Arhive pe etichete: tara moldovei

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (11)

Standard

   Ramas singur in fata furtunii, fiind inconjurat de tradatori si afland prin iscoadele sale ca la 1 iulie 1538, Soliman Magnificul a parasit Istanbulul cu o mare armata indreptandu-se spre Adrianopol, de unde la 19 iulie 1538 a trimis porunca beilor din Silistra, Nicopole si Vidin, sa construiasca un pod la Isaccea, Petru Rares a luat primele masuri impuse de situatie. Si-a adapostit familia in cetatea Ciceu din Transilvania, adoptand tactica de lupta autohtona, dand ordin “sa se faca pustiul” in calea invadatorilor. Petru Ungurul si Ivanco au fost trimisi in calea lui Soliman Magnificul cu pretextul de a-i cere iertare si cu misiunea secreta de a culege informatii referitoare la taria fortelor care veneau spre Moldova. Cele doua iscoade au intampinat pe sultan in tabara de la Duna Binari (Fantana cu roata) de langa Provadia, la 8 august 1538. Dup ace a ascultat solia lui Petru Rares, siretul Soliman, folosind acelasi procedeu in scopul de a obtine informatii din tabara moldovenilor (in razboiul nevazut, invinge intotdeauna cel mai inteligent), i-a trimis prin Sinan Celebi, intendentul orasului Caffa (acesta era de origine roman), urmatoarea scrisoare al carei continut il reproducem (este mentionata de catre cronicarul turc, Mustafa Gelalzade): “Deoarece purtarea ta a fost ca a unui rasculat si om rau, am pornit cu razboi impotriva Moldovei. Am sa te fac sa te caiesti si am sa te silesc sa-mi dai cuvantul ca nu vei mai face asemenea fapte dusmanoase si vei veni la pragul tronului meu, inchinandu-te si sarutand pamantul din fata mea. Poate ca primind aceste conditii vei gasi miluire la mine si te voi ierta”. Insotit de “solii” moldoveni, Sinan Celebi a mers la Iasi, unde a inmanat lui Petru Rares scrisoarea trimisa de sultan.

Luand cunostinta de conditiile ce i se puneau, Petru Rares le-a prezentat capitanilor ostirii sale, carora le-a cerut sfatul. Hatmanul Mihu, comandantul general al ostirii, a fost de parere ca “ceea ce trebuie sa facem de indata este sa ne inchinam cu umilinta, plecand fata noastra supusa la Poarta fericirii sis a ne oferim slujba pentru fericirea tarii noastre, a avutiei si familiilor noastre, pentru ca in fata sultanului, ca si altadata, sa devenim fericiti, noi si tara noastra, cu avutiile si familiile noastre. Nu se poate spera vreun ajutor din partea ostirii noastre, a supusilor provinciei si nici din partea tarii, deoarece norocul si-a intors fata de la noi”. Dupa ce si-au spus cuvantul si alti boieri, Petru Rares le-a vorbit astfel: “Ceea ce ganditi voi este o parere gresita si o iluzie desarta. Norocul este un dar dumnezeiesc. Marirea avutiei si cresterea ostii nu se fac prin nepasare. In clipa de fata, scotand afara din maneci mainile voastre curajoase, sa le folositi in asa fel, incat sa se mire chiar si zeul Marte (este vorba despre Ares, zeul grec al razboiului in antichitate), manuitorul de sabii, si de lupta noastra vitejeasca sa ia pilda vantul si focul trecator”.

