernul de la Bucuresti, dat fiind ca orice conflict dintre Ungaria si Romania, ar putea fi exploatat de sovietici;

-guvernul italian va sti sa aprecieze atitudinea pacifista a Budapestei (mda, ei erau cei mai mari pacifisti!);

-Italia si Ungaria, trebuie sa fie patrunse de convingerea de a duce o politica proprie, conforma intereselor speciale, iar amicitia italo-ungara nu trebuie sa sufere influenta nici unei puteri, fie chiar a Germaniei (o minciuna tipic ungureasca! Ungaria, de fapt, n-a miscat nimic fara acceptul Germaniei).

Constienti de faptul ca nu pot lupta cu Armata Romana, militarii unguri, cu acceptul si incurajarea mai marilor lor de la Buda, au trecut la provocare de incidente la frontiera –un alt aspect al actiunilor revizioniste ungare- inainte de odiosul Dictat de la Viena, care a constituit nu numai un atentat la suveranitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, ci si la principiile si institutiile dreptului international (asa cum se arata in “Annuaire de la Commission du Droit International” din anul 1958 –despre care Ungaria nici macar nu pomeneste, fiindca s-ar duce dracului toate visele ei de marire, natiune, s.a.m.d, iar autonomistii autohtoni, inregimentati in UDMR si celelalte partide si partidute maghiare, nici macar n-au auzit de asa ceva –aceasta sentinta, sub aparenta legalitatii, este un adevarat act de agresiune. SENTINTA (Dictatul, de fapt!), ESTE NULA “AB IGNITIO”. Acest fapt a fost expres stipulat si in tratatul de pace de la Paris, din 10 februarie 1947, dintre Romania si Natiunile Unite -paragraful 2 al articolului prim- si RECUNOSCUT OFICIALDE CATRE UNGARIA. Ei, cum va place asta jigodiilor autonomiste si revizioniste? Cu siguranta, nu va place!).

Iata doar cateva dintre incidentele armate provocate de catre militarii unguri, la granita comuna, asa cum apar ele in informarile Sigurantei si cele ale Biroului 2 al MStM:

-in seara zilei de 4 iulie 1940, unitati militare ungare au atacat succesiv cu focuri de arma pichetele romanesti nr. 73/74/75, de la marginea padurii din dreptul comunei Sanislau. Datorita faptului ca atacul s-a produs prin surprindere, granicerii romani s-au retras, ulterior, primind ajutoare, pichetele au fost recuperate dupa o ora –atacatorii unguri au inregistrat victime, cel putin 3 dintre ei s-au dus sa-si intalneasca stramosii huni;

-in ziua de 5 iulie 1940, orele 10, a fost atacat de catre patrulele ungare pichetul nr.72, asezat la marginea padurii Urziceni. Granicerii romani au ripostat rapid, agresorii retragandu-se, avand cel putin 4 raniti;

-in ziua de 6 iulie 1940, la orele 4, un grup de aproximativ zece soldati unguri au atacat cu focuri de arma pichetul nr.70. Granicerii romani ripostand, atacatorii s-au retras rapid. In aceeasi zi, seara, pichetul nr.80 a fost tinta focurilor de arma trase de o formatie militara ungara de aproximativ 30 de soldati. Focul a durat 30 de minute, granicerii romani ramanand pe pozitii pana cand au primit ajutor de la posturile de jandarmi din zona –atacatorii unguri dand bir cu fugiti;

-in noaptea de 7 spre 8 iulie 1940, pichetele de graniceri de la Iratos si Variasul Mic, au fost atacate cu focuri de arma si grenade, fara a se inregistra victime;

-in noaptea de 13 spre 14 iulie 1940, granicerii unguri au atacat cu focuri de arma si grenade pichetul de graniceri Dorobanti, din sectorul Arad. Schimbul de focuri a durat 30 de minute, doi graniceri romani fiind raniti;

-in zilele de 27 si 28 august 1940, avioane maghiare au violat spatiul aerian roman, cu intentia de a arunca manifeste cu continut dusmanos, revizionist, pe teritoriul Transilvaniei, si probabil, sa bombardeze aeroportul civil din Satu Mare. Au fugit rapid cand aviatia de vanatoare romana, s-a ridicat la interceptare (mari eroi si ungurii astia. O mare natiune de eroi, fara nicio indoiala!).

De asemenea, legatia ungara a contribuit la actiunea de denigrare a Romaniei si prin dirijarea indirecta a atacurilor pornite din oficinele revizioniste din Ungaria, sau prin influentarea fruntasilor nationalitatii maghiare in a crea dificultati guvernului roman (seamana cu ceea ce face astazi, UDMR! Politica santajului, a amenintarilor si intimidarii. Recent, Kelemen Hunor, a declarat, ca o amenintare la adresa Guvernului condus de Victor Ponta, inevitabile “tensiuni” in Transilvania cu consecinte politice grave. Hai, nu zau, musiu Hun-or! Chiar asa!? Ai dreptate intr-o singura privinta –consecinte politice vor fi cu siguranta la adresa voastra, a politicienilor maghiari, fiindca sunteti sub dominatia spaimei. Spaima de a nu mai intra la guvernare. BRAVO VOUA, SIC! In realitate, bai cretinule, romanii si ungurii n-au nimic de impartit, convietuind foarte bine pe acelasi pamant romanesc, iar de vina pentru tot ceea ce se-ntampla astazi, sunteti doar voi, politicienii maghiari si chiar unii dintre cei romani. Borbelica s-a cam “dus”, poate ai norocul sa te “duci” si tu, Hun-ore!) cu ocazia elaborarii statutului nationalitatilor conlocuitoare si a altor acte normative. Diplomatii unguri au actionat intens, folosind aceasta metoda si in domeniul informativ, conform datelor detinute de catre SSI si Siguranta.

In cercurile revizioniste din Cluj a circulat stirea ca functionarul Maurer Bela de la Legatia ungara din Bucuresti, a primit de la Status-ul catolic din Cluj suma de 50000 de lei pentru redactarea unei brosuri destinata discreditarii arhiepiscopului catolic Cisar, ca fiind un adversar al unitatii ungare (inaltul prelat nu era de acord cu revizionismul, fiind un om integru si un adevarat slujitor al Bisericii. Arhiepiscopul Alexandru Th. Cisar, nascut si educat la Bucuresti, a slujit cu devotament Biserica, si nu revizionismul maghiar, fiind chiar decorat de catre Guvernul roman, pe data de 7 iunie 1928, cu Marea Cruce a Ordinului “Coroana Romaniei”, ceea ce spune multe despre cine a fost, ce a facut si mai ales, care-i tari i-a fost devotata, acest om. Cinste lui! Ca urmare, trebuia compromis, dar actiunea n-a reusit din vina, Sigurantei!).

Cercurile oficiale din Budapesta, in sustinerea tezelor revizioniste, incercau sa acrediteze calomnia caRomanianu avea o lege organica, asa cum s-ar fi angajat Al.Vaida laParis, in anul 1919. Propagandistii unguri, faceau mare zgomot in legatura cu legislatia tarii noastre (astazi se numeste imixtiune in treburile interne! Si Guvernul actual de la Buda, condus de Orb(e)an, este “tare ingrijorat” de ceea ce se intampla la UMF Targu-Mures si de “pericolul” in care se afla minoritatea maghiara din Ardeal…Mai, mai…Ciudat insa cum niciun politician roman nu riposteaza si nu ia atitudine, la marlaniile trogloditului asta!). Ei sustineau ca legile romanesti, erau in asa fel redactate incat acorda guvernului posibilitatea de a se eschiva de la obligatiile asumate prin tratatele internationale. Se lansau tot felul de minciuni, pentru a se crea impresia falsa ca ungurii dinRomaniaar avea mai putine drepturi decat ceilalti cetateni romani: “politica romaneasca foloseste fata de nationalitatile conlocuitoare procedee balcanice si le ataca nu numai la radacinile lor culturale, ci si economice” (teza asta, parca ne este cunoscuta si astazi!!!).

Aceste calomnii proferate in mod repetat de catre contele Bethlen Istvan si de alti revizionisti maghiari, au revoltat inclusiv pe cetatenii romani de origine maghiara, credinciosi sentimentului onoarei, demnitatii si respectului fata de adevar –oameni onesti, care n-aveau nimic de impartit cu romanii (cinste lor! Si astazi, etnicii maghiari care isi vad de treaba lor, respectand Constitutia tarii, legile si organizarea administrativ-teritoriala a statului roman, merita respectul si consideratia noastra). Unul dintre acestia a fost N.Fenyes care, plin de nedumerire si indignare la minciunile despre maghiarii din Romania, intreba autoritatile de la Buda: “Doar nu-i aseaza pe tarani pe tronuri infocate si doar nu-i incoroneaza cu coroane de fier inrosite in foc, silindu-i pe ceilalti tarani sa manance din carnea fripta a celor schingiuiti astfel? Pe cine a aruncat in sclavie perpetua sau temporara? Cati unguri a spanzurat? Cati oameni a intemnitat pentru exprimarea ideilor prin presa? Cate condamnari la inchisoare cu anii a pronuntat asupra vreunui maghiar pentru lese-natiune? Cati unguri a executat pentru impartirea de manifeste? Cati unguri a expulzat pentru exprimarea opiniei? Cate ziare unguresti a oprit sa apara? Ori toate acestea nu le considerati drept sisteme balcanice, ci “generozitati” specifice nationale unguresti?” Elocvente cuvinte, onest om, ceea ce a atras asupra sa furia nemernicilor revizionisti, sarlatanii de la Buda!

Pentru nemernicii aia, un raspuns mai caustic nici nu se putea concepe. Prin aceste intrebari se evocau de fapt procedeele inumane folosite de statul ungar pentru pedepsirea faptuitorilor si reprimarea cu cruzime a celor ce nu erau de acord cu visul Ungariei Mari.

Un alt aspect care a atras atentia Serviciilor romanesti, a fost necunoasterea voita sau nu, a limbii romane de catre functionary ai statului roman de nationalitate maghiara, dar si refuzul acestora de a comunica in limba oficiala a statului –LIMBA ROMANA! Astfel, intr-un raport al Sigurantei din luna aprilie 1940 se arata: “Lengyel, preotul plasii Frumoasa din judetul Ciuc, desi era functionar de 20 de ani, nu cunostea limba romana in masura necesara indeplinirii atributiilor. In aceeasi situatie se mai gaseau: Benkes, seful serviciului administrativ de la Prefectura judetului Ciuc; Mayer Ion, secretarul plasii centrale din judetul Ciuc, si multi altii. Si astazi se intampla acest fenomen! Multi functionari ai statului roman, de etnie unguri, habar n-au sa vorbeasca limba romana, ori o vorbesc stalcit si ca vai de ea, ori pur si simplu refuza sa o vorbeasca. In presa, apar nenumarate cazuri cand romani (din zona sau nu) aflati cu treaba la Prefecturi si Primarii conduse de catre membrii ai UDMR si ai altor partide maghiare, au fost batjocoriti, nebagati in seama, ori trimisi sa invete…limba maghiara. Aceasta este pe fata, o sfidare din partea acelor functionari, incalcand statutul functionarului public, drepturile cetateanului si Constitutia tarii. De ce sunt tolerate? Din complicitate, frica, dezinteres si nepasare, fata de binele tuturor cetatenilor acestei tari!

 

 

 

WW

 

 

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (9)

Standard

-la 20 decembrie 1941, seful Marelui Stat Major al Armatei Ungare, a declarat ca fortele armate trebuie sa se rezerve pentru a constitui o forta primordiala decisiva in desfasurarea viitoare a evenimentelor (pesemne ca-i manca rau carca!);

-la 7 noiembrie 1942, insusi seful statului maghiar, regentul Horthy Miklos declara: “Avem datoria sa fim pregatiti pentru noi incercari. Avem nevoie de o armata cu putere de soc, pentru a termina lupta cu victoria dreptatii maghiare” (mda, Ungaria era pe atunci mare natiune, dreapta, sfanta si promotoare a…dreptatii cu o armata SOC SI GROAZA! Cum o fi astazi? Astazi ne este aliata in cadrul NATO -unde tot o armata SOC SI GROAZA au – si-n barca UE, deci, teoretic ne sunt prieteni! Dar, oare asa o fi!?);

-la 18 niembrie 1942, Bartha Ignac, deputat guvernamental, a declarat in parlament: “Suprema noastra ravnire este sa se poata comunica indeosebi cu fratii nostri din Ardealul de Sud, sa-i putem strange la inima si la pieptul nostru. La sfarsitul incendiului mondial, natiunea maghiara sa poata fi partasa la restabilirea vechilor fruntarii ale vechii Ungarii milenare” (bietul idiot! Care “Ungarie milenara”!? Si astazi, alti idioti viseaza la asa ceva…);

-la 19 noiembrie 1942, deputatul Varo Gyorgy din partidul guvernamental, afirma: “Oricine isi da seama ca este nevoie azi de o foarte puternica armata maghiara indeosebi in Ardeal. Granicerii secui sa fie asezati pe intreaga linie a Carpatilor” (Garda Secuiasca de astazi, ar cam trebui sa-i puna pe ganduri pe debilii nostri politicieni, dar nu-i cazul sa-si deranjeze “partenerii” de coalitie –partenerii UDMR-isti au primit recent chiar multumiri din partea primului ministru, MRU, pentru grija si responsabilitatea lor fata de…Romania!!! Poate o sa-i “deranjeze” in schimb apropiatele alegeri, ceea ce n-ar fi tocmai rau pentruRomania).

  In continuarea discutiilor din sedinta camerei, deputatul Bajcsy Zsilinsky Endre, spunea: “Va sosi timpul nu peste multa vreme cand nu va exista o alta politica ungara decat militara (de tot rasul militarismul maghiar. Mari traditii militare au astia, vai de capul lor!). Pana atunci natiunea ungara de aproape cincisprezece milioane de oameni, trebuie sa dispuna de o armata desavarsita (au dispus bietii de ei de o armata atat de desavarsita, incat armata romana le-a tras o mama de bataie de cate ori i-au prins, in WW I/II. Si astazi, armata ungara este “desavarsita”!), inarmata si instruita, de 1500000 de oameni. Cred ca suntem de acord ca acestei forte militare nu-i este ingaduit sa se macine inainte de vreme” (foarte interesant! Probabil de aceea n-au avut cine stie ce rezultate in WW II…Si poate tot din cauza “spiritului de conservare” sunt zero barat in A-stan! Un lucru este cert insa, “vremea” i-a macinat pe ei, fiindca astazi sunt mici si neimportanti in cadrul NATO);

-deputatul Matolesy Matyas a declarat: “Trebuie din nou sa facem sa se asculte cuvantul constiintei noastre, ca in momentul dat si atunci cand va sosi timpul, sa facem si aceasta operatie si sa aducem dreptatea pe seama Ungariei”.

  Presa maghiara din Ungaria, din Romania si din alte state constituia, la vremea respectiva, instrumentul principal de raspandire si propagare a ideilor revizioniste (si astazi, presa maghiara din Romania sustinuta “frateste” de cea din Ungaria, face acelasi lucru! Cititi aceste linkuri si-o sa va cruciti, de cata civilizatie si europenism maghiar, contin: http://www.napocanews.ro/…/udmr-si-presa-de-limbamaghiara-sar-la-gatu… ; www.napocanews.ro/…/antisemitism-in-presa-de-limbamaghiara-din… ; forum.realitatea.net › ARHIVASocial; civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task…. ANTISEMITISM SI INSTIGARE LA LUPTA ARMATA!!! Ce naiba fac autoritatile romane, fiindca in UE nu se tolereaza asa ceva, ori Romania este un membru al Uniunii mai aparte!? De ce tac organizatiile evreiesti, care atunci cand a fost vorba de MARESALUL ANTONESCU s-au facut foc si para, acum insa…tac!? Isteria din presa maghiara, de aici ori din Ungaria, la adresa evreilor, romanilor, Trianonului si Romaniei, ne lasa absolut rece –nu reprezinta o noutate asa cum vom vedea in cursul acestor articole- dar nu putem ramane nepasatori la mesajul transmis…Dar, ma intreb, care-i “valenta” europeana a Ungariei acum!? Orban, Tokes si altii din gasca idiotilor revizionisti si autonomisti, mai bine si-ar da lor lectii, nu noua. Dar, de vina sunt cretinii nostri politicieni care le permit asta! Jigodii politicianiste, debile!). Referindu-se la efectele ei, S. Fenyes, in lucrarea “Ungaria revizionista” publicata in anul 1938, “citita si tradusa” de catre SSI (care a si inaintat un memoriu primului ministru, dar…degeaba. Si astazi, oare este la fel?), arata ca: “Saptamani de-a randul, nu numai ca presa din Ungaria a raspandit stiri de aceasta natura, dar orice calator venind de la Budapesta aduce stirea ca revizuirea e deja sigura, ca din moment ce revizuirea se va face, va si vai si amar pentru cei care s-au cumetrit cu valahii si s-au aplecat lor” (mama lui de idiot! Dar, avea dreptate, asa a si fost pentru romanii din teritoriul vremelnic ocupat, al Transilvaniei de Nord. Inca un exemplu de “misiune civilizatoare maghiara”! (ei, dar asa ceva fac si astazi in Har-Cov, iata un exemplu elocvent: UDMR ȘI PRESA DE LIMBĂ MAGHIARĂ SAR LA GÂTUL KAUFLAND ROMÂNIA: ANGAJAȚI UNGURI! UDMR incită la discriminare pe criterii etnice și utilizează autorități de stat pentru a pune presiune pe Kaufland România -cititi articolul intreg, aici: www.napocanews.ro/…/udmr-si-presa-de-limbamaghiara-sar-la-gatu).

  Constatari asemanatoare au fost facute si de catre Siguranta a carei agenti, in martie 1939, raportau urmatoarele, via Budapesta: “presa din Ungaria a publicat numeroase articole revizioniste si incurajatoare pentru iredenta maghiara”, urmand o intreaga lista cu exemple concrete, pe care o vom reda in continuare. Iata ce cuprindea aceasta:

-ziarul “Nemzet Szava” (Glasul Natiunii) din Budapesta, la 12 martie 1939, publica un articol prin care incerca sa demonstreze necesitatea unui coridor din Ungaria pana in secuimea din Romania (acesta s-a facut dar mai tarziu, atunci cand Armata Romana a creat un adevarat “coridor” pana la…Budapesta!), impreuna cu o harta, anexata in fotocopie, a teritoriilor pretense de Ungaria (aceasta harta circula si astazi pe Internet. Interesant, nu!?);

-ziarul “A nep” (Poporul) din Budapesta, in ziua de 23 martie 1939, afirma ca prima consecinta a evenimentelor din Europa Centrala va fi revizuirea frontierelor Romaniei;

-ziarul “Korosvidek” (Regiunea Crisului) din Bekescsaba, la 17 martie 1939, scria urmatoarele in legatura cu anexarea teritoriilor la Ungaria: “Chiotele de bucurie ale populatiei strabat pe aripile victoriei dincolo, pana la Satu-Mare, Cluj, Oradea, Brasov, trecand peste frontierele artificiale, umpland de bucurie si de emotie inimile maghiarilor din Szabadka si Ujvidek si provoaca noi visuri frumoase pentru toti ungurii din interiorul coroanei formata de Carpati” (chiar asa a si ramas –“un vis frumos”, erotic chiar, pentru idiotii revizionisti si autonomisti! Romanii din Transilvania vremelnic ocupata, s-au “bucurat nespus” ulterior, datorita “misiunii civilizatoare”, plina de “dreptate” a pacificatorilor honvezi. Din pacate pentru EI, bucuria a fost de scurta durata, fiindca Armata Romana a restabilit cu adevarat DREPTATEA la 25 octombrie 1944, incununare a celor spuse de MS Regele Mihai: „Vom trece hotarele impuse prin Dictatul de la Viena pentru eliberarea pămîntului scump al Transilvaniei de Nord de sub ocupaţia străină“. Punct, gagiilor autonomisti si iredentisti, vagabonzilor descreierati!).

   Presa ungara, conform notelor informative ale SSI si Sigurantei, alimenta in permanenta cu indemnuri revizioniste populatia maghiara din Transilvania. Pentru ca o parte din presa ungara din Romania nu se lasa atrasa pe calea revizionismului, la 1 iunie 1939, Legatia ungara din Bucuresti a suspendat subventia acordata ziarelor “Ujkelet” din Arad si “Szabadsag” din Oradea. Pentru centralizarea oficinelor de propaganda (adica, cu alte cuvinte, pentru a le putea “indruma” si “controla” mai bine!) revizionista din Romania, legatia ungara a dispus ca toate publicatiile de acest gen sa fie executate la tipografiile “Ungar Geza” din Timisoara si “Laszlo Koloman” din Oradea (si astazi Ungaria, prin persoane particulare, sprijina unele publicatii maghiare din Har-Cov!). Masura, conform informatiilor Sigurantei provenite din interiorul Legatiei, era de natura sa asigure si actiunea unui control mai riguros asupra publicatiilor respective.

  In luna iulie 1939, SSI semnala ca presa ungara din Budapesta contribuia la difuzarea de stiri neadevarate si tendentioase pentru a sustine propaganda ce se facea impotriva Romaniei.

  Astfel, “Pesti Hirlap” din 13 iulie 1939 a publicat stirea neadevarata ca o patrula romaneasca ar fi atacat un post fix maghiar la frontiera romano-ungara, rapind doi graniceri unguri pe care i-ar fi transportat la Arad. A doua zi, un ofiter roman ar fi readus pe granicerii maghiari, trimitandu-i inapoi in Ungaria. Prin raspandirea acestei stiri false, se urmarea pregatirea terenului pentru justificarea numeroaselor incidente de frontiera ce aveau sa fie provocate ulterior de catre granicerii unguri, despre care vom vorbi in cursul acestor articole (in martie 1990, la Targu-Mures a fost aplicat acelasi scenariu! A fost “opera” lor ci nu a Securitatii, dupa cum pretind unii, “anulata” rapid odata cu interventia Armatei Romane, care a scos pe strada tancurile si blindatele, linistindu-i rapid pe “regizori”. In Ungaria exista chiar temerea ca romanii ar putea veni peste ei –conform unor surse militare! Noroc ca s-au potolit, altfel…).

  In luna august 1939, ziarelor maghiare dinRomaniali s-a trasat sarcina sa-si intensifice propaganda iredentista (interesant cum astazi, se intampla acelasi lucru in prag de alegeri. Propaganda si cererile UDMR&Co se intensifica, si-ar fi bine sa fie doar strategie electorala! Altfel…). De asemenea, ziaristilor unguri din Romania care s-au stabilit in Ungaria, li s-a cerut, de catre cercurile conducatoare de la Budapesta, sa scrie cat mai des fragmente din viata conationalilor din Transilvania, sa intocmeasca statistici asupra situatiei culturale si economice si sa colectioneze acte doveditoare despre “asuprirea” ungurilor, care sa fie apoi difuzate de posturile radiofuziunii maghiare (suna extrem de cunoscut si astazi, nu-i asa!? Pai, Tokes si nu numai, despre “pericolul imens” in care s-ar afla maghiarimea vorbesc pretutindeni si oricui este dispus sa-i asculte. Coincidenta? Cu siguranta, NU! Mama lor de jigodii, si bineanteles, degetul mijlociu!).

  In tipografia ziarului “Pesti Hirlap” (n-am reusit sa-l traduc, Google dand ceva ce continea adjectivul “daunator” –de tot rasul, nu!?) din Budapesta se tipareau brosuri ilustrate privind rolul Transilvaniei in Ungaria inainte de 1914, brosuri destinate a fi distribuite clandestin ungurilor din Romania, dar care intr-un final au ajuns a fi “distribuite”…Sigurantei, care le-au acordat atentia cuvenita, facand un foc de tabara imens cu ele. Sic! Dar, cu adevarat “daunatoare” aceste fituici revizioniste hungariste, fara niciun dubiu.

  SSI, a pus mana pe o dare de seama intocmita in iulie 1940, de catre Biroul Central al Comunitatii Ungare din Romania, trimisa la Budapesta, cu privire la contributia in ultimele trei luni a tipografilor si editorilor de ziare la actiunea de propaganda revizionista, ce cuprindea urmatoarele:

-valoarea materialului de propaganda donat de editurile maghiare in aceasta perioada, ce se ridica la suma de 860000 lei, afara de aproximativ 660000 lei ce reprezenta contravaloarea ziarelor distribuite in mod gratuit taranilor;

-tipografiile maghiare au executat lucrari in valoare de 1400000 lei, comunitatea neavand de suportat decat cheltuielile de francare (timbrare) si transport care s-au ridicat la suma totala de 22000 lei.

  Cu toate ca guvernului roman ii erau aduse la cunostinta de catre Serviciile romanesti toate actiunile si demersurile iredentiste maghiare –actiuni pe care spionii maghiari considerau ca le desfasoara in mare secret- si in ciuda faptului ca numai in Transilvania si Banat apareau 42 de cotidiene in limba ungara (mai multe decat au fost in fostul imperiu austro-ungar!!! Ungaria cea Mare, unita, fericita, cu o mare natiune civilizatoare, etc.), reactiile acestuia au fost anemice ori inexistente (parca astazi, lucrurile stau altfel!). Mai mult decat atat, autoritatile ungare erau de un tupeu fantastic (asta-i specific hungarismului “civilizator” de tip hun? Poate, dar in Har-Cov il “intalnim” peste tot! Oricum, de tip european nu este cu siguranta), contele Bethlen Istvan si altii de la Budapesta, ACUZAUROMANIAca ar aplica sisteme balcanice contra presei ungare dinRomaniasi amenintau cu plangeri la Liga Natiunilor (ca sa vezi unde erau europenii –tocmai in pusta maghiara! Dar, cu siguranta, SANTAJUL UDMR&Co de astazi, are puternice traditii ce izvorasc tocmai de la Budapesta).

   In realitate, lucrurile stateau cu totul altfel in privinta libertatii presei, asa cum vom vedea in capitolul urmator.

 

                                                                                                                                      

WW

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (6)

Standard

Daca pana acum am aruncat o privire asupra organizatiilor iredentist-teroriste maghiare, de acum ne vom muta atentia spre serviciile de informatii maghiare si actiunile lor indreptate impotriva Romaniei anilor *30-*40, cu mentiunea ca acestea, au fost “indrumatorul si sustinatorul” sovinismului maghiar.

Principalul obiectiv al acestor Servicii in Romania, era revizuirea tratatului de pace de la Trianon si, in consecinta, anexarea Transilvaniei, Maramuresului si Crisanei la “Ungaria Mare”. Cu toate acestea, spionajul desfasurat inRomaniade catre organele si organizatiile revizioniste maghiare, sub conducerea si indrumarea specialistilor din serviciile de informatii ale acestui stat, au avut un caracter total, in sensul ca:

-se cautau, se procurau si se transmiteau la centrala din Budapesta date sau documente cu caracter militar, politic, economic, social-cultural, etc;

-sursele de informatii erau cautate in toate mediile societatii romanesti. Astazi, cu siguranta, au acces direct la date confidentiale, avand ministrii proprii! Si nu cred ca este cineva atat de naiv incat sa nu creada ca acestia n-ar “canta” si la Buda. Evenimentele din ultimii 22 de ani, ne demonstreaza ca situatia in Transilvania a scapat de sub controlul autoritatilor romane, din pacate, cu stiinta si vrerea acestora. Rusine sa va fie hahalere politice, care de dragul “ciolanului de ros” numit Romania, v-ati lasat santajati de un partid autonomist maghiar, format la randul sau din lichele. Dar bine zice proverbul romanesc: “Cine se aseamana, se aduna!”. Recentele evenimente precum situatia de UMF Targu-Mures, santaj fatis si fara nicio rusine din partea UDMR, trag un semnal de alarma serios (desi nu-mi place sa fiu alarmist, dar daca cei ce ne conduc sunt “idiotii utili” UDMR, asta nu inseamna ca si NOI, cei carora ne pasa, trebuie sa fim orbi) –Har-Cov se indreapta incet dar sigur, spre autonomie deplina, devenind o enclava, marturie a parsiveniei si jigodismului maghiar, dar si a incompetentei si lipsei de patriotism a clasei politice romanesti de dupa 1989). Nici nu visa UDMR la cate “favoruri” li s-au facut in ultimii ani, speculantii si santajisti ce-l conduc, numai bine nu fac relatiei romano-ungare. RUSINE SA VA FIE, POLITICIENI ROMANI! Pana acum n-ati demonstrat deloc ca slujiti interesele Romaniei; ar fi trebuit sa fiti nesantajabili si imuni la pretentiile absolut halucinante ale UDMR si ale altor partide si partidute maghiare. Ce-ati facut la conducerea Romaniei, toti cei care v-ati perindat pe acolo, dupa 1989? RUSINE! Iar voua idiotilor autonomisti, va reamintesc ca dreptul ROMANILOR la autodeterminare (in conditiile in care astazi, VOI va considerati deja stapanii de drept ai regiunii, hahalerelor!) a fost recunoscut inca din anul 1848 chiar de catre conducatori din randul revolutionarilor unguri care, analizand problema alipirii Transilvaniei la Ungaria, au ajuns la urmatoarea concluzie publicata in gazeta “Cincisprezece martie”: “In Transilvania doua puteri au sa hotarasca asupra soartei uniunii: dieta si poporul roman. Dieta nu reprezinta decat cateva sute de oameni; romanimea inseamna Transilvania intreaga. Uniunea Transilvaniei cu Ungaria fara consimtamantul romanilor e un lucru de care nici sa nu ne apucam”. Deci, cum este javrelor cu autonomia? Jigodiilor! Ai cui stapani va considerati VOI si in numele cui vorbiti?

-ungurii din tara, de la conducatorii comunitatii nationale (a maghiarilor din Romania) si pana la membrii ultimei organizatii a comunitatii, erau indrumati sa se considere obligati sa colaboreze cu agentii serviciilor maghiare care erau infiltrati in Romania fie clandestine, fie sub diverse acoperiri oficiale.

Conform datelor SSI si Sigurantei, Serviciile maghiare actionau in Romania, in principal, sub acoperirea Legatiei ungare de la Bucuresti si a consulatelor ungare din Transilvania, unde agentii lor erau incadrati ca atasati, consilieri, consuli, functionari, etc.

Siguranta, depistase drept conducator al serviciului special de informatii din cadrul Legatiei ungare de la Bucuresti, pe Szendrey Zoltan, care s-a si “bucurat” de atentia lor “speciala”. Acest individ, si-a instruit colaboratorii in domeniul culegerii si transmiterii de informatii, avertizandu-i in mod deosebit asupra necesitatii stringente de a fi “cat se poate de prudenti in activitatea lor pentru a nu fi pusi in situatia de a fi suspectati de autoritatile romanesti”. Stia musiu ce stia, si nu se simtea prea in largul sau prinRomania? Cu siguranta, DA! Fiindca Serviciile romanesti cunosteau TOTUL, asa cum vom vedea in randurile urmatoare!

El a mai dispus oficinelor din subordine ca, pe viitor, colaboratorii sa mentina legatura cu femeile maghiare casatorite cu ofiteri sau functionari romani si sa incredinteze misiuni importante numai acelora care erau recomandate special de legatie. Ghinionul lor ca printre soti erau si ofiteri ai Biroului 2 si “functionari” ai Sigurantei ori SSI –dispusi bineanteles la “colaborare”! O sa vedeti ce bine au “colaborat”, in continuare.

Pentru determinarea precisa a intinderii acestei surse de informatii, legatia ungara, in urma unui ordin primit de la Budapesta, a cerut consulatelor ei din Transilvania sa intocmeasca tabele cu numele ofiterilor si functionarilor de stat romani ale caror sotii erau de origine maghiara. Tabele intocmite si trimise legatiei din Bucuresti, ce au fost fotocopiate de catre SSI -care avea agenti de valoare in cadrul acestei legatii –cuprindeau numele a peste 1600 de ofiteri si functionari romani casatoriti cu femei de origine etnica maghiara, precum si numele a peste 3000 de romani inruditi cu familii unguresti. Dupa cate se vede, indicatiile referitoare la prudenta ale musiului Zoltan, nu si-au produs efectul dorit, si ca atare Serviciile romanesti de informatii si contrainformatii aveau cunostinta despre continutul activitatii de spionaj ce se desfasura pe tot cuprinsul tarii sub acoperirea legatiei si a consulatelor ungare dinRomania. TOT RESPECTUL PENTRU PROFESIONALISMUL SI DARUIREA LOR! Ar fi bine daca si astazi s-ar intampla acelasi lucru? Cu siguranta, DA! Fiindca provocarile si actiunile idiotilor autonomisti, la care se adauga santajul UDMR, ar putea fi rapid anihilate, daca s-ar dori asta. Faza cu autoritatile romane care NU STIU si NU SUNT INFORMATE, nu tine!

In anul 1939, atat Siguranta (din surse interne) cat si SSI (din surse externe), au aflat ca in cadrul Legatiei ungare de la Bucuresti, au fost create “posturi onorifice de consilieri ecleziastici, turistici si culturali” ce au fost incadrate cu persoane recrutate din randurile populatiei maghiare din Romania, care acceptasera sa colaboreze in domeniul culegerii si transmiterii de informatii.

Astfel, in luna martie 1939, SSI a aflat ca primul ministru ungar, contele Teleky, a trimis contilor Bethlen G si Banffy Miklos, instructiuni referitoare la atitudinea lor fata de rezolvarea problemei nationalitatii maghiare din Romania, in conditiile in care, in calitate de cetateni romani, acestia erau obligati sa fie fideli statului roman (avem si astazi exemple de primari, consilieri, etc care desi oficial, sunt reprezentanti ai STATULUI ROMAN, dispun de dubla cetatenie, jurand fidelitate statului ungar. Ma intreb, EI pe cine slujesc si ale cui interese, fiindca prin natura muncii lor pot intra in contact cu secrete de stat?).

In luna aprilie 1939, Siguranta a aflat ca Legatia ungara din Bucuresti a primit dispozitii “sa transmita fruntasilor maghiari consemnul ca in aparenta sa arate indiferenta fata de noua situatie dar –in realitate-sa fie oricand pregatiti pentru eventualitatea revizuirii frontierelor” (sper ca asa ceva nu se intampla chiar astazi!). In privinta acestui aspect iata ce raportau in luna mai 1939, agentii SSI:

“Fatis, conducatorii minoritatii maghiare nu pot trece peste obligatiile asumate fata de guvernul roman si de aceea isi manifesta nemultumirile numai in cercuri restranse (astazi o fac pe fata, SANTAJAND! UDMR=BANDA DE SANTAJISTI SI MAFIOTI). Astfel, in ziua de 12 mai 1939, a avut loc la Cluj o consfatuire intima (cat de “intima” a fost, stie SSI) la care au participat: contele Banffy Miklos, presedintele comunitatii nationale a maghiarilor din Romania si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale; dr. Szasz Paul, presedinte al Societatii E.M.G.E si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale si contele Teleky Adam, membru in Consiliul superior al Frontului Renasterii Nationale. S-au discutat cu acest prilej nemultumirile populatiei maghiare fata de conducerea comunitatii si s-a examinat din nou, ca o solutie de oportunitate, posibilitatea de a se retrage din Frontul Renasterii Nationale”.

Conform datelor detinute de catre SSI si in urma analizei de impact efectuata de catre acest specialistii acestui Serviciu, a rezultat ca din cauza atitudinii evazive a fruntasilor nationalitatii ungare din Romania, in opinia publica s-a format convingerea ca ei nu erau animati de sentimentul lealitatii fata de statul roman si nici nu manifestau vreun interes fata de nevoile reale ale populatiei ungare (astazi, UDMR se afla in cadere libera in sondaje, alaturi de PDL. Interesant, sa nu mai aiba “priza” la etnicii maghiari actiunile si promisiunile acestui partid, care fara ajutorul celor romanesti din “coalitie”, ar ramane doar un biet catelus care maraie dar nu latra? Ar fi bine ca sa nu zic, minunat!). Aceasta atitudine, conform raportului SSI, a cauzat nemultumiri si guvernului de la Budapesta care, vazandu-se inselat in asteptarile sale, a chemat in capitala Ungariei pe contele Banffy Miklos pentru a raporta asupra activitatii depuse si a primi instructiuni in vederea actiunilor viitoare. Cu alte cuvinte, l-au tras de urechi pentru faptul ca nu prea “le ieseau planurile”. De ce oare? Cu siguranta, aici Serviciile romanesti stiau raspunsul!

Din informatiile culese de catre Siguranta la vremea respectiva, cu privire la pozitia conducatorilor ungurilor dinRomaniarezulta ca, intr-un cerc de cunoscuti dinAlba Iulia, dr. Szasz Paul ar fi declarat, printre altele, ca fruntasii aristocrati nu erau agreati de popor si din acest motiv el isi vedea amenintata popularitatea in masele nationalitatii ungare care il acuzau ca ar face cauza comuna cu aspiratiile egoiste ale magnatilor.

Tot in legatura cu atitudinea fruntasilor unguri dinRomaniafata de sarcinile primite de la Budapesta, un raport al Sigurantei din februarie 1940, mentioneaza: “constatand esecul actiunilor intreprinse pana atunci, si-au pregatit platforma de plecare de la conducere si intentioneaza a se stabili in Ungaria”. Deci, cu alte cuvinte, nu prea le ieseau masinatiunile! De ce oare? Pai, cu siguranta, Serviciile romanesti aveau raspunsul! BRAVO lor ca au stiut cum sa “gestioneze” actiunile iredentiste maghiare, dar astazi, acum, cum o fi?

Interesant este faptul ca si serviciul special ungar a ajuns la aceeasi concluzie, si anume: ACTIUNILE LOR NU AU REZULTATELE SCONTATE! (ca sa vezi saracii, dupa ce au investit mari resurse materiale, umane si financiare, au ajuns la concluzia ca “nu le merge bine in RO”. Cu siguranta, la “bogatia” Ungariei, nici nu s-a simtit!). Chiar si Legatia ungara din Bucuresti era ingrijorata de mersul “evenimentelor” regizate si planuite de la Budapesta! Ca urmare, in luna aprilie 1940, legatia a trimis o dispozitie tuturor consulatelor maghiare din Transilvania prin care a cerut sa se intocmeasca de urgenta un raport cu privire la activitatea conducatorilor maghiari din Transilvania. S-a mai cerut ca in raport sa se precizeze daca acesti conducatori “si-au pregatit din timp tineri intelectuali care sa-i poata inlocui in caz de nevoie si daca acesti tineri sunt sau nu capabili sa se sacrifice pentru Ungaria”. Sic!

Realitatea din “teren” era cu totul alta decat scontau autoritatile maghiare! Nu toti reprezentantii maghiari din Transilvania agreau idea alipirii la Ungaria, MULTI COLABORAND foarte bine cu Serviciile romanesti. CINSTE LOR, ca nu si-au tradatTARA! (si astazi, marea majoritate a etnicilor unguri, n-au nimic in comun cu ideile autonomiste si actiunile jignitoare la adresa romanilor si Romaniei, fiind cetateni ce merita toata stima si respectul nostru. Sunt oameni de la care multi dintre NOI, ar avea ce invata!).

Altii in schimb, fruntasi ai comunitatii nationale a ungurilor dinRomania, erau dispusi sa cocheteze cu miscarea iredentista numai in masura in care, prin aceasta, nu-si periclitau pozitiile privilegiate pe care le detineau. Printre exemplele pozitive se numara Iosif Sandor, secretarul general al Asociatiei culturale maghiare din Transilvania, care s-a opus categoric angrenarii asociatiei in actiunea politica revizionista si din aceasta cauza, contele Banffy Miklos, impreuna cu alti fruntasi unguri, au depus eforturi mari in vederea inlaturarii lui din functia de secretar general. Un alt exemplu de comportament civic exemplar, il constituie cazul fostului primar din Turda, Istvan Farkas, care a conceput, in vederea publicarii, o scrisoare catre contele Banffy Miklos, caruia ii contesta dreptul de a reprezenta pe ungurii din Romania (interesant este faptul ca si astazi, partidele maghiare isi contesta drepturile de reprezentare a etnicilor maghiari! Coincidenta? Poate!). El incerca sa se apropie de gruparea initiata de unii agricultori unguri pentru colaborarea leala cu poporul roman, cu care imparteau practic, acelasi pamant romanesc!

Din disperare si dorind “a justifica” fondurile immense cheltuite, Legatia ungara din Romania, a intreprins o actiune de stimulare a tinerilor intelectuali unguri, considerati mai “ambitiosi”, spunandu-le ca cei ce doresc, pot gasi serviciu imediat la Ministerul de Interne din Budapesta (de ce tocmai acolo, oare!?), cu salarii corespunzatoare pregatirii si capacitatii fiecaruia. Se mai afirma ca personalul ce va fi recrutat va servi la completarea cu elemente tinere, de origine etnica ungara, a tuturor posturilor administrative din Ungaria subcarpatica.

Volumul activitatii informative maghiare pe teritoriul Romaniei, era atent “monitorizat” de catre Serviciile romanesti. Edificatoare in acest sens, sunt doua rapoarte informative ale SSI, PROVENITE de la Budapesta, la inceputul lunii mai si inceputul lunii iunie 1940, prin care se aprecia volumul muncii informative a Serviciilor maghiare, pe peroada 15 aprilie-30 iunie 1940.

In primul raport se arata ca, in intervalul 15-30 aprilie 1940, Legatia ungara din Bucuresti a expediat guvernului de la Budapesta si comunitatii nationale maghiare din Romania un numar de 220 de rapoarte, referate si avize referitoare la situatia politica, economica si social-culturala din Romania si la numirea conducatorilor locali ai comunitatii. In aceeasi perioada, Legatia a primit de la comitetele locale 193 de adrese si rapoarte informative. Legatia a recomandat, conform rapoartelor SSI, ca in cadrul masurilor luate pentru protectia si indrumarea populatiei civile maghiare in caz de razboi, toate organizatiile comunitatii sa infiinteze, in principalele localitati cu populatie ungureasca, “comitete de femei”, care, intr-un eventual razboi, sa se ocupe de asistenta copiilor. O informatie absolut interesanta, este aceasta: “transmiterea catre populatia maghiara a ordinelor si instructiunilor privitoare la masurile de aparare ce trebuie luate in cazul unui eventual razboi sa se faca in biserici cu ocazia oficierii slujbelor religioase”. Ca sa vezi, unde era rolul “impaciuitor si aducator de pace” al Bisericii Catolice maghiare! Si parca mai aproape de noi, popa Tokes nu-i pastor protestant?

In cel de-al doilea raport, intocmit de serviciul special al Legatiei si inaintat la Budapesta (de unde s-a “intors”, via SSI!) la 5 iulie 1940, se arata ca in cursul lunii iunie acest serviciu a primit si lucrat urmatoarele rapoarte cu caracter informative:

-a trimis comunitatii nationale a maghiarilor din Romania un numar de 690 de rapoarte si a primit, in schimb, 733, ceea ce reprezinta o depasire de 15% fata de luna mai 1940 (trebuiau si ei saracii sa justifice cumva fondurile cheltuite! Insa, despre “eficienta”, am vorbit mai sus…);

-a primit de la oficinele ungare in subordine: 1670 rapoarte asupra situatiei politice din Romania (mare parte provenind din presa romaneasca de atunci); 1020 rapoarte asupra situatiei economice; 779 rapoarte asupra situatiei miscarilor de unitati militare (vom vedea in cursul acestor articole, “cateva” dintre aceste miscari). La aceste categorii de informatii s-a inregistrat o crestere de 20% fata de luna precedenta (or fi avut plan saracii de EI!). Finantarea tuturor acestor activitati de spionaj se facea atat din fondurile primate de la guvernul ungar de la Budapesta (care trebuiau insa JUSTIFICATE!), cat si din fondurile create prin contributia obligatorie a membrilor comunitatii ungare din Romania (din aceste fonduri, membrii Legatiei s-au infruptat copios, ca orice functionar care se “respecta”!).

In privinta dotarii cu aparatura tehnica necesara desfasurarii activitatii de spionaj, SSI si Siguranta au aflat ca prin Legatie s-au distribuit conducatorilor organizatiilor revizioniste din Oradea, Timisoara, Cluj si Arad, aparate fotografice impreuna cu dispozitive speciale cu ajutorul carora se putea efectua fotografii atat de la distanta mare, cat si noaptea, de provenienta germana, ZEISS. De asemenea, Siguranta a stabilit ca Legatia a insarcinat pe inginerul Varsanni cu montarea clandestina a doua posturi de radio-emisie, unul la Cluj si altul laArad. Monitorizat atent de catre Siguranta, bietul inginer a DISPARUT ulterior, cu posturile sale radio cu tot!

Si-acum ceva extrem de interesant cu privire la “eficienta” Serviciilor maghiare inRomania! In anul 1940, Nagy Laszlo –ministrul Ungariei la Bucuresti –fiind NEMULTUMIT de felul in care agentii serviciului secret ungar strang informatii inRomania, a hotarat sa detaseze la sediile principale ale comunitatii maghiare de aici, agenti informatori din grupele consulare, iar in unele locuri mai importante chiar agenti ai Legatiei. Ca urmare, conducatorii serviciului secret al Legatiei ungare din Bucuresti, Bagyony Francisc si dr. Kahle Frigyes, au vizitat orasele Brasov, Arad, Turda, Timisoara si Sibiu, unde au reorganizat agentiile serviciului. Fara sa stie insa, au fost “insotiti” pe timpul intregii “excursii”, de catre agentii Sigurantei, care le cunosteau prea bine adevarata indeletnicire “culturala”. Pentru propria lor siguranta, bineanteles!

WW

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (5)

Standard

Asociatia generala a tiraliorilor unguri, a luat fiinta odata cu organizatia Vanatorii Turanici in anul 1932, pentru a se asigura pregatirea postmilitara camuflata sub regimul impus de clauzele militare ale tratatului de pace de la Trianon.

Spre deosebire de organizatia Vanatorii Turanici careia, dupa organizarea armatei regulate ungare, i s-a rezervat o misiune mai mult politica, Asociatia Tiraliorilor si-a pastrat caracterul militar, intrucat Legea nr.11/1939 privind organizarea armatei maghiare prevedea, pe langa pregatirea premilitara si serviciul militar propriu-zis, si a treia categorie de serviciu obligatoriu si anume: pregatirea postmilitara.

Pentru ca in timp de pace oamenii sa nu simta povara instructiei postmilitare si pentru ca armata sa fie degajata de mentinerea pregatirii contingentelor vechi, legea a lasat aceasta sarcina in seama asociatiei semioficiale a tiraliorilor oferind, in acelasi timp, si propagandei revizioniste un prilej excellent de stimulare a spiritului razboinic si dezvoltarea dorintei cetatenilor de a se perfectiona in manuirea armelor.

Conform informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2, organizatiile tiraliorilor, ca forma de organizare, erau asemanatoare militiilor teritoriale elvetiene. Efectivele lor se compuneau din rezervistii localnici pana la varsta de 60 de ani si erau incadrate cu ofiteri si subofiteri de rezerva, multi dintre acestia provenind din fostele cadre de informatii ale serviciilor secrete.

Din punct de vedere al organizarii, conducerea centrala de la Budapesta avea in subordine zece circumscriptii regionale, care la randul lor aveau organizatiile judetene formate din organizatii orasenesti, de plasa si comunale din cuprinsul judetului respectiv.

Asa cum a stabilit SSI (care alaturi de Biroul 2, n-a abandonat niciodata teritoriul vremelnic ocupat al Transilvaniei), organizatia tiraliorilor, ca si celelalte organizatii paramilitare descrise in articolele anterioare, era deosebit de activa in regiunile anexate, cu deosebire in Transilvania.

In mod oficial, misiunea tiraliorilor consta in “mentinerea solidaritatii nationale”, cultivarea spiritului sportiv si educarea in disciplina militara a natiunii ungare, in vederea refacerii “Ungariei Mari”. Bineanteles, gagii nu s-au intrebat niciodata, care Ungarie Mare!? Dar astazi, organizatiile maghiare ce sustin sus si tare ca “apara natiunea” contestand de zor Trianon-ul, dorind acelasi lucru ca si “inaintasii lor gloriosi si vitezi”, refacerea unguricai “dodohoate”, or fi doar simpli aiuriti care latra dar nu musca? Sau poate ca musca avand pregatire militara si “sponsori ciudati” –sa zicem asa! Eu le-as recomanda javrelor astea sa stea in banca lor continuand sa viseze SF, fiindca Romania are posibilitatea, daca este cazul si doreste, sa v-a scoata dintii oricand (si aici ma refer inclusiv la Garda Secuiasca care face antrenamente prin Har-Cov, conform unor surse, disimuland totul in “antrenament pentru supravietuire si recunoastere montana”. Hm, daca-i asa, chiar va mananca undeva cretinilor autonomisti?).

Conform acestui program, organizatia generala a tiraliorilor unguri desfasura o activitate propagandistica de solidarizare a natiunii ungare si o activitate de mentinere a antrenamentului “sportiv” al membrilor sai, prin sedinte saptamanale de…instructie militara.

Serviciile romanesti au stabilit cu certitudine, aspectul “muncii de civilizare” depuse de catre aceasta organizatie in regiunile anexate. Astfel, pe langa atributia de reamprospatare a instructiei militare a membrilor, asociatiile din partea nord-vestica a Transilvaniei au mai avut si urmatoarele atributii: de a obisnui cu comanda in limba ungara cele 22 de contingente care satisfacusera serviciul militar in Romania, de a face educatie sovina populatiei ungare transilvanene si de a forma si instrui atat militareste cat si moraliceste intreaga populatie ungureasca din partea nord-vestica a Transilvaniei in scopul de a tine in frau pe romanii transilvaneni in cazul unor agresiuni unguresti impotriva Romaniei, si de a da ajutor efectiv armatei ungare in lupta cu armata romana, in cazul cand aceasta s-ar desfasura pe teritoriul romanesc (interesant este faptul ca aceste organizatii, au fost rapid anihilate de catre Armata Romana si nu numai, atunci cand s-a trecut la eliberarea partii ocupate din Transilvania. Si asta fiindca LE CUNOSTEAU prea bine, ele neavand nicio importanta din punct de vedere militar –dar au avut o mare contributie la pogromul anti-romanesc!). In acest scop, toti ungurii valizi erau inglobati in organizatie (cu sau fara voia lor) si obligati sa participle la sedintele de instructie militara. Pai astazi, asemenea “sedinte obligatorii pentru cei ce tin cu natiune ungara”, bineanteles, culturale si de evocare “a istoriei”, se desfasoara regulat la unele dintre primariile unde unde “edili sefi” sunt etnici maghiari –cu deosebire in preajma datei de 15 martie. Ziua Nationala a Romaniei este in general cvasi-inexistenta si lipsita de importanta pentru acesti marunti slujbasi ai statului roman, si ma intreb, oare de ce? Au fost numeroase cazuri cand acestia au refuzat arborarea drapelului national, ba chiar au invocat diverse motive pentru a nu organiza si participa la festivitatile dedicate zilei de 1 Decembrie. Mai are rost sa ne surprinda cu faptele lor, lichelele alea de functionari de prin primarii, cand ilustrul europarlamentar roman, popa Tokes, a facut afirmatii absolut jignitoare pentru noi: “1 Decembrie este o zi de doliu pentru natiunea ungara”!? Asa javra autonomista, v-a supara rau MAREA UNIRE? Cu supararea ramaneti, jigodiilor!

Toti membrii, indiferent de arma din care facusera parte in armata, faceau instructia infanteriei, cu arme de infanterie (pusti, pistoale, pusti mitraliere, mitraliere si grenade). Instructia se facea de doua ori pe saptamana sub conducerea unor ofiteri de rezerva. In comunele din apropierea frontierei, armamentul si munitia se pastrau asupra oamenilor, iar in localitatile din interior acestea se depozitau la postul de jandarmi, scoala primara (pai cum nu, doar era vorba despre “educatie si civilizare” in stil unguresc!) sau la primarie, conditia esentiala fiind ca depozitul sa aiba pozitie centrala in comuna, de unde toti membrii sa se poata inarma in timpul cel mai scurt. Majoritatea organizatiilor orasenesti aveau sedii si poligoane de trageri proprii, unde se pastrau munitia si armamentul.

Biroul 2 al MStM al Armatei Romane, avea informatii valoroase cu privire la colaborarea tiraliorilor cu armata regulata maghiara. In cursul aplicatiilor tactice cu dubla actiune a batalionului 32 Vanatori de Frontiera maghiar, ce a avut loc in regiunea Ghimes-Gheorghieni in vara anului 1942, au luat parte si unitatile de tiraliori.

La Cluj, SSI depistase organizatia regionala X, avand ca sef pe baronul Atzel Ede. Avea in subordine asociatiile judetene: Cluj, Ciuc, Mures, Odorhei, Somes si Trei Scaune. Acest baronas, cunoscut ca fiind un mare bataus si scandalagiu, sovinist pana in varful firului de par, de loc din Aiud, reusise sa fuga in Ungaria in octombrie 1940, dupa ce fusese cercetat de Tribunalul Militar din Sibiu in urma unor scandaluri provocate imediat dupa Dictatul de la Viena. O lichea cu alte cuvinte, care chiar daca a scapat de LEGEA ROMANA, n-a scapat de “ochiul” SSI, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza!

Baronasul cu pricina, era in relatii de prietenie cu ministrul Ungariei la Bucuresti, Bardossy. Dupa ce Bardossy a devenit prim-ministru, a acordat o atentie deosebita baronului Atzel. Acesta, pozand in “martir al prigoanei romanesti” (aha, deci chestia cu “prigoana” nu-i deloc o noutate. Deci, cretinilor autonomisti pe criterii etnice de astazi, NU SUNTETI DELOC ORIGINALI, javrelor!), a propagate ura impotriva romanilor si a elaborat un vast program de exterminare a elementului romanesc, din partea anexata a Transilvaniei si de compromitere a conducatorilor Romaniei (deci, “nobelul ungur” poate fi incadrat cu usurinta la categoria “criminali” fara a se face astfel, nici o “nedreptate istorica”!). Acest “program”, ce a ajuns rapid si pe mana SSI, a fost redactat sub forma de memoriu, fiind inaintat guvernului Teleky care i-a dat mana libera in executarea lui, punand la dispozitia lui Atzel fonduri insemnate (se pare ca de frica trupelor romane care se apropiau de Budapesta, “viteazul” baronas Atzel, ar fi reusit sa ajunga in SUA ca “refugiat”, de unde in anii ce-au urmat si-a continuat latratul sovinist). Guvernul Bardossy a sustinut si mai mult actiunea lui Atzel, recomandandu-l in atentia autoritatilor administrative si inzestrandu-l astfel cu puteri discretionare in prigoana contra romanilor.

