Arhive pe etichete: atrom

Un viitor program Lancer pentru F16, baza a parteneriatului strategic romano-israelian?

Standard

Luand in considerare situatia extrem de precara in care se afla armata romana datorita dotarilor invechite, situatie expusa in articolul “Problemele majore ale inzestrarii armatei romane si ale industriei de aparare” dar si tinand cont de incapatanarea, oarecum de inteles in contextul parteneriatului strategic cu SUA, Polonia si Turcia, decidentilor romani de a cumpara avioane F-16 pentru dotarea fortelor aeriene romane, am incercat sa gasesc o solutie de compromis care sa ofere si offset-ul necesar Romaniei, offset sustinut cu consecventa de catre blogul RumaniaMilitary, (Inzestrarea armatei romane versus cresterea economica si solutia offset-ului) dar si costuri scazute si solutii pe termen lung, asa cum ne dorim cu totii.

Proiecte aeronautice romanesti mai putin cunoscute

 Istoric vorbind, in anii de dupa revolutia din 1989, Israelul a fost cel mai important, si aproape singurul partener in dezvoltarea tehnicii militare romanesti cu solutii relativ ieftine dar foarte potrivite si moderne pentru necesitatile armatei noastre, deci implementarea de noi solutii nu ar fi decat o continuare naturala si cu costuri si efort de acomodare redus. Tinand cont de forta sa economica, prezentata si in articolul “Israel: date economice – posibil model pentru Romania?” si de faptul ca majoritatea firmelor de aparare israeliene apartin statului, oare ar fi posibila o colaborare extinsa si negocierea unui pachet de echipamente si tehnologie, la nivel de stat, intre Romania si Israel, in contextul unui parteneriat strategic, dand substanta si relatiilor exceptional de bune dintre cele 2 tari?

 

ATROM

 

Astfel, am putea da continuitate programelor deja existente, cu noi upgrade-uri, am pune in aplicare studii si proiecte deja definitivate dar ne-introduse in productie (ATROM realizat cu Soltam, IAR-109 Swift realizat cu IAI) si demara proiecte noi cu infuzii de tehnologie, totul acompaniat de un offset la nivel inter-guvernamental cu un eventual credit oferit de maestrii recunoscuti in ale finantelor la nivel international (ma intreb cat de mult ar creste credibilitatea Romaniei pe pietele externe cu o linie de credit israelian sau macar intermediata de acestia ?!).

IAR-109 Swift

 

Firmele israeliene s-au dovedit capabile de a dezvolta evolutii consistente pe aproape orice tip de platforma militara existenta la ora actuala, in special pe cele americane, la un raport pret-calitate care sfideaza orice concurenta. Un parteneriat tehnologic al Romaniei pe aceste domenii ar aduce beneficii imense, mai ales in contextul marketing-ului extrem de profesionist al israelienilor.

 

MIG-29 Sniper la muzeu

MIG-29 stocat la baza M.Kogalniceanu

Ca sa ajungem la detalii, ma gandesc la un contract cadru pe termen mediu si lung pentru modernizarea unei mari parti a dotarii armatei romane (nici un monopol nu ar fi de dorit), de la avioanele de lupta F16 la un standard comun (si apoi MIG29 sau chiar si MIG21), la rachete aer-aer, sol-aer, aer/nava-nava, antitanc, la tancuri si blindate, la artilerie autopropulsata, la fregate si corvete, totul cu offset, transfer de tehnologie, joint-venture si licente. Si toate acestea ne-ar impulsiona poate si dezvoltarea TBT-ului, a unui elicopter de transport si lupta sau a IAR-XT si chiar a armei de asalt. Un exemplu similar este Irak-ul, care a lansat un program de inzestrare de 12 mld.$, program demarat prin achizitionarea din SUA a 36 de avioane de lupta F-16IQ Block 52 a caror livrare va incepe din 2014.

TBT

Pornind de la “durerea” noastra cea mai mare, avionul multirol, si de la faptul ca acum cativa ani se pare ca am avut o mana intinsa din partea Isrealului de a cumpara si moderniza in comun avioane uzate F16 Bl25 din SUA, oferta pe care se pare ca am refuzat-o destul de suspect,  ma gandesc ca Israel va dori in curand sa-si modernizeze flota de peste 300 de avioane F-16 (din care maxim 100 sunt la standard F-16I Sufa, cele mai vechi fiind retrase in paralel cu introducerea F35 in serviciu, la un maximde 75 de bucati) in urma lectiilor invatate din Iran, datorita aparitiei standardului F-16V

 dar si a detinerii unui radar AESA indigen – ELTA EL/M 2052.

F-16I Sufa

 

F-16V

In plus Israel Aircraft Industries este firma de stat deci putem spera la offset+credit avantajos spre deosebire de o tranzactie directa cu SUA, putand ocoli astfel si problema absentei creditului furnizor din partea statului sau trezoreriei americane, israelienii actionand astfel ca si intermediar cu acceptul SUA,  dar si la un transfer tehnologic de genul celui pentru MIG-21 Lancer. Astfel, in completarea si mai ales in locul avioanelor F-16A/B portugheze, am putea cumpara cateva zeci de F16 Block 25 care ar putea fi aduse la un standard echivalent F-16V dar cu tehnologie israeliana si asimilarea unei mari parti a mentenantei si upgrade-urilor in tara. Totul la un pret probabil intre 20 si 30 de mil.$ bucata si considerand ca avioanele Bl25 sunt donate de SUA, afacere similara cu cea oferita de SUA acum ceva mai mult de un an. In orizontul a 10-15 ani este posibil ca Lockheed Martin sa renunte sa mai ofere evolutii ale F-16, V fiind probabil ultimul upgrade inainte de a se focaliza exclusiv pe F35, insa Israel si eventual Romania, ca si partener, ar putea primi acceptul pentru mentenanta si upgrade-uri similare programului Lancer pentru intregul parc F16 disponibil la nivel mondial. Astfel am putea ajunge intr-o ipostaza apropiata cu cea pe care am sugerat-o in materialul “Multirolul construit in Romania” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/11/17/multirolul-construit-in-romania/ ), si anume “centru regional de cercetare, intretinere si imbunatatire a aparatelor produse de Lockheed precum si, la nivel militar, a unui centru de antrenament pentru Europa de E si SE” , centru de care ar beneficia “intregul flanc estic si sud-estic al NATO: Polonia, Turcia, Grecia, Italia, Israel si probabil in curand Bulgaria, Croatia, Muntenegru,Macedonia, Albania si R. Moldova”.

Ca si imbunatatiri, pot exista evolutii limitate ale liniei F-16, de genul celor expuse in materialul “Multirolul si optiunile Romaniei” (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/29/multirolul-si-optiunile-romaniei/ ): prize de aer DSI, motor mai puternic eventual capabil de supercruise si tractiune vectoriala, scaderea semnaturii radar, capacitatea de a putea opera si de pe piste mai slab amenajate, scaderea costului menetenantei prin modularizare dupa sistemul Saab, pachete noi de avionica si cabina compatibile cu F35/F22 Raptor, dezvoltarea de drone pe aceeasi structura.

F-16 DSI

Asa cum spuneam mai sus, pachetele noi de avionica, intre care si radarul  EL/M 2052 (AESA) ar putea fi folosite cu succes si la dezvoltarea unei linii MIG-29 Sniper Plus sau Mig-21 Bis/Bison – J-7 Lancer 2/Plus si chiar a unui avion de antrenament derivat similar cu Guizhou JL-9 chinezesc, in cazul ca dorim sa re-folosim o parte din ce exista stocat la nivel mondial si mai are rezerva de ore de zbor sau doar pentru export, dupa cum sustineam in ““MIG-21 LanceR o solutie inca viabila pentru Romania ?”, impartind profitul cu partenerul israelian. In plus, Israel are capacitatea de a achizitiona echipamente din tari „incomode” pentru noi, cum ar fi Rusia, China sau India, astfel ca am avea platforme ieftine second-hand pe care pot fi integrate noile sisteme.

Guizhou JL-9

Avionul poate face dintr-un pachet mai larg, alaturi de rachete antiaeriene Derby sau Python (integrate si in sistemul Spyder), Barak 8 pentru protectie AA si racheta de croaziera/antinava Delilah, ce pot fi folosite la modernizarea fregatelor si corvetelor din dotarea Marinei Romaniei, dupa cum propunea materialul Variante pentru modernizarea fregatelor T22”.

