Arhive pe categorii: Marina Romana

Ziua Marinei Romane 2012

Standard

Astazi se vor desfasura la Constanta si in multe alte porturi si orase din tara festivitatile prilejuite de Ziua Marinei. Chiar si in Bucuresti, pe Herastrau, vor fi organizate ceva festivitati.

In rest…nu prea am nici ce sa scriu, nici ce poze sa pun. Nu s-a schimbat nimic fata de anul trecut, iar Ziua Marinei de anul acesta imi lasa acelasi gust amar, ca si cea de anul trecut! Flota civila ioc, flota militara veche, oamnei de calitate…cam atat avem in acest moment: oameni de calitate pe nave. Si Regele Ferdinand care la inceputul lunii septembrie pleaca spre Somalia. Speram ca maine sa putem publica poze de la evenimentele din Constanta, macar copiii sa se bucure de ceva.

La Multi Ani marinarilor nostri, militari si civili, Dumnezeu sa-i aduca acasa de fiecare data sanatosi si, macar speranta mai avem, poate, poate la anul, daca nu vom avea si nave noi, sa avem macar vesti bune.

Deocamdata nu le avem nici pe acelea.

                La Multi Ani Marinei Romane!!!

GeorgeGMT

Ce se pregăteşte de Ziua Marinei Române

Standard

Ziua Marinei Române va fi sărbătorită şi anul acesta în Forţele Navale printr-o serie de ceremonii militare şi religioase, depuneri de coroane de flori la monumente, exerciţii demonstrative, jocuri marinăreşti şi spectacole artistice, care vor avea loc în municipiile Constanţa, Mangalia, Brăila şi Tulcea, precum şi în Capitală, după următorul program:

 

 

Luni, 13 august

• 09.55-12.30 Antrenament general pentru exerciţiul demonstrativ „Forţele Navale Române 12”, Constanţa, pe faleza din faţa Comandamentului Flotei;

 

• 20.00 Spectacolul Muzicii Militare a Forţelor Navale şi al unor formaţii artistice pe faleza din faţa Comandamentului Flotei.

 

Marţi, 14 august

 

• 08.30 – 09.15 Ceremonie de depunere coroane de flori la monumentul Crucea Marinarului, de pe faleza din Constanţa, şi defilarea gărzii de onoare;

 

• 09.45 – 10.45 – Mangalia – Ceremonie de depunere de coroane de flori la Monumentul Marinarului Erou;

 

• 19.00 – 20.30 Spectacolul Muzicii Militare a Forţelor Navale şi al unor formaţii artistice pe faleza din faţa Comandamentului Flotei.

 

Miercuri, 15 august

• 10.00 – 13.00 Desfăşurarea exerciţiului demonstrativ „Forţele Navale Române 2012”, Constanţa, pe faleza din faţa Comandamentului Flotei;

 

• 13.00 – 15.00 Jocuri marinăreşti în Portul Turistic Tomis;

 

• 21.00 – 24.00 Aprinderea pavoazului electric la navele militare;

 

• 22.10 – 22.50 Retragerea cu torţe pe traseul Comandamentul Flotei – Piaţa Ovidiu – Primăria Constanţa;

 

• 09.00 – 13.00 Ziua Porţilor Deschise, Portul Militar Brăila: ceremonia de ridicare a pavilionului, Te Deum şi depunerea unei ancore de flori în apă, parada navelor militare şi civile, Sosirea Zeului Neptun, jocuri marinăreşti;

 

• 09.00 – 18.00 Ziua Porţilor Deschise cu ocazia Zilei Marinei Române, Muzeul Marinei Române;

• 09.45 – 13.00 Ziua Porţilor Deschise cu ocazia Zilei Marinei Române, ceremonie militară şi religioasă, jocuri marinăreşti, concurs de ambarcaţiuni cu rame şi vele în Portul Militar Mangalia (se asigură transport gratuit pentru public, cu plecare din oră în oră de la Cercul Militar Mangalia);

 

• 10.00 – 12.00 Sărbătorirea Zilei Marinei Române la Bucureşti, Parcul Herăstrău: ceremonie de ridicare a pavilionului, Te Deum şi depunerea unei ancore de flori pe apa lacului Herăstrău, Sosirea Zeului Neptun, jocuri marinăreşti;

 

 

Istoricul Zilei Marinei Române

 

 

Grup de ofiţeri şi soldaţi la bordul crucişătorului ,,Elisabeta’’. În centru, contraamiralul Eustaţiu Sebastian

 

Oficializată ca onomastică a marinarilor români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, Ziua Marinei Române şi-a certificat pe deplin, mai bine de un secol, caracterul de autentic festival al mării şi spiritualităţii marinăreşti.

În urmă cu un secol, prin adresa cu Nr. 6082 din 6 august 1902, Cristea Georgescu, primarul Constanţei, din dorinţa de a atrage turişti, se adresa primarilor comunelor urbane reşedinţe de judeţ din toată ţara, atenţionându-i asupra semnificaţiei acestei sărbători: ,,Cu ocazia serbării zilei de 15 august a.c. – Sfânta Maria -, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de văzut precum regale, alergări, corabia Argonauţilor şi altele.”