Iata ce cuprindea “programul” lui Atzel Ede, insusit cu mare larghete si bunavointa de catre guvernul ungar; program pe care SSI a pus rapid mana, fara niciojena:

-expulzarea din Transilvania a romanilor “indezirabili”, in special a conducatorilor si a fruntasilor (exista voci care sustin ca si astazi in Har-Cov se fac presiuni asupra romanilor sa plece de pe “pamantul Ungariei Mari. Coincidente? N-as prea crede, dar ce fac in acest sens autoritatile romane? Se fac ca nu vad ori nu le intereseaza, sau chiar tin situatia sub control? Sa speram ca sunt doar zvonuri, desi antecedente unguresti iata ca avem!);

-pauperizarea elementului romanesc prin retragerea brevetelor industriale si comerciale, apoi prin boicotarea totala in angajari si cumparaturi, fiscalitate excesiva, etc (obligatia functionarilor romani din Har-Cov de a cunoaste limba maghiara, in conditiile in care limba oficiala este cea romana, unde s-ar putea incadra?);

-mobilizarea fruntasilor romani si, in general, intrebuintarea cat mai mare a romanilor pe fronturile de lupta (poate ca de fapt recunosteau ca soldatul roman era net superior celui maghiar… Astazi cu siguranta asa este, dar atunci era de fapt GENOCID ETNIC! Deci, genocid vi se potriveste VOUA celor ce sustineti “autonomiert”, asa ca nu mai lalaiti ca sunteti “oropsiti” de romani –uitati-va in trecut si vedeti daca va plac faptele “inaintasilor vostrii”, la fel de tampiti ca si voi. Hai sictir, javrelor!);

-colonizarea de unguri pentru a dispersa masa de romani si plasarea de agenti unguri in comunele romanesti (pai cum, doar stiau cum este cu “colonizarea”! EI au fost “mari colonizatori si aducatori de progres”, inca de pe timpul lui Atilla Hunul);

-sicanarea sub diferite forme a romanilor in scopul de a-i determina sa plece de bunavoie inRomania(mda, cam suna cunoscut!);

-raspandirea de fotomontaje si scrisori defaimatoare despreRomania(se pare ca astazi roata s-a cam intors! Ungaria si-o cam ia de la UE, desi se considera “cotoi” de rasa –multi dintre noi admiram maretele realizari si nivelul de trai de acolo- cand de fapt nu este decat o mata bleaga si naparlita pe deasupra, fara sprijinul Germaniei si Austriei, dar cu vise de “marire”);

-compromiterea principalilor fruntasi ai vietii publice romanesti (astazi actioneaza mai subtil, fiindca s-au desteptat, punandu-si reprezentantii in Guvern) prin publicarea de scrisori si “acte oficiale” plasmuite si a unor reportaje senzationale, calomnioase, sub forma unor declaratii demascatoare ale fostilor servitori secui si unguri in serviciul personalitatilor marcante ale vietii publice romanesti, precum si prin agitarea afacerilor scandaloase petrecute in Romania;

-lansarea de stiri despre inrautatirea situatiei din Romania si confectionarea unor scrisori menite sa duca la demoralizarea elementului romanesc din partea de Nord a Transilvaniei (astazi sustin exact contrariul, ca EI o duc rau in Romania din cauza “railor” de romani. S-o fi intors roata? Nu, cu siguranta, ABERATII ale unor minti bolnave de “autonomiert”!).

Sub conducerea baronului Atzel si prin membrii organizatiilor de tiraliori, se executa cea mai “constiincioasa” activitate de deznationalizare si prigoana a romanilor. Mai mult decat atat, faimosul “Institut de cercetari rasiale”, menit sa determine emigrarea in masa a romanilor din partea anexata a Transilvaniei, este opera acestor organizatii (despre acest “institut cultural cu rol civilizator” –de inspiratie germana-de ce nu vorbesc autonomistii, ori cateii aia care urla din Budapesta? N-ar da bine in ochii comunitatii internationale?).

Asociatia “Divizia Secuiasca” cuprindea ofiterii si trupa fostei divizii secuiesti care, in anii 1918-1919, a luptat sub comanda generalului Kratochwill Karoly contra armatei romane din Transilvania si de la Tisa (armata romana i-a perit bine, ca urmare au ramas bietii oameni cu frustrari. Saracii, visau numai razbunare dar n-au avut parte de ea!). Presedintele asociatiei era insusi generalul Kratochwill Karoly, iar programul ei prevedea:

-lupta pentru anexarea Transilvaniei;

-pastrarea amintirii rezistentei maghiare fata de “ocupatia” romaneasca prin imortalizarea actelor de arme ale “Diviziei secuiesti” (alta adunatura de vitezi si astia!!!);

-protejarea fostilor combatanti ai unitatii, membri ai asociatiei.

Asociatia avea conform datelor SSI si Sigurantei, un numar de 298 membri legitimati; in marea lor majoritate incadrati in organizatia Cluj.

Avand un numar redus de membri, activitatea paramilitara a acestei asociatii se facea in cadrul asociatiei tiraliorilor Wesselenyi din Cluj. Membrii sai formau compania 1 “Divizia secuiasca” a tiraliorilor din Cluj. In acest scop, sala de tir din strada Dorobantilor 12, statea la dispozitia Asociatiei “Divizia secuiasca” in fiecare miercuri.

Divizia secuiasca de frontiera, era una dintre cele mai puternice formatiuni paramilitare organizata militareste si dotata din timp cu armament si materiale de razboi.

Aceasta “Divizie” era chemata sa asigure utilizarea in timp de razboi a tuturor secuilor si ungurilor valizi aflati in secuime si care nu erau mobilizabili in unitatile armatei ungare. Ea a fost infiintata sub egida comandamentului ungar cu scopul de a contribui la o actiune locala independenta a trupelor din regiunea secuiasca, in ipoteza ca acestea ar fi isolate de restul fortelor ungare, prin reducerea gatuirii de la Sarmasel-Vatra Dornei.

Teritoriul pe care ‘Divizia secuiasca de frontiera” isi desfasura activitatea cuprindea patru judete, conform datelor Serviciilor romanesti: Mures, Ciuc, Trei Scaune si Odorhei. In structura organizatorica a “Diviziei” intrau: Comandamentul cu un stat major la Targu-Mures (interesant! Astazi, acolo se afla cei mai buni soldati pe care ii are Armata Romana, elita elitelor, Brigada 6 Operatii Speciale “Mihai Viteazul”. Coincidenta? Eu zic ca nu, chiar daca multor gugustiuci autonomisti maghiari nu le place asta. Armata Romana le place- nu le place, dar Mihai Viteazul cu siguranta, NU! Hai sictir si degetul mijlociu!) si patru regimente de garda secuiasca (papitoii astia exista si astazi! Sunt “expusi” la toate festivitatile maghiare din Har-Cov, imbracati in uniforma de husar honved. Mda, “recuperarea” trecutului, ce altceva!).

Comandantii de regimente si batalioane erau ofiteri activi, iar comandantii de companii erau recrutati din ofiterii de rezerva localnici.

Chemarile se faceau prin comandamentele premilitare de la comandamentul diviziilor usoare, in ordinul de chemare fiind specificata si functia pe care cel chemat urma sa o indeplineasca in cadrul unitatilor “Diviziei”.

Pentru pregatirea oamenilor, in cursul lunii noiembrie 1942, a fost infiintat la Sovata un Centru de instructie (monitorizat strict de catre Biroul 2, care avea o evidenta completa a tot ceea ce “misca” acolo, avand proprii agenti la “instruire”, asa cum vom vedea in randurile urmatoare) unde au fost concentrate in serii de cate 2000 de ofiteri, subofiteri si trupa pentru o perioada de 21 de zile. Centrul de instructie era format din cadre active de infanterie si artilerie detasate de la unitatile militare din regiune. Pana in luna ianuarie 1943, in acest centru de instructie au fost instruite trei serii de cate 2000 de secui. Dupa terminarea perioadei de instructie, oamenii erau lasati la vatra in localitatea de origine. Armamentul si munitia subunitatilor din diverse localitati erau pastrate la posturile de jandarmi din comune, iar pentru batalioanele volante la sediile acestora.

Interesanta si utila in “vizualizarea” situatiei, este urmatoarea telegrama a lui Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la Bucuresti, “cunoscuta” de catre Biroul 2, adresata conducerii naziste de la Berlin, ce cuprindea ingrijorarile MStM al Armatei Romane, cu privire la actiunile agentilor organizatiilor iredentiste din Ungaria, infiltrati in Transilvania in vederea activizarii nucleelor formate acolo, din august 1940: “S-au descoperit in Ardeal, la 14/15 august, organizatii teroriste ungare sub conducerea unor ofiteri activi. S-au confiscat depozite mari de explozivi. Seful, un maior ungur, a DISPARUT…Marele Stat Major al Armatei Romane este foarte ingrijorat de situatie si vede mentinerea pacii, numai dacaGermaniatempereaza imediat Ungaria”. Era oare Armata Romana pregatita sa dea o riposta ferma in caz de agresiune militara maghiara? Cu siguranta, DA!

Si daca tot ne-am “apropiat” de Germania, iata ce comunica la Berlin reprezentantul acesteia la Bucuresti, Fabricius, printr-o telegrama din august 1940, ce cuprindea concluziile unor experti sasi din Transilvania, legate de pretentiile teritoriale ale Ungariei fata de Romania: “Sub aspect istoric, expertii germani consultati au opinat ca, pana in anul 1868, Transilvania a fost independenta din punct de vedere statal, sub suprematie schimbatoare; de la Principele Eugen, sub monarhie habsburgica. Abia in 1868, sub presiunea constrangerii politice interne, Transilvania a fost incorporata monarhiei statului ungar si maghiarizata sistematic. Deci, Ungaria a stapanit Transilvania numai in mod trecator timp de 50 de ani”. Deci, papagalilor autonomisti, cum ramane cu Ungaria Mare? Va plac aceste randuri?

Continuam a lectura intregul raport al lui Fabricius, fiindca din punct de vedere etnic, expertii sasi consultati, au constatat ceea ce dealtfel constatasera si conducatorii unguri inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si anume ca elementul romanesc din Transilvania era cu mult mai numeros decat cel maghiar.

Biologic, constatau acesti experti, “poporul roman este…in crestere. Taranimea este sanatoasa si bogata in copiii. Poporul ungar stagneaza de secole. Statul ungar se mentine biologic numai prin absorbirea permanenta si maghiarizarea a tot felul de natiuni straine”. Interesant, fiindca astazi, maghiarizarea fortata a secuilor si tiganilor, seamana a “absorbire”!

Economic, conchideau expertii sasi mentionati de catre Fabricius, “Transilvania formeaza din timpuri stravechi un spatiu economic unitar, care in cazul satisfacerii pretentiilor maximale maghiare ar fi taiat. In special ar fi separate una de alta regiunea industriala de cea agrara si cu aceasta ar pierde reciproc teritoriile de desfacere, iar din punct de vedere al germanilor etnici, indeplinirea revendicarilor maximale maghiare ar rupe grupul etnic german din Transilvania si ar taia pe germanii de la nord de Valea Tarnavei, in numar de 61000, de ceilalti 192000”. Extrem de elocvent studiul expertilor sasi, ca nici nu mai are nevoie de vreun comentariu. Erau acestia niste tampiti? Cu siguranta, NU! Tampiti sunt doar cei ce nu vor sa vada REALITATEA…Dar, sa revenim la “Divizia secuiasca de frontiera”!

Instructia se continua sub conducerea ofiterilor si subofiterilor activi, in localitatile unde existau unitati militare si sub conducerea jandarmilor in localitatile in care nu existau unitati militare. Instructia pe plutoane se facea de doua ori pe saptamana. O data pe luna se faceau aplicatii si trageri de razboi pe companii sau batalioane.

Efectivele ce urmau sa fie pregatite in conditiile aratate se apreciau de catre Biroul 2, la circa 20000 de oameni –o armata in toata regula!

Desi am enumerate numeroase “organizatii de binefacere maghiare”, acestea au fost mult mai numeroase, dar de mai mica amploare. Spre exemplu, Siguranta depistase in Transilvania o gramada de organizatii mici, unele chiar “de familie”, cu cativa membri, ce urmareau pregatirea conditiilor necesare organizarii succesului trupelor ungare care ar fi patruns pe teritoriul Romaniei.

Desi, eficienta militara a tuturor acestor organizatii maghiare a fost indoielnica, ele au avut intotdeauna girul serviciilor de informatii maghiare. Despre “eficienta” si actiunile acestora inRomania, vom vorbi in articolele urmatoare.

Nu pot incheia insa acest capitol, fara a releva un fragment din conferinta de “educatie patriotica” tinuta in a doua jumatate a anului 1942 in fata premilitarilor din toate universitatile si scolile superioare ungare: “Pentru noi ungurii, nu exista o problema minoritara. Este adevarat ca inspre marginile patriei noastre milenare, in prezent exista infiltratii puternice de nationalitati, pe care noi insa nu suntem obligate sa le toleram intre hotarele patriei decat in cazul cand se vor contopi in sanul natiunii dominante (astazi, o numim INTOLERANTA ETNICA!).

Noua conceptie de stat ungara urmareste crearea unui stat unguresc cu o natiune ungara unitara de 20 milioane de unguri curati (PURIFICARE ETNICA, in termenii de astazi!). Realizarea acestui stat ungar nu poate fi impiedicata de nimeni. Totul este pus la punct si studiat in amanunt de catre conducatorii si savantii unguri ( “Institutul de cercetari rasiale” –se ocupa cu asemenea “cercetari”). Nationalitatile conlocuitoare care nu vor sa se contopeasca in marea masa ungureasca vor fi expatriate (“mare” intr-adevar!). In locul lor vom aduce pe toti fratii nostrii de sange aflati inAmericasi in celelalte tari straine (bietii idioti, visau frumos!). De asemenea, vom readuce in patrie si semintiile ungare din Ucraina si dinAsia(deci, recunosteau ca sunt la origine…migratori dinAsia! Insa, este adevarat ca fratii din Ucraina s-au intors in patria-muma, “calarind” tancurile Armatei Rosii!). Schimbul de populatie pe care il vom face, apartine principiilor care vor dirija noua oranduire europeana (astazi, jigodiile autonomiste or fi aflate ca atat Ungaria cat siRomania, sunt state membre UE? Ma indoiesc!), astfel ca in noua patrie ungara, care isi va reocupa toate frontierele vechi ale Carpatilor (de tot rasul!), nu va mai exista decat o natiune mare, puternica si fericita, care va avea prin forta ei de 20 de milioane rolul hotarator in aceasta parte a Europei” (cat de “mare” si cat de “fericita” este astazi natiunea ungara, judecati dumneavoastra. Eu oricum, nu ma bucur deloc de situatia lor, ca si a noastra dealtfel!). Deocamdata punct!

 

WW

 

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (4)

Standard

  

Activitatea “Garzii zdrentarosilor” in Transilvania a variat ca intensitate in functie de versiunile care circulau cu privire la revizuirea tratatului de pace de la Trianon. Fac o paranteza pentru a spune ceva edificator despre “zdrentarosii” astia: ei au fost folositi si la reprimarea revoltei sarbilor din Bacica (ianuarie 1942); cea mai mare parte a cruzimilor fata de populatia civila nevinovata –cum dealtfel vor actiona si in Transilvania- au fost savarsite de catre un detasament sub conducerea inspectorului de politie Scheibold Imre (reprezentant al statului maghiar, civilizator pe deasupra! El a fost ferit de orice urmarire penala, la fel ca multi altii…).

In prima jumatate a anului 1939, cand revizuirea era considerata si prezentata de oficinele maghiare ca iminenta, Serviciile romanesti, la care s-a adaugat Siguranta, au aflat ca “Rongyos Garda” (Garda in zdrenta, pe magyarorszag) prin diverse “promisiuni” instiga pe tinerii unguri din Transilvania sa se inroleze in randurile ei pentru a se pregati in vederea anexarii Transilvaniei la Ungaria (parca si astazi, au fost cazuri cand partidele maghiare au sfatuit etnicii unguri la nesupunere fata de statul roman. Bineanteles, o coincidenta cu actiunile din trecut, ce altceva!).

Obiectivele acestei organizatii in Transilvania constau in: atacarea trupelor regulate ale Armatei Romane (declararea de catre anumite foruri maghiare in frunte cu popa Tokes, a Armatei Romane din Har-Cov, ca fiind “trupe de ocupatie”, suna a ce!?), atentate impotriva personalitatilor oficiale, organizarea de formatiuni paramilitare si spionaj in favoarea Ungariei.

Prin folosirea de promisiuni, unii tineri unguri din comunele: Salacea, Valea lui Mihai, Andrid si Chincius, au fost determinati sa treaca in Ungaria pentru a fi instruiti in vederea indeplinirii unor actiuni ca cele la care ne-am referit mai sus.

In cursul lunii iulie 1939, SSI si Biroul 2, au aflat ca la Budapesta, organizatia “Garda zdrentarosilor” (asta inseamna ca monitorizau indeaproape “zdrentele” astea!) a tinut o sedinta secreta in cadrul careia s-a luat hotararea de a se declansa o actiune contra Romaniei. Agentii romani din Ungaria au informat ca organizatia dispunea de trei unitati cu efective de cate 400 de oameni, ce aveau misiunea de a face, cand se va indica, incursiuni in trei puncte diferite ale teritoriului Romaniei, precum si faptul ca toti dezertorii de origina ungara, din armata romana trecuti in Ungaria, erau obligati sa se inroleze in “Garda zdrentarosilor” unde urmau scoala terorismului, diversiunii si a spionajului.

De asemenea, s-a mai aflat ca unii muncitori, intelectuali si studenti unguri originari din Transilvania care se aflau la Budapesta, erau organizati in centre ce purtau denumirea regiunii sau orasului de origine. Potrivit informatiilor SSI, la Bekescsaba se infiintase chiar un detasament special al “zdrentelor”, format exclusiv numai din etnici maghiari proveniti dinRomania! Extrem de eficiente Serviciile romanesti, nu credeti? In jocul “inteligentelor” ce se desfasoara pe Frontul Nevazut, castiga intotdeauna cel care nu lasa nimic la voia intamplarii –orice informatie, cat de mica, trebuie verificata, coroborata cu altele din alte surse, analizata, etc, pana cand intregul puzzle este asamblat. Ceea ce Serviciile romanesti au facut, nu-i putin lucru, iar efortul uman, material si financiar, a fost cu siguranta urias! BRAVO, CINSTE LOR!

La 14 octombrie 1939, SIGURANTA –serviciul secret intern al Romaniei, au descoperit si anihilat rapid si fara nicio jena, dupa o monitorizare stricta si de lunga durata, o organizatie terorista in care erau implicate 172 de persoane. 172 de persoane! Insa, in urma demersurilor facute de guvernul roman, s-a realizat o intelegere cu guvernul ungar, care si-a ASUMAT OBLIGATIA de a nu mai persevera in actiuni menite sa inaspreasca relatiile dintre cele doua tari. Diplomatie, bunavointa ori avertisment din partea statului roman, D-zeu stie! Insa cu siguranta, printre cei “intorsi” in Ungaria, s-au aflat si…reprezentanti ai SSI si Biroului 2; si vom vedea asta in randurile ce urmeaza, fiindca ulterior volumul de informatii si efectul actiunilor Serviciilor romanesti, a crescut simtitor.

Desi Guvernul roman si-a indeplinit obligatiile luate, renuntand chiar la trimiterea in judecata a celor vinovati -si prin asta, la un scandal diplomatic iminent –de comiterea unor actiuni indreptate impotriva statului roman si permitand trecerea unora dintre ei in Ungaria (multi dintre EI nu s-au mai intors niciodata, disparand definitiv “din peisaj”. Se stie cu certitudine ca Siguranta avea niste beciuri racoroase, clasa I, precum si metode de a purta discutii “amicale” cu toti “prietenii”. Or fi trecut pe acolo si “zdrentele”? Cu siguranta, DA! Ca agentii SSI si Biroului 2 manuiau foarte bine pistolul, avand predilectie pentru un glont in cap si unul in inima, crescand aportul de plumb din organismul tuturor celor considerati “periculosi”, iarasi se stie cu siguranta. Si daca chiar au facut asta, a fost BINE, fiindca si ceilalti faceau la fel cu agentii romani prinsi!).

Cu toata aceasta manifestare de bunavointa (parca astazi, autoritatile romane tot “binevoitoare” au ramas cu JAVRELE AUTONOMISTE de aici si din Ungaria. Au, scuze, era vorba de “spirit eoropiean”, dupa cum spune Tokes, binefacatorul “bietei natiuni ungare”!) din partea Romaniei, guvernul ungar nu si-a respectat angajamentele luate, continuand cu si mai multa vigoare sa agite in toate chipurile, ideia fixa a anexarii Transilvaniei. Si asta in conditiile in care si Berlinul ii “sfatuise” sa pastreze deocamdata, linistea in aceasta zona geografica, avand interesele sale. Fac o paranteza, pentru a vedea mai bine acest “aspect”, prin prisma informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2, fiindca cu relatia maghiaro-germana ne vom intalni pe tot parcursul acestor articole (Ungaria bazandu-se foarte mult pe ajutorul si sustinerea Germaniei, in realizarea planurilor sale. Vreo noutate astazi? Cu siguranta, NU!).

La inceputul anului 1939, la MStM al Armatei Romane s-a primit o sinteza a celor mai importante date si informatii obtinute de catre Biroul 2 si SSI, privitoare la caracterul si evolutia expansiunii germane in sud-estul Europei, in care era inclusa si o analiza obiectiva asupra situatiei Romaniei. Aceste informatii a caror sinteza a necesitat luni de munca, fiindca volumul lor era mare, dar si datorita faptului ca “sursele” trebuiau mascate si protejate, au ajuns si pe masa Guvernului de atunci, evidentiindu-se in mod clar, deteriorarea situatiei internationale a tarii. Printre actorii principali se numarau,Germaniasi Ungaria!

In aceasta sinteza se stipulau urmatoarele: “Dupa parerea germana,Romaniaincomplet inarmata astazi, va capitula usor in fata unui puternic atac dat prin surprindere de catre armata maghiara, sustinuta de cea germana.Romania, cu bogatele sale resurse in produse agricole, petrol si vite, va constitui cea mai buna, sigura si imediata baza de aprovizionare spre continuarea expansiunii germane spre est sau spre sud”. Ce tara se afla spre est si sud-est? URSS! Stiau oare Serviciile romanesti ceva in legatura cu intentiile germane de a ataca in viitor, URSS? Posibil, fiindca iata ce se spune in continuare in aceasta sinteza din anul 1939: “Cea mai probabila intentiune a Germaniei, in acest an, este sa realizeze etapa cea mai usoara si mai sigura, adica penetratiunea spre sud-est prin Romania, spre a stapani gurile Dunarii, a-si amenaja o larga baza de operatii (strategica si economica), pentru ca sa poata trece apoi la ultima si cea mai grea etapa in expansiunea sa spre sud si sud-est” (cu alte cuvinte, URSS!).

Concluzia la care ajunsesera Serviciile romanesti era cea ADEVARATA si REALA, desi dureroasa pentru evolutia ulterioara a Romaniei. Iata care era aceasta:

-Ungaria, sprijinita de catre Germania in revendicarile ei revizioniste, va accepta ca aliat tutela germana, sperand sa obtina rapid si usor, tot ceea ce doreste de la Romania;

-Romania, chiar daca se va opune militar agresiunii maghiare, sprijinita de catreGermania, nu va putea face prea multe in fata puterii militare a acesteia din urma;

-Germania, in cazul unui ajutor militar acordat Ungariei, avea nevoie pentru invingerea Romaniei de aproximativ 20 de divizii de infanterie, diviziile motorizate si o importanta parte din aviatia sa, deoarece superioritatea tehnica era covarsitoare (guvernantii nostri, n-au invatat nici astazi ca o Armata fara tehnica este vai de ea, iar profesionalismul acesteia, oricat de ridicat ar fi, nu poate sustine lipsa armamentului si a tehnicii moderne. Cretini!);

-Romania, odata intrata sub dependenta Germaniei, constituie prin bogatiile sale (cereale, minereuri si petrol), baza de operatii strategico-economica, in vederea desfasurarii sigure a expansiunii spre Est si Sud. Ca evolutia ulterioara a situatiei Romaniei le-a dat dreptate analistilor serviciilor secrete romanesti, nu mai incape nicio indoiala!

Ca dovada a faptului ca Ungaria a “trisat” profund in relatia cu Romania, incalcand fara niciun scrupul orice intelegere, sta faptul ca in perioada ianuarie-august 1940, Siguranta romana a identificat si anihilat in Transilvania, urmatoarele organizatii iredentiste maghiare:

-organizatia terorista din Bocicoiul Mare (Maramures), in care erau implicate 11, in care erau implicate 11 persoane;

-organizatia terorista Oasul Nou, in care erau implicate 9 persoane;

-organizatia terorista din comuna Valea lui Mihai, in care erau implicate 10 persoane;

-organizatia terorista din comuna Adried, in care erau implicate 16 persoane;

-cea mai “stufoasa” captura de gusteri autonomisti si iredentisti maghiari, a avut loc in august 1940, cand la Oradea a fost descoperita si anihilata o organizatie terorista ce avea ramificatii la Huedin, Sibiu, Bistrita, Targul-Secuiesc, etc. Asupra nucleului de laOradea(cel principal) au fost gasite materiale explozive (calupuri de dinamita, capse, fitil, carligele necesare fixarii acestui material). Deci, se pregatisera “baietii Ungariei Mari” dar si-au luat-o de la “baietii cu ochi albastri” de la noi!

Trecandu-se la arestarea si cercetarea membrilor componenti ai nucleului de la Oradea, s-a stabilit cu certitudine ca pentru organizarea actiunii teroriste in Romania, fusesera folositi membri din organizatia “Garda zdrentarosilor” trimisi din Ungaria, folosind ca acoperire pasapoarte emise de autoritatile ungare, dar nu pe numele real al persoanei respective ci pe unul de imprumut (ca Serviciile romanesti ii cunoasteau in “profunzime” esteCERT, si veti vedea asta in randurile ce urmeaza!).

Cu privire la modul in care se facea instruirea membrilor “Garzii zdrentarosilor” care urmau sa fie trimisi cu misiuni speciale inRomania, SSI si Biroul 2, cunosteau urmatoarele: prin ordine de chemare, li se cerea membrilor “zdrentarosi” sa se prezinte la Budapesta, Kinczint 29 (aici se afla sediul sectiei pentruRomania). La aceasta adresa erau luati in primire de catre locotenentul activ Kovacs Tivadar in prezenta membrilor serviciului ungar de spionaj care isi avea sediul la cazarma Hadik (interesant, ca si pe acesta il stiau!). Dupa ce erau introdusi inauntru, li se comunica faptul ca trebuind sa inceapa actiunea inRomaniaera necesar sa fie instruiti. Pentru aceasta, peste trei zile, sa mearga in cartierul Budafok, la cazarma pionierilor unde vor invata sa manuiasca materialul exploziv. La cazarma, primeau instructiuni din partea unui inginer specialist in distrugeri, scolit inGermania, care totdeauna era insotit de locotenentul Kovacs Tivadar. Instruirea dura doua zile cu o pauza de o zi intre ele.