Sistem Spyder (Python+Derby)

 

Barak 8

De asemenea, poate fi dezvoltata o noua varianta de sistem SOCAT (Sistem Optronic de Cercetare si Anti-Tanc=Optronic System Research & AT), refolosind rachetele Spike deja achizitionate alaturi de noile lor variante, sistem ce poate fi integrat pe un nou elicopter de lupta sau transport al Fortelor Armate Romane (sa nu uitam ca Israel detine peste 30 de elicoptere Cobra la standardul AH-1 „Tzefa”). Turelele Rafael sunt deja prevazute pentru inzestrarea TBT-ului (Saur3) dar si a MLI-84M – OWS 25R (cost upgrade 1.5 mil$/bucata) gama de arme si echipamente poate fi extinsa putand duce la o noua versiune a tancului TR-85M1 sau al unui derivat al tancului Merkava, adaptat cerintelor Fortelor Terestre, alaturi de derivatele sale, printre care masina de lupta Namer, cu cele mai noi sisteme de protectie, cum ar fi Trophy.

Evolutie PUMA SOCAT? – deviant art

Pentru artilerie, proiectul ATROM dar si mortierul Cardom ar fi achizitii necesare unei armate moderne.

Sistemul SOCAT

Merkava 4/V (pentru export)

 

Turela Rafael

 

Turela OWS-25R produsa la UMB 

Iar in incheierea pachetului, putem vorbi de sistemele de protectie balistica antiracheta Arrow block 5 /Arrow 3 sau Iron Dome, care ar putea ajuta la securizarea scutului anti-racheta dar si a altor obiective importante de pe teritoriul tarii noastre.

Arrow

                Punand cap la cap aceste detalii, ar putea rezulta unul dintre cele mai bune planuri de inzestrare a Armatei Romane la costuri si calitate avantajoase, alaturi de investitii serioase prin offset din partea uneia dintre cele mai sanatoase economii si un credit avantajos. Acest plan s-ar putea realiza printr-un acord cadru etapizat pe o perioada de 10 ani, pentru a da timp si offset-ului sa produca mare parte din sumele pentru achitarea imprumutului iar la finalizare am detine echipamente si tehnologii care vor fi permanent modernizate alaturi de partenerul israelian iar exploatarea ar fi ieftina si facila prin asimilarea unei mari parti a ei in industria romaneasca. In plus, mare parte din produsele comune ar beneficia de o piata semnificativa pentru export, ceea ce in timp ar aduce si profit producatorilor si integratorilor.

                Astfel, am incercat sa mai ofer inca o varianta alaturi de celelalte aduse in discutie in ultimul timp, ca solutii pentru dotarea invechita a armatei dar si pentru relansarea economiei romanesti…

 

 

Marius Zgureanu

 

 

 

 

Reclame

Perspectivele artileriei autopropulsate romanesti,fata in fata cu proiecte similare straine

Standard

Deoarece batalioanele de tancuri si infanterie mecanizata au nevoie de o protectie de artilerie foarte mobila si rapid desfasurabila pe orice teren, care sa se miste in acelasi ritm cu unitatile respective, este critica inzestrarea lor cu o arma capabila de foc sustinut si desfasurare rapida, de indata ce loviturile concentrate ale lansatoarelor LAROM (54 de bucati) si APRA (134 de bucati) se epuizeaza, completand cu lovituri de precizie barajul initial de artilerie. In caz contrar, capacitatea de lupta a acestor batalioane este serios afectata de  sprijinul limitat de artilerie.

LAROM

 

APR 40

Aceasta cerinta se incadreaza si in strategia descrisa de documentul – Concepţia de înzestrare cu sisteme şi echipamente majore a Armatei României în perioada 2006-2025, elaborată de Statul Major General şi aprobată de CSAT în data de 13.02.2006, strategie ce prevedea inzestrarea cu obuziere autopropulsate de calibrele 155mm si 105mm:

http://www.dpa.ro/documente/politici/ConceptiaInzestrare.pdf

 

Proiectul de obuzier autopropulsat calibrul 155mm/52 ATROM este un derivat al proiectului israelian  ATMOS 2000 ( Autonomous Truck Mounted howitzer System– sistem autonom cu obuzier montat pe camion) fabricat de către firma israeliană Soltam Systems. Sistemul ATMOS este un proiect privat, testat de armata israeliana si destinat exportului.

ATMOS

ATROM

Singurul prototip ATROM a fost creat in Romania intre anii 2002 si 2003 de catre firma Aerostar SA Bacau în colaborare cu

insa nu  fost introdus in productie de serie datorita inexistentei comenzilor din partea fortelor terestre romane. Este interesant de precizat ca, spre exemplu, Camerun detine 18 sisteme ATMOS iarRomania nu este capabila sa introduca in inzestrare un singur ATROM.

 

ATROM foloseste sasiul camionului ROMAN 26.360 DFAEG 6×6, motorizat cu un diesel MAN 28866 LF 24, de 360 CP. Vehiculul de 26 de tone, aerotransportabil cu C130 Hercules, are un blindaj usor ce poate rezista la proiectile de 7,62 si fragmente din explozii, iar cabina si sistemul de management al luptei sunt similare si compatibile cu cele ale LAROM. Platforma deschisa a armei are un incarcator automatizat pentru tunul  Soltam calibrul 155mm/52, capabil sa sustina rate de foc de 3 lovituri/15secunde, 15 lovituri/3minute sau 75 in 60 de minute, la distante de 41km cu munitie standard sau chiar 51km cu munitie inteligenta reactiva., rezerva de proiectile la bord fiind de 24 de proiectile.

Pe scurt, este o arma foarte capabila, perfect compatibila cu sistemele de transport, comunicatii si lupta ale fortelor terestre romane, proiect care a fost insa sistat, probabil datorita costului relativ ridicat si incapacitatii de a produce tunul de 155mm in tara, la uzinele Resita.

 

La nivel mondial, un proiect foarte asemanator este Nexter Caesar-ul francez, o platforma construita pe aceleasi principii, tot cu un tun de 155mm/52, insa mai usoara, de doar 17.7 tone si care a cunoscut productia de serie precum si comenzi din partea unor clienti externi.

 

CAESAR

 

Cel mai avansat si sofisticat proiect din categorie, dar si cel mai recent, este Archer-ul suedezilor de la BAE Systems Bofors. Si Archer poseda tot un tun 155 milimetri / 52 calibre, BAE Systems FH77-B05, amplasat pe un Volvo A30E 6×6 si capabil să trimita proiectile inteligente la o distanta de 60 de kilometri ( pentru proiectilul Excalibur ), cu o rata de tragere de 3 proiectile in 15secunde sau 20 proiectile in 2.5 minute, cu o rezerva de 20 de proiectile in magazine si inca 20 in rezerva. La cele 30 tone, are o cabina protejata la proiectile de 7.62 si exploziv cu fragmentatie, detinand si o turela pentru protectie proprie Kongsberg M151 Protector.

 

ARCHER

De asemenea, poate folosi modul de tragere MRSI (Multiple Round Simultaneous Impact), adica lovirea simultana a tintei cu mai multe proiectile trase succesiv pe traiectorii diferite. Archer intra si el  in productie de serie.

O arma mai putin cunoscuta, insa produsa in vecinatatea Romaniei, este sistemul B52 Nora, produs de Serbia in principal pentru export.

NORA B52

Nora B-52 a fost conceput ca o modificare a obuzierului de 152 mm D20 /52 calibre pe o platforma de camion 8×8 motorizata cu un diesel de 480CP, cu o masa totala de 34 de tone si protectie STANAG 4569 Nivel I si II. Dispune de un sistem de auto-incarcare cu o magazie de 36 de lovituri, capacitate MRSI si raza de lovire a artileriei intre 41 si 65 km in functie de proiectilele folosite. Principala piata de export pentru Nora B-52 este dotarea fortelor armate ale Myanmar, Kenya si Bangladesh .

 

De departe cel mai interesant concept bazat pe tunul de 155mm, diferit de platforma ATMOS/Caesar/Archer, este tunul autopropulsat G6-52 Rhino 155m.

G6-52 Rhino

Este un produs extrem de interesant al tehnologiei Denel, din Africa de Sud, stat cu care am putea colabora in acest domeniu precum si in cel al elicopterelor (asa cum am propus in materialul “IAR S.A. Brasov – o situatie fara iesire?”: https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/17/iar-s-a-brasov-o-situatie-fara-iesire/ ), dincolo de parteneriatele actuale ale Romaniei.

Tunul autopropulsat de 155mm G6-52 Rhino este o platforma avantgardista, inovatoare si unul dintre cele mai eficiente si eficace tunuri autopropulsate. De altfel ar trebui studiata optiunea ca respectivul sistem, inclusiv turela, sa fie instalabile pe sasiu modificat al TBT sau pe sasiuri de tanc T55 si TR-85. Asa cum am prezentat in materialul “Va avea Romania un nou tanc? Si daca da, cum va arata?! “ : https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/03/31/va-avea-romania-un-nou-tanc-si-daca-da-cum-va-arata/ , diversificarea utilizarii sasiului de tanc poate avea ca rezultat un echipament similar PZH-2000, 2S19 Msta sau Krab-ului polonez (varianta pe sasiu de T72 a AS-90 Gun Equipment 155 mm L131 ).

 

KRAB AS-90

 

Similar cu Archer, arma poate lovi tinte pana la 67km si in plus poate efectua lovituri simultane la 25km cu 5 proiectile trase pe traiectorii balistice diferite, avand o cadenta de foc de 6 proiectile/minut sau 3 proiectile/25 secunde.
Poate de asemenea folosi munitii inteligente top-attack, ghidate laser tip Krasnopol-M si high-explosive si dispune de o rezerva de 45 de proiectile in magazie.

 

O astfel de colaborare, ar putea ajuta la finalizarea ATROM-ului si dezvoltarea unor versiuni modificate pentru alte sasiuri si utilizarea unei platforme de incarcare protejate, nu expuse, cum e cazul ATROM, dar probail mai scumpa si mai grea, masa totala de 46.5 de tone nefiind neglijabila in ceea ce priveste transportul aerian. Anterior ATROM-ului, au mai existat incercari de a produce in tara artilerie autopropulsata bazata pe 2S1 Gvozdika cu un tun de 122mm A565 (raza de “bataie” 15km) folosind sasiul MLI-84, vehicul denumit Model89 dar si aceste incercari nu s-au concretizat decat intr-o productie de serie limitata de 42 de bucati, stocate in prezent. Acest model ar putea fi modernizat, probabil si cu o noua turela, un nou sistem de conducere a focului si management al luptei si un tun de 155mm in versiunea scurta a tunului, de 39 calibre.

Model89, sursa foto: Wikipedia, Mircea 87

In plus, tunul respectiv poate fi adaptat si altor mijloace de transport, putand exista pe langa versiunile de mai sus si una simplificata, cu tractor/camion de remorcare si incarcare manuala sau partial automata (vezi ansamblul obuzier 155mm Haubits FH77 – camion SBA111 Scania-TGB 40), ducand numarul de bucati ale tunului  Soltam calibrul 155mm/52 la ordinul sutelor, ceea ce ar rentabiliza productia sa integrala, sub licenta, in tara.

Haubits FH77

Uzinele Arsenal Resita au produs in trecut in peste 300 de bucati obuzierul rusesc de 122mm, in versiunea romaneasca M81, cel de 130mm denumit M82 precum si cel de 98mm M1993: http://www.catalogafaceri.ro/afaceri/business.php/ARSENAL-RESITA-SA/42270/

Deci un minim de experienta si competente ar trebui sa mai existe…

 

ATROM-ul este inca o solutie moderna, capabila si perfect adaptata nevoilor armatei romane iar introducerea sa in productie si inzestrare ar fi o completare binevenita a sprijinului de artilerie acordat unitatilor celor mai mobile ale fortelor terestre. ATROM este un echilibru interesant intre masa acceptabila pentru desant aerian, mobilitate, simplitate, pretul competitiv, performanta comparabila cu a altor sisteme similare la nivel mondial si deplina compatibilitate cu sistemele aflate déjà in inzestrarea fortelor terestre romane.

 

Oare povestea acestei arme se opreste aici?

 

Marius Zgureanu

Armele viitorului

Standard

In timp ce mandra si…competenta noastra clasa politica, nu i-ar mai muri multi inainte, sta si freaca menta, borborosind si halucinand prostii depre binele Tarii, mintind cu un extrordinar tupeu, despre cat se zbat ei pentru noi, dar in realitate nefiind in stare sa construiasca nici macar o amarata de autostrada spre Brasov, de 150 si ceva de km.

In timp ce imbecilii se chinuie sa cumpere o mana de avioane pentru Armata si nu sunt in stare, de ani de zile, sa faca un obuzier (ATROM), altii, mult mai seriosi si cu clase politice serioase, se gandesc la viitor.

Iata doar cateva exemple de arme ale viitorului:

 

Obuzier NLOS

 

Dragon Fire II

 

Mother of all Bombs

 

 

Delilah Missile

 

Small Diameter Bomb

Arme, pe care le-am fi putut avea!

Standard

Ca orice copil, si noi pasionatii de arme si tehnica militara, ne bucuram atunci cand Armata noastra primeste “jucarii” noi. Pacat insa ca acest lucru se intampla extrem de rar in ultimii ani, desi a fost o perioada candRomaniase ingrijea si de Armata sa, intre anii 1995-2005. Atunci, sau nascut proiecte si contracte, care in marea lor majoritate n-au dus, din pacate, nicaieri! Multe articole de pe acest blog, precum cele ale lui Vali ori Nicusor, foarte bine documentate, ne demonstreaza ca s-a putut dar nu s-a vrut…

Insa, ca orice pasionat, traim cu speranta ca lucrurile se vor indrepta, iar asteptarile noastre, care coincid in mod cert cu cele ale militarilor nostrii, sa se implineasca. Poate un nou Guvern sa aduca schimbari in bine in domeniul militar? Vom vedea, si…speram! Ca astazi Armata Romana se afla undeva la periferia interesului politic, nimic nou pentru noi; asa este de peste 20 de ani. Ca de mult timp, politicul trece mult prea usor peste nevoile si cerintele Armatei, iar noi asteptam de prea mult timp “sfarsitul reformelor” care ar trebui sa ducaRomaniaacolo unde ne-o dorim, nu mai reprezinta deloc o noutate in “specificul” romanesc. De atata timp, ne-am obisnuit cu totii!

In timp ce rezultatele dotarii Armatei in acesti ani, obtinute cu mari sacrificii, in timp mult prea indelungat si marcate in esenta lor, de scandaluri si acuze, sunt relativ subtiri (exceptie facand anumite domenii, precum Comunicatiile si Informatiile, radare, LAROM, MLI-84M1…), proiectele pe care Armata le-a initiat si dezvoltat, erau ambitioase –unele dintre acestea, poate prea ambitioase.

Vom face in acest articol o scurta trecere in revista a catorva dintre aceste proiecte, cunoscute ori mai putin cunoscute, facand mentiunea ca Armata a avut intotdeauna VOINTA si DORINTA, lipsindu-i insa SPRIJINUL si FONDURILE, astfel ca esecul acestor programe nu i se datoreaza in totalitate.

MIG-29 SNIPER, un program ambitios, care ar fi asigurat astazi un avion inca performant ROAF. Un singur exemplar a fost modernizat (este vorba de avionul cu numarul 67, monoloc, ce apartinea de Grupul 57 Aviatie Vanatoare “Constantin Bazu Cantacuzino” de pe Mihai Kogalniceanu; avion cedat de catre ROAF in vederea demararii programului SNIPER), acesta facandu-si debutul pe 5 mai 2000, decoland la ora 17.11 minute si revenind la sol la ora 17.53 minute (a zburat fix 42 de minute!). Interesant este faptul ca acest avion a fost primit cu mare entuziasm de catre militarii (ulterior, rasul si veselia, optimismul si increderea, s-au estompat rapid. Cum zice zicala: “N-a fost rasul lor!”) si cu mare tam-tam de catre politicieni. La zborul inaugural participand autoritati locale, membrii ai Guvernului si Parlamentului Romaniei de atunci, diplomati, ziaristi, etc. Deci, cu alte cuvinte, se anunta un proiect de succes, ROAF asteptandu-l cu bratele deschise!

MIG-29 Sniper. Cum ar fi aratat astazi RoAF cu 24 de Sniper-e?! Am fi putut cumpara Mig-29 din Basarabia, poate chiar am fi putut exporta versiunea noastra de modernizare! Poate, poate…poate daca am fi avut si politicieni patrioti!

Avionul era extrem de modern, atragand invidia si admiratia vecinilor nostrii, care si ei il zburau, dar totodata si supararea Moscovei (ca de, ei il facusera), dispunand de o noua interfata om-masina si un nou pachet de avionica; intregul avion fiind supus unui program de prelungire a resursei (au fost schimbate cablajele; au fost instalate noi componente mecanice si electrice, mult mai performante decat cele originale; noi antene. Multe dintre aceste echipamente aveau capacitate LRU, ele putand fi schimbate foarte usor la linia de avioane, usurandu-se astfel substantial intretinerea si mentenanta).

Avionul era la acea data cel mai modern FULCRUM din lume, modernizat in afara Rusiei, si dispunea de: doua display-uri color multifunctionale MFCD cu cristale lichide LCD (152×203 mm) destinate afisarii informatiilor referitoare la situatia orizontala, navigatie, acrosaje, stare tehnica, imagini video de bord, etc; vizor HUD cu unghi mare de vizare, cu panou de comanda frontal UFCP; comenzi HOTAS; display pentru receptorul de avertizare de radiolocatie RWR; calculator digital de misiune MMRC; calculator de date aerodinamice ADC; sisteme moderne de comunicatie, navigatie si identificare CNI; sistem de navigatie hibrid –inertial INS LISA/receptor GPS: sisteme de radionavigatie VOR/ILS/DME; doua statii de radio AM/FM UHF/VHF securizate si cu salt in frecventa; transponder IFF; sistem de transfer de date DTS, sistem video de cabina CTVS, inregistrator video de bord VTR. La data anularii sale se studia posibilitatea montarii a unui nou radar (acesta urma sa fie de productie israeliana) si a unui sistem de generare a oxigenului la bord OBOGS, precum si a unor acrosaje capabile sa sustina armament modern de productie SUA siIsrael. Era acesta un avion inferior celor existente pe plan mondial, asa cum il acreditau unii de pe la noi? Cu siguranta, NU! Ar fi dispus ROAF de un avion capabil? Cu siguranta, DA! Dar, ca multe altele, n-a avut noroc! Si rau este cand te “nasti” fara niciun dram de noroc…

AH-1RO DRACULA, elicopterul romanesc de atac, este un alt esec rasunator pentru Armata si inzestrarea sa. Un esec care nu i se datoreaza insa! Fiindca, desi toate guvernele ce s-au perindat pe la conducerea Romaniei, din 1990 incoace, “constientizau” ca apararea nationala este o problema de importanta nationala, iar Romania avand dreptul de a dispune de 120 de elicoptere de atac (trist, dar nici astazi nu dispune de asa ceva. Si ma intreb si-acum, DE CE?), in urma Conferintei Pentru Limitarea Armamentelor Conventionale de la Viena, din 1990; n-au facut nimic!

Cum ar fi aratat astazi Romania cu 96!!! de elicoptere de atac moderne?!

FOTO: airliners.net

Desi proiectul ajunsese intr-o faza finala, inerenta demararii productiei de serie, cu costuri si cerinte operationale bine definite si calculate “la liniuta” de catre specialistii militari, care doreau un numar cert de 96 de elicoptere pentru ROAF; totul, dar absolut totul a fost in van! Unele voci au sustinut pe atunci caRomania ar fi fabricat un elicopter vechi, depasit, aparut in timpul razboiului dinVietnam (este vorba de celebrul COBRA, taticul celui nenascut, AH -1RO DRACULA), scump si cu performante scazute (multi cretini si idioti utili sunt inRomania asta!). Era oare acest proiect prost, inutil si depasit din start? Pai haideti sa vedem ce calculasera specialistii aia, care pana la urma au fost ignorati, iar industria aeronautica romaneasca, in loc sa se dezvolte, a ajuns pe marginea prapastiei!

DRACULA, ar fi costat statul roman intre 12-14 milioane de dolari per bucata, si ar fi fost facut in proportie de 80% intara. 80%, dragi cititori! Si asta prin transfer de tehnologie de la Bell Helicopters, implicand in program societati autohtone, precum: IAR Brasov, Turbomecanica, Aerostar, Straero, Ratmil, Simultec, Comoti, Aerofina, Aeroteh, si altele. O duc astazi aceste societati bine, in marea lor majoritate? Cu siguranta, NU! Daca acest proiect reprezenta mult sau putin, pentru industria aeronautica romana si nu numai, judecati dumneavoastra!

Era un proiect prost si depasit? Cu siguranta, NU! Fiindca, acesta avea la baza platforma structurala si ansamblele mecanice specifice AH -1W SUPER COBRA, care si astazi este considerat unul dintre cele mai eficiente elicoptere de atac din lume. Mai mult decat atat, il faceam sub licenta avand drept de dezvoltare si export, dar, ca multe altele, nici acesta n-a avut noroc! Punct, si de la capat…

Dintre proiectele mai putin cunoscute, dar de care Armata era interesata, a facut parte si EAGLE IV. La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005; insa pana acum…NIMIC! Batranul ARO, are inca “o sansa de viata”. Prea lunga, spunem noi!

FOTO: mci-forum

Masina, in greutate de 7,6 tone, are o sarcina utila de pana la 2400 kg si o putere de 250 CP; fiind la acea data considerate de catre experti –inclusiv de catre cei romani-unul dintre cele mai performante din clasa sa, a blindatelor usoare tot-teren. Armata il avea in vedere pentru diverse misiuni, precum: recunoastere, supraveghere, patrulare, comanda si control, comunicatii, asalt, politie militara, forte speciale, etc; urmand a-l dota cu sisteme specifice fiecarei misiuni, inclusiv arme de calibru mic si mijlociu + seturi de protectie suplimentara, balistice si antimina. Ar fi fost astazi un asemenea vehicul, util baietilor nostrii din A-stan? Cu siguranta, DA, cu atat mai mult cu cat un asemenea vehicul chiar a fost testat de catre expertii MApN, acestia fiind foarte multumiti de performantele si capacitatile vehiculului. Dar, ca multe altele, n-a avut noroc!

Despre MLI-2000, ATROM, TR-2000, IAR-XT, rachete si munitie de precizie, nici nu mai vorbim, ele fiind mult prea cunoscute. Nici acestea, desi erau necesare si dorite, unele definitivate, chiar prototipuri, n-au avut noroc!

Prima versiune a ATROM

FOTO: military-today

Un alt proiect uitat este cel al sistemului de tun naval, MILENIUM GDM 008. In legatura cu acesta se dorea de catre Oerlikon Contraves, Elvetia, implicarea Romaniei si a Armatei sale in proiect! Armata, dorea ca acest tun sa intre in viitor, in dotarea noilor nave ale Marinei, dar cu implicarea firmelor romanesti. Se dorea ca la Dragomiresti S.A, sa se fabrice cea mai performanta munitie AHEAD de 35 mm (inclusiv pentru VIFOR), dar pana acum nu exista semnale certe ca s-a si facut ceva. Cert este doar faptul ca MILENIUM GDM 008, nu se fabrica la noi, desi s-ar fi putut asta; dar ca multe altele, n-a avut noroc!

Multe se puteau realiza in Romania postdecembrista, pe linia industriei militare si a inzestrarii armatei. Multe, foarte multe! Sunt sigur ca au existat, ori poate mai exista, proiecte de care cu siguranta n-am aflat. Multi dintre noi, pasionatii de tehnica militara si Armata in general, suntem sceptici (si este normal sa fim asa, fiindca mersul lucrurilor la noi ne-a facut sa fim asa!) dar cu siguranta, informati atat cat s-a putut. Jucam jocul dea ESTE/VA FI/NU ESTE, cu placere si entuziasm amestecate cu furie si neputinta, asumandu-ne curajul implicarii indirecte in problemele Armatei si nu numai.

Daca cei indreptatiti si platiti pentru a se implica direct, nu o fac, atunci macar noi s-avem curajul de a ne implica, desi suntem constienti de faptul ca n-avem nici o putere. Putem insa sa le reamintim acestor “domni” sus-pusi, platiti din banii nostrii sa faca ceva pentru Armata siTara ca, CURAJUL este o trasatura de caracter indispensabila unei personalitati puternice. Au EI asa ceva? Pana acum n-au demonstrat-o, ezitand sa ia decizii vitale pentru bunul mers al Armatei si inzestrarii sale, iar situatia catastrofala se adanceste pe zi ce trece. Pana cand, nimeni nu stie! Si, in mare parte, aceasta stare de fapt nu se datoreaza Armatei si specialistilor sai. Acestia au facut si fac inca, ceea ce pot in conjunctura politico-financiara de astazi! Dar, sa-i intrebam pe EI, cei de sus, de ce acesti specialisti nu sunt ascultati, nu sunt luati in seama ci doar ignorati, chiar nu cred ca mai are rost!

Ce putem face noi, cei cu adevarat interesati de soarta Armatei Romane? Prea putin! Putem doar sa ne reamintim de ceea ce-am fi putut fi, de ceea ce-am fi putut face; putem doar sa ne mentinem mintea vie si iscoditoare, iar atentia asupra a tot ceea ce se intampla, marita. S-auzim de bine in viitor!

 

                                                                                                                          

  WW

 

 

La ce sa ne asteptam in 2012, militar si economic.