Deşi în Marina Militară această zi s-a serbat cu siguranţă şi înainte de 1902, întrucât în documentele de arhivă se vorbeşte de un precedent – chiar dacă nu s-a descoperit un decret sau o dată de referinţă oficială pentru această sărbătoare – 1902 rămâne, cronologic vorbind, anul consacrării Zilei Marinei ca sărbătoare a Marinei şi a oraşului Constanţa, fapt care certifică aniversarea unei datini şi nu doar a unei simple sărbători a breslei marinarilor.

La 15 august 1902, Ziua Marinei a fost marcată la bordul crucişătorului „Elisabeta” printr-un Te-Deum la care a luat parte şi ministrul de Război Dimitrie A. Sturdza, urmat, în după-amiaza şi seara aceleiaşi zile, de un banchet şi serbarea marinărească propriu-zisă, dată în folosul Palatului Invalizilor. Un an mai târziu, la regate au participat şi bărcile vasului de război rus ,,Psezuape”, aflat în vizită în portul Constanţa.

 

De la un an la altul, serbările au sporit în amploare şi semnificaţii. Astfel, în anul 1911, serbările au fost organizate de Societatea Marinarilor ,,Regina Elisabeta”.

În anul 1912, serbarea nautică a fost pusă sub înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regina Elisabeta, iniţiativa organizării sale aparţinând Societăţii ,,Regina Elisabeta” a Marinarilor Civili din Constanţa.

La 15 august 1918, la Chilia Veche, s-au organizat serbări nautice în folosul orfanilor de război.

Ziua Marinei s-a serbat în virtutea aceloraşi frumoase tradiţii şi la bordul bricului ,,MIRCEA” care, în perioada 1 iulie – 2 septembrie 1925, a executat un marş de instrucţie pe itinerarul Constanţa, Pireu, Navarin, Corfu, Durazzo, Boche di Cattaro, Ragusa, Suda, Rhodos, Smirna, Ceanak, Cospoli, Constanţa. Deşi se afla departe de ţară, în portul Suda din Insula Creta, la 15 august, legendarul velier-şcoală a ridicat marele pavoaz.

 

Regele Carol al II-lea şi voievodul Mihai I la bordul navei „Albatros”, 1938

 

În anul următor, M.S. Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica şcoală pentru toţi marinarii români să se numească şcoala Navală a Maiestăţii Sale ,,MIRCEA” şi a creat ,,Medalia Maritimă”, transformată în anul 1938 în ,,Virtutea Maritimă”. De asemenea, la 15 august 1936 a fost botezat, în cadrul festiv al serbărilor Zilei Marinei, primul submarin românesc, ,,Delfinul”.

În anul 1945, la sărbătoarea marinarilor români au participat şi membrii Comisiei Aliate de Control, atât la deschiderea expoziţiei Marinei în localul Subsecretariatului de Stat al Marinei din Bucureşti, cât şi pe Lacul Herăstrău, acolo unde, după oficierea unei slujbe religioase, s-au arborat drapelele României şi ale Naţiunilor Unite şi s-a dat startul serbărilor nautice.

Între anii 1949 şi 1953, ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei U.R.S.S. (ultima duminică din luna iulie), ceremonialul fiind diminuat ca semnificaţie din cauza intenţiei conducerii Ministerului Apărării Naţionale de a schimba data acestei tradiţionale sărbători naţionale.

 

Submarinele „Rechinul” şi „Marsuinul”

 

Din anul 1954, când Ziua Forţelor Maritime Militare s-a serbat, conform Decretului Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 309 din 29 august 1953, în prima duminică din luna august, programul Zilei Marinei a fost politizat şi adaptat noii ideologii promovată intens şi în rândurile oştirii. Ca urmare, la 1 august 1954 s-a serbat pentru prima dată în Republica Populară Română Ziua Forţelor Maritime Militare.

Din anii ’60, manifestările au dobândit vădite accente propagandistice, în detrimentul încărcăturii spirituale ortodoxe. Acestea includeau conferinţe despre semnificaţia Zilei Marinei susţinute de către ofiţeri şi propagandişti în întreprinderi şi în garnizoanele de marină, înmânarea de către delegaţiile de marinari a unor machete de nave, organizarea vizitării de către pionieri a navelor-şcoală ,,Mircea” şi ,,Libertatea” şi ieşiri pe mare cu acestea.

Din anul 1990, o dată cu revenirea la tradiţie prin celebrarea Zilei Marinei Române la sărbătoarea Sfintei Marii – Praznicul Adormirii Maicii Domnului, organizatorii, atât la Constanţa, cat şi în celelalte oraşe-porturi maritime şi fluviale, au păstrat în programele serbărilor atât elemente tradiţionale cât şi probe noi, în pas cu specificul local şi preferinţele publicului spectator al noului mileniu.

 

Prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004, s-a instituit Ziua Marinei Române pe data de 15 august.

La Constanţa, manifestările au avut loc iniţial pe terasa Comandamentului Marinei Militare, respectiv Statului Major al Forţelor Navale şi, ulterior, pe platforma portuară, în perimetrul danei de pasagere şi a Farului ,,Carol I”, pentru a da o încărcătură cuvenită acestui regal marinăresc.