In scopul de a castiga timp, Petru Rares a trimis lui Soliman Magnificul un raspuns evaziv. Dar, din pacate, Petru Rares inca nu aflase proportiile tradarii de la curtea sa, iar Sinan Celebi, prin boierii tradatori, aflase in detaliu discutiile “secrete” purtate de domnul Moldovei cu capeteniile ostirii sale. Se pare ca Soliman Magnificul avea la curtea lui Petru Rares un agent de seama, in persoana Hatmanului Mihu –comandantul ostirii moldovene (cu un agent de asemenea valoare, ceilalti tradatori puteau foarte bine sa nici nu existe, deznodamantul pentru moldoveni si implicit, Petru Rares, ar fi fost acelasi!). Acest aspect este confirmat, contrar tuturor uzantelor, chiar de catre Nasuh Matrakci, cronicarul personal al lui Soliman Magnificul, in “Cronica cuceririi Moldovei”…

La 18 august 1538, la Isaccea, Sinan Celebi transmitea sultanului Soliman, odata cu raspunsul lui Petru Rares, si informatii detaliate cu privire la pozitia majoritatii marilor boieri si capitani ai armatei moldovene, precum si in legatura cu marimea, organizarea si forta acesteia.

Nestiind inca ca planul sau era prea bine cunoscut turcilor, Petru Rares aplica tactica “parjolirii”, oastea Moldovei fiind retrasa in locuri dinainte stabilite in nordul tarii, unde urmau sa se desfasoare luptele cu turcii.

Executand ordinele lui Petru Rares cu o prefacuta constinciozitate, Hatmanul Mihu si ceilalti tradatori se bucurau in continuare de increderea domnitorului. Hatmanul Mihu, cel mai probabil in urma ordinelor primate de la sultan, il dezinforma pe Petru Rares, spunandu-i ca ostile lui Soliman sunt la Bacau si la Piatra-Neamt, cand in realitate ajunsesera langa Suceava.

Intr-un tarziu, agentii lui Petru Rares, sustinuti de boierii ramasi fideli domnului, dintre acestia remarcandu-se cel cu numele de Huru, au aflat complotul si tradarea din spatele acestuia, informandu-l.

Vazandu-se tradat intr-un mod atat de perfid si neavand timpul necesar inlocuirii comandantilor tradatori, in frunte cu Mihu, la 14 septembrie 1538, Petru Rares, “cu fata udata de lacrimi”, a fugit singur pe ascuns intr-o directie necunoscuta, cu sprijinul boierilor credinciosi.

Tradatorii s-au inchinat in fata lui Soliman, care a asezat in scaunul domnesc de la Suceava pe Stefan, poreclit ulterior Lacusta (este cunoscut si ca Stefan al V-lea, fiind nepot al lui Stefan cel Mare –fiind copilul fiului sau cel mare, Alexandru. A domnit in Moldova intre anii 1538-1540). Insa, calvarul lui Petru Rares nu avea sa se sfarseasca aici, fiindca sultanul a poruncit tatarilor sa prinda pe fugarul domn si sa-l aduca viu sau mort, instituind un mare premiu pe capul acestuia.

Conform cronicarului Ion Neculce, printre cei tentati sa obtina substantialul premiu a fost si un popa, care, observand pe fostul domn, a pornit in urmarirea lui. Descriind scena, cronicarul Ion Neculce arata ca: “Petru-voda Rares, fugind prin targ pan Piatra si gonindu-l prietenii, l-au fost agiungand un popa. Si au tras Petru-voda inapoi in popa cu arcul si l-au lovit cu sageata in oblancul seii si i-au zis: intoarce-te, popo inapoi, nu-ti lasa liturghia nesfarsita”. Este insa foarte probabil ca aceasta sa fie doar o relatare romantata a povestii lui Petru Rares, fiindca cronicarul Neculce a trait mult dupa data petrecerii acestor evenimente, el nascandu-se cel mai probabil in anul 1672, deci, prin urmare, descrierea trebuie tratata ca atare.

Intr-un final, la Suceava, prin iscusinta spionilor turci, ajutati fiind si de boierii tradatori, a fost descoperit locul unde era ingropata comoara lui Petru Rares. Dupa relatarile cronicarului turc, Ibrahim Pecevi, tezaurul era compus din “argint si aur de diferite feluri si cruci impodobite si mestesugit lucrate, suliti, sabii si cruciulite batute in aur, evanghelii impodobite cu aur, marfuri de toate felurile, obiecte scumpe, precum si postavuri. Aceste obiecte depaseau orice inchipuire si socoteala. Toate au fost retinute pentru tezaurul imparatesc”.

In acest timp, Petru Rares intrase in muntii Neamtului pentru a trece in Transilvania. Alegerea acestei zone a fost facuta in scopul inducerii in eroare a turcilor si a dregatorilor tradatori, care, banuind ca va merge spre cetatea Ciceului prin trecatorile Carpatilor de nord, instalasera aici posturi de paza cu misiunea de a-l prinde. Sa fi avut Petru Rares informatii in acest sens, cu toate ca ramasese singur, boierii credinciosi luand in cea mai mare parte, drumul pribegiei? Sa fi fost el bine sfatuit de boierii credinciosi, cu deosebire de cel cu numele Huru, care a disparut misterios aparand la momentul oportun, asa cum vom vedea in cursul acestui capitol? Posibil, cert este ca, pentru mai multa siguranta, in muntii Neamtului, Petru Rares a evitat trecatorile circulate, preferand stramtorile, pe care, neputand sa le strabata calare, a parasit calul si a pornit pe jos. Timp de sase zile, singur, fara calauza si fara mancare, a strabatut muntii pana a ajuns la un rau. Mergand pe malul raului in jos a intalnit niste pescari, carora, dup ace le-a spus cine este si in ce situatie se gaseste, le-a dat 70 de galbeni si le-a promis ca va avea grija de ei daca il vor ajuta sa treaca fraudulos frontiera in Transilvania. Pescarii au acceptat oferta si, dup ace l-au ospatat cu paine si cu peste fript, “l-au imbracat in haine proaste de ale lor si cu comanac in cap”. Astfel travestit, a reusit sa insele vigilenta ostasilor care asigurau paza frontierei ce despartea Transilvania de Moldova si sa patrunda pe pamantul Transilvaniei, unde a fost dus de pescari la casa unui boier secui cu care domnitorul pribeag se gasea in relatii de prietenie. La locuinta acestui boier, povesteste cronicarul Grigore Ureche (interesant este faptul ca si acesta s-a nascut mult dupa desfasurarea acestor evenimente, posibil in 1590, deci, totul ar putea fi interpretabil), a fost gasit de catre unul dintre credinciosii sai supusi care luase si el drumul pribegiei.

Dupa ce i s-a pus la dispozitie o trasura cu sase cai si o escorta formata din 12 oameni, alesi pe spranceana, de nimeni altul decat…Huru, domnitorul a mers la Ciceu, calatorind mai mult noaptea si pe trasee laturalnice, fiind informat ca “strajile de margine au aflat ca a trecut pe sub nasul lor”.

In ziua de 28 septembrie 1538, “in rasaritul soarelui”, a intrat in cetatea Ciceu, ale carei porti au fost inchise. Aici, din pacate, iscoadele lui Stefan Lacusta, care sosisera mai inainte, au reusit sa afle cine este misteriosul personaj sosit, determinandu-i pe Parcalabul Simeon si Vladica Anastase (administratorii cetatii), “sa prinza pe Petru-voda si sa-l ucida si capul lui sa-l trimita lui Stefan-voda”.    De data aceasta insa, oamenii lui Petru Rares n-au stat degeaba, reusind sa afle informatii pretioase cu privire la planul urzit, comunicandu-l din timp domnului, care, “prin viclesug”, a scos din cetate pe toti cei ce complotau impotriva lui.

Cu toate acestea, cetatea a suportat un asediu care a durat mai mult de patru luni, din partea voievodului Ardealului, Ioan Zapolya, ce dorea anexarea ei. Insa, Petru Rares, afland prin iscoadele sale ca regele Ungariei a hotarat uciderea tuturor celor din interior daca cetatea va fi dobandita prin lupta, si foarte probabil, aflat la capatul puterii de rezistenta, a predat-o, obtinand de la Ioan Zapolya dreptul de a locui acolo impreuna cu familia sa, doamna Elena Ecaterina –Brancovici si copiii sai, Ilias, Stefan si Roxanda (posibil Ruxandra). Ulterior, dupa cucerirea cetatii Buda pe data de 29 august 1541 de catre Soliman Magnificul, ce devine astfel capitala tuturor raialelor turcesti din Ungaria (la doar 15 ani dupa Mohacs, turcii au pus stapanire pe capitala Ungariei), Petru Rares isi manifesta intentia de a recuceri Cetatea Ciceului. Insa, regina Isabela a Ungariei, nedorind ca aceasta sa intre din nou sub stapanirea moldovenilor, ordona sa fie distrusa. Va urma…

 

 WW

 

 

 

 

 

 

RAZBOIUL NEVAZUT, IN SPATIUL ROMANESC (VII, partea a II-a)

Standard

Afland de la agentii sai ca Petru Aron se gaseste in Transilvania, de unde ar urma sa primeasca ajutorul lui Matei Corvin, Stefan a facut mai multe incursiuni in Ardeal, dar n-a reusit sa-l prinda. Totodata, el a respins cererea lui Matei Corvin de a-i recunoaste suzeranitatea. Pentru a se asigura impotriva unui eventual atac din partea lui Matei Corvin, prin tratatul de alianta incheiat la 12 martie 1462 cu regele Cazimir al Poloniei, Stefan cel Mare si-a asumat obligatia “de a face tot binele pentru domnie si pentru cinstea craiului Cazimir si coroanei lesesti, de a lucra in toate locurile spre folosul si de a nu fi niciodata partas la vreun sfat sau la vreo intelegere in care s-ar vorbi sau s-ar face ceva vatamator ori clevetitor pentru ei; dimpotriva, se angaja sa-l fereasca cu statornicie de toate primejdiile care ar ajunge la cunostinta sa si de a-l ajuta impotriva oricarui neprieten ori de cate ori va fi nevoie”.

In acelasi an a obtinut o stralucita victorie asupra tatarilor care invadasera Moldova si a comis o tentativa neizbutita de a cuceri de la unguri cetatea Chilia, care din punct de vedere economic si strategic prezenta o importanta deosebita pentru tara sa. Ceea ce n-a reusit in anul 1462 a izbutit insa in 1465.

Refuzul lui Stefan cel Mare de a-i deveni vasal, incursiunile facute in Transilvania si cucerirea cetatii Chilia, au determinat pe regele Ungariei, Matei Corvin, sa ia hotararea de a ocupaMoldovasi de a pune domn al acestei tari pe Petru Aron, vechi dusman al lui Stefan. In consecinta pe la mijlocul lui noiembrie 1467 a trecut cu oastea inMoldovaprin pasul Oituz, devastand targurile Trotus,Bacau, Roman si Neamt. La 14 decembrie 1467, Matei Corvin s-a oprit cu oastea in targul Baia pentru a se odihni. Pana atunci Stefan evitase angajarea in lupta deschisa, deoarece, pe baza INFORMATIILOR PRIMITE, a apreciat ca n-ar fi avut sorti de izbanda in fata unei armate cu mult mai numeroase si care dispunea de un armament superior, si anume tunuri. A monitorizat prin agentii sai Stefan cel Mare, armata ungara si pregatirile acesteia? Cu siguranta, DA! Cunostea cu exactitate domnul Moldovei, taria, forta si armamentul acesteia? Cu siguranta, DA! A actionat el cu prudenta, bazandu-se pe informatii certe? Cu siguranta, DA! Fiindca, in asteptarea ivirii unui moment favorabil din punct de vedere strategic si tactic, Stefan cel Mare urmarea prin iscoadele sale toate miscarile inamicului si statea prin apropiere.

Insa, momentul indelung asteptat n-a intarziat sa apara! Rabdarea este intotdeauna una dintre calitatile oricarui mare comandant de osti, iar coroborata cu informatia, analiza si viziunea strategica, poate face minuni. A dispus Stefan cel Mare de toate aceste calitati, sau cel putin de oameni care le aveau? Cu siguranta, DA! Si asta se va vedea in cele ce urmeaza…

Fiind INFORMAT ca la intrarea in Baia, oastea lui Matei Corvin s-a dedat la jafuri, betii si desfrau (se spune ca Stefan chiar ar fi ordonat ca in targ sa se gaseasca vin din belsug, cunoscand foarte bine obiceiurile ostenilor din acele timpuri. Premeditare sau doar o simpla legenda? Posibil!), Stefan a apreciat ca momentul este favorabil unui atac prin surprindere. Descriind conditiile desfasurarii acestui atac, Grigore Ureche arata ca, “avand Stefan-voda STIRE si PRINZAND LIMBA, marti noaptea, dichemvrie 15, au aprinsu targul asupra lor, candu ei era fara de nici o grija. Si fiindu si beti si negatiti de razboi, i-au lovitu Stefan-voda cu oastea tocmita in revarsatul zorilor, de multa moarte si perire au facut intr-insii. Ca ei, nefiind tocmiti de razboi, nimica de arme nu s-au apucatu, ci de fuga, nici urma sa ia, carii scapa, ca fiind noaptea, de nu stiia incotro vor merge, in toate partile ratacea, de-I vina taranii in zavoaie, prin munti, unde vreo 12000 periti s-au aflatu. Mai apoi si insusi craiu, ranitu de sageata foarte rau, de-abia au haladuitu pe poteci si au iesitu la Ardeal”. O actiune temerara, foarte bine ORGANIZATA si CONDUSA, bazata pe informatie si desfasurata cu “oaste tocmita”, sau mai bine spus, osteni bine pregatiti, de catre Stefan cel Mare? Cu siguranta, DA! Doar sansa, sau poate tradarea, a facut ca Matei Corvin sa scape. Iata ce ne spune in acest sens, in legatura cu fuga lui Matei Corvin de pe campul de lupta, cronicarul Dlugosz: ”Daca regele Ungariei n-a fost prins sau omorat, aceasta se datoreste binefacerii unui roman, caruia Stefan-voievod, DESCOPERINDU-I inselaciunea, ii taie capul”. Faptul ca Stefan a avut posibilitatea de a descoperi “tradatorii” din randul armatei sale si nu numai, spune multe. Interesant este faptul ca Stefan, s-a confruntat in permanenta de-a lungul domniei sale cu spectrul tradarii si al complotului; reusind sa le cunoasca din timp, pedepsind crunt pe cei vinovati. Putea face acest lucru singur? Cu siguranta, NU! Avea oameni si agenti bine pregatiti? Cu siguranta, DA! Si vom vedea asta in cele ce urmeaza…

Dupa victoria de la Baia, Stefan a fost informat de catre iscoadele sale din Ungaria, ca Matei Corvin facea noi pregatiri in vederea invadarii Moldovei. Stefan a informat rapid pe regele Cazimir asupra pericolului ce plana asupra Moldovei, cerandu-i sprijin. Efectul actiunii diplomatica s-a concretizat in scrisoarea adresata lui Matei Corvin in martie 1468 de catre nobilii poloni, care ii imputau ca a produs pagube unei tari supuse coroanei polone si il rugau sa nu mai comita asemenea acte de dusmanie fata de regatul polon; acte ce incepusera sa se concretizeze prin organizarea unei noi expeditii impotriva Moldovei. O miscare inteligenta din partea domnului Moldovei? Cu siguranta, DA! Iata cum INFORMATIA alaturi de DIPLOMATIE, a anihilat din fasa un razboi, nedorit cu siguranta de catre Stefan. Cunoastere si tact din partea domnului Moldovei? Cu siguranta, DA!