Standard

Militar nu putem decat spera ca in sfarsit se vor porni cateva programe ce treneaza de prea mult timp. Vedeta ar fi, bineinteles, avionul multirol! In 2012 este OBLIGATORIU luarea unei decizii privind tipul aparatului si graficul livrarilor, de asemenea si sistemul de finantare. Problema ar fi ca aceste discutii necesita mult timp intr-o tara normala, pe cand la noi s-ar putea sa dureze foarte, foarte mult timp! Asta daca nu cumva problema este deja rezolvata, asteptandu-se doar un moment propice pentru anuntarea vesti. Daca va fi asa, cel mai bun moment mi s-ar parea primavara viitoare, undeva pe la sfarsit!

Tinand cont ca in noiembrie vor fi alegeri, iar 2012 nu va fi un an de bum economic, anuntarea unei investitii (poate mai multe), in urma offset-ului legat de achizitia multirolului, asezonata cu batai de tobe pentru mii de noi locuri de munca, sute de milioane intrati la buget, etc, etc., ar putea fi viabila.

Al doilea proiect extrem de important este Marina Militara, prea mult timp lasata in paragina. Anul acesta una din fregatele tip 22, va participa la operatiune Atlanta a UE, privind stoparea pirateriei in Oceanul Indian, in jurul Cornului Africii, beneficiari…piratii somalezi! In premiera absoluta pentru noi, un IAR 330 Puma Naval, va fi operational la bordul fregatei! Si va si inarmat…

Un IAR 330 Puma Naval, in hangarul uneia dintre fregate

Dar tot in 2012, DpA  a anuntat ca doreste, ceva mai ferm de data asta, sa atribuie contractul de modernizare a celor doua fregate, iar modernizarea propriuzisa sa inceapa cel mai tarziu la inceputul lui 2013. Tot la Fortele Navale se doreste si demararea contructiei celor patru corvete si patru vanatoare de mine, si de asemenea, modernizare submarinului Delfinul. Ideea ar fi ca in 2012 sa se intocmeasca planurile, sa se aleaga tipul navelor si constructorii, iar in 2013 sa porneasca efectiv constructia.

Racheta STAR 80L

Tot in 2012, odata cu desemnarea companiei pentru modernizarea fregatelor,  vom putea in sfarsit sa ne dam cu presupusul asupra directiei spre care se uita marina, pentru inzestratre cu rachete antinava, antiaeriene, ce tipuri de sisteme AA doreste sa cumpere, si prin extensie ne putem face o idee si pentru urmatoarele etape de inzestrare, nu numai in marina, ci si pentru trupele de uscat.

Ca un exemplu, sistemul de rachete cu raza scurta montat pe fregate, va fi un foarte bun indicator pentru sistemul cu raza scurta si medie pe care fortele terestre il au in vedere. Va fi  VL MICA de la MBDA, asa cum era preconizat?!

Fortele Terestre au si ele un an definitoriu pentru inzestrare! Noul transportor amfibiu blindat (TBT) SAUR 3, se asteapta sa fie in sfarsit vazut pe roti si full option, gata sa intre in productia de serie in 2013. Si aici extrem de importante vor fi sistemele de armament ce vor fi montate pe el. SAUR 3 va avea doua configuratii extrem de…indicative, pentru modul cum gandesc ai nostri viitorul, si anume varianta dotata cu rachete AA, ce tip vor fi, si daca STAR 80 mai intra in vederile de dezvoltare a SMG-ului.

La capitolul rachete AT misterul nu prea exista: vor fi Spike si cu asta basta!

Tot prin 2012 speram sa vedem, in sfarsit, noua arma de asalt, versiune finala, a Armatei.

Tot pe langa Fortele Terestre ar fi si alegerea macar, a sistemului de rachete AA cu raza lunga. Zic macar alegerea daca nu si semnarea vreunui contract, lucru destul de putin probabil de altfel, si poate lansarea modernizarii Hawk! In rest la sol nu ma astept la ceva spectaculos, la ceva care sa ne lase cu gurile cascate, cu toate ca ar avea destule domenii de acoperit.

Fortele aeriene…in afara de mult discutatul avion multirol, 2012 va aduce in mod sigur inca doua( daca nu cumva pe toate patru ramase)  aeronave C27 J Spartan utilate full, din care unul cu un modul MEDEVAC cu tot, si doua cu sistem de realimentare in aer. De asemenea ar trebui ca cele patru Hercules C-130 sa-si primeasca noile sisteme defensive pentru medii ostile.

Iar la nivel de zvonuri, tot anul acesta s-ar putea lua in discutie, la nivel de concept, achizitia unui nou tanc modern pentru acoperirea gaurilor create de dotarea cu T-55 si TR 580. Asta inseamna ca daca anul acesta se vor hotara asupra unui nou car de lupta, il putem avea undeva la sfarsitul decadei. Importat, construit in tara, nu se stie nimic sigur, doar ca ultima oara cand s-a discutat ideea unui nou tanc, importul la cheie a fost scos din calcul primul!

Elicoptere de lupta, un nou avion de antrenament (XT sau alta varianta), elicopetre de transport, nave auxiliare pentru Flota, masini 4X4 inlocuitoare ale ARO, camioane noi, ATROM, LAROM cu rachete EXTRA…toate acestea sunt pentru moment in ceata. Nici anulate, dar nici nu au un orizont clar de timp. Ba pentru cateva din ele nici nu stim sigur daca mai intra in vederea Armatei.

 

Dar asa cum am spus mereu, definitoriu pentru inzestrarea viitoare, este blestemattul de avion! Si aici nu numai din cauza alegerii cu care mal al Atlanticului facem afaceri, ci mai ales din cauza bugetului. Armata nu se poate gandi la altceva pana nu-si rezolva cea mai stringenta problema, si abia apoi in functie de banii ramasi sa se uite imprejur si sa-si mai faca niste calcule. Asadar pana nu vedem semnat contractual pentru avion, nu are prea mai are rost sa ne uitam dupa alte aranjamente pentru inzestrare sau modernizare…

 

 

 

Daca eu as fi Mos Craciun II

Standard

Daca eu as fi Mos Craciun ce as aduce Armatei Romane, in asa fel incat nu numai sa fie foarte moderna si puternica, dar procesul de dotare sa fie un bum extrordinar pentru intreaga economie romaneasca? Adica sa ne si dotam, iar in acelasi timp, sa devenim si o tara mai bogata?! Sa ne dotam la superlativ, dar pe banii lor, si cum noi suntem saraci, sa facem in asa fel incat ratele la armamentul cumparat sa fie mai mici decat taxele si impozitele platite  prin offset-ul realizat, incat sa avem si profit?!

Putem face o asa mare minune, ca dintr-o campanie de inarmare cum nu a fost alta pe pamantul Romaniei, sa ne alegem cu o superarmata, o supereconomie si cu o gramada de bani?! Bre stiu ca suna a reclama la jocuri tip Caritas, dar credeti-ma ca este atat de usor incat orice student  la finante de anul II, bine pregatit, stie raspunsul…

Sa va spun cum:

PARTEA I: BANII

Aici lucrurile sunt atat de simple incat nu prea am ce sa spun, altceva decat ce am scris de atatea ori! Raspunsul pentru gasirea fondurilor necesare dortarii la nivel de top a Armatei sta in doua cuvinte mari si late: CREDIT FURNIZOR!!!

Acest sistem de finantare obliga vanzatorul, producatorul armamentului, sa vina pe langa oferta propriuzisa de hardwere si cu o banca sau consortiu bancar care sa asigure finantare. Bineinteles ca se poate opta si pentru oferirea de garantii da catre statul-mama al constructorului pentru obtinerea de catre Romania a unui credit sindicalizat de pe piata libera la o dobanda egala practic cu dobanda la care se imprumuta tara-mama a furnizorului de armament.

Un exemplu in acest sens ar fi tancurile. Daca vom cumpara/coproduce tancuri germane, am putea primii un imprumut la o dobanda de maximum 2,5-3% in euro, Germania imprumutandu-se acum cateva luni cu sub 2% de piata libera. Si acesta este doar un exemplu. Practic problema finantarii nu poate fi pusa decat daca esti extrem de idiot sau politician roman. Sinonimia termenilor poate fi observata cu ochiul liber. Asadar avand banii asigurati mergem mai departe!

PARTEA aII-a: RAMBURSAREA RATELOR LA CREDITE SI DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI

Pai nici aceasta parte nu este foarte dificila. Cine zbiara ca Romania este saraca si nu-si poate permite sa cumpere…avioane, sa zicem este un biet idiot! Respectivul ar trebui de fapt sa spuna ca Romania este condusa de imbecili si de aceea nu-si permite nici avioane de lupta, nici autostrazi, nici industrie, nici un nivel de trai decent!

Pantru ca acesta este adevarul, lipsa banilor fiind un lait motiv, de la revolutie incoace, pentru incapacitatea si incompetenta clasei noastre politice!

Astfel, daca am fi si noi condusi de oameni normali problema banilor nu ar mai exsita. Lucrurile sunt foarte simple! Pentru fiecare producator de armament de la care Romania doreste sa cumpere ceva, se poate gasi o nisa economica pe care sa-l pui s-o dezvolte! Cati kilometri de autostrada credeti voi ca se pot face din 7-8 miliarde de euro, bani care ar trebui bagati numai in aviatie?! Probabil ca daca respectivii kilometri de autostrada ar fi construiti de un privat pe banii lui (parteneriat public-privat)… ar iesi destul de multi, undeva la 900-1000 km. Surplusul la PIB adus de o astfel de investitie ar fi serios si de lunga durata. Autostrazile sunt investiti multiplicatoare, care in 10 ani pot aduce la buget, prin taxe si impozite generate de afacerile deschise pe langa autostrada, de economiile facute de transportatori, de alte investiti conexe, etc, etc, de 4-5-6 ori bani investiti. Suna neverosimil?! Va asigur ca doar in limba romana suna asa. In germana, engleza, franceza suna…normal!

Bumul economic al Germaniei in anii “30 si cel al SUA in anii ”50 s-a bazat pe un program mare de constructie de autostrazi… Program care a dus ambele tari intr-un varf industrial nemaivazut.

Daca am dota armata la un nivel 20-25 miliarde euro in 10-15 ani, am avea din offset investiti echivalente in ramuri economice alese de noi. Offset-ul este reglementat la 80% din contract, de legea romana si la maximum 100% de UE, dar negocierile pe sub masa, in astfel de contracte, se pot face fara probleme.

Ganditi-va ce ar insemna o intrare de 10 miliarde de euro in dezvoltarea agriculturii eco si industriale! In exploatatii mari agricole, in depozite de unde produsele romanesti ar putea, in sfarsit, sa domine supermarket-urile, in irigatii, etc! Incercati sa va inchipuiti cum ar arata industria romaneasca daca s-ar injecta 7-8 miliarde numai in ramuri care aduc o prelucrare inalta a produselor, adica numai in industria inalt tehnologizata. Cum ar arata salariile intr-o industrie care ar produce in Romania bunuri de consum cu adaos mare de inteligenta!? Ce taxe si impozite si ce consum individual ar genera salarii decente in ramuri industrial inalt tehnologizate?!

Marele avantaj al timpurilor pe care le traim, pentru ca in orice lucru rau sta si un bine, este foamea foarte mare a tuturor producatorilor de armament. Peste tot se taie din buget in general, si din cele ale apararii in special, se micsoreaza comenzile, se intarzie livrarile, absolute peste tot. Acum chiar ca ar fi momentul sa intram puternic, pentru ca am avea o pozitie de negociere extreme de solida, acum ei sunt cu spatele la zid. Astfel am putea impune destul de punctual unde si catre ce ramura sa mearga preponderent sumele din offset.

Ceea ce propune SAAB, ar propune orice companie, numai sa-si vanda produsele, iar pe de alta parte si tarile mama ale producatorilor ar fi foarte interesate sa spijine o oferta cat mai buna. Au si ei locuri de munca de aparat, taxe de colectat, si pana la urma ar castiga bani frumosi intr-o vreme deloc prielnica afacerilor. De asemenea banii necesari nu ar fi problema noastra, ci a companiei furnizoare.

Cine plange crezand ca nu vom putea sa achitam ratele, sau ca plata acestora ne va seca bugetul…nu stie ce vorbeste! Investiti cu cap acesti bani ar avea rolul de multiplicatori masivi de PIB, multiplicatori de bunastare. Din taxele si impozitele colectate de pe urma lor Romania ar putea plati ce are de platit si i-ar ramane si profit.

Practic plata ratelor poate fi legata, asa cum a propus SAAB, de nivelul realizat al investitilor respective, de eficenta acelor investiti, adica de o serie de criterii de performanta, prinse in caietul de sarcini al licitatilor de achizitii. Adica: nu-ti faci planul de investitii, sau investitia ta nu intra in parametri economici negociati…nu pupi un leut!

Acum problema economica fiind rezolvata, haideti sa ne destrabalam!

Fortele Terestre

 

Leopard A2 A7, sau TR 150 Bizon II, daca am fi destepti

Leopard A2A6-7, integrat in industria romaneasca, practic o dezvoltare romaneasca pe baza tancului german                                                                                                          –  600 bucati

MLI2000, este obligatoriu sa avem o masina de lupta a infanteriei-600 bucati, in principiu tot cu germani

SAUR-3, asa cum se promite arata bine                                                  –800 de bucati

Artilerie autotractata. ATROM 155                                                          -250 de bucati

Sisteme AA cu raza lunga ASTER 15 si 30

Sisteme AA cu raza scurta si medie VL MICA

Dotarea cu sisteme UAV de la nivel de grupa in sus

Dotarea cu peste 2500 de autovehicule blindate si neblindate, construite in tara de tip Humvee

 

Fortele navale

 

Modernizarea celor doua fregate britanice strict pe rolul lor natural: vanatoarea de submarine rusesti.

Construirea in tara a inca doua fregate mari cu sistem AEGIS incorporat, cu caracteristici stealth, cele mai bune care sunt pe piata.

Construirea in tara a 6 corvete stealth dotate pentru lupta anti-nava si AA.

Construirea in tara a noi vanatoare de mine, nave auxiliare pentru flota.

4 submarine moderne

Submarin tip U 214 apartinand Coreeai de sud, „parcat” langa USS Nimitz

Nave noi cu caracteristici stealth pentru fortele de Dunare.

Elicoptere dedicate si avioane pentru Flota. 12-14 elicoptere in afara celor de la bordul navelor si o escadrila dedicata si specializata de avioane pentru atacul anti-nava si protectia flotei.

2 avioane de supraveghere maritime P-3 Orion sau echivalente.

Baterii de rachete anti-nava mobile cu lansare de pe tarm

Infiintarea a inca unui batalion al Infanteriei Marine.

 

Fortele Aeriene

 

Avioane

36 de aparate Eurofighter Typhoon Tranche III, cu radar AESA si tractiune vectorizata, dedicate in special supramatiei aeriene.

60 de aparate multirole F-16 50/52 sau Gripen E/F, as prefera Gripen E/F.

36-48 de avioane tip LCA trasonice si scoala produse local prin asociere.

8-10 Hercules C-130 J

10 C-27J Spartan pe langa cele 7 care au fost déjà comandate

2 sisteme AWACS

2-3 cisterne aeriene

 

Elicoptere

Reluare contractului pentru constructia in tara a unui elicopter de atac si comandarea lui in cel putin 60 de exemplare. AH-1 Z Viper ramane o variant ca si A-129 Mangusta.

                                                  AH-1 Z Viper

Inlocuirea elicopterelor de transport cu unele rezistente la tirul inamic, cel mai probabil UH-60 Black Hawk in numar de peste 80.

16-20 elicoptere grele de transport CH-53

CH-53

…………………………………….

In mod sigur fiecare dinte voi mai poate adauga cate ceva, poate avea diversi favoriti, insa un program croit in linii mari pe aceste cantitati ar necesita o suma care nu cred sa depaseasca 25 de miliarde de euro. Si chiar daca ar depasi, care sa fie problema atata timp cat fiecare leu cheltuit pe inarmare s-ar transforma in venituri si productivitate economica crescuta?!

Desi acest program poate parea o utopie desfid pe oricine sustine ca nu poate fi aplicat. Daca lasam la o parte vaicareala si ne uitam pe cifre, problema aparenta a dotarii foarte slabe a Armatei, ni se dezvaluie ca fiind de fapt o mare oportunitate de dezvoltare economica si de reindustrializare a tarii, de data aceasta pe baze economice solide si profitabile.

 

Inteligenta romaneasca :Artileria…

Standard

Arme de razboi…artileria Romaniei

Artileria, o arma cu vechi state de serviciu pe campurile de batalie. Artileria, o arma cu traditie si in continua evolutie, inclusiv in Armata Romana.

De la bombarde la aruncatoare de mine si tunuri de mare putere si calibru, Armata Romana se poate lauda cu realizari de exceptie, ce o aduc in secolul XXI. Cercetarea militara romaneasca a adus si aduce inca Armatei, produse de exceptie, cu nimic inferioare celor straine.

De departe sistemul LAROM a suscitat cel mai mare interes, inclusiv pe plan international.

                                                  Sistemul LAROM 160mm

LAROM configuraţia sistemului:
-platforma lansator camion-aruncator de rachete, 6×6 permanent cuplat, montaj roti single fata/spate, capacitate mare de progresiune in teren accidentat. Poate lansa 40 rachete GRAD in 20 s sau 26 rachete LAR Mk 4 in 45 s, la 45 KM. Poate transporta 3+1 persoane in cabina blindata, de tip MGL, metalica, medie, cu 2 usi si 4 locuri, scaun sofer si insotitor, oglinzi retrovozoare clasa II,IV si V, instalatie de incalzire si ventilatie. Cabina dispune de echipament special, protectie balistica nivel 1 STANAG 4569, pentru glont si mine antipersonal, facut in colaborare cu Plasan Sassa/Israel. Motor-MAN D 2866 LF 25, Diesel, 4 timpi, 6 cilindrii in linie, supraalimentat, racit cu lichid, cu EVB; 419CP/1900rpm, EURO 3, cu optional 360 CP si transmisie automata Allison; cutie de distributie STEYR VG 2000/300 cu 2 rapoarte de transmitere. Rotile sunt profil tot teren Gigant Steel, avand sistem de umflare din mers (CTIS). Frana este integral pneumatica, cu 2 circuite independente, asistata ABS si EVB. Dispune de un troliu SEPSON, hidraulic, 10 tone forta maxima, 50 m lungimea maxima cablu, iesire spre fata si spate.;
– Muniţie LAR/GRAD ;
-Sistem computerizat de comandă şi control, de artilerie  (ACCS).

Rachetele GRAD au fost modernizate si sunt inzestrate cu focoase multiple: de proximitate, mecanice, cu bile (de 6,35 mm, 2500 de bucati intr-o lovitura, avand o arie letala de minim 30 m, cu fuzee FORAD-2), CARGO cu bombleti, ce poate penetra 105 mm de otel; FET-1, fuzee electronica de timp; MOFA-T1, fuzee cu optiuni multiple, de timp, proximitate, super-rapida.
DESCRIEREA LANSATORULUI:
-flexibilitate în selectarea modului de lucru, în funcţie de preferinţele utilizatorilor;
-puternic şi durabil pentru a se potrivi cu toate sistemele de lansare sau subsistemele existente;
-dispune de sistem optic de vizare si control;
-dispune de sistem de control al focului (FCS);

-toate lansatoare sunt construite pentru lansare din containere (LPC​​);
-orice racheta poate fi folosita independent;
-sistemul are capacitatea de a lansa generaţia mai veche de rachete GRAD cat si generatia  de rachete containerizate LAR Mk4;
-durata de viaţă şi operaţionala a acestui lansator este practic nelimitata;
-implementarea într-o poziţie nouă se face în 5 minute, iar ieşirea din  vechea poziţie în termen de 3 minute după tragere;
echipajul LAROM este format din 5 persoane;
Sistemul are o rata de foc exceptionala::
-1 racheta / la fiecare 1,8 secunde, avand un feed-back computerizat care permite corectii intre lansator, observatorul din avanpost si punctul de comanda. Controlul focului poate fi efectuat din cabina sau cu comanda la distanta cu cablu, avand lungimea de 50m. Lansatorul are optiunea pentru tragere individuala sau automata partiala sau completa, in rate variabile in 4 stadii intre 0,5 si 1,8 s. La o rata de tragere de 1,8 s toate cele 26 de rachete pot fi lansate in 46,8s/;
-precizie excepţională;
-suprafata ariei de distrugere este de 1 milion de metri patrati, la o tragere completa.
LAR- MUNITII:
-containerul de lansare (LPC​​) contine, 13 rachete de tip CARGO  -160mm calibru,  sigilate din fabrica  în tuburi, gata de lansare. Bataia maxima cu muniţie LAR este de 45 km, fiecare element din sistemul LAROM contine un GPS, iar in viitorul apropiat va contine si un sistem de navigatie inertiala.
-Distrugerea este realizată folosind  grenade multi-scop (bombleti) , care sunt dispersate pe o ţintă. Rachetele cargo sunt echipate cu 104 grenade / fiecare.
Muniţia CARGO este formata din: HE, fragmentarea controlată cu un impact contopit;HE, fragmentarea controlată cu focos de proximitate. Rachete-nu genereaza fum intens contribuind astfel la mascare si camuflare, facand tragerea mai sigura pentru operator.Fiecare dintre grenade are o suprafaţă nominală letală împotriva trupelor inamice de aproape 100 mp (5m raza letală / fiecare).
SISTEMUL DE CONTROL AL FOCULUI (FCS):
-dispune de un sistem de control al tirului care reduce efortul echipajului: un sistem independent de testare (BIT) al lansatorului de rachete şi a sistemelor aferente;
-Display ce arata statutul rachetelor; alertă de pozitionare pentru siguranţă (zonele de siguranţă, măsuri de urgenţă); de selecţie a tipului de rachete şi dimensiunea salvei care urmează să fie lansata, de afişare a rachetei lângă care urmează să fie lansata şi numărul de rachete rămas;
-stabilirea automată de la distanţă a focului si a tipului de fuzee.

Sistemul de operare cuprinde:
-FCU, cheie de operare selector- comutator care are trei poziţii;
-Safe, tăierea energiei electrice la intreg sistemul, şi scurt-circuitul rachetelor in caz de urgenta;
-Test, sistemul este testat în condiţii de siguranţă şi toate datele necesare, defecţiuni orientative, sunt afişat pe ecran/autodiagnosticare;
-Operatiile, fuzeele şi numărul de rachete în salvă pot fi programate, iar rachetele pot fi trase selectiv;

Produsele LAROM MLRS şi sistemele sale sunt complet integrate în conceptul de C3I prin ACCS (Comandamentul Artileriei & Sistemul de control), după cum urmează:
-brigada, batalion si posturi de comandă baterie cu calculatoareATAC (Computer Tactic Artilerie), legate în BRIGNET şi reţele FIDNET;
-lansator-nivel-cu GTAC (GUN /  Calculator Tactic Lansator), legate în reţea GUNCONET;
-Observator Inaintat (FOR), sprijinind coordonatorul de foc (FSO). Posturile sunt echipate cu FTAC (Calculatoare Tactice Avansate), legate în reţea FISTNET;
-Post meteorologic este format din staţia de sondare, cu Radiotheodolite, iar componentele sale sunt pe deplin integrate în ACCS si conceptul de C3I:
-sondare altitudine -40 km;
– intervalul maxim dintre masuratori-24m;
-emite buletine meteo conform: STANAG 4061, 4082 şi METEO11; pe baza radiosondei: radiotheodolitului şi a antenei LORAN C ;
– recepţie RT-planul orizontal  -360 de grade;
-recepţie RT-planul vertical  -0-90 de grade;
-recepţie LORAN-C  -omnidirecţionala;
– distanta maxima de recepţie -160 km;
Instalaţia este containerizata, avand incalzire, climatizare, NBC, filtru de aer-ventilatie.
Brigada / Batalionul / Comandamentul, este in permanenta legatura cu bateria. Postul de conducere este instalat în interiorul unui container pe camion platforma. Echipamente se compun din:
-Computer-tactic TC 2000;
– Unitatea de  Comunicatii Wireless TH 105;
-Postul de radio VSW PANTHER 2000 V L3;
-Postul de radio SW, Panther 2000 h;
-Biroul Central-F1612;
Telefon de război TC 72;
-Conexiune la Reţeaua de Comunicare -FISTNET/FIDNET;

-Software ACCS-ATAC;

-Instalatii speciale: NBC, filtru de aer-ventilatie, climatizare, instalatie de racire echipamente, surse de putere de 24V DC(baterii)/220 V AC (generator).

Pentru deservirea lansatorului LAROM cu munitie, a fost creata o autospeciala MITCL, cu sarcina utila de 9 tone, echipata cu sistem de iluminare camuflat si interfata electrica si pneumatica NATO, avand capacitate mare de progresie in teren accidentat, proiectata pentru manipulare containere cu rachete GRAD/LAR. Camionul are aceleasi caracteristici si performante ca si cel folosit pentru LAROM, dar dispune de suprastructura container metalic pentru transport rachete; macara hidraulica cu brat de 5200mm, sarcina maxima 2,2 tone si inaltimea de ridicare de 6000mm. Remorca este de tip RM 7.5/2-S, avand capacitatea de a transporta 2 containere cu rachete + alte doua pe camion.

Troliul SEPSON (Suedia) –care se regaseste si pe LAROM, de tip H 100 PS, de 10 tone forta, are posibilitatea de a actiona cablul atat in fata masinii cat si in spatele acesteia. Comanda troliului se poate executa din cabina, direct de la troliu sau de la distanta, cu telecomanda.

Instalatia de iluminat ce se regaseste si pe LAROM, este GABRIEL(franta), si foloseste corpuri de iluminat care permit trecerea de la regimul camuflat la ce necamuflat, si invers, instantaneu, prin actionarea unui comutator de la bordul cabinei.

Sistemul Grad – APRN  122mm, montat pe monitoarele si vedetele blindate de la Dunare

O nota aparte a sistemului GRAD romanesc este reprezentat de APRN-produsul este in inventarul unităţilor marinei fluviale fiind varianta navalizata a lansatorului de 122 mm, cu 40 de tuburi lansatoare de rachete (stanga-dreapta).
Este format din unităţi de lansatoare (2×40 rachete), dispuse în două rafturi concepute sa actioneze in acelasi timp. Întregului sistem (lansator) rămâne sub puntea navei, fiind retractabil, atunci cand nu este operational. Precizia şi puterea de tragere oferă o eficienţă deosebită produsului în operaţiuni de neutralizare împotriva mijloacelor de tragere inamice, împotriva rezervelor şi concentrarilor de trupele inamice, în neutralizarea marinei inamice, în interzicerea minarii şi distrugere în zonele de coasta, actiuni de lupta impotriva Infanteriei Marine si a debarcarilor costiere, eliminarea de baraje, precum şi sustinere cu foc a trupelor proprii, neutralizarea inamicului aflat in fortificatii.

Un alt sistem artileristic romanesc, mai putin cunoscut este SISTEMUL DE RECUNOASTERE SI OBSERVARE PENTRU ARTILERIE, montat deocamdata pe TAB 4X4. Acesta se compune din:

-computer tactic ETC 2000;

-unitate de comunicatii wireless;

-sistem de achizitie laser al tintelor;

-VSW PANTHER 2000 VL1(statie radio);

-SW PANTHER 2000 H(statie radio);

-oficiul central F 1612;

-telefon militar TC 72;

-comunicatii network FISTNET;

-software ACCS-FTAC.

Sistemul dispune de un complet de ochire si vedere pe timp de noapte pe baza de radiatii termice, foarte modern, care este compatibil si interoperabil cu toti partenerii NATO. Acest sistem de achizitie al tintelor are ca destinatie:

-observatori inaintati (FO);

-controlorii focului aruncatoarelor (MFC);

-posturi mobile de cercetare-observare de artilerie;

-controlorii inaintati ai focului aerian (FAC) in actiuni de sprijin aerian apropiat (CAS). Acest sistem se compune din: camera termala; luneta de observare pe timp de zi cu CCD; telemetru laser „Eye-Safe” 1,54 m; platforma goniometru electronic cu GPS incorporat; unitate de comunicatii imagine, date si voce securizata; calculator tip Laptop rigidizat.

Principalele sale caracteristici sunt:

-distanta de detectie a tintei tanc pe timp de noapte 9km;

-distanta masurata cu telemetrul laser 20km;

-precizia de masurare a coordonatelor tintei  1 miime;

-distanta de transmitere imagine, date si voce   1km, mai departe prin statia radio a vehiculului;

-integrabil in sistemele C4I;

-compatibil cu sistemul MGRS folosit de catre NATO.

Acest sistem are in compunerea sa si telemetrul cu laser pentru artilerie si infanterie STLA-M3. Acest sistem laser are ca aplicatii: supravegherea campului de batalie, achizitia coordonatelor tintei si a vitezei de miscare a acesteia, fiind orientat spre Nordul Magnetic. In compunerea sa intra:

–sistemul de ochire optic;
– goniometru electronic;
-caseta compacta pentru transport uşor, cu baterii incluse;

-computer digital de control;

-tripod adjustabil;

-CdNI baterii;

-detectia maxima 20km;

-detectia minima 300m;

-gama de logica 3 tinte vizate pe axa.

Computerul digital permite:

-eroare maximă de conversie a  coordonatelor   + / – 1m;
– viteza de masurare ţintă    5-99,5 m / s;
-depoziareat de coordonate rectangulare -peste 100 tinte;
-interfata de date RS-232.

ATROM este inca una dintre realizarile romanesti in domeniu, care din pacate, inca asteapta introducerea in inzestrare. ATROM este un tun Howitzer autopropulsat de 155mm?52 calibre, integrat perfect in conceptul C3I si ACCs. El este perfect compatibil a lucra in retea cu LAROM, beneficiind de toate facilitatile acestuia si avand in componenta sa sisteme identice: statie meteo, computere tactice, etc. Despre toate acestea am mentionat la capitolul LAROM. Avantajele sistemului ATROM, sunt:

-mare mobilitate si putere de foc;

-rapida deplasare in teren;

-timp de reactie foarte scazut si operabil in toate conditiile meteo;

-bataia maxima a tunului este de 41 km cu

ATROM 155mm 

proiectile cargo, putand ajunge la 50 km cu munitie inteligenta, ce va fi produsa in viitor;

-echipaj format din 5 membri;

-poate lua 24 de proiectile la bord, ce sunt pastrate in incinte securizate;

-dispune de doua brate hidraulice de sustinere in timpul tragerii, facilitand totodata accesul tunarilor la diferitele sisteme ale tunului. Sistemul hidraulic ajuta la manipularea obuzelor si a munitiei, usurand in mod vizibil operatiunile de încărcare/descarcare. Cabina ATROM este blindata, avand caracteristici identice cu cabina LAROM.

Asa cum este normal industria romaneasca produce o gama larga de proiectile si pulberi, necesare gamei artileristice produse, cu calibre incepand de la 25mm -152/155mm. De remarcat este proiectilul de 100 mm exploziv COMP B, utilizat inclusiv de TR-84M1. Acest proiectil are un corp de oţel cu 2 inele şi un inel de ghidare, fortand arderea într-un spaţiu strâns al gazelor si amestecului exploziv. Proiectilul are un impact frontal, de contopire cu actiune instantanee, scurtă întârziere in explozie şi dispozitiv de siguranţă, care este armat la iesirea din teava tunului. De asemenea Romania produce o gama larga de grenade antitanc, precum PG-7VM cu lovitura cumulativa pentru RPG-7, avand capacitatea de a penetra 300mm de armura, la o distanta de 500m. GR-736, grenada reactiva cu mixtura incendiara si auto-initiere, destinata anihilarii personalului inamic, vehicule diverse, etc. Focul declansat de aceasta grenada este deosebit de intens, avand o putere mare de ardere de maxim 50 s la o distanta de minim 300m si de maxim 1300m. Globul de foc format se intinde pe o raza de 5 m.

Unul dintre sistemele recent intrate in inzestrare este ARGUS –un sistem de achizitie si control al focului, portabil de catre om. ARGUS F03, are ca destinatie:

-misiunile FO;

-achizitia, detectia si urmarirea tintelor in campul tactic, atat ziua cat si noaptea;

-determinarea coordonatelor tintelor si actualizarea lor in permanenta si automat;

-transmisii securizate de imagini, date si voce;

-perfect integrabil in coordonatele C4I si intreg sistemul artileristic al Armatei Romane;

-poate fi montat pe orice vehicul actual/viitor din dotarea Armatei.

Acest sistem se bazeaza pe computere si aparatura de vedere pe timp de zi/noapte si de achizitie si marcare tinte prin laser, de ultima generatie, produse inclusiv de catre industria nationala.

Desi se cunosc destule despre inzestrarea actuala a Artileriei Romane, nu la fel de multe se cunosc despre inzestrarea viitoare. Se vorbeste de sistemul artileristic de 105 mm, autopurtat, prezentat acum cativa ani la Expomil, dar care inca n-a ajuns in inzestrarea curenta. Despre acesta se stiu extrem de putine lucruri, dar va fi foarte performant, foarte mobil, autonom, ergonomic, avand cost operational scazut, rata mare de foc si acuratete, cu tehnologie state-of-the-art. Dupa cate se stie acesta este/va fi dezvoltat cu firma RDM Technology, Olanda.

Se vorbeste de un sistem artileristic foarte performant, format din lansatoare de rachete, 10 la numar, de 273 mm, cu bataie lunga. Acest proiect se afla, dupa cate stiu, in derulare. Se vorbeste despre iminenta intrare in inzestrare a ATROM; ceea ce ar fi o incununare a anilor de cercetare-dezvoltare dar si a timpului lung de asteptare din partea Armatei.

Una peste alta putem concluziona ca, Artileria Romana se afla la un nivel foarte inalt; capabilitatile acestei arme fiind remarcabile. Toate acestea ne fac sa credem ca viitorul acestei arme in Armata Romana este unul bine definit si ancorat in realitatea si traditia acesteia.  

 Obuzier 152 mm, D-20

Mortier 85 mm

WW