 

Articol Ziuaveche

 

„Majestatile Lor” Ferdinand-F 221si Regina Maria-F 222

Standard

Poze cu F-222 in aplicatia „Vectorul 12!”

 

Regele Ferdinand in pregatire pentru misiunea anti-piraterie

 

Misiune Atlanta, de combatare a pirateriei in zona Golfului Aden, este prima misiune la care va participa un elicopter ambarcat Puma Socat.

 

Sursa: militaryphotos

 

 

Capacitatile militare ale Iranului (III)

Standard

Marina Iraniana (Islamic Republic of Iran Navy –IRIN), are cam 16000 de oameni, iar principalele nave de lupta, in marea lor majoritate, sunt mostenite de la Sah (datand de prin anii *60-*70, dar care au suportat modernizari dea lungul anilor). Dispun de:

-3 fregate din clasa ALVAND (modernizare locala a celor britanice VOSPER MK 5, mostenite de la Sah, achizitionate in 1971/1972), fiind botezate,ALVAND (F-71), ALBORA (F-72) si SABALAN (F-73). Navele au 1100 tone/1540 tone (cu incarcatura maxima), 95 m lungime, 2 motoare Diesel de tip ROLLS-ROYCE OLYMPUS TM-3A –fiecare generand 3800 CP (2830 KW) si viteza maxima de 17 noduri/31 km/h si o turbina cu gaz de 34300 KW –putand ajunge la viteza probabila, de 39 noduri/72 km/h!!!

Alvand 

Au cate un radar de tip PLESSEY AWS-1, de fabricatie britanica aparut in anul 1953, modernizat local; sonar TYPE 174 –britanic, aparut in 1951, activ-pasiv, modernizat de catre iranieni; doua sisteme de control al focului, de tip RTN-10X si sistem de razboi radio-electronic de tip, RDL-2AC; 4 rachete anti-nava de fabricatie chineza C-802 sau varianta locala a acesteia, numita NOOR (in functie de varianta, raza maxima de actiune este cuprinsa intre 30-200 km. NOOR-1 -30 km/QADER -200 km); un tun cu tragere rapida de fabricatie britanica, MARK-8/ DP-114 mm/55 calibre (aparut in anii *70, avand rata de foc cuprinsa intre 20-90 proiectile/minut), posibil insa ca acesta sa fi fost inlocuit cu unul de fabricatie sovietica/chineza; un tun AA dublu de calibrul 35 mm (posibil varianta locala a GDF OERLIKON); 4 tunuri de 20 mm; 2 mitraliere de 12,7 mm, produse local dupa DSHK sovietica; 2 lansatoare triple de torpile de 324 mm, posibil si varianta locala a SKHVAL ruseasca; doua mortiere de calibrul 81 mm; un lansator de grenade anti-submarin de tip LIMBO (A/S MK-10, de fabricatie britanica, aparut in anii *60, posibil modernizat ori copiat local, avand cam 35 tone greutate, lansand proiectile reactive de 30 mm, 94 kg greutate cu focos de proximitate/de timp, raza maxima de actiune cuprinsa intre 366-914 m. Fiecare nava are o rezerva probabila de 51 proiectile, ce ar ajunge pentru maxim 17 salve, fiind deservit de sonarul Type 174); doua mitraliere de calibrul 0,5 mm, de fabricatie locala;

BAYANDOR

-cel putin doua fregate din clasa MOUDGE –considerate a fi fregate usoare, de 1500 tone: JAMARAN (posibil inca doua in diferite faze de constructie, sursa de „inspiratie” ar fi dupa unele surse, navele franceze din clasa LA COMBATTANTE II, mostenite de la Sah si achizitionate prin anii *70), aparuta in anul 2010, inarmata cu: un tun rapid de 76 mm,FAJR-27 (copie a celui italian OTO MELARA, avand rata de foc de 85 proiectile/minut, bataie maxima de 7000 m (tinte aeriene)/17000 (tinte navale); un tun de 40 mm AA, FATH-40 (copie locala, BOFORS); 4 lansatoare de rachete anti-nava C-802 sau varianta locala a acesteia, NOOR (aceasta insa este dotata cu motor racheta de fabricatie autohtona, TOLOUE-4 –copie a celui francez, MICROTURBO TRI-60, aparut in anul 1974, ce echipeaza si rachetele SCALPEG, RBS-15, in varianta modernizata si construita sub licenta. Varianta iraniana a motorului racheta francez, are 3,7 KN putere/29500 RPM, 55 kg greutate si 1,3 m lungime); doua lansatoare triple de torpile de 324 mm; 4 lansatoare de rachete SAMFAJR (copie locala modernizata a celei americane, RIM-66 STANDARD/SM-1, cumparate de catre Sah in anii *70), supersonica, bataie maxima peste 20 km altitudine; cate un elicopter ambarcat de tipul, BELL-212, folosit in misiuni SAR/ASW.

BAVAR

BOGHAMMARS

 

Urmeaza in acest an, sa devina operationala, nava VELAYAT (clasa MOUDGE -2): 1420 tone; 95 m lungime; doua motoare Diesel a cate 10000 CP fiecare; 4 generatoare electrice de cate 550 KW fiecare; 30 noduri viteza maxima; 140 de membrii in echipaj; 4 lansatoare de rachete anti-nava, C-802/803 ori varianta locala, NOOR; un tun cu tragere rapida de 76 mm,FAJR-27; un tun AA de 40 mm, FATH-40; doua tunuri de 20 mm; doua lansatoare triple de torpile de 324 mm; elicopter ambarcat, BELL-212, armat cu rachete anti-nava, NOOR; sisteme radar si EW, moderne;

 

-3 submarine din clasa KILO, denumite local, TAREGH, ce probabil vor fi dotate local si cu rachete de croaziera. Deocamdata, acestea sunt echipate cu cate sase tuburi lanstorpile de 533 mm (posibil sa aiba in dotare si varianta locala a VA-111 SKHVAL ruseasca, pe care iranienii sustin ca o fabrica, fiind numita, HOOT -533 mm diametru, 2700 kg greutate, ogiva de 210 kg, avand viteza sub apa de 370 km/h si autonomie cuprinsa intre 2000-13000 m) si un numar incert de mine marine. Submarinele au fost achizitionate intre anii 1992-1997, fiind botezate: TARIQ-901, NOOR-902 si YUNES-903. Baza lor se afla cel mai probabil la Bandar-Abbas;

NAHONG

-cel putin 3 (insa este posibil ca numarul lor sa se ridice la 15 unitati) submarine din clasa GHADIR, operationale din 2007 –submarine de buzunar de inspiratie nord-coreeana (clasa YONO, derivate din cele iugoslave, clasa YUGO), de 29 m lungime, 120 tone, 18 membrii in echipaj, ce au viteza maxima de 11 noduri (la suprafata)/8 noduri (in imersiune), Diesel-electrice, fiind inarmate cu doua lansatoare de torpile de 533 mm (probabil de tip, YT 534W1) –posibil si SKHVAL (2/4 torpile) si 4-8 mine; cel putin un submarin de buzunar din clasa, NAHONG, destinat Fortelor Speciale, fiind echipat cu doua lansatoare de torpile de 533 mm si mine de fabricatie chineza, EM-52/T-1 (copie a celor sovietice -mine racheta anti-nava si anti-submarin, acustice, magnetice si de presiune, putand fi activate si prin telecomanda, de 950/970 kg greutate, ogiva de 300/320 kg cu exploziv puternic, operationala intre 5-200 m adancime. Cel putin 3000 de asemenea mine se afla in inventarul iranienilor. Mina este dotata cu un procesor programabil care permite cel putin 99 de treceri ale navelor vanatoare de mine, fara a putea fi detonata ori detectata, si detonare automata intarziata pana la 250 de zile.

BOGOMOL

Mina poate fi programata sa se autodistruga, pe o perioada de maxim 500 de zile); cel putin un exemplar de minisubmarin de atac, din clasa X, construit local, avand torpile de 533 mm (cel putin doua, posibil de tip, YT 534W1). Per total, ar avea cam 10-12 minisubmarine, din clasele mentionate anterior. Iranienii sustin ca au in constructie primul lor submarin de 1000 tone, clasa QAAEM, ce ar urma sa fie echipate si cu rachete de croaziera –nu se cunoaste deocamdata daca aceasta clasa de submarine este de conceptie 100% iraniana, si nici armamentul/echiparea acestora;

-au un numar mare de corvete, din urmatoarele clase:

CAT-14

1)BAYANDOR/clasa BAYANDOR (probabil 6 unitati, dintre care doua sunt stocate sau in rezerva), numar de bordaj, 81 (de tipul PF-103, fabricata in SUA –achizitionata in anul 1964 -1135 tone; viteza maxima 20 de noduri/37 km/h; echipaj 133 marinari; radar SPS -6/2D (de fabricatie americana, aparut prin anii *50. Radarul este cu siguranta modernizat local, putand detecta tinte de la cel putin 80 mile marine si posibil, 20000 m altitudine); 4 lansatoare de rachete anti-nava chinezesti, C-802/803/NOOR; un tun cu tragere rapida de 76 mm,FAJR-27; un tun AA cu doua tevi, calibrul 35 mm; doua tunuri de calibrul 20 mm; doua lansatoare triple de torpile de 324 mm; 2 mitraliere AA de calibrul 12,7 mm, DSHK; doua mitraliere de calibrul 0,5 mm. Mai sunt operationale, ADMIRALNAGHDI (82 –fosta PF-104), MILANIAN (83) si KAHNAMOIE (84); navele fiind achizitionate de catre Sah in perioada 1963-1968;

CAT-14 IRANIAN

2)clasa HAMZEH –o singura nava operationala, botezata HAMZEH (802): 580 tone; 54 m lungime; viteza maxima 15 noduri; doua motoare Diesel Storck a cate 1300 CP fiecare; doua lansatoare de rachete anti-nava, C-802/NOOR; un tun de 20 mm; 2 mitraliere de 12,7 mm, DSHK. Posibil ca aceasta nava sa fi fost transformata din anul 2006 in vanator de mine, dar ea este in dotare de pe la jumatatea anilor *60;