Lui Stefan i se transmiteau stiri de catre iscoadele sale si cu privire la adevaratele sentimente ale regelui Cazimir, care, asa cum rezulta din izvoarele istorice, urmarea de fapt sa-l inlocuiasca prin viclenie din scaunul domnesc, considerandu-l periculos si nesigur. Pentru a-l prinde, in 1468, regele Poloniei a organizat un complot. Astfel, impreuna cu sotia sa, Cazimir a coborat in Podolia, de unde a trimis la Suceava pe Ioan Mujilo, palatinul Podoliei, si pe Spitko de Iaroslav, sa-l anunte pe Stefan ca este asteptat sa vina sa depuna juramantul de credinta ca vasal. Stefan insa STIA de complot! Acesta fusese AVERTIZAT in timp util (ceea ce spune multe despre modul cum functiona Serviciul lui Stefan cel Mare; informatiile ajungand rapid la destinatie, ceea ce nu era la indemana oricui!), de catre unul dintre consilierii regatului (deci, un agent de prim rang, visul oricarui serviciu de informatii), ca va fi prins in cazul prezentarii in fata regelui Cazimir. Cum la viclenie se raspunde cu viclenie, Stefan cel Mare a raspuns ca nu poate veni sa depuna juramantul, deoarece se teme ca in lipsa lui dintaraaceasta ar putea fi ocupata de unguri, de turci si de munteni. Fin diplomat, pentru a nu-l supara totusi pe Cazimir care l-a asteptat zadarnic in Podolia timp de 40 de zile, Stefan a depus juramantul in fata solilor, stiind ca un astfel de juramant nu produce efecte juridice depline (cu alte cuvinte nu se angaja la nimic), si i-a promis ca va presta omagiul solemn si public cu conditia de a fi anuntat cu doua luni inainte de sosirea regelui la Cemenita, Colomeea sau Sniatin. Este in afara de orice indoiala ca numai datorita INFORMATIEI primate la timp de la unul dintre agentii sai, consilier al regatului polon, Stefan a reusit sa-si pazeasca tronul si viata, facand ineficienta combinatia regelui Cazimir. Un succes deosebit al Serviciului lui Stefan cel Mare? Cu siguranta, DA! Si acesta n-a fost singurul!

Profitand de faptul ca Matei Corvin era angajat in razboiul pentru cucerirea Boemiei, in 1469 Stefan cel Mare a facut doua incursiuni in Transilvania cu scopul de a-l prinde pe Petru Aron (pe care-l monitoriza si nu l-a uitat defel), de care se temea ca ar putea patrunde in Moldova in timp ce moldovenii s-ar gasi in razboi cu tatarii, turcii sau muntenii. Rezultatul incursiunilor fiind negativ, Stefan a recurs atunci la urmatoarea stratagema: a trimis lui Petru Aron daruri si scrisori iscalite de mai multi boieri, prin care acestia il rugau sa vina sa ia domnia Moldovei si sa-l alunge pe Stefan. Petru Aron a dat crezare scrisorilor primate si dupa cateva luni a patruns inMoldovacu putini oameni. Boierii pe care Petru Aron credea ca se poate bizui l-au prins si l-au predat lui Stefan. La Orbic, calaul a retezat capul lui Petru Aron si in felul acesta voievodul moldovean scapa de cel mai periculos pretendent la tronul Moldovei. O CAPCANA si o actiune de DEZINFORMARE atent elaborata si magnific organizata? Cu siguranta, DA! Cei care au participat la ea, au fost doar simpli boieri credinciosi, sau oameni atent selectati, ce cunosteau foarte bine anumite ingrediente din bucataria Serviciilor Secrete? Cu siguranta au fost mai mult decat pareau! Fiindca, reusita combinatiei folosite pentru prinderea lui Petru Aron se explica astfel:

-actiunea s-a intemeiat pe date reale si certe cu privire la legaturile lui Petru Aron inMoldova, legaturi in care el avea deplina incredere. Au fost oamenii lui Petru Aron dinMoldovaatent monitorizati ori exploatati informativ? Cu siguranta, DA!;

-secretul masurilor intreprinse a fost bine pastrat, ceea ce demonstreaza ca actiunea a fost organizata, cunoscuta si desfasurata, numai de catre un cerc restrans de oameni din jurul lui Stefan, buni cunoscatori ai luptei de pe frontul nevazut;

-actiunea s-a sprijin pe cunoasterea psihologiei lui Petru Aron, a obiceiurilor sale, dar si pe dorinta de neoprit a acestuia de ocupare a tronului Moldovei. Au stiut oamenii lui Stefan sa exploateze slabiciunile lui Petru Aron, facandu-l pe acesta sa muste din momeala intinsa, cazand in capcana? Cu siguranta, DA! O asemenea capcana, foarte bine pusa la punct, pana la cel mai mic detaliu, putea fi organizata de catre diletanti? Cu siguranta, NU! Dar, sa mergem mai departe.

Prin intermediul negustorilor brasoveni (este cunoscut faptul ca in acele timpuri si mult dupa aceea, breslele negustorilor si ale meseriasilor au reprezentat o sursa puternica de informatii. Aceste mici organizatii –sa le spunem asa- dispuneau de informatii care le ajutau sa prospere in afaceri, dar si din sfere politice si militare), Stefan obtinea stiri despre tot ceea ce se petrecea in Tara Romaneasca. Cunoasterea in profunzime a situatiei i-a permis ca la 27 februarie 1470 sa atace si sa distruga cetatea Brailei, care constituia un punct strategic important pentru turci si pentru munteni. Atacul a fost atat de fulgerator, incat Radu cel Frumos n-a avut timp sa-si stranga ostirea si sa-i iasa in intampinare pana cand Stefan s-a retras inMoldovafara pierderi si cu multa prada. Descoperind SURSA de informatii a moldovenilor, Radu cel Frumos, domnul Tarii Romanesti, printr-o scrisoare adresata negustorilor din Brasov in toamna anului 1470, le reprosa faptul “ca sunt in raporturi bune cu Stefan cel Mare, caruia ii trimit arme si ingaduie oamenilor acestuia sa vina la Brasov, unde culeg informatii in legatura cu miscarile muntenilor”. Iata ce ne spun in acest sens autorii lucrarii “ARTILERIA ROMANA IN DATE SI IMAGINI”, citam: “ Domnitorul Stefan cel Mare a acordat o atentie deosebita artileriei. Tunurile sau mortierele erau procurate din orasele Transilvaniei, iar pulberea era produsa intara, in moristi de mana amestecand salpetru (cumparat din tarile vecine), carbune (obtinut din lemn de tei sau brad, care se distila in vase de pamant) si sulf. Cel mai frecvent calibru era in jur de 15 cm, iar bataia in jur de 100 m. O parte din tunuri erau capturate in luptele cu statele vecine. Astfel, in lupta de la Baia (1467), Stefan a cucerit 50 de tunuri de la Matei Corvin”. Brasovul, putea fi una dintre sursele de aprovizionare cu armament ale lui Stefan? Cu siguranta, DA! Uimitor este faptul ca in acele timpuri, inMoldova, putea fi produsa pulbere pentru tunuri!

Continuand sa culeaga informatii din Tara Romaneasca, agentii lui Stefan cel Mare il tineau la current cu toate pregatirile pe care Radu cel Frumos le facea in vederea invadarii si jefuirii Moldovei. Deci, va urma!

 WW