In continuare, erau introdusi intr-o casa de caramida rosie, ce apartinea MStM al armatei ungare, aflata in spatele fabricii de chibrituri din Budafok, unde inginerul sef le dadea explicatii asupra modului de aranjare a materialului exploziv, in cazul unui sistem de dare a focului cu intarziere, si asupra distrugerilor ce le pot face la lucrari ce sunt in rambleu sau debleu (sapatura facuta sub nivelul terenului natural in vederea executarii platformei unui drum ori a unei cai ferate sau a construirii unui canal deschis –conform DEX).

De asemenea, la centrul de instructie al artileriei si la centrul de instructie al infanteriei, membrii “Garzii zdrentarosilor” erau pregatiti in manuirea armelor automate si in tactica luptei de gherila. In sfarsit, erau initiati cu privire la conditiile sociale, etnografice, economice si topografice ale regiunilor ce urmau sa le fie repartizate ca zone de actiune.

Dupa terminarea acestui instructaj erau chemati din nou in strada Kinczint 29, unde, dupa ce li se dadeau instructiuni, parole si stabileau pe harta regiunea repartizata in care fiecare trebuia sa actioneze. Data la care urma sa se declanseze actiunea de distrugere pentru care fusesera instruiti, li se comunica ulterior prin oameni de legatura.

In continuare vom vedea ceva “actiune” -sa zicem asa- urmarind faptele unui “peste de soi” trimis in Romania si DISPARUT pentru TOTDEAUNA AICI (vai ce pacat, bietul om!), pe care Serviciile romanesti l-au monitorizat indeaproape (l-or fi “ajutat” sa si DISPARA? N-ar fi singurul DISPARUT in SPATIUL ROMANESC!), pe nume, Kuba Augustin.

In prima decada a lunii iunie 1940, a intrat intara, cu pasaportul nr. 96642, eliberat de organele politiei din Budapesta, doctor Kuba Augustin “procuror la caile ferate ungare”, pe numele sau adevarat, stiut prea bine de catre SSI, Szelkay Laszlo –maior la Statul Major al Armatei Ungare (ca sa vezi!). “Domnu’ doctor”, dupa ce a intrat intara, a mers laOradeaunde a inchiriat o camera la hotelul Rymanoczi, apoi a intrat in legatura cu Aschner Gizella, proprietara unui atelier fotografic si cu Hallas Wilhelm, avocat, pe care ii cunoscuse si racolase, cu catva timp inainte la Budapesta.

Facand o vizita “prietenei” Aschner Gizella la atelierul fotografic al acesteia si rasfoind albumul de fotografii al atelierului, privirile doctorului Kuba s-au oprit asupra fotografiei numitei Aranyossy Ecaterina (Kato) domiciliata in Oradea, Bd. Regele Ferdinand, nr.38. Sub pretextul ca este in cautarea unei tovarase de viata si ca dupa fotografie pare o figura interesanta, pseudo-amatorul de casatorie a cerut Gizellei Aschner sa-i prezinte pe Aranyossy Kato. Ca urmare, la 20 iulie 1940, la strandul dinOradea, Kuba a avut prilejul s-o cunoasca. Relatiile dintre ei au evoluat pe linia sarcinilor ce le avea de indeplinit in Romania Kuba Augustin, astfel ca propunerea de casatorie n-a intarziat (cu alte cuvinte, “domnu doctor” incerca sa se naturalizeze aici, sa-si faca relatii si bineanteles, o identitate beton –asa cum dealtfel, procedeaza orice agent secret aflat in misiune pe teritoriul altui stat). Neputand obtine pasaport, Aranyossy Kato a incercat, fara succes, o trecere frauduloasa a frontierei, pe la Episcopia Bihorului. Insuccesul sa fi fost “jocul” SSI? Posibil, fiindca ulterior totul a mers “ca uns”! “Intamplarea” a facut ca la 31 iulie 1940, Aschner Gizella sa plece la Budapesta, gratie “interventiei” facute de Episcopia romano-catolica din Oradea, iar la sfarsitul lui iulie, “domnu doctor” a disparut definitiv din Romania. DEFINITIV! Este posibil ca Gizella Aschner sa fi fost in realitate agenta a SSI, iar Aranyossy Kato -nada pentru “domnu doctor”? Cu siguranta insa, pe acest FRONT nu exista COINCIDENTE!

Interesant este faptul ca la hotelul “Britannia” din Budapesta, Aschner Gizella s-a integrat foarte bine in “peisaj”, contactandu-l pe doctor Hallas Wilhelm, in vederea initierii de actiuni subversive in Romania (ce interesant!), iar in acest timp la Oradea, Aranyossy Kato insista pe langa autoritatile romane sa i se elibereze pasaport pentru Ungaria (biata fata visa inca frumos, sau asa era “jocul”!?), unde dorea sa se casatoreasca. La 6 august 1940, Aschner Gizella s-a inapoiat laOradea, unde la 8 august a primit vizita unui membru de seama al organizatiei “Garda zdrentarosilor” pe nume Takayer, care actiona la Cluj. Cu siguranta insa, Aschner Gizella nu s-a intors degeaba, fiindca nu mult dupa aceea, au fost efectuate arestari masive –dar sa nu anticipam!

Pe baza cercetarilor facute, SSI si Siguranta au stabilit ca la Oradea se afla centrul coordonator al actiunilor iredentiste, iar atelierul fotografic al Gizellei Aschner era unul din locurile unde agentii “Garzii zdrentarosilor”, care desfasurau activitati subversive in Transilvania, se prezentau pentru a primi instructiuni. A fost aceasta o actiune regizata cu maiestrie de catre SSI si Siguranta? Cu certitudine, DA! Da, fiindca rezultatele au fost catastrofale pentru “zdrentarosi” si alti agenti maghiari, printre cei arestati si disparuti, se aflau oameni de valoare ai celor doua institutii “civilizatoare” maghiare, precum:

-Moldovany Gabor, pe numele sau adevarat, Babos Gabor, insarcinat cu formarea unui nucleu terorist laSibiu(la intemeiat, dar in beciurile Sigurantei);

-Komaronyi Adam –DISPARUT, a facut parte si din grupul membrilor “Garzii zdrentarosilor” care luptasera in Finlanda impotriva armatelor sovietice, deci cu alte cuvinte, era bine pregatit si periculos. Acolo actionase sub numele de Tolvary Sandor (interesant ca SSI cunostea asta?). In Transilvania fusese infiltrat cu misiunea de a organiza un nucleu terorist laTimisoara(saracul, a disparut organizandu-l!);

-Tamas Istvan, arestat, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza un nucleu terorist la Huedin (la intemeiat, dar in beciurile Sigurantei);

-Timar Mihaly, DISPARUT, a fost trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza un nucleu terorist laBrasov(saracul, a disparut organizandu-l!);

-Hidvegy, DISPARUT, stegar in “Garda zdrentarosilor” –deci antrenat si periculos, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza nuclee teroriste in regiunea Oradea (saracul, a disparut organizandu-le!);

-Asztalos Sandor (ei, dar numele asta nu vi se pare cunoscut!? Pai da, fiindca pe fostul sef alSRI,Virgilica da Magureni,ilchema in realitate…Asztalos! Daca chiar s-a crezut ca AI NOSTRII nu stiau, ei bine, de fapt, EI STIAU! Bineanteles, simpla coincidenta, el fiind un roman sadea), DISPARUT, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a forma nuclee teroriste in secuime (saracul, a disparut organizandu-le!). Parca si astazi, ungurica este foarte interesata de soarta secuilor, desi acestia NU SUNT UNGURI SADEA, dar trecuti in bloc la “marea familie a ungurilor de pretutindeni…Bineanteles, o simpla coincidenta!

-Walter Heinrich, abia ce intrase intarala 7 august 1940 ca a si sters-o imediat de aici, simtind pericolul. Acesta era in realitate conform datelor SSI, capitanul Szepkuty, instructor in organizatia “Garda zdrentarosilor”.

Trebuie sa mentionam faptul ca toti acesti nemernici au intrat intara, conform datelor SSI si Sigurantei, cu concursul vamesilor si politiei ungare de frontiera de la Biharkeresztes, individual la distante de cel putin o zi, pentru a nu atrage atentia (ghinion insa! Serviciile romanesti erau chiar “foarte atente”, spre “marea bucurie” a ciocoflenderilor, care au picat cu duiumul in plasa intinsa). Credeti ca totul s-a sfarsit aici? Nu, fiindca au fost confiscate de catre Siguranta si SSI, pachete cu materiale explozive destinate “marilor celule teroriste zdrentaroase”, ce soseau in Romania in vagoanele de tren ce veneau din Ungaria (ca sa vezi, curata misiune “civilizatoare”. “Turism”, ca si-n 1989!). “Turismul” se desfasura cam asa: conform consemnului fixat, prin vagoanele trenului de persoane care venea din Ungaria pe la Episcopia Bihorului, se puneau cate doua pachete ce contineau fiecare, cate trei calupuri de dinamita a cate 1 kg, un revolver Browning 7,65 cu 50 de cartuse, material pirotehnic (capse, fitile) si carligele necesare fixarii acestor materiale. Potrivit consemnului, in statia Biharkeresztes era ascuns, sub canapeaua unui compartiment neocupat de clasa a II-a, cate un pachet cu materiale, iar cand se anunta plecarea trenului din statie, pe plafonul compartimentului in care era ascuns pachetul, se facea un semn cu creta constand dintr-un cerc cu o cruce (mda, mare obsesie au astia pentru cruci! Crucea “Sfantului Stefan” cu doua brate, pe care o considera mare “biruitoare” in cauza maghiarimii. De tot rasul, misticii dracului!). La sosirea trenului in statia Episcopia Bihorului, un agent apartinand organizatiei se urca in vagoanele de clasa a II-a si cauta compartimentul cu semnul de recunoastere, de unde ridica pachetul pe care il transporta laOradea. Astfel recuperate, pachetele erau ascunse la atelierul de vulcanizare al lui Moldovany Ferenc (recrutat de catre Heinrich Walter, ca membru de vaza al organizatiei teroriste “Garda zdrentarosilor”) si la locuinta numitei Costa Elisabeta (membra a aceleiasi organizatii zdrentaroase), urmand a ajunge la Huedin si in alte localitati unde existau nuclee teroriste maghiare (au ajuns undeva intr-adevar! Au ajuns taman in mana SSI si a Sigurantei romane –care nu cred ca s-au suparat pentru cresterea subita a arsenalului propriu).

Acesta este doar un singur aspect al luptei romano-maghiare, fiindca in capitolul urmator ii vom cunoaste pe “Vanatorii turanici”, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul” –care dispuneau si de…parasutisti.

Vanatorii turanici, al carui comitet de conducere era format din: vitez Sipos Arpad, presedinte, general de corp de armata in retragere; vitez Gyorgy Gyorgy, vicepresedinte activ, general de brigada pensionar; Bartha Janos, secretar general si Reszeg Lajos, secretar al organizatiei centrale.  

  Presedintii de onoare erau: general de corp de armata, vitez Nagy Vilmos, ministrul apararii nationale (ce interesant!), fost conducator activ al acestei asociatii; vitez Huszar Aladar, senator, directorul general al casei centrale de asigurari sociale, membru al Comisiei de aparare a tarii, primarul general al municipiului Budapesta, vicepresedinte al organizatiei iredentiste “Steagul tarii”.

Conform datelor obtinute de catre SSI, organizatia centrala, ca si cele judetene, avea patru sectii: culturala, sociala, de presa si propaganda, precum si de “apararea natiunii” (facusera in mod sigur o obsesie din asta!). Cea mai periculoasa era sectia de “apararea natiunii”, care organiza si desfasura actiuni cu caracter terorist, inclusiv pe teritoriul Romaniei. Deviza acestei organizatii era “Totul pentru Patrie”, iar programul organizatiei era proclamat astfel: “Promovarea virtutiilor nationale stramosesti si mentinerea solidaritatii nationale; lupta pentru independenta politica a Ungariei; repatrierea tuturor maghiarilor din strainatate si refacerea Ungariei Mari” (vi se pare ceva cunoscut? Pai, ia vedeti ce program au cei de la partidul ultranationalist maghiar, Jobbik. Seamana cumva? Nu bineanteles, simple coincidente!).

Membrii organizatiei erau recrutati din elemente de absoluta incredere din punct de vedere nationalist, fiind obligati sa participe la dese sedinte de instructie si exercitii militare.

Organizatia, conform “evaluarii” SSI, avea circa 80000 de membri, din care circa 25000 erau complet echipati, instruiti si inarmati pentru ducerea la indeplinire a unor actiuni armate cu caracter terorist-diversionist. Uniforma acestor javre era formata din: costum negru, centura cu diagonala, palarie tiroleza neagra cu pana de vultur, iar armamentul consta in pusti mitraliere, pistoale mitraliera, pistoale, grenade de mana, explozive si cutite. Cu alte cuvinte, seamana a infanteristi echipati cu armament usor, iar concluzia SSI era “armata ascunsa”! Si aveau dreptate, fiindca organizatia a fost infiintata in anul 1932 de primul ministru, generalul Gombos care, fiind militar de cariera, a gasit aceasta cale de instruire camuflata a tineretului ungar, stiut fiind ca in baza clauzelor militare ale tratatului de pace de la Trianon (ah, Trianon-ul, marea lor durere! Sic si degetul mijlociu!), Ungaria nu putea tine o armata mai mare de 30000 de oameni. Mai mult decat atat, Vanatorii turanici, serveau guvernului maghiar si ca un fel de garda neoficiala, dupa sistemul unitatilor de asalt “SA” ale partidului nazist german (ca sa vezi! Marea dragoste germana…).

Insa, dupa primul arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938), cand armata ungara a fost reorganizata pe baza serviciului militar obligatoriu si in urma anexarii succesive de catre Ungaria a unor teritorii ce apartinusera Cehoslovaciei, Iugoslaviei si Romaniei, organizatia a intrat in componenta armatei in mod oficial.