-dispun de un numar mare de nave rapide purtatoare de rachete, nave de patrulare si ambarcatiuni rapide (mare parte dintre aceste ambarcatiuni sunt la origine civile, dar armate cu mitraliere, rachete si torpile), precum:

-clasa HUDONG (cel putin 10 unitati, de fabricatie chineza, dar posibil ca iranienii sa le fabrice local sub licenta), operate inclusiv de catre, IRGN: 205 tone; aproximativ 40 m lungime; 3 motoare Diesel; viteza maxima de 35 noduri/65 km/h; echipaj, 28 marinari; 4 rachete anti-nava, C-802/NOOR; 2 CIWS, AK-230 (2 tunuri de 30 mm, putand trage 1000 de proiectile/minut); 2 tunuri AA de calibrul 23 mm. Navele sunt operationale din anul 1994, avand numarul de bordaj, P-313, urmat de cifra 1/2…10;

 

HAMZEH

-clasa KAMAN, nave purtatoare de rachete (clasa COMBATTANTE II, franceze, achizitionate incepand din 1977, modernizate local): 275 tone; 47 m lungime; 4 motoare Diesel; 3 generatoare electrice a cate 150 KW fiecare; viteza maxima de 36 noduri/67 km/h; echipaj 31 marinari; 4 lansatoare de rachete anti-nava, C-802/NOOR; un tun cu tragere rapida, OTO MELARA DP; un tun AA de 40 mm. Cel putin 14 asemenea nave sunt operationale, avand numere de bordaj cuprinse intre, P-221/P-234. Din anul 2003, Iranul a dezvoltat aceste nave, numind-o clasa SINA (probabil 4 operationale pana acum);

IPS-18 TIR

-clasa PARVIN, nave de patrulare rapide, cel putin 3 operationale (PARVIN-211, BAHRAM-212, NAHID-213): 148 tone; 30 m lungime; 2 motoare Diesel, de tip 8 GM6-71; viteza maxima de 22 noduri/41 km/h; echipaj 20 marinari; un tun AA de 40 mm; 2 tunuri de 20 mm; 2 mitraliere AA de 12,7 mm, DSHK. Navele au fost achizitionate in anii *60 din SUA, fiind la origine din clasa, PGM-71. Au modernizate de catre iranienii, din anul 2006 primind noi senzori, mult mai moderni;

-clasa KAIVAN (la origine sunt americane, clasa CAPE, achizitionate prin anii *60, modernizate cu noi echipamente si senzori de catre iranieni), cel putin doua unitati operationale (AZADI-202, MEHRAN-203): 148 tone; aproximativ 30 m lungime; 2 motoare Diesel de tip, 24- NYHMS a cate 1200 CP fiecare; viteza maxima 21 noduri/39 km/h; echipaj 15 marinari; un tun de 40 mm; 2 tunuri de 23 mm; 2 mitraliere AA de calibrul 12,7 mm, DSHK;

-cel putin 90 de nave rapide de patrulare din clasa BAVAR, de productie autohtona, avand 3 membrii in echipaj. In functie de varianta navele pot fi dotate cu: cel putin doua torpile de 533/324 mm; rachete anti-nava, in numar de doua, de tipul, C-701/KOWSAR (varianta locala a celei chinezesti, C-701, produsa din anul 2006. Racheta este subsonica –Mach 0,8, are raza de actiune de maxim 25 km, putand zbura la o inaltime cuprinsa intre 15-20 m, greutate de 100 kg/30 kg ogiva, ghidaj TV/infrarosu/radar); rachete anti-nava de tip, C-704/NASR (copie locala a celei chinezesti, C-704, produsa din anul 2010. Iranienii spun despre ea ca este stealth, putand fi lansata de pe lansatoare mobile terestre, nave de lupta, submarine, avioane si elicoptere. Racheta are 350 kg greutate/150 kg ogiva; 3,5 m lungime; viteza subsonica –Mach 0,9; raza de actiune de maxim 35 km; ghidaj TV/radar);

IPS-16 PEYKAAP

-clasa ZAFAR/MIG-S-2600, nave rapide de patrulare (fabricate local dupa cele nord-coreene din clasa, CHAHO, dar este posibil ca unele dintre acestea sa fi fost cumparate si ulterior modernizate –cel putin 3 sunt operationale, probabil din anul 1987, remotorizate in 1993). Navele au urmatoarele caracteristici: 82 tone; 8,6 m lungime; 4 motoare Diesel; viteza maxima de 40 de noduri; 17 membrii in echipaj; un lansator multiplu de rachete, BM-21, produs local, avand bataia maxima de 20 km; 2 tunuri ZU-23 calibrul 23 mm; radar DECCA 1226, avand raza de actiune de 20 mile marine;

-CAT-14, nave rapide de patrulare de productie chineza, catamaran cu capacitati stealth, achizitionate de catre IRIN probabil pe la jumatatea anilor 2000 (cel putin 5 unitati). Navele au urmatoarele caracteristici: 20 tone; 23 m lungime; viteza maxima de 50 de noduri/93 km/h; echipaj 10 marinari; radar; 2 motoare Diesel a cate 1150 CP fiecare (858 KW); 4 lansatoare de rachete anti-nava, C-701/KOWSAR; un tun de 23 mm, ZU-23; o mitraliera AA de 12,7 mm, DSHK;

HENGHAM-LST

-clasa IPS-18TIR, nave rapide torpiloare de conceptie iraniana, cu caracteristici stealth, avand suprastructura ce reflecta undele radar si radar retractabil, cel putin 10 unitati operationale. Navele au urmatoarele caracteristici: 28 tone; 7 m lungime; 3 motoare Diesel a cate 1200 CP fiecare; 3 motoare cu jet de apa de conceptie iraniana, DIO; viteza maxima de 52 noduri; autonomie 450 mile marine; echipaj 6 oameni; 2 lansatoare de torpile de 324 mm, avand raza de actiune intre 6-10 km, acestea putand fi de fabricatie chineza, nord-coreeana sau autohtona; un radar de navigatie in banda I; o mitraliera AA de 12,7 mm, DOOSHKA (copie locala a celei sovietice, DSHK). Sase asemenea nave au fost exportate in Siria, intre anii 2006-2007;

-clasa IPS-16 PEYKAAP, nave rapide torpiloare, cel putin 10 operationale, varianta probabila a IPS-18 (este insa posibil ca IPS-16 sa aiba ca sursa de inspiratie, clasa nord-coreeana, TAEDONG B/C), avand urmatoarele caracteristici: 14 tone; 17 m lungime; 3 membrii in echipaj; doua torpile de 324 mm, posibil SHKVAL/HOOT; viteza maxima de 52 noduri; 2 motoare Diesel a cate 1200 CP fiecare;

– o vedeta rapida purtatoare de rachete, clasa OSA II, capturata de la irakieni in timpul razboiului; o nava de patrulare clasa BOGOMOL (de fabricatie sovietica, PROJECT 206,5 ULISS, captura de la irakieni, avand 245 tone, 130 m lungime, 30 membrii in echipaj, viteza maxima de 37 noduri si autonomie de 500 mile marine) –nu se stie daca iranienii au schimbat vechile sisteme radar sovietice, cu cele de productie autohtona;

-10 unitati operationale de vedete purtatoare de rachete, clasa HEGU (Type 024, de fabricatie chineza, copie dupa cea sovietica, clasa KOMAR): 79 tone; 27 m lungime; viteza maxima de 38 noduri; autonomie de 520 mile marine; 4 motoare Diesel de fabricatie chineza, L-12V-180; 17 membrii in echipaj; 2 lansatoare de rachete anti-nava, SY-1/C-802/NOOR; 2 tunuri binate, de calibrul 25 mm; un radar Type 352/posibil inlocuit cu unul autohton);

-cel putin 3 nave vanatoare de mine: SCHAHROCK (din clasa, BLUEBIRD, aparuta in anii *50, achizitionata de catre iranieni in anii *70, de 335 tone, echipata insa cu echipamente moderne si remotorizata); una din clasa americana, CAPE si una din clasa HARISHI (provenienta incerta);

-cel putin 15 nave amfibii, din clasele: HENGHAM –TLS (Tank Landing Ships, 4 unitati operationale: HENGHAM-511, LARAK-512, LAVAN-513, TONB-514, intrate in dotare intre anii 1974-1975, de fabricatie britanica): 93 m lungime; 2940 tone; 4 motoare Diesel a cate 2000 CP fiecare; viteza maxima de 14,5 noduri; autonomie 3500 de mile marine; echipaj 75 de marinari+168 de infanteristi marini; 4 tunuri AA binate, ZU-23, calibrul 23 mm; un lansator multiplu de rachete cu 40 de tevi, bataie maxima 20 km, BM-21, fabricat local; 2 mitraliere AA, calibrul 12,7 mm, DOOSHKA (copie locala a DSHK); 4 MANPADS, SA-N-8/9 K34 STRELA-3, sau de fabricatie autohtona, MISAGH-2;

IRAN AJR-LST

-3 nave de aprovizionare a flotei: KHARG (431) -intrata in dotare in anul 1980, de fabricatie britanica: 208 m lungime; 33014 tone; un set de turbine cu abur, Westinghouse; viteza maxima de 21 noduri; echipaj 248 de marinari; un tun de calibrul 76 mm, FAJR-27; 6 tunuri AA binate, ZU-23, calibrul 23 mm; 2 clasa BANDAR ABBAS (BANDAR ABBAS-421, BOOSHEHR -422) –achizitionate intre anii 1973-1974, posibil din Germania: 108 m lungime; 4673 tone; viteza maxima de 20 noduri; autonomie 3500 de mile marine; echipaj 60 de marinari; 2 tunuri AA binate, ZU-23, calibrul 23 mm; 2 tunuri AA, OERLIKON, calibrul 20 mm; 2 mitraliere AA, calibrul 12,7 mm, DOOSHKA (copie locala a DSHK); 2 MANPADS, SA-7 GRAIL/9 K32 STRELA-2, sau de fabricatie autohtona, MISAGH-2 (copie dupa cea chineza, QW-2 VANGUARD);

-2 nave din clasa, IRAN AJR (LST) –la origine acestea sunt comerciale, cumparate din Japonia in anul 1978, armate insa de catre iranieni: 2474 tone; 54 m lungime; viteza maxima de 14,5 noduri; 2 mitraliere AA, calibrul 12,7 mm, DOOSHKA; mine; un radar INA (probabil, radar meteo si de navigatie);

-3 nave din clasa HORMUZ (LCU) -65 m; 1280 tone; viteza maxima de 9 noduri; 2 mitraliere AA, calibrul 12,7 mm, DOOSHKA; un radar INA.

IPS-16-TAEDONG C

Aviatia Marinei Iraniene, dispune de urmatoarele tipuri de aeronave: 4 aeronave F-27, 6 de tip STRIKE COMMANDER, 4 FALCON 20E; 10 elicoptere SH-3D SEAKING, 6 de tip AB-212, 15 AB-205, 10 AB-206, 4 RH-53D si 5 MI-17.

 

WW  

Informatii de la BSDA 2012

Standard

Din informatile aflate la BSDA 2012, din parte unui foarte amabil ofiter, Marina Militara se pregateste serios pentru plecarea fregatei Regele Ferdinand, in luna septembrie, in misiunea UE anti-piraterie Atlanta, in zona Glofului Aden.

Pentru acesta cel mai pregatiti este elicopterul Puma Naval, care pentru prima data in istoria Marinei Romane, va pleca intr-o misiune de lupta, impreuna cu fregata sa. In acest moment elicopterul este in regim de upgrad-are si se are in vedere amplasarea unei mitraliere calibrul 12,7 mm. Locatia armei este inca in discutie, existand doua variante: in cadrul uneia din usile laterale, sau in zona cabinei pilotiilor, intr-o locatie care nu-mi este foarte clara. La ce se refara restul upgrad-arilor nu stiu, initial ma intersa soarta submarinului Delfinul si data cand  “Majeastatea Sa” pleaca in misiune.

Despre Delfinul stim ca a parasit santierul naval, unde intrase in decembrie pentru unele reparatii. Pe langa vopsirea si piturarea unor suprafete, sau mai aplicat/remediat si unele zone de cauciuc degradate in timp. Din spusele ofiterului care a avut o foarte mare amabilitate in a-mi povesti despre submarin, rezulta ca Delfinul nu este nici pe departe terminat, ci ca dimpotriva ar putea fi folosit foarte bine, in parametri sai constructivi, cu o minima investitie, care s-ar ridica la putin peste 20 de milioane de dolari. Dupa cum stiti 20 de milioane de dolari este costul setului de baterii.

Astfel nava intra foarte serios in vederile Marinei, atat ca nava de antrenament pentru exercitile anti-submarin, cat si ca nava pe deplin operationala. Mai mult decat atat, Marina Militara are planuri pentru a modifica, nu prea mult, submarinul, in asa fel incat nava sa poata lansa rachete anti-nava prin tuburile lans-torpila. Modificarile si bugetul necesar intr-o astfel de situatie nu este deloc prea mare.

Se insista ca Delfinul poate fi operationalizat la intreaga s-a capacitate de lupta, considerandu-se ca nava este departe de momentul in care ar trebui retrasa.

Un zvon, de aceasta data, care umbla prin Constanta, spune ca deja au fost achizitionate unele echipamente noi pentru submarin, echipamente de comunicatii si alte chestii electronice noi-noute, acestea fiind in acest moment stocate.

“Pilotii nu mor nici o dată, ei decolează şi nu se mai întorc”

Standard

Locotenent aviator VASILE TĂRIAN

La poale de Semenic, acolo unde Nera întâlneşte primul afluent, Pătăşelul, şi pe unde  pătrunde  în vestita Vale a Almăjului, se află localitatea Pătaş, localitate unde a văzut lumina zilei, în 1904, Vasile, unicul fiu a lui Ştefan şi al Paraschivei Tărian, urmaşi ai  bravilor grăniceri bănăteni.

Copilăria  şi–o petrece în localitatea natală, unde şi urmează  şcoala primară, după care  absolvă cursurile gimnaziale şi liceul la Hunedoara, sub atenta supraveghere a unchiului său din partea mamei, Gheorghe Serafin, înalt functiuonar la combinatul siderurgic din aceeaşi localitate.

De mic, Vasile Tărian a fost atras de „minunea secolului – aeroplanul“. Din amintirea unor bătrâni ai satului, este cunoscut faptul, că împreună cu alti copii, a încercat să transforme într-un aeroplan o maşină de curătat porumb, prin ataşarea unei elici, cu ajutorul căruia să rezolve disputa dintre copii din satul natal şi satul vecin Borlovenii-Vechi.  Visul lui a început să prindă contur atunci când a fost admis la şcoala de ofiteri aviatori, pe care a absolvit-o la 12 octombrie 1929, obtinând Brevetul de Pilot Militar nr. 775.

A fost repartizat la Flotila de Hidroavioane, cu baza pe lacul Sutghiol, Mamaia, unde şi-a desfăşurat activitatea fără întrerupere până în anul 1933. De mentionat că, la aceea dată, hidroaviaŃia  începea să devină fortă distinctăîn aviatia română, astfel că la 21 iulie 1920, în portul ConstanŃa a avut loc primul

zbor a unui hidroavion, la 15 august 1925, cu prilejul Zilei Marinei, a avut loc primul zbor a hidroavionului  românesc  GETTA-S.T.G,  iar la 15 august 1928, cu prilejul Zilei Marinei, Regele Mihai I  a botezat  primele patru hidroavioane  de provenientă italiană Savoia-Marchetti. Ulterior, în dotarea hidroaviatiei au intrat alte şapte hidroavioane Savoia Marchetti S59 bis. şi 12 hidroavioane CANT Z 501

etc.

În aceste conditii, tinerii piloti desfăşurau o activitate de pionierat în cunoaşterea şi dobândirea de abilităŃilor în  pilotarea acestor tipuri de hidroavioane, precum şi  în  formare şi definirea ca armă distinctă în aviaŃia românească şi o categorie specializată indispensabilă Marinei Militare.  Ca orice pionierat, acesta îşi cere jertfele sale, care nu au fost putine, printre acestea numărându-se şi cel din ziua de sâmbătă 14 octombrie 1933, când echipajul format din lt. aviator TĂRIAN VASILE pilot; lt. FUICĂ VASILE; slt. STAMATESCU GRIGORE   şi  slt. CUJBĂ au plecat în misiune ordonată cu hidroavionul  CANT  Z –501 de la baza  aviatiei hidro aflată pe lacul Sutghiol.

Era o zi cu vânt puternic  şi valuri mari. În tipul decolării, când avionul dezvoltase viteza necesară desprinderii de pe luciul apei, un val  a acoperit  botul hidroavionului, provocând  capotarea acestuia. În urma acestui eveniment,  echipajul şi-a  pierde viata, cu exceptia slt. CUJBĂ  care a scăpat cu răni uşoare.

Înmormântarea  lt. aviator VASILE TĂRIAN a avut loc la 21 octombrie 1933, în localitatea Pătaş, jud. Caraş-Severin, iar ca un omagiu adus acestui tânăr zburător de numai 29 de ani, mormântul lui a fost aşezat în curtea bisericii din satul natal, slujba de înmormântare fiind savârşită de preotul Petru Popoviciu, prieten bun cu ofiterul.

Din nefericire, în Pătaş, rudele apropiate ale ofiterului s-au stins din viată, memoria acestuia rămânând numai în  amintirea celor foarte bătrâni şi a celor care trec pe lângă mormântul  din curtea bisericii  şi  se închină  în fata crucii de marmură albă pe care sunt câteva fotografii a celui decedat in uniformă  şi unde pot să  citească:

Pe aripi de otel ca vultur te’năltai

Visând tu fiu al tarii a Ei Nemurire

Şi-n năzuinta-ti „De a ajunge unde avem de ajuns”

Tu ai murit…

Trecând la nemurire!

Ca un respect pentru jertfa sa, numele său, alături de ale celorlalti  membrii ai echipajului, stă scris la loc de cinste  pe una din  plăcile de  bronz aflate  la baza  monumentului Eroilor Aerului  din Bucureşti, partea dinspre nord.

Col. (rezervă)

Gheorghe Popoviciu

Bibliografie:

Proiecte de modernizare a marinei militare romane de la războiul de independentăpână la al doilea război mondial.

Autor : Cpt. Comandor Marian Moşneagu

Aviatori.ro istoric Tudor Vasile

 

 

 Hidroavionul CANT Z 501 in Marina Romana

 

Intrat in dotarea Marinei Romane in 1940 CANT Z 501 era deja considerat depasit, la inceputul WW2. Dat in exploatare in 1934, aparatul era folosit pentru patrulare maritima, salvare pe mare si atac contra submarinelor, beneficiind de o raza de solida de actiune.

In principiu putea sta in aer pana la 12 ore. Romania a achizitionat 12 astfel de aparate in cadrul incercariilor de dotare si modernizare a Fortelor Sale Armate in preajma inceputului de razboi mondial.

Desi depasit, CANT Z 501 este, din punctul meu de vedre un avion superb, splendid proiectat si care seamana cu mai celebrul sau omolog, cel mai frumos avion din WW2…PBY Catalina american.

In dotarea noastra aparatele au facut parte din Escadrila 101 Hidroaviatie, stationata la Mamaia pe lacul Siutghiol.

 

Top: Escadrilla 101 Hidroaviatie – Mamaia-Siutghiol, during 1942.
Bottom: Escadrilla 101 Hidroaviatie – This aircraft was shot down in the battle against Soviet MBR-2 on August 29, 1941.

 

Z.501B Specifications

General
Type: Reconnaissance Flying-Boat
Crew: 5
Engine
Isotta-Fraschini Asso 750 R | 750 hp | Pistons
Dimensions/Masses
Length: 14.95 m | Width: 22.50 m | Height: 4.43 m
Weight: 3850 kg | Max. Combat Weight: 5950 kg
Performances
Max. Speed: 275 km/h | Ceiling: 7000 m | Range: 2600 km
Armament
MG: 3 x 7.7 mm MG
Bombs: 640 kg of bombs

Foto: http://ww2drawings.jexiste.fr/Files/2-Airplanes/Axis/4-Others/03-Romania/CANT-Z501/CANT-Z501B.htm

 

Cu multumiri deosebite prietenului Ionicaf