Arhive pe etichete: armata romana dotare

Mai actual ca oricând. Să nu uităm Diktatul de la Viena – 30 august 1940

Standard

De ce avem noi romanii nevoie de Armata?! La ce ne trebuie o forta militara credibila si puternica?! De ce vrem avioane si tancuri, fregate si submarine?! De ce  Armata este INTOTDEAUNA o prioritate, in total dezacord cu opinia actualei clase politice?!

Istoria ne arata ca oricate aliante am avea, oricat de linistitoare ar fi vremurile pe care le traim, relatile dintre oameni se reduc pana la urma la forta. Adica supravietuieste doar cel mai puternic.

Si exact aceeasi axioma se aplica si in cazul tarilor! Daca suntem suficient de idioti sa uitam lectiile istoriei, daca suntem suficient de natarai sa uitam patimile bunicilor nostri, din vara blestematului an 1940 si daca chinurile monstruoase prin care Romania sfasiata si de la nord si de la sud, ne sunt straine, el bine atunci, s-ar putea sa mai retraim, candva, acelasi calvar.

Fara o forta militara respectabila si bine dotata, fara o Armata redutabila, gata sa moara cu orice dusman de gat…sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de mila vecinilor si garantiile aliantelor din care facem parte.

 

Daca cineva a uitat data de 30 august 1940, citi mai jos un articol preluat din Ziuaveche

 

Istoria uitată riscă să se repete. În urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, Ungaria horthystă a primit cadou de la Germania nazistă şi Italia fascistă nord-vestul Transilvaniei, unde populaţia majoritară era românească.

 

30 august 1940 – Diktatul de la Viena nu trebuie uitat

 

De asemenea, în urma discuţiilor româno-bulgare de la Craiova, s-a semnat un tratat, în 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei. Aceste decizii au venit în completarea aplicării capitolului 3 al protocolului secret din 23 august 1939, dintre Germania şi URSS (Pactul Ribbentrop-Molotov), prin care România a fost forţată (ultimatumul din 26 si 28 iunie 1940), să cedeze nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi teritoriul Herţei (ultimele două nu au aparţinut niciodată Rusiei).

 

Astfel, vineri, 30 august 1940, la ora 15.00, în Sala de Aur a Palatului Belvedere din Viena s-a semnat „Diktatul de la Viena” .Delegaţia României, formată din ministrul de Externe, Mihail Manoilescu, şi Valter Pop, a fost obligată să accepte şi să semneze „arbitrajul”, prin care ceda Ungariei horthyste partea de nord-vest a Transilvaniei de 43.492 kmp, cu o populaţie de 2.667.007 locuitori, din care: 50,2% români, 37,1% unguri, 2,8% germani, 5,7% evrei, 4,3% alţii. Consiliul de Coroană, desfăşurat la Bucureşti, în 30-31 august 1940, lua la cunoştinţă de „Diktatul de la Viena”. Nicolae Iorga arăta: „Noi n-am luat nimănui nimic; suntem singurul popor din lume, poate, căruia nu i se poate spune că a luat ceva dincolo de dreptul său”.

 

Bilanţul atrocităţilor săvârşite de autorităţile horthyste asupra populaţiei româneşti din Transilvania de Nord, după 30 august 1940, potrivit maritiriromani.com:

 

-sute de crime bestiale, schingiuiri, bătăi, arestări, profanări, devastări în masă, devastări răsleţe, internari în lagăre, tâlhării, jafuri, devastări de sate româneşti, pângăriri, profanări, incendieri, dărâmări de biserici, expulzari ale populaţiei româneşti.

-Statistici din URMAŞII LUI ATILLA de RADU THEODORU, Editura MIRACOL, Bucuresti 1999:

 

“In judeţul Sălaj: 436 de crime bestiale; 235 de schingiuiri; 602 de bătăi cumplite organizate; 978 de arestări; 9 profanări; 22 de devastări organizate; 91 de devastări savârşite individual.

 

-In judeţul Someş. 38 crime bestiale; 34 schingiuiri; 329 bătăi cumplite; 1223 arestări; 5 profanări 2 devastări organizate; 17 devastări savârşite individual.

 

-In judeţul Bihor, judet tinta al hungarismului din epoca 1867- 1919: 151 crime bestiale; 203 schingiuiri; 951 bătăi salbatice; 2593 arestări; 7 profanări ; 5 devastări organizate; 21 devastări .

 

-In judeţul Satu-Mare, 28 asasinate; 164 schingiuiri; 451 bătăi salbatice; 1157 arestări; 14 profanări ; 11 devastări organizate; 8 devastări

 

-In judeţul Cluj, 174 crime bestiale; 216 schingiuiri; 701 bătăi salbatice; 6369 arestări; 12 profanări ; 7 devastări colective; 93 devastări.

 

-Acelaşi statut pentru judeţele Trei Scaune, Ciuc, Năsăud, Odorhei, Maramureş.

 

– Se adaugă: schingiuirile in masa, la Belini, 22; la Poiana Sărată 14 (jud.Trei Scaune); 20 la Miercurea Nirajului – Mureş; 13 la Carei, 37 la Cosniciul de Jos, 22 la Horea, 25 la Ianculeşti, 29 la Morca, 33 la Scărişoara Nouă, 11 la Zalău astea toate numai in judeţul Sălaj; apoi bătăi le in masă: 56 numai la Diosig, 165 la Oradea, 334 la Mihai Bravul, judeţul Bihor, ca să nu incarc constiinţele ungurimii din Mureş, Trei Scaune, Sălaj, Somes, Ciuc, unde la Gheorghieni s-au inscris spre necinstea lor vesnica 223 de bătăi in masa; Nasaud Cluj şi Satu Mare. Dărâmări de biserici româneşti: in Mureş la Panet, in Trei Scaune la Borosneul Mare, Capeni, Camandia, Zagon; in Ciuc la Borsec si Ditrau: la Odorhei in Aldea, Biborteni, Craciunel, Varghis, Meresti, Ocland, Racosul de Sus; in MaraMureş la Bistra…

 

– In judeţul Trei Scaune: Covasna unde au fost devastate 80 de case româneşti; Lunca Ozunului, Valea Mare, Ozun, Zabala, Zagon;In Sălaj: Horea, Istrau, Ianculeati, Ip, Lucaceni, Marba Noua, Scarisoara Noua,Trăznea; in Ciuc: Tulghes, Frumoasa, Bicazul Ardelean; in Cluj: Manastur, Baciu, Chiuteni, Cojocna, Floresti; in Bihor: Diosig, Iosia- Colonie, Mihai Bravul, Salard, Salonta-Colonie, Sohodol-Lazuri; in Satu- Mare: Gelu, Istