Arhive pe etichete: avioane de lupta

AIM-120D AMRAAM-probleme

Standard

Dupa nesfarsitul cosmar cu oxigenul de pe F-22 Raptor, americanii saracii, nu au odihna si somn linistit, pentru ca alta belea, tot pe bani multi, se profileaza la orizont.

AIM-120 AMRAAM nu vrea sa functioneze la temperaturi scazute! De fapt nu racheta toata, ci doar motorul, asta daca poote exista vreo consolare in acest aspect. Mai clar atunci cand avionul, cu racheta cu tot, urca la mari inaltimi, acolo unde temperatura scade zdravan sub -20 de grade, functionarea motorului in parametrii devine…loterie! Poate merge, poate nu merge.

Problema nu este noua, ci are deja doi ani de cand s-a descoperit si tot de doi ani nici o racheta AIM-120 nu a mai fost livrata Fortelor Aeriene Americane. Bineinteles ca s-au apucat sa cerceteze, sa vada ce si cum, insa dupa o jumatate de miliard cheltuita si doi ani de cercetari, nimic suspect nu a fost descoperit. Producatorul rachetei se jura pe toate cele sfinte, ca nu este vina lui! Adica cum dracu sa fie el de vina daca motorul este practic identic cu cel folosit si inainte, cand nu erau nici un fel de problema?!

Dar dupa doi ani de cercetari si o gramada de bani…misterul persista, desi biata racheta, de-a lungul lungii sale cariere, a trecut prin mai multe modernizari si foarte multe componente actuale sunt noi. Cu toate astea, probleme majoare nu au existat niciodata pana acum…dar este un inceput pentru toate.

F-16 lansand AIM-120D AMRAAM

Istoria AMRAAM-ului incepe in 1992, atunci cand a inlocuit in serviciu “batrana” AIM-7, cu 30 de ani vechime in spate. Gandita special pentru a remedia toate defectele  si neajunsurile observate de-a lungul timpului la AIM-7, noua AMRAAM nu prea a avut oportunitati de afirmare. Au fost un pic peste 6 lansari de lupta, in conditii reale, lansari care au dus la tinte lovite.

Varianta “D” a AMRAAM-ului, a intrat in serviciu in urma cu cinci ani si are o raza marita, o mai buna rata de disponibiliate si o rezistenta sporita la contramasuri. Pana in acest moment AIM-120D a prins aproximativ 2 milioane de ore, zburand pasnic sub aripile avioanelor de lupta, iar din totalul de 10000 de bucati produse, aproximativ 2400 de bucati au fost lansate in lupte simulate sau de proba.

AMRAAM AIM -120D cantareste 172 kg., o lungime de 3.7 metri, 178mm diametru.Pretul per bucata este de un milion de dolari, iar statistic o data la 1500 de ore apare o defectiune a unei componente.

 

Sursa: strategypage

 

GeorgeGMT

 

 

Reclame

Revista Eurofighter -World!

Standard

A aparut revista Eurofighter world, 2/2012, pe care o puteti citi cu un singur click.

 

 

Extrem de interesanta din mai multe puncte de vedere printre care:

EF-ul la Red Flag Alaska

capabilitatile aer-sol si de adevarat multirol ale Typhoon-ului, faptul ca acest avion a fost de la inceput proiectat in rol de multirol

ce inseamna cu adevarat, din punct de vedere tehnic si conceptual, EF Tranche I si Tranche II, asta ca sa nu mai vorbim ca EF-ul nu stie aer-sol! Nu stie inca, pentrui simplul fapt ca abia in 2012 era proiectat sa stie acest lucru.

In sfarsit o gramada de informatii serioase si foarte exacte despre adevaratele capacitatii ale acestui super-avion, probabil cel mai bun din lume dupa F-22, iar daca luam in considerare ca F-22 este de fapt un pur-sange aer-aer, si daca mai luam in considerare si pretul, plus numarul de exemplare, putem considera ca Eurofighter Typhoon este cu adevarat Numarul 1.

 

P.S. Va recomand sa cititi cu atentie si comparatile facute intre EF,  Rafale si F-35, comparatie in care EADS spune ca singurul multirol real este Typhoon-ul.

Eurofighter Typhoon in Luftwaffe

 

Cel mai puternic avion de vanatoare european devine si mai puternic.

 

Eurofighter Typhoon, Tranche II, isi va creste in curand considerabil capacitatile aer-sol! Adevaratul Calcai a lui Ahile, capacitatile aer-sol ale Typhoon-ului, urmeaza sa devina istorie. Daca in conflictul libian, EF-ul a avut nevoie de asistenta Tornado, pentru ai ilumina tintele la sol cu laser, EADS s-a hotarat sa-si intareasca avionul.

Astfel  programul Phase Enhancement(P1E), are ambitii mult mai mari decat simpla crestere a capacitatii aer-sol. Se au in vedere integrarea  Litening III laser iluminator, care sa poata ghida Paveway IV si EGBU-16, in mod dual laser/GPS.

In fapt EF-ul a fost gandit de la inceput ca un avion multirol. Planul initial era ca odata cu Trache II, undeva la orizontul anului 2012 sa fie introduse capacitati crescute de atac la sol, conform  Enhanced Operational Capability(EOC).

Mai trebuie mentionat un fapt, foarte rar adus in discutie: Tranche I a fost gandit aer-aer, urmanad ca Tranche II sa aiba capacitati extinse de atac la sol, adica sa se apropie de ideea initiala a proiectului Eurofighter. Astfel nu avem motive sa zambim pentru ca in Libia Super-Typhoon-ul a fost insotit de mai batranul Tornado!

Cele 148 de aparate din prima serie(T 1), care au fost deja livrate catre cinci operatori, au totusi capacitati limitate aer-sol, astfel: britanicii pot folosi bombe Paveway II, GBU-10 si GBU-16, adica bombe ghidate laser, dar pentru acest lucru are nevoie sa-i lumineze un alt avion tinta.

Si apropos de Libia, rata de lovire a tintei a fost pentru Typhoon de 97%!

Astfel programul P1E va asigura cresterea potentialului aer-sol al apratului si in acelsi timp ii va creste si capacitatea aer-aer, intregandu-se totodata si racheta IRIS-T, care va putea fi lansata folosind HUD-ul de pe casca. Practic EF-ul va putea face fata simultan atat misiunilor aer-sol, cat si celor aer-aer, aparatul trecand de la un mod de lupta la altul printr-o simpla apasare de buton.

Mai trebuie adaugat aici ca prima tragere reala cu noua racheta METOR, va avea loc spre sfarsitul anului 2012, urmand ca in 2013 aceasta sa fie integrata completa pe Eurofighter.

 

Iar pentru cine zambeste gales cand citeste titlul, de cel mai bun avion european de lupta, nu trenbuie sa uite ca Typhhoon-ul este SINGURUL avion care a avut tupeul sa zboare demonstrativ, adica violent si in fortaj, incarcat  la capacitate cu armament. SINGURUL!!! Ailati zburau si ei, dar fara nimic sub planuri, ori faptul ca EF-ul a avut tupeul sa decoleze incarcat de lupta, spune foarte clar cine este numarul unu in Europa si cel mai probabil peste tot ce au si americanii astazi, cu exceptia F-22.

Iar radarul AESA este si el foarte aproape de integrare, si de asemenea, va fi curand disponibila si tractiunea vectorizata, la cerea clientilor.

In mod sigur este scump, dar Eurfighter Typhoon este un  Duesenberg, al avioanelor de lupta astazi.

PS Bre nu vreau sa jignesc pe nimeni, asa ca nu am de gand sa explic ce inseamna  Duesenberg…Duzi pentru prieteni! 🙂

 

Sursa: Eurofighter world

 

GeorgeGMT, cu multumiri lui Madmax

 

Saab-ul scoate Gripen-ul E/F la soare!

Standard

Saab a adus noua sa generație de avioane de luptă Gripen la Farnborough International Airshow, însă nu ca variantă demo pentru posibile noi tehnologii, cum a făcut până acum, ci ca prototip pentru producția de Gripen NG, cunoscut și sub denumirea de Gripen E/F.

 

Avionului Gripen 39-7 biloc i-au fost instalate o cabină nouă, precum și noi sisteme electronice de bord și chiar înainte de Farnborough a primit radarul Selex Galileo ES-05 Raven. Astfel, modelul 39-7 a devenit platforma de testare a sistemelor electronice de bord pentru Gripen E/F.

Radar AESA Raven, in boticul E/F-ului

 

Gripen Cockpit

 

Până la sfârșitul anului viitor, Saab și-a propus să testeze în zbor prototipul avionului E/F (39-8). Configurația finală a modelului E/F nu a fost încă decisă, dar elementele principale au fost deja selectate. Avionul va avea un motor General Electric F414, posibil în varianta EPE, și un fuselaj mai mare, capabil să stocheze mai mult combustibil. De asemenea, vor fi instalați piloni suplimentari pentru arme.

După livrarea radarului Raven, fabrica din Nerviano a companiei Selex Galileo va livra la sfârșitul anului 2012 primul sistem de căutare și urmărire prin infraroșu Skyward G, care va fi montat și pe avionul 39-7 pentru testele programate să înceapă anul viitor. Skyward G oferă avionului Gripen E/F posibilitatea unei urmăriri pasive multi-target, făcându-l capabil să gestioneze până la 200 de ținte. Capacitatea sa de scanare se potrivește cu cea a radarului la azimut. De asemenea, acesta poate fi utilizat și pentru imagistica țintelor și ca ajutor în zbor, prin producerea unei imagini cu acționare în infraroșu într-un ecran montat pe cască.

Sistemul de identificare amic-inamic (IFF) SIT426 pe care Selex Galileo l-a dezvoltat pentru Gripen E/F a fost deja testat în baza de la Arboga. Însă acest sistem nu va fi instalat pe Gripen până la apariția primului avion JAS 39 E/F, care este programat să zboare pentru prima dată în decembrie 2014. Pentru că sistemul IFF este separat de radar, acest lucru nu afectează dezvoltarea programului, întrucît testarea la sol poate îndeplini majoritatea cerințelor programului IFF.

Suedia și-a luat angajamentul de a cumpăra JAS 39E/F, care a mai fost selectat și de Elveția, țară în care încă mai trebuie parcurs un proces politic până la semnarea unui contract. Suedia dorește undeva între 60 și 80 de avioane, care vor înlocui treptat flota actuală de Gripen JAS 39C/D între 2020 și 2030. Cel mai probabil toate avioanele vor fi de tipul JAS 39E monoloc.

Elveția are nevoie de 22 de avioane care să înlocuiască flota de Northrop F-5. Procesul politic presupune ratificarea deciziei de către cele două camere ale Parlamentului elvețian și este posibil să includă și un referendum. Procesul se va încheia probabil în 2014.

 

Saab și-a luat angajamentul să livreze primul Gripen E/F la patru ani de la atribuirea contractului, dar nu a exclus posibilitatea de a grăbi dezvoltarea în cazul în care un alt client ar solicita o livrare mai rapidă. Suedia și Elveția și-au corelat cerințele pentru un avion cu o configurație de bază comună, iar capacitatea operațională inițială se așteaptă să fie obținută în 2018.

Avionul Gripen NG va fi aproape construit de la zero, unele elemente ale JAS 39C/D fiind reutilizate, în special aripile. Acest lucru este posibil datorită design-ului modelului E/F, care are un fuselaj mai mare, ce creează o suprafață de ridicare mai mare.

Între timp, Saab continuă să promoveze varianta Gripen C/D, evidențiind performanțele mărite și costurile scăzute pentru ora de zbor, dar și să își sprijine clienții existenți. Recent, Ungaria a extins contractul de leasing pentru Gripen până în 2026, iar negocierile cu Republica Cehă sunt în curs de desfășurare. Thailanda va primi al doilea lot de șase avioane anul viitor, cele mai multe dintre ele zburând deja în Suedia.

Gripen 39-7 la Farnborough International Airshow

Africa de Sud va primi ultimele avioane în această vară, la începutul acestui an începând operațiunile cu Thales DJRP (digital joint reconnaissance pod). Toate avioanele au fost predate în mod oficial, dar patru dintre ele au rămas în Suedia pentru a participa la exercițiul Lion Effort ce a avut loc în luna mai la baza aeriană din Ronneby.

 

Saab continuă să identifice o serie de oportunități pentru Gripen în întreaga lume. Brazilia este cea mai evidentă dintre acestea, Gripen concurând cu Rafale și F-18. Un eventual succes în această țară ar putea deschide ușa unor oportunități de vânzare și în alte țări din America Latină. De asemenea, este posibil ca Thailanda să comande un al treilea lot de avioane, în timp ce Malaezia caută pe piață un înlocuitor pentru MiG-29. Alte posibilități în Orientul Îndepărtat sunt în Filipine, Indonezia și Vietnam, în timp ce în Europa de Est mai multe țări au nevoie de avioane de luptă noi.

 

De asemenea, biroul Saab din Marea Britanie continuă lucrările de dezvoltare a unui Sea Gripen cu capacitate de transport, vizând cerințele provenite din India și Brazilia. Lucrările de reducere a riscurilor pentru Sea Gripen vor continua până în punctul în care va exista o evaluare a conceptului, potrivit unui reprezentant Saab, după care „vom face o pauză” și se vor aștepta evoluțiile ulterioare.

 

 

Sursa: ainonline.com via cook

 

Mig 31

Standard

Sursa: englishrussia

MIG-uri-31 de la baza aeriana Khotilovo. Se spune ca 3-4 astfel de aparate, cu data-link, ar putea suplini fara probleme un AWACS, atat de puternic este radarul de la bordul sau. Iar MIG 31 are data-link!

Un interceptor de mare clasa, superrapid! Ce stie sa fac un 31?! Pai singura lui dorinta in viata este sa dea jos bombardiere…

MIG-21 LanceR o solutie inca viabila pentru Romania ?

Standard

In ultimul timp, mai ales in mediul politic si decizional, se tot vehiculeaza ideea ca Romania nu are bani pentru achizitionarea de avioane de lupta noi iar ideea de offset pare ignorata intentionat in orice discutie sau dezbatere.

In situatia in care se decide totusi achizitia a doar 15-20 de aparate de lupta la mana a 2-a sau noi, numarul acesta este de departe insuficient pentru a pastra activa o aviatie si un numar decent de piloti, 48 fiind minimul pentru a considera ca Romania mai dispune de o aviatie iar 110 fiind palierul dorit pentru a fi inca o forta aeriana decenta.

MIG 21 Lancer (www.rospotters.ro )

Pentru a da ragaz de 5-8 ani pentru cresterea PIB-ului dar si a bugetului apararii care sa permita o inzestrare decenta, poate ca ar trebui sa ne gandim daca MIG – 21 Lancer trebuie cu adevarat pensionat sau ar fi interesanta o noua modernizare a unor aparate MIG-21 cu putine ore de zbor, sau un program de tip MIG29 Sniper pentru 35-40 de aparate. Poate ca astfel regandita situatia, nu ar fi totusi un capat de lume iar Fortele Aeriene Romane isi vor pastra un efectiv suficient numeric si profesionist.

MIG 21 -93 (a se observa partea frontala a cabinei) (www.rusarmy.com )

Din punct de vedere economic, pentru a impulsiona Aerostar S.A. dar poate si Avioane Craiova, ar fi de preferat poate un program Lancer 2/Plus la ultimul standard de echipament israelian pentru 45-50 MIG-21 Bis / 93 Bison (Tumansky R-25-300 40.2/69.6 kN http://en.wikipedia.org/wiki/Tumansky_R-25 ), J-7E/G sau MIG-21 97(Klimov RD-33 – 50.0 kN / 81.3 kN)  putin zburate si produse in anii ’80, luate la pret foarte mic din India (225 bucati Bis), China sau alte tari. Astfel am putea folosi inca vreo 10 ani niste avioane mai putin pretentioase si mai ieftine, pana ne completam prin achizitii „efectivul” de 48 avioane multirol si acestea pot fi eventual retrase din serviciu la sosirea generatiei a 5-a.

J-7

In acelasi timp, programul de modernizare Lancer 2/ Plus poate duce la instalarea unei solutii similare sau compatibile de avionica/radar si pe avioanele multirol care sunt achizitionate si urmeaza a fi modernizate, de tip F16, Jas-39 sau care vor fie ele, in cazul cumpararii de avioane in uz sau a unor variante customizabile in functie de nevoile Fortelor Aeriene Romane.

MIG 21 Bis croat (sursa Wikipedia)

O modernizarea suplimentara a MIG-21 Bis a existat ca si Concept 97, dotat cu un motor RD-33 de 80kN similar cu cel de pe MIG-29, iar in simularile de lupta aeriana se spune ca acesta s-a comportat excelent, facand fata cu brio lui F16 si chiar surclasandu-l. Cresterea puterii motorului este esentiala in contextul unui dogfight, MIG-21 fiind dominat net la acest capitol de catre majoritatea avioanelor de lupta de generatie 4-4,5 care au un raport tractiune/greutate unitar sau chiar usor supraunitar. La masa actuala a MIG-21 un motor de peste 70kN ar putea reduce semnificativ acest handicap.

Posibila evolutie a “liniei” MIG-21

Insa cea mai moderna varianta in uz a MIG-21 este cea chinezeasca, sub denumirea de  ChengduJ-7E/G . Specialistii chinezi au modernizat permanent, in variante succesive, MIG-ul 21 autohton J-7, varianta G  continand o serie de imbunatatiri consistente ale design-ului si materialelor din structura, aceasta varianta intrand in serviciu in 2003:

J7 (jumatatea de jos) comparativ cu MIG21 (cea de sus) – de remarcat aripa dublu delta

•             Inlocuirea aripii delta simple cu o aripa dublu delta, asa cum se vede in schita de mai sus, ceea ce a crescut suprafata aripii cu cca 8%, spatiul pentru combustibil (de la 2080kg la 4165kg ) dar si aerodinamica si manevrabilitatea avionului cu 45%

•             Folosirea de materiale compozite moderne in structura avionului, iar rezistenta structurii a urcat de la 7g la 8g

•             Motor mai puternic, de aproape 70kN

•             Capacitatea de a folosi rezervoare conforme detasabile

•             Raportul tractiune/greutate a crescut de la 0.8 la 0.9

•             Viteza de urcare a crescut de la 155m/s la 195m/s

•             Raza de zbor a crescut de la 1500km la 2200km

•             S-a inlocuit parbrizul din 3 bucati cu o singura piesa, pentru a creste vizibilitatea pilotului

•             Electronica de lupta are multe echipamente de provenienta israeliana, cum ar fi radarul de control al focului EL/M2001

J7 E/G

A mai existat si o incercare a Pakistanului de a dezvolta o noua linie, pornind de la proiectul chinezesc Super-7, cu ajutorul celor de la Northrop-Grumann si CATIC, proiect numit Sabre2:

http://en.wikipedia.org/wiki/Project_Sabre_II

Project_Sabre2 evolution

Super 7

Varianta pakistaneza a MIG-21/J-7

Designul F-7 a suferit modificari semnificative, cu mutarea prizelor de aer in lateral pentru a face loc in bot sistemelor de pe F-20 tigershark2. De asemenea, se planifica inzestrarea cu un motor GEF404 sau PW1120, pentru imbunatatirea performantelor, dar si cu un PW1216 de 71kN cu postcombustia proiectata in China.. Aceste modificari au dus la asemanarea lui F-7M Sabre II cu Guizhou JL-9. In plus, proiectul includea cresterea suprafetei aripilor, radar APG-66, flaps-uri de lupta, puncte de acrosaj suplimentare, combustibil suplimentar, tren de aterizare cu roti mai mari, cupola cabinei stil F20, arnajment tip F16 al comenzilor in carlinga, etc, costul total “flyaway” estimate fiind la 10 mil.$ la inceputul anilor ’90.

MIG 21M advanced? Sau design de plecare pentru J-10?

Pornind de la exemplele de mai sus, cu un motor mai puternic si cu anumite modernizari MIG-21 ar putea reprezenta inca ani buni o amenintare pentru orice forta aeriana a lumii. Dincolo de programul standard de Lancer-izare, anumite ranforsari si modificari suplimentare ale structurii si invelisului ar putea ajuta la cresterea performantelor aerodinamice, scaderea masei totale, imbunatatirea vederii pilotului si reducerea semnaturii radar. Mai jos am schitat o lista de posibile modificari ale MIG-21ca parte a programului Lancer 2/Plus :

–              modificarea sectiunii conului catre una mai putin vizibila radar, modificare ce impacteaza si forma admisiei, necesitand modificarea primelor sectiuni ale botului

MIG-21-2020 – deviant art – exemplu de modificare a sectiunii conului

O varianta modificata radical – MIG41 – deviant art – a se observa forma “stealth” a conului

–              adaugarea unor minisuprafete portante in fata imbinarii aripilor pentru cresterea portantei (vezi F20/F18) dar si a capacitatii de stocare de combustibil, eventual modificarea aripii in dublu-delta

Minisuprafete portante pe MIG21 folosit pentru studierea aripii TU-144

–              modificarea si marirea stabilizatoarelor orizontale pentru cresterea manevrabilitatii

–              adaugarea unor mini-suprafete canard de comanda in fata aripilor, eventual sub cabina (vezi design-ul EF Typhoon, sau imaginea MIG21-M de mai sus), pentru a ajuta la cresterea manevrabilitatii

–              cresterea numarului de puncte de acrosaj, eventual prin utilizarea capetelor aripilor si eventual a jonctiunii intre fuselaj si minisuprafetele portante/aripi

–              ranforsarea suplimentara a structurii pentru a suporta un numar mai ridicat de G-uri

–              inlocuirea anumitor sectiuni de tabla cu materiale noi, inclusive pe bordurile de atac

–              inlocuirea comenzilor clasice si cablurilor cu sisteme fly-by-wire de ultima generatie (parte a vechiului program Lancer)

–              inlocuirea cabinei standard cu una cu vizibilitate marita

–              instalarea unui motor de 70-80kN, pentru a creste raportul tractiune/greutate, atat de util in lupta aeriana

O sugestie de evolutie a MIG-21 prin inglobarea de elemente moderne : MIG21-2020

O parte din aceste modificari, ar putea fi prea costisitoare si s-ar putea implementa facil doar daca s-ar putea dezvolta o noua versiune derivata din MIG-21, incorporand insa invatamintele si tehnologia generatiei a 4-a sau 4,5. Dar probabil aceasta nu ar fi cea mai buna cale, rezultatul fiind acela de a produce un avion de generatia a 4-a care va intra in serviciu destul de tarziu, in timp ce alte tari au generatia a 5-a… O parte dintre propunerile de imbunatatire a design-ului MIG21 ar putea duce si la definirea unui avion multirol de generatia a 5-a, concurent al F35 dar la un cost mai redus, insa este putin probabil ca Romania sa poata porni in urmatorii ani un program de cercetare si productie a unui avion propriu, solutia mai probabila fiind parteneriatul cu alte 2-3 tari ce au nevoi similare. Insa lectiile MIG-21 nu trebuiesc uitate daca se doreste un nou avion de lupta care sa se bucure de un succes similar!

Concept derivat MIG21 (creat de pasionati) posibil concurent al F35 : MIG41

Un alt avantaj al retehnologizarii MIG-21 la un standard apropiat de F16I Sufa sau chiar superior (radar AESA) ar fi re-modernizarea liniei Aerostar Bacau. De asemenea, o posibila implicare a Avioane Craiova ar putea veni pe linia producerii unui trainer supersonic low-cost pe structura MIG21, similar cu programul chinezesc Guizhou JL -9, sau o productie sub licenta a unei variante modificate a acestuia, cum ar fi cea cu prize de aer DSI (Diverterless Supersonic Inlet), care par déjà  sa fie incluse si in programul standard.

Guizhou JL -9

Iar o dezvoltare mai serioasa a programului ar putea duce la un avion nou, bivalent trainer/fighter, chiar spre ceva similar cu JF-17 sau chiar J-10, depasind posibilitatile de evolutie si modernizare directa a liniei MIG21/ J7-G.

Guizhou JL-9/FTC-2000 Mountain Eagle – third-generation advanced trainer

Cred ca este interesant de vazut caracteristicile acestui trainer supersonic derivat din MIG-21, doar ca sa ne facem o idee cum pot fi refolosite concepte si tehnologii mai vechi pe care le stapanim si noi, ca industrie, pentru a dezvolta produse noi…

Caracteristici generale – Guizhou JL-9/FTC-2000 Mountain Eagle

Crew: 2

Length: 14.55 m (47 ft 8.83 in)

Wingspan: 8.32 m (27 ft 3.55 in)

Height: 4.1 m (13 ft 5.41 in)

Empty weight: 4.96 t (10,935 lb)

Loaded weight: 7.8 t (17,196 lb)

Max. takeoff weight: 9.8 t (21,605 lb)

Powerplant: 1 × Guizhou Liyang WP-13F(C) afterburning turbojet

Dry thrust: 44.1 kN (9,914 lb)

Thrust with afterburner: 66.7 kN (14,650 lb)

Performance

Maximum speed: Mach 2

Cruise speed: Mach 1.6[citation needed]

Range: 2 500 km (1,553 mi)

Service ceiling: 16,000 m (52493 ft)

Rate of climb: 260 m/s ()

Thrust/weight: 0.85

JL-9 in zbor

In fine, cea mai ieftina solutie ar fi doar prelungirea resursei de zbor pentru 26-48 de MIG21 Lancer din actuala inzestrare si un minim de upgrade-uri la electronica, eventual inlocuirea radarului ELTA EL/M2032 cu unul mai modern, poate EL/M 2052 (AESA), ambele radare fiind folosite pe HAL Tejas, ceea ce indica o compatibilitate de dimensiuni si masa.

Insa daca dorim totusi un salt real de tehnologie aeronautica, avionul cel mai apropiat de “modelul” MIG21 este Saab JAS-39 Gripen, descendent al filosofiei F20 Tigershark 2. Este putin important daca vorbim de Saab JAS-39 A/B sau /C/D, deoarece structura aeronautica este identica – diferentiata de sonda de alimentare in zbor (31 de avioane A fiind programate la modernizare catre varianta C), pentru noi important fiind sa luam avioanele fara electronica si la pret cat mai redus, pentru a le putea moderniza la un standard adaptat nevoilor Romaniei.

Date Gripen NG

O componenta importanta poate fi participarea Romaniei la programul Gripen NG si definirea unei variante specifice, iar ca parte a offsetului sa primim si sa modernizam in tara cateva zeci de avioane mai vechi (dintr-o baza de 264 existente in serviciu, din care 204 in cadrul Fortelor Aeriene Suedeze), detinand  o rezerva de 3000 de ore de zbor.

Gripen E/F NG

Demn de mentionat este ca exista un program de upgrade ce prevede trecerea variantelor A/B/C/D la standard NG (existand intentia din partea Fortelor Aeriene Suedeze pentru un upgrade de 70 de bucati – vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Saab_JAS_39_Gripen ), chiar daca NG-ul este un avion cu anumite modificari semnificative fata de variantele C/D, cum ar fi spre exemplu scoaterea trenului de aterizare din zona aripilor, escamotarea sa ocupand din volumul aripii, volum ce poate fi folosit la extinderea cu 40% a rezervorului de combustibil si deci la extinderea razei de actiune, precum si adaugarea a 2 piloni de acrosaj greu pe fuselaj (despre o abordare similara vorbeam si in cazul articolului despre F20 Tigershark 2, pentru extinderea razei de actiune si a punctelor de acrosaj).

Totusi, sa fie acesta sfarsitul carierei avionului MIG-21 in Romania, sau chiar cantecul de lebada al aviatiei militare romanesti?

As mai adauga faptul ca desi un facelift la MIG -212 LanceR pare o idee proasta, ea ar pute sa nu fie chiar asa. Ganditi-va ca pentru a achizitiona F-16 olandeze, la pret mic adevarat, tot ar trebui sa punem jos circa 1 miliard de euro per total, infrastructura, piloti, tehnicieni, etc, bani pe care nu-i avem. Ori pentru MIG 21 suntem deja pregatiti si avem cam tot ce ne trebuie. Ori decat sa ingropam un milliard de euro in cinspe cazaturi de Falconuri, mai bine bagam cateva zeci de milioane in 24 de MIG 21 LanceR II.

Nemaivorbind aici, ca o flota mica de F-16, nu ne ofera nici o siguranta cu privire la urmatorul avion al RoAF si astfel bagam un miliard de euro in niste avioane care vor zbura cativa ani, in timp ce remodernizarea Mig-urilor are ca avantaj faptul ca avem totul de-a gata cu exceptia avioanelor.

Adica daca tot ne-am hotarat pe sh-uri, macar sa fie sh-urile noastre, nu gunoiul altora la pret de caviar!

Marius Zgureanu

Cum o fi cand esti destept?! Elvetian! Cum o fi cand esti prost?! Plagiator…

Standard

Discutii intre Suedia si Elvetia pe tema Gripen s-au incheiat astazi. Conform declaratiilor ministrului sudez al aparaii, Suedia este foarte dispusa sa inchirieze cateva Gripen mai vechi, Elvetiei, pana la sosirea E/F-urilor.

Pe langa problematica offsetului, in cadrul achizitiei de catre Tara Cantoanelor a 22 de Saab Gripen E/F, s-a discutat si posibilitatea ca Suedia sa  inchirieze un numar de aparate Gripen, din dotarea aviatiei proprii, pentru a fi folosite de elvetieni pana la sosirea E/F-urilor. Aceasta este solutia optima pentru aceasta afacere din doua puncte de vedere: inlocuirea batranelor F-5 elvetiene si in acela si timp obisnuirea pilotilor si tehnicienilor cu aparatele Gripen. Practic elvetienii fac o inlocuire din mers a flotei de F-5, fara a pierde nici un moment din capacitatea operationala a flotei lor.

Tot catre  o astfel de solutie faceam si noi pe aici referire, cand venea vorba de faptul ca Romania, in cazul in care ar fi optat pentru Gripen E/F, ar fi trebuit sa mai astepte. Da, asteptam, dar de fapt pana la primirea primelor avioane E/F ne faceam treaba cu C/D-urile si in acelsi timp invatam pe le. Adica o solutie banala, inteligenta si folosita de toata lumea. Cum am spus mereu, nu trebuie sa inventam noi apa calda! Cand nu sti un lucru te uiti la ce au facut alti, cand erau in aceeasi situatie ca tine, cauti solutii adica, nu spui ca nu poti. Doar ratatii se plang…

Sursa: defensenews

Polonia – exemplu pentru competitia avionului multirol si offset-ului militar

Standard

Pentru a da o sansa investitiilor straine in Romania, privatizarilor, transferurilor de tehnologie, crearii de parteneriate intre firme romanesti si straine precum si crearii de locuri de munca, offsetul poate constitui un element important in cadrul unei strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung a Romaniei.

Insa inainte de a vorbi de detaliile unui plan economic de investitii de miliarde de dolari in economia romaneasca, investitii rezultate din achizitii in domeniul militar, ar trebui insa studiate cazuri similare pentru a trage un maximum de invataminte din experienta unor tari partenere dar si mai avansate decat Romania in acest domeniu.

Un astfel de exemplu este Polonia, o tara aflata cu ani buni inaintea Romaniei in ceea ce priveste economia, legislatia, experienta in cadrul Uniunii Europene, dar mai ales in cadrul NATO si in Parteneriatul cu Statele Unite ale Americii. Inclusiv in ceea ce priveste organizarea regionala si strategia de atragere a fondurilor europene de peste 100% din suma alocata, generand investitii fara precedent in economia proprie, de 100 de mld. euro, Polonia este un model greu de atins de Romania. Insa aceasta sinteza se va focaliza exclusiv pe offset-ul obtinut de Polonia pentru achizitia a 48 de avioane de lupta F16C/D Fighting Falcon BL52+ ale firmei Lockheed-Martin, achizitie intermediata de guvernele polonez respectiv american.

Acest articol este doar o sinteza a materialelor pe care am reusit sa le gasesc despre cazul competitiei pentru avionul multirol al Poloniei si offset-ul asociat, prinicpalele surse fiind: “Why did Poland Choose the F-16?” si “31st AirforceBase Poznan – our F16”.

 

 

Necesitatea

 

In urma desfiintarii Pactului de la Varsovia, Polonia s-a regasit cu o forta aeriana numeroasa, de aproape 1000 de aparate, care in anii ’90 s-a erodat serios din punct de vedere al tehnologiei dar si al resursei de zbor. La inceputul anilor 2000, cu o forta aeriana de putin peste 200 de aparate, Polonia s-a vazut in ipostaza de a demara cat mai rapid un nou program de achizitie de avion de de lupta multirol care sa poata fi exploatat inca minim 20 de ani de catre Fortele Aeriene Poloneze.

Seful Statului Major General al Fortelor Aeriene Poloneze, generalul Olszewski, a susţinut ca costul operaţional al MiG-29, implicit costul pe ora de zbor, a depasit de 10 ori pe cel al MiG-21, in timp ce cel al unui avion multirol din a patra generatie a fost semnificativ mai mic decat al MiG-29.

La primele formulari de strategie, in 2001 specialistii polonezi au elaborat un document de 226 de pagini, “Request For Proposal”, continand specificatiile si asteptarile Fortelor Aeriene Poloneze precum si conditii financiare si de offset. Documentul a fost trimis companiilor aeronautice de top din Franta, Suedia, Marea Britanie si SUA. A existat si un plan ce a avut in vedere si achizitia a 64 de avioane F16 A/B in uz, care sa fie reconditionate. O varianta intermediara a fost achizitia a 24 de avioane noi si 12 in uz iar offset-ul trebuia sa acopere integral pachetul respectiv.

In fine, in 2002 s-a subliniat o prioritate de 3.5 miliarde dolari pentru achizitia a 48 avioane de lupta multirol, care trebuiau platiti in afara bugetului de aparare (1,95 la suta din PIB la acea vreme).

Polonezii au avut in vedere urmatoarele tipuri de misiuni pentru noul lor avion de lupta multirol:

1. Aparare aer-aer a obiectivelor terestre si navale precum si escorta aparatelor aliate

2. Interdictie aer-sol/aeriana, sprijin aerian apropiat si controlul aerian al campului de lupta

3. Aer-nava – pentru a putea contribui la operatiunile fortelor navale

4. Recunoastere aeriana, inclusive meteo – asupra obiectivelor terestre si navale

Capabilitatile cuprindeau si detectarea, urmarirea si angajarea tintelor pe orice vreme, zi sau noapte, in orice conditii de vizibilitate. In plus se specifica folosirea de munitii ghidate si neghidate iar datele obtinute de sistemul de lupta sa poata fi transferate in timp real catre punctele de comanda de la sol.

S-a elaborate si o scara de evaluare tehnica a avioanelor luand in calcul si cele 3 tipuri de avioane de lupta deja operationale in Fortele Aeriene Poloneze – MiG-29 Fulcrum A, Su-22M4 Fitter si MiG-21bis Fishbed N, rezultand categoriile:

1. Parametri technico-tactici (aer-aer, aer-sol)

2. Capacitatea de manevra (aer-aer, aer-sol)

3. Armament (aer-aer, aer-sol)

4. Avionica (aer-aer, aer-sol)

 

 

Negocierile

 

In data de 18 aprilie, Ministerul Apararii a numit comisia care va participa la selectia multirolului iar termenul limita pentru depunerea ofertelor de catre producatorii aeronautici a fost stabilit pentru 31 mai 2001, prima runda de negocieri tehnice si financiare avand loc in perioada august-octombrie 2001. In paralel, au fost elaborate mai multe documente: “Program de achizitie a unui nou avion multirol pentru Fortele Aeriene Poloneze”, “Transformarea, modernizarea tehnica si finantarea Fortelor Armate Poloneze intre 2001-2006” si “Stabilirea unui program pe termen lung de achizitie a unui nou avion multirol pentru Fortele Armate Poloneze”.

In 2002 a avut loc a doua runda de negocieri, in doua sesiuni iar in paralel au fost prezentate si discutate ofertele de offset. Echipa franceza din  a fost prima care si-a prezentat programul pentru Dassault Aviation Mirage 2000-5 Mk 2, offsetul implicand firmele Dassault Aviation, SNECMA, Thales, Matra BAE Dynamics. Au urmat grupul american Lockheed Martin Aerospace, Northrop Grumman, Pratt&Whitney and General Electric.pentru F16 C/D Fighting Falcon BL52+ si ultimii au fost consortiul suedezo-britanic Gripen International (BAE SYSTEMS, SAAB Aerospace) cu un grup de 17 companii asociate, pentru JAS 39 Gripen.

 

F-16, block 50/52, foto: voodoo-world.cz

 

Pana in acest punct, scenariul seamana destul de mult cu ce s-a intamplat in Romania incepand cu 2006.

 

In continuare, ministerul apararii polonez a anuntat abandonarea planului pentru avioane F16 A/B folosite, ratiunea principala fiind achizitia a 23 de aparate  MIG29 modernizate din Germania, la pret simbolic de 1 euro, ce urmau sa fie folosite alaturi de aparatele similare in uz, ridicand totalul lor la 36. S-a cristalizat si nevoia exacta a Fortelor Aeriene Poloneze, adica echiparea a 3 escadrile cu 48 de avioane de lupta multirol.

In aprilie 2002 s-au introdus amendamente legislative de catre guvernul polonez in vederea facilitarii programului de inzestrare care prevedea echiparea fortelor poloneze cu 48 de avioane multirol pana in 2008, iar in 6 iulie au intrat in aplicare amendamentele cu privire la offset (81st Journal of Laws of the Republic of Poland, item 733 datat 21 iunie 2002).

 

Aceste aspecte nu ar trebui neglijate de parlamentul si guvernul de la Bucuresti, care ar putea introduce modificari legislative pentru a maximiza offset-ul, prevazut acum la minim 80% in cadrul legislatiei romanesti. Probabil ar trebui majorat procentajul minim in jurul valorii de 100% astfel ca, in urma unui calcul economic, offset-ul sa permita plata ratelor imprumutului accesat pentru achizitie prin taxele percepute de statul roman pe activitatile economice generate de investitiile respective, pe toata perioada imprumutului.

 

A 3-a runda de negocieri a avut loc la 18 iunie, in cadrul careia au fost anuntate criteriile majore pentru achizitie: pret, operarea aeronavei, caracteristicile tehnice si mai ales offset-ul. Pana in noiembrie s-a dat ragaz concurentilor pentru a-si pregati ofertele detaliate iar incepand cu 13 noiembrie s-au acordat 45 de zile pentru decizie, pentru ca in decembrie sa aiba loc mai multe sesiuni de discutii cu firmele ofertante. Decizia finala a fost prezentata in 27 decembrie, castigatorul fiind Lockheed Martin si aparatul F16.

Dupa alegerea castigatorului, in 2003 au urmat discutiile si negocierile pentru finalizarea contractului, runda finala avand loc in 15 martie, rezultatul constand in semnarea a 2 contracte: unul pentru avion si armament, al doilea pentru partea financiara. In 18 Aprilie 2003 au fost semnate la Academia Fortelor Aeriene Poloneze din Deblin cele 4 contracte finale:

  • Contractul cu privire la livrarea aparatelor F-16;
  • Contractul cu privire la conditiile financiare;
  • Contractul de credit (credit acordat de guvernul SUA);
  • Contractul de offset.

 

Sper sa ajunga si Romania pana la sfarsitul lui 2012 in aceasta faza, de semnare a contractelor.

 

 

Ofertele

 

In noiembrie 2002 principalele oferte concurente erau:

  • F-16C/D Block 50/52+ (SUA);
  • Mirage 2000-5 Mk 2 (Franta);
  • JAS 39 Gripen (Marea Britanie si Suedia).

 

Iata si un tabel comparativ al caracteristicilor tehnice ale concurentilor:

F-16C/D 52+

Mirage 2000-5 MkII

JAS-39 Gripen

Max level speed (at altitude)

Above 2.0 mach

2.2 mach

Supersonic at all altitudes

Max level speed (sea level)

>1.0 mach

1.2 mach

>1.0 mach

Service ceiling

>15,240 m

18,290 m

Not available

Range (hi-low-hi attack profile)

676 nautical miles

650 nautical miles

432 nautical miles

g-limits

+9.0

+9.0/-3.2

+9.0

Max external stores load

7,226 kg

6,300 kg

Approx 6,000 kg

 

F16 s-a pozitionat fruntas la majoritatea categoriilor evaluate, de la capacitate aer-aer si aer-sol, la avionica si armament. Mirage a castigat la contramasuri electronice si performante in timp ce Gripen a avut cele mai reduse costuri de intretinere, toate aparatele avand scoruri apropiate in majoritatea criteriilor de evaluare si fiind superioare net MiG–29, SU-22 si MIG-21.

Iata mai jos tabela care contine oferta de inzestrare cu F16C/D BL 52+, avion prevazut cu o resursa de zbor de 8000 de ore.

Item Number

Quantity

Description*

1

44

F-16C/D Block 50/52

2

N/A

Choice of either F100-PW-229 or F110-GE-129 engines

3

N/A

APG-68 fire control radar

4

384

AIM-120C AdvancedMediumRangeAir-to-Air Missile (AMRAAM)

5

384

Sidewinder AIM-9 heat seeking missiles

6

816

Maverick air-to-ground missiles

7

232

Joint Direct Attack Munition (JDAM) kits

8

232

Guided Bomb Unit (GBU) GBU-16 1,000 lb laser guided bombs

9

232

GBU-10 2,000 lb class laser guided bombs

Item Number

Quantity

Description*

1

4

F-16C Block 50/52

2

N/A

APG-68(v)9 Foreign Military Sales fire control radar

3

178

AIM-9X Sidewinder heat seeking missiles

4

280

Air-to-Ground Missile (AGM) AGM-154A/C Joint Standoff Weapon

5

140

Cluster Bomb Unit (CBU) CBU-97 bombs with Wing Corrected Munitions Dispenser (WCMD)

6

214

GBU-22/24 Paveway III guided bomb units

Oferta Dassault Mirage 2000-5 Mk II – export continea ultima generatie de sisteme de arme, inclusiv racheta de croaziera cu raza de 3000 de km, avionica modulara, sistem de navigatie inertial laser gyro, electronica si contramasuri modernizate si legatura de date extinsa avion-rachete, detaliile fiind prezente in tabela de mai jos:

Item Number

Description/Capability*

1

Damocles laser-designation pod

2

Nahar navigational forward looking infrared (in the Damocles pylon)

3

Upgraded version of the RDY radar, the RDY2, with multitarget air-to-sea search and track, high-resolution DBS mapping mode and search and track of mobile land targets

4

Multichannel recording system

5

Helmet-mounted sight/cueing system

6

Capability to carry six MICA air-to-air missiles plus air-to-surface munitions

JAS-39 Gripen a fost o oferta excelenta din punctual de vedere al performantelor si costurilor operationale totale, fiind dotat cu motorul GE F404 utilizat si de Boeing F/A-18 Hotnet. Foarte interesanta era capacitatea de integrare a diverselor sisteme straine de arme, putand fi customizat si echipat cu o gama foarte larga de arme, printer care si racheta aer-aer cu raza lunga Meteor. Un rezumat al ofertei Gripen poate fi gasit in tabelul de mai jos:

Item Number

Description/Capability*

1

Full color displays

2

Helmet-mounted sight

3

Modular airborne computer system processor for the PS-05 fire control radar

4

Saab Dynamics IR-OTIS IR search and tracking system

5

In-flight refueling probe

6

Enhanced Electronic Warfare (EW) systems / Integrated EW suite

7

Redesigned rear cockpit for command and control duties

8

NATO standard radios and NATO pylons

9

On-board oxygen generating system (OBOGS)

In termeni de capacitate operationala si interoperatibilitate, cele 3 oferte erau sensibil apropiate, popularitatea F16 in cadrul NATO influentand insa decizia poloneza, 8 natiuni avand in inzestrare aparatul respective in 2002. Din punctul de vedere polonez, alegerea a fost solutia optima pentru securitatea militara a Poloniei, ajutand-o sa-si indeplineasca si obligatiile fata de aliati

 

 

Criteriile de evaluare ale ofertelor

 

Documentul RPF (cerere de propunere) continea criteriile care cumulate, ca si punctaj, trebuiau sa insumeze un maxim de 100 de puncte, astfel:

  • 45 puncte – pret;
  • 20 puncte – capabilitati operationale;
  • 20 puncte capabilitati tehnico-tactice;
  • 15 puncte – offset.

 

Deciziile din cadrul procesului de selectie au fost luate de Comisia de Tendering, alcatuita din 23 de personae, care conform criteriilor de mai sus au punctat F-16 cu 96 de puncte, JAS-39 Gripen cu 93 puncte, iar pentru  2000-5 Mk II punctajul a fost mai redus.

Pretul final includea 22 de elemente, printre care: livrarea a 36 de F-16C si 12 F-16D, armamentul aferent, containere de iluminare si recunoastere, piese de schimb, simulatoare, echipamentele pilotilor, intretinere si formarea personalului logistic

 

Capabilitatile operationale era un criteriu ce continea 53 de elemente: raza de lupta, cu si fara rezervoare suplimentare, realimentare in aer, armament specific NATO, existenta aparatului in inzestrarea altor tari NATO, nivelul de integrare al diverselor arme cu avionica.

 

Capacitatile tehnico-tactice aveau 430 de elemente de luat in considerare, mai importante fiind: viteza, manevrabilitatea, distanta la decolare, eficienta si rezistenta aparatului, fuselaj, sistemele electrice si hidraulice, trenul de aterizare, sistemul de franare, motorul, sistemul antiincendiu, cel de alimentare cu combustibil, armament si avionica, aranjamentul cabinei, sistemele de date, inregistrarea lor,  si comunicatie, radarul, comenzile de zbor, sistemele de supravietuire, scaunul catapultabil, gradul de survabilitate in lupta, software-ul, sistemele de planificare si debriefing al misiunii, antrenamentul pilotilor, piese de schimb si sprijin ethnic.

 

 

Pachetele financiare

 

Pentru oferta F16 a Lockheed-Martin, o exceptie a fost descoperita in Sectiunea 23 a Arms Export Control Act, ceea ce a permis Statelor Unite ale Americii sa extinda un imprumut catre Polonia direct din Trezoreia SUA. Astfel Defense Security Cooperation Agency a reusit sa acorde 100% din imprumut, versus 85% cat era permis prin regulamentul DELG. Rata dobanzii se baza pe nota Trezoreriei in loc de nivelul pietei, facand finantarea foarte atractiva . In plus, la cererea Poloniei, Congresul american a autorizat o rata fixa in jurul a 5% (mai precis 5,8%) pentru imprumutul pe 13 ani in care majoritatea platilor au fost amanate pentru 8 ani iar termenul de gratie de 5 ani.

 

Ma intreb de ce oficialii romani invoca lipsa banilor in cazul unei achizitii de avion multirol, cand potrivit exemplului de mai sus banii necesari pentru tranzactie provin dintr-un credit furnizor care acopera 100% din valoarea tranzactiei, cu o perioada de gratie de cativa ani, rata similara cu creditele oferite de instituiile internatioanle  si investitii din offset de peste 100% pe o durata de maxim 10 ani, investitii care probabil vor genera singure banii pentru plata ratelor creditului?! In aceasta situatie nu Romania este cea care trebuie sa gaseasca finantarea ci furnizorul de echipamente, la rate mult mai bune decat posibilitatile actuale ale Romaniei de a se imprumuta pe piata internationala. Iar de aceasta data ar fi vorba de un credit foarte avantajos care sa mearga 100%-170%(cu offset) in investitii economice si nu in campanie electorala, gauri la bugetul de stat si borduriade!   Adica singurul tip de indatorare pe care Romania al trebui sa si-l permita!

Am intalnit pareri care sustin ca ulterior, dobanda creditului american ar fi fost redusa la zero, prin programul Foreign Military Sales, insa nu am reusit sa verific aceasta informatie.

 

Termenii finaciari ai echipei Saab Gripen au inclus sprijin guvernamental substantial si garantarea creditului de export, un consortiu de banci europene propunand o oferta conjugata de 100%, pe durata de 15 ani la o rata de 4,5%.

Partea franceza a oferit pentru Dassault Mirage 2000 un credit in proportie de 85% din valoarea contractului, iar mai tarziu de 100%, la o rata de 3,4% si o durata de 15 ani.

 

De notat ca intregul proces de achizitie al F16 polonez, desi se dorea initial unul transparent, a fost considerat in final ca lipsit de transparenta si a fost bantuit de scandaluri de coruptie, mai multe scandaluri iesind la suprafata in anii respectivi, in special legate de achizitii militare si vanzarea de informatii secrete catre concurentii la achizitii.

 

 

Offsetul oferit

Polonia a elaborat o legislatie de offset deoarece avea nevoie de dezvoltarea industriei sale, in special cea militara, accesul pe noi piete a produselor poloneze, transferul de tehnologie moderna, cresterea potentialului de export, incurajarea cercetarii, dezvoltarea universitatilor si centrelor de cercetare-dezvoltare si crearea de noi locuri de munca, in special in regiunile cele mai afectate de somaj.

 

Oare nu acestea ar trebui sa fie si prioritatile permanente ale statului roman, care este dator sa gaseasca parghiile financiare, legislative, politice si diplomatice cele mai adecvate?!

 

Initial, offsetul solicitat era stabilit la 100% din valoarea achizitiei, pentru afaceri militare de peste 5 mil. Euro, insa in 2002 comitetul de evaluare a cerut ca acesta sa depaseasca 100%, acordand bonusul de 15 puncte producatorului care va depasi pragul respectiv. Contractul de offset trebuia semnat la cel mult 60 de zile de la semnarea contractului de achizitie, iar perioada de aplicare nu putea depasi zece ani.

In aceste conditii, oferta americana a fost prima clasata, fiind considerata cea mai simpla si de incredere: offsetul francez era de 3,8 mld. euro, cel suedezo-britanic de 7,5 mld. euro iar cel american de 9,8 mld. dolari. De asemenea, cifrei de offset i s-a aplicat un coefficient de multiplicare, dupa formula matematica descrisa in RFP:

 

Valoare offset = Valoare nominala X Multiplcator

 

Unde multiplicatorul varia intre 0.5 si 2 sau 2 si 5 (aplicabil in cazul interesului economiei, al securitatii nationale sau al apararii statului). Spre exemplu, in cazul unei oferte de offset de 12 mld. depuse de un competitor, partea poloneza o evalua la 7 mld.

 

Penalitatile in cazul neindeplinirii obligatiilor de performanta ale offsetului, nivelul de penalitate urca la 100% din valoarea obligatiilor de offset neachitate, cazul Poloniei fiind deosebit deoarece in majoritatea legislatiilor existente la nivel mondial penalitatile se situeaza la maxim 10%. Exista si un mecanism de sprijin in cazul unor circumstante dificil: schimbarea mediului de afaceri, faliment sau conditii financiare dificile, caz in care planificarea, valoarea sau performanta offsetului puteau fi schimbate.

In acelasi timp, valoarea offset-ului direct nu putea fi sub jumatate din totalul contractului de offset!

 

Lista principalilor furnizori de offset pentru Polonia:

No.

Foreign Supplier

Issue

Date Signed

Value (inclusive of multipliers)

1

EADS Construcciones Aeronáuticas (Spain)

Delivery of C295M transport aircraft for Polish Air Force

28 Aug 2001

$212.04M

2

GEIE Eurptorp (France)

Delivery of light torpedoes for Polish Navy

13 Dec 2001

€26.99M

3

THALESNederlandB.V. (Netherland)

Delivery of systems for ORKAN-class ships for Polish Navy

21 Dec 2001

€76.28M

4

Lockheed Martin Corporation (USA)*

Delivery of F-16 fighters for the Polish Air Force

18 Apr 2003

$6.028B

Oferta de offset a Dassault era estimata la 82%, 3,8 mld. dolari, in timp ce estimarea poloneza era de 2,1 mld. dolari, din care 65% era destinat domeniilor military si aero-spatial: asamblarea avioanelor Mirage urma sa se faca in uzina PZL de la Mielec; uzinele Mielec si Swidnik urmau sa fie furnizori exclusivi de piese pentru Mirage2000; Swidnik urma sa mareasca numarul de piese produse pentru jet-ul de afaceri Falcon si pentru prizele de aer de la Rafale; Dassault se oferea sa ia parte la programele PZL I-22 Iryda / Iskra 2 si sa asigure comenzi uzinelor de motoare si hidraulica Kalisz si Rzeszow.

Propunerea suedezo-britanica Saab-BAE de offset, de 7,48 mld. dolari si un pret al achizitiei de 3,15 mld. dolari, a fost initial estimata ca fiind cea mai generoasa chiar si tinand cont de rezultatul folosirii multiplicatorului de ajustare, suma finala evaluata de polonezi urcand la 4,7 mld. dolari. Se avea in vedere asamblarea finala a JAS-39 Gripen in Polonia, cu crearea a apoximativ 50.000 de locuri de munca directe si indirecte precum si furnizarea unor subansamble de catre uzinele Mielec si Swidnik. Alte investitii se indreptau catre ETC-PZL Aerospace Industries, constructori de simulatoaresi WZL-2 pentru un centru regional de mentenanta in colaborare cu Saab Aerotech Telub.

Varianta de offset propusa de Lockheed-Martin se cifra la 9,84 mld. dolari pentru o achizitie de 3,58 mld. dolari, polonezii cerand ca minimul de offset considerat 100% sa fie in acest caz 6,03 mld. dolari, ca valoare dedusa prin aplicarea coeficientului de multiplicare. Astfel offsetul a ajuns la 170% din valoarea programului, cel mai mare acordat vreodata. Presedintele Business Development la Lockheed Martin, Mac Stevenson, declara” Am oferit un procentaj de offset Poloniei mai mare decat am oferit vreodata oriunde altundeva in lume.” Doar 61% din totalul propunerii de offset a fost aprobat de comitetul polonez pentru offset, cu 104 angajamente din care 49 implicand investitii de offset indirecte.

 

Guvernul american, spre deosebire de celelalte state, nu a participat la finalizarea acordurilor pentru offset, ceea ce a cauzat consternare partii poloneze. Insa polonezii au cautat fara incetare sa atraga guvernul american in aceasta afacere, fiind negociatori duri si cerand ca statul american sa garanteze ca Lockheed Martin isi vor indeplini obligatiile de offset. In mai multe ocazii, negocierile au fost la un pas de derapaj, polonezii fiind acuzati a fi interesati mai mult de forma acordului decat de substanta sa. In paralel, oficialii polonezi se intreceau in propuneri de investitii astfel incat principalii beneficiari sa se afle in propriile circumscriptii politice.

S-a ajuns la asemenea tensiuni in negociere incat afacerea secolului pentru polonezi parea sa ameninte viabilitatea Lockheed-Martin, iar ambasadorul SUA a intervenit punandu-si la dispozitie biroul sau pentru a ajunge la o solutie care sa satisfaca atat pretentiile polonezilor cat si necesitatile imediate ale Lockheed-Martin. Astfel, pentru detaliile finalizate la 18 aprilie 2003, la ora 4 dimineata, acordul de offset a fost semnat la amiaza, in aceeasi zi. Solutia finalizata prevedea o reducere a offsetului initial oferit de Lockheed-Martin, compensata de o esalonare avantajoasa pe o perioada de 10 ani.

Si cu toate acestea, nu factorul economic a fost cel care i-a sedus pe polonezi sa aleaga F16 si contractul cu Lockheed-Martin!

Lockheed-Martin Offset Investments inPoland

Number

Name of Offset Project

Offset Provider

Offset Recipient

1

1-100

Development of a nation-wide professional, mobile radio link system on the TETRA standard

Motorola, Inc.

ZR Radmor S.A., Gdynia, ComputerLand S.A., ProkomS.A.

2

1-105

Support in attaining FAA certification and in selling the M-28 and M-18 aircraft on the North and South American markets. Development of programs for derivative-type aircraft. Cooperation in the area of parts assembly for other types of aircraft manufactured by PZL Mielec

Addison Equipment Company; AvCraft Aviation

Polskie Zakłady Lotnicze sp. z o.o., Mielec

3

1-107

Technology transfer with exclusive rights for manufacturing of air turbines for the domestic market and for export, with the goal of attaining EU norms

Winvid, Belgia

CNPEP Radwar S.A., Warsaw PZL-Świdnik S.A., Świdnik

4

1-110

Capital injection for the restructuring and modernization of WSK PZL-Rzeszow S.A. and the purchase of goods and services

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

WSK PZL-Rzeszow S.A., Rzeszow

5

1-112

Creation of aMaterialResearchCenterat the Air Institute

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

Instytut Lotnictwa,Warsaw

6

1-114

Purchase of aircraft parts from Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.,

Mielec

7

1-115

Modernization of Military Air Facility No. 4 in order to make possible the conducting of engine tests of the F-100-PW-229 engine

United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA

Wojskowe Zakłady Lotnicze Nr 4, Warsaw

8

1-132

Purchase of aircraft components fromPZL-ŚwidnikS.A.

Textron (Cessna Aircraft)

PZL-Świdnik S.A., Świdnik

9

1-133

Purchase of aircraft components from Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.

Textron (Cessna Aircraft)

Polskie Zakłady LotniczeSp. z o.o., Mielec

10

1-134

Purchase of helicopter components fromPZL-ŚwidnikS.A.

Textron (Cessna Aircraft)

PZL-Świdnik S.A

 

 

Finalitate si urmari

 

Formarea a 49 de piloti polonezi era inclusa in contractul de achizitie al Lockheed-Martin, training-ul continand:

  • cursuri de limbaj specific, proceduri si academie (cu durata 5-7 luni) la Defense Language Institute at the Lackland Air Force Base in San Antonio-Texas,
  • zboruri pe T38 Talon si simulator (pentru 6 luni) in cadrul 560th Flying Training Squadron/ 12th Flying Training Wing US Air Education & Training Command de la Randolph AFB in San Antonio-Texas/ Tucson Air National Guard (ANG) Base-Arizona / Vance AFB, Laughlin AFB, Columbus AFB si Moody AFB
  • abia apoi formarea propriu-zisa pe F16 si tactici specifice (13 luni, cu cate 80-100 de ore de zbor) in cadrul 195th squadron – 162nd Air National Guard Fighter Wing Arizona.
  • 6 dintre piloti au primit cursuri pentru instructori de zbor a cate si 120 de ore fiecare.

 

Cursurile au inceput in mai 2005, cu primul lot de 7 piloti polonezi, costul unui antrenament pentru pilot fiind de 1,8 mil.$ iar al unui instructor de 3 mil.$.. Planul prevedea formarea a unui total de 72 de piloti polonezi, din care ultimele generatii sa fie pregatiti in Polonia, la PLAF Academy din Deblin.

 

Formarea personalului tehnic pentru mentenanta aparatelor F16 a continut 31 de cursuri diferite, scopul fiind formarea a 1100 de specialisti (710 pentru Poznan – Krzesiny, 400 pentru Lask), inclusiv instructori de laPLAF Academy din Dęblin,  reprezentanti ai Cartierului General al Fortelor Aeriene Poloneze, si specialisti din Military Institute of Technology din Varsovia si din Polish Military Institute of Aviation Technology.

 

Pentru acomodarea noului multirol, bazele aeriene de la Poznan -Krzesiny si Lask au suferit modificari serioase, finantate din rezerva de stat, bugetul national, fondul NATO pentru 7 baze din programul NSIP si bugetul ministerului apararii, la un cost estimat de 1 miliard de zloti. Baza de la Poznan a fost modernizata, incepand din 2001, cu: drumuri si piste (2,5km) din beton special si invelis asfaltic, de 10 metri latime, hangare (cel mai mare avand 115×45 m si 47.000 mp si putand adaposti 8 avioane), instalatii de ventilatie, incalzire, alimentare cu combustibil, modernizarea si extinderea instalatiilor de interventie a pompierilor, extinderea turnului de control – ATC “Tower”,  laboratoare, sisteme meteo, un nou sistem de iluminat al pistei, cladire cu simulator de misiuni, de escadrila si de catapultare, logistica, plus alte cladiri, facilitati si vehicule pentru deservirea aeroportului. In total au fost construiti 600.000mp de beton anti-derapant, 350.000mp de suprafete beton B40, 115.000mp de suprafata bituminoasa si aproximativ 500.000mp de suprafata acoperita cu iarba.

Baza 31 AFB de la Poznan –Krzesiny trebuia echipata cu 32 de aparate F16, adica escadrilele 3 si 6 de vanatoare, iar celelalte 16 aparate urmau sa echipeze escadrila a 10-a de vanatoare de la baza 32 AFB Lask.

Dupa testele de conformitate efectuate cu primul F16 polonez (nr. 4040) la Edwards AFB, calendarul livrarilor a fost urmatorul:

  • 2006 11 08:  F-16C 4044 + F-16C 4043
  • 2006 11 09:  F-16D 4077 + F-16C 4042
  • 2006 12 14:  F-16C 4045 + F-16D 4078 + F-16C 4046 + F-16D 4079
  • 2007 02 03:  F-16C 4047 + F-16C 4048 + F-16D 4080
  • 2007 03 29:  F-16C 4049 + F-16C 4050 + F-16C 4051 + F-16D 4081
  • 2007 05 24:  F-16C 4052 + F-16C 4053 + F-16D 4076 + F-16D 4082
  • 2007 07 26:  F-16C 4054 + F-16C 4056 + F-16C 4055 + F-16D 4083
  • 2007 08 23:  F-16C 4057 + F-16C 4059 + F-16C 4060 + F-16D 4084
  • 2007 11 21:  F-16C 4059 + F-16C 4062 + F-16C 4063 + F-16D 4085
  • 2007 12 12:  F-16C 4041 + F-16C 4061
  • Februarie 2008:  4063, 4064, 4065, 4085/4086;
  • Aprilie 2008: 4040, 4066, 4067/4087;
  • August 2008: 4068, 4069, 4070, 4071;
  •  Decembrie 2008: 4072, 4073, 4074, 4075.

 

De retinut ca primii piloti polonezi capabili sa zboare pe F16 au fost apti de serviciu abia in iunie 2006, la mai mult de 3 ani de la semnarea contractului.

Primele avioane au fost livrate abia in noiembrie 2006, deci la 3 ani si jumatate dupa contract. In consecinta, Romania daca ar semna achizitia in iunie 2012, abia la sfarsit de 2015 ar avea primii piloti activi pe F16.

 

In aceasta situatie, ar trebui avut in vedere un plan de rezerva pentru aproximativ 12 aparate F16 second hand, cu mai multe duble, care daca vor fi disponibile in urmatorul an si jumatate – doi, sa putem demara mai repede zborurile cu F16, inainte ca MIG-urile 21 sa ramana la sol. O varianta ar fi ca cea propusa de SAAB, de a oferi rapid cateva aparate in uz, de imprumut, pana cand vor sosi cele contractate.

 

 

Lectii pentru Romania

 

Cazul Poloniei, cu achizitia in valoare de 3.5 mld dolari a 48 de aeronave de lupta identice cu ce dorim si noi sa cumparam, potrivit declaratiilor oficialilor romani, avea potentialul de a crea prin offset, pe o durata de 10 ani, 50.000-60.000 de locuri de munca in industrie de tehnologii inalte plus industria orizontala, de sprijin (furnizori), toate in Polonia. Pentru Romania, probabil ca la o suma echivalenta a investitiilor, numarul locurilor de munca ar trece de 60.000, iar acestea ar putea fi create in zonele cele mai defavorizate ale Romaniei. Foarte importanta este si contributia acestor locuri de munca de inalta calificare la PIB-ul Romaniei .

 

Resursele pentru a sustine o astfel de achizitie se creaza prin studiu, negocieri, legislatie si fiscalitate adecvate, asa cum se vede si din cazul polonez. Iar cu un credit furnizor la rate intre 2,5% si 5% plus perioade de gratie, pentru a da timp investitiilor sa devina productive,  de 3-5 ani, asa cum au fost ofertele in cazul Poloniei,  se poate crea  prin offset industria care va plati achizitiile intr-un termen de maxim 15 ani.

Important este sa putem produce, pe nisele pe care le avem, arme si tehnologie de calitate acceptabila si la preturi mai bune decat importul, sprijinid si cresterea PIB. Intr-adevar, nu vom putea produce noi totul, dar putem avea anumite parti ale procesului de productie in tara. Polonia s-a tehnologizat prin offset si are linie de asamblare de motoare (si productia unei parti mici din piese) de avion, asambleaza elicoptere Sikorsky si isi permite cu tehnologia respectiva sa-si modernizeze propriile elicoptere PZL – W3 Sokol. De asemenea au investit in modernizarea altor sisteme de arme precum si in universitati si centre de cercetare, domenii in care si Romania ar avea nevoie de actiuni similare

 

Intr-adevar, in acest moment armata Romana nu-si permite arme de top, F16 nefiind un avion de top, insa avem nevoie de o combinatie eficienta a inzestrarii, obtinuta majoritar prin implicarea industriei autohtone, astfel incat armata romana sa reprezinte o forta care sa fie suficient de puternica incat sa descurajeze orice actiuni ostile.

 

In acest context, pe langa maximizarea offset-ului este foarte important ca macar acel minim de 20% din el sa mearga in tehnologizarea, competitivitatea, licentele sau infuzia de capital in scopul privatizarii sau al joint-venture-ului a ceea ce a mai ramas din industria noastra de aparare si cea aeronautica. Repet, acest tip de credit orientat catre dezvoltare si industrializare este singurul tip de imprumut pe care statul roman ar trebui sa-si permita sa-l facain urmatorii ani!

 

Si inca un lucru de retinut – necesitatile armatei romane sunt determinate de realitatea din jur si contextul geopolitic si mai putin de luptele politice interne, coruptia, demagogia si incapacitatea guvernantilor de a urma o strategie coerenta pe termen lung pentru Romania!

 

Cert este ca daca nu rupem acest cerc vicios al pomenilor electorale si al aparatului bugetar supradimensionat, asa cum au reusit georgienii, viitorul Romaniei nu arata prea bine.

 PS

 

Si din nou, Polonia se pregateste de o achizitie importanta, de 1 mld. $, pentru achizitia unor elicoptere de transport noi, dintre care 26 de aeronave, intr-o prima faza, pentru Fortele Terestre, Navale si Aeriene poloneze, pentru a intra in uz in 2017. De asemenea, fortele aeriene vor primi 3 elicoptere pentru cautare-salvare in lupta (Combat Search And Rescue).

 

Sikorsky, care deja produce S70i in uzinele PZL Mielec pe care le detine, si Agusta-Westland, care au cumparat deja PZL Swidnik – producator al elicopterelor Sokol, sunt principalii concurenti pentru acest contract. Concurentul lui S70i este Agusta Westland AW 149.

De asemenea, Eurocopter, care a vandut 23 de aparate civile pentru serviciul aerian medical de urgente, a intrat in competitie, putand oferi Puma/Cougar si probabil EC275 pentru fortele aeriene si navale.

Cea de-a patra companie interesata ar putea fi NH Industries, joint-venture intre AgustaWestland, Eurocopter si Fokker. Deocamdata au ales sa nu intre in competitie cu una dintre companiile mama, insa ar putea oferi polonezilor elicopterul NH-90.

In prezent, Polonia opereaza o flota de Mi-2, Mi-8, Mi-17 si 29 de elicoptere MI-24, alaturi de 30 de bucati W3 Sokol, modernizare MI-2 produsa local de PZL-Swidnik,

 

Sursa:

http://defense-update.com/20120513_polish_helicopter_modernization_program.html

 

Cu respect,

Marius Zgureanu