Dupa anexarea partii nord-vestice a Romaniei si a regiunii Bacica, organizatia a primit o si mai mare dezvoltare primind si noi atributiuni. Astfel, pe langa activitatea propagandistica si contrainformativa, ea a fost insarcinata cu actiunea de formare a echipelor teroriste menite sa pregateasca terenul in vederea operatiunilor militare ce urmau sa se desfasoare in sudul Transilvaniei.

In cadrul acestui program, membrii organizatiei desfasurau o vie activitate de propaganda revizionista, paralel cu urmarirea necrutatoare a nationalitatilor conlocuitoare pe plan economic, national si cultural. Ca organe de pastrarea ordinii, activau sub forma de observatori, colaboratori si denuntatori aflati in slujba organelor politienesti.

SSI si Biroul 2 au reusit sa afle informatii valoroase, care puneau in lumina misiunea ecestei organizatii maghiare in cazul unui conflict armat romano-maghiar, cu sprijin german, stabilind urmatoarele:

-organizatia urma sa desfasoare activitati informative-contrainformative pe teritoriul Romaniei;

-echipe special instruite sa se infiltreze pe teritoriul Romaniei, urmau sa desfasoare o intensa activitate de agitatie, de alarmare si defeatism, de distrugere a lucrarilor de arta, a obiectivelor militare si economice;

-pe masura ce armata ungara victorioasa (mda, eventualitatea infrangerii nu era luata in calcul, bazandu-se pe “fratiorii” germani) ar fi inaintat pe teritoriul romanesc, organizatia urma sa asigure spatele acestei armate prin identificarea si executarea persoanelor ce nu prezentau incredere, inclusiv a patriotilor romani si a punctelor de rezistenta.

Echipele teroriste, conform informatiilor detinute de catre Biroul 2 al MStM al Armatei Romane, erau instruite la Hajmasker, Varpalota si Harrossziget, unde in paralel cu instructia militara, urmau si cursuri de limba romana.

Spre a se asigura de fidelitatea completa a membrilor acestei organizatii, autoritatile ungare le acordau o mare atentie si o situatie privilegiata fata de restul cetatenilor. Ei erau preferati in functiile publice sau erau plasati cu precadere in intreprinderile particulare, primind ajutoare materiale importante in caz de nevoie.Camseamana cu ce se intampla astazi prin Har-Cov, unde etnici maghiari sunt promovati cu promptitudine in functii cheie din aparatul de stat, iar limba maghiara este OBLIGATORIE!!! EI trebuie sa fie fideli idealurilor maghiare si inscrisi in partidele acestei etnii; ba chiar unii mai “rasariti” au jurat chiar FIDELITATE statului ungar, obtinand dubla cetatenie, in conditiile in care sunt reprezentanti ai statului roman. Pai, ma intreb si eu ca tot omul, acum, carui stat le sunt loiali!? Dar, bineanteles, totul nu este decat o…coincidenta, avand legatura cu “eoropienismul si dreptul la autodeterminare”, model Tokes. Mama lui de javra ordinara, pe care multi cretini din neamul romanesc l-au votat!

Organizatia de zece, era o organizatie civica iredentista contraofensiva si de protejare a elementului ungar si activa numai la Cluj. Numele organizatiei deriva din insasi sistemul de organizare, ultima subdiviziune fiind grupul de 10 familii subordonate prin decurion (tizedes). Mai multe grupuri de zece familii din aceeasi strada, bloc sau portiuni de strada, formau unitatea superioara sub conducerea unui decurion sef (fotizedes). Acestea, la randul lor, formau unitati pe cartiere, circumscriptii si sectoare sub conducerea unor sefi (de tot rasul si javrele astea! Pesemne ca erau cu totii matematicieni; Caritas-ul cu modelul sau piramidal, s-o fi inspirat de la astia!?). Interesant este faptul ca decurion provine din limbalatina; acesta fiind un ofiter roman care comanda o mica unitate formata din 10 cavaleristi –iar latinismul este complet aparte si cu mult in fata hun-garismului. Deci, nu prea inteligenti gagii, nu-i asa? Sic!

Din organizatie faceau parte numai etnici unguri, iar misiunea lor consta in supravegherea tuturor romanilor din punct de vedere al sigurantei interioare si sustinerea intereselor de orice natura a ungurilor.

Atentia decurionului se extindea asupra intregii activitati economice si private a grupului asigurand profitul pentru elementul ungar din sectorul sau. De exemplu, apartamentele si camerele mobilate de inchiriat erau oferite spre inchiriere, cu prioritate, ungurilor, iar romanii si evreii le puteau inchiria numai in cazul in care nu se gasea nici un amator ungur (am auzit zvonuri ca de catva timp, prin Har-Cov ar fi aparut inscriptii in baruri si restaurante cu patroni unguri, care mentionau : “Nu servim romani”. Sper sa fie doar zvonuri, iar daca nu sunt, AUTORITATI ROMANE, TREZITI-VA NAIBII ODATA, APLICATI LEGEA si bagati la rece jigodiile alea!).

Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul”, conform datelor detinute de catre Serviciile romanesti, era o organizatie iredentista a intelectualilor tineri. Initial, se compunea numai din studenti, insa, spre a avea un control mai bun asupra activitatii tineretului studentesc, guvernul a reusit sa impuna ca membrii organizatiei sa ramana in cadrul ei si dupa terminarea studiilor universitare. Conducatorii organizatiei erau intotdeauna titrati, care in schimbul unor situatii ori a unor slujbe bine platite, asigurate de guvern, imprimau masei studentesti o conduita corespunzatoare politicii guvernamentale (adica, manipulare!). Si daca tot “navigam” prin mediul studentesc, recentele “miscari” provocate de santajul UDMR, in legatura cu “invatamant strict in limba maghiara cu facultate separata, avand decan, prodecan, etc” la UMF Targu-Mures, se inscriu oare pe linia autonomista? Sau pe linia “eoropienismului”? Da, cu siguranta, cum altfel, ele se inscriu pe linia “normalitatii” initiata de peste 20 de ani in Romania de catre reprezentantii ungurimii asuprite; precum cu duiosie cuvanta la TV-urile romanesti libere, diadia Borbely de la UDMR, ce-ar trebui numit “Rabla” (“Tragacs” in magyarorszag, poate asa o intelege! Oricum, el tot o “fosila” ramane, fiindca cam de multisor isi face veacul prin politica romaneasca. Are cu siguranta “varsta” necesara ducerii la…REMAT-ul politic. Adica,LADA DE GUNOI A ISTORIEI; acolo unde ar trebui s-ajunga toate javrele autonomiste maghiare) fiindca numai “eoropiean” nu gandeste papitoiul. Si-atunci, de ce v-a mai mirati bai hahalerelor udemeriste ca noi romanii dezvoltam “fobia” UDMR? Si asta o spuneti de fiecare data jigodiilor, atunci cand NOI ne luam de VOI!

Atat conducerea centrala cat si filialele erau organizate pe actiuni economice, literare, istorice, sociologice si etnografice, iar membrii organizatiei, in numar de circa 30000, barbati si femei, erau supusi unei severe discipline militare; celor care lipseau nemotivat de la intruniri li se deschideau actiuni disciplinare si li se aplicau pedepse drastice.

Uniunea avea si o sectie de editura care inlesnea aparitia unor studii si produse literare cu caracter revisionist-iredentist, principalul organ de presa fiind revista lunara “Magyar Elet” (Viata Maghiara. Mda, aia viata!).

In afara acestor sectiuni “stiintifice”, Uniunea avea si o sectie terorista care era compusa numai din “intelectuali” bine indoctrinati. Aceasta sectie organiza asa-numitele “cete libere” care s-au dedat la multe acte de teroare la adresa romanilor. Bineanteles, toate astea sub impulsul rolului “civilizator” al statului ungar. Ca statul ungar de atunci era unul terorist, iar astazi este intrigant, marlan si neprietenos, nici nu mai incape vorba! Sper ca nu-i si terorist, agitand spiritele prin Transilvania si pregatind “ceva”, altfel…s-ar putea sa-i doara rau (SRIar fi descoperit in zona Har-Cov, acum cativa ani, mici depozite de armament la unii etnici unguri, cu “relatii” dincolo de granita, fara a face insa mare tam-tam. Au confiscat tot, iar multi dintre gagii care aveau ocupatii “culturale”, au zburat peste granita, inainte sa poata “misca” ceva!). Si daca tot am facut o paranteza, haideti sa ascultam intreaga poveste, spusa de catre…Creanga! Se povesteste, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, ca amu multi ani, dupa 1990 incoace, niste “baieti cu ochi albastrii” de pe la noi, curiosi precum ii stim si sub impulsul unor “apucaturi paguboase” fata de iredentismul maghiar, au pus mana prin Har-Cov, pe un adevarat arsenal al pacii. Asta, arsenalul pacii si al intelegerii depline romano-maghiare, se afla in dotarea unor etnici maghiari de la noi, si consta in: bomboane cu iz de plumb (gloante), scule diverse pentru asomat “porcii de romani” (pistoale, pistoale-mitraliera), artificii –necesare cu siguranta sarbatoririi zilei de 15 martie, ori impacarii istorice romano-maghiare (grenade, calupuri de trotil, capse detonante si…Semtex). Da’ petrecareti precum ii stim, “baietii cu ochii albastrii” le-au luat si la petrecere s-au infiintat…PeAIA, pe loc i-au inhatat si la “vals” i-au invitat! Dupa ce i-au mangaiat, dezmierdat si alintat, EI i-au si catapultat, tocmai in patria-muma (cea a maghiarimii de pretutindeni, care alta!). In stare mai mult sau mai putin “operativa”, si-asta fara niciojena! Sfarsit de poveste…

La recrutarea elementelor care intrau in compunerea acestor “cete” se aveau in vedere atat calitatile fizice, cat si cele “morale”. Sectia numara circa 600 de membrii organizati militareste. Cea mai mare unitate operativa depistata de catre Biroul 2 era plutonul, format din trei grupe a cate doua echipe care la randul lor se imparteau in celule compuse din 2-3 oameni.

Din membrii voluntari ai “Cetei libere” si dupa un riguros examen medical, s-a format o unitate de parasutisti care avea trei plutoane. Acestia erau instruiti pe aerodromul militar din Matyasfold (Budapesta). Instructia teoretica cuprindea studierea temeinica a poporului roman (ce interesant! Dar, “studiul temeinic” a fost reciproc, conform informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2) sub toate aspectele sale ca: limba, port, obiceiuri, psihologie, calitati si defecte spre a le putea exploata in caz de nevoie (cu siguranta de aceste “studii” a beneficiat ulterior si AVO. Asa s-ar explica oare anumite vulnerabilitati ale neamului romanesc (prin clasa politica reprezentativa) in fata agresiunii si santajului maghiar, cu precadere dupa 1989?). De asemenea, alaturi de metodele de propaganda defetista se studia in cele mai mici detalii topografia Transilvaniei, in acest scop fiind intocmite harti in relief la scara de 1/50000 cu regiunile repartizate la diferite echipe (chestia cu euroregiunile de astazi, ce-o fi!?). Cand era vorba de satisfacerea nevoilor de instruire si pregatire ale membrilor Uniunii, nu se facea nici o economie de bani sau materiale, ceea ce demonstreaza inca odata (de parca mai era cazul) ca statul ungar nu precupetea nimic pentru atingerea obiectivelor sale –asa cum dealtfel, fac si astazi! Dar pe atunci serviciile secrete romanesti nu dormeau in bocanci; SSI reusise sa fotografieze aceste harti repartizate membrilor “Cetei Libere”, ba chiar avea una la scara. Bineanteles, pentru expozitia proprie, de ce altceva!

Instructia practica consta in manuirea armelor automate (mitraliere, pusti si pistoale mitraliera), manipularea aparatelor T.F.F si semnalizare optica, manuirea si montarea materialelor explozive, machiaj si exercitii de orientare in teren.

Instructia teoretica se facea la “Turul Var”, iar cea practica la centre de instructie ale unitatilor de geniu si transmisiuni ale armatei regulate, iar conform datelor detinute de catre SSI si Biroul 2, care trebuie sa mentionam, AU COLABORAT EXCELENT atunci cand a fost cazul (ar fi bine ca siSRI, SIE si DGIA de astazi, sa faca la fel in apararea statalitatii Romaniei), in cazul unui conflict romano-ungar, se conta pe activitatea a 150-200 de celule sau circa 70-80 de echipe de teroristi din aceasta categorie, din care 18 echipe sau 36 de celule puteau fi lansate cu parasuta. Extraordinare informatiile detinute de catre Serviciile romanesti, ceea ce ne demonstreaza cu prisosinta ca si-au facut cu INALT PROFESIONALISM DATORIA FATA DE TARA SI POPOR. CINSTE LOR! Credeti ca sunt vorbe mari? NU, sunt binemeritate, fiindca “raspunsul” acestor Servicii a fost pe masura, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza!

Asociatia “Turul” avea si organizatii provinciale in orasele mari unde exista un numar corespunzator de intelectuali tineri, care, in timpul studiilor universitare, intrasera in organizatie. Organizatiile identificate de catre SSI, Biroul 2, au fost:

-Asociatia “Bocskay” dinDebrecen;

-Asociatia ‘Hollos Mathyas” din Budapesta;

-Asociatia “Berzsenyi” din Budapesta;

-Asociatia “Rakoczi” din Kassa;

-Asociatia “Csaba Kiralyfi” dinSzeged.

Conform datelor SSI, asemenea organizatii, dar de mai mica importanta, existau si la Pecs, Magyarovar, Kecskemet, Szombathelysi Keszthely. Insa, sub raportul valorii morale si al randamentului, asociatia “Turul” era cea mai periculoasa organizatie terorista maghiara, organizata si finantata de catre statul ungar. Dupa informatiile detinute de catre SSI, asociatia “Turul” era rezervata exclusiv actiunilor contra Romaniei. 

 

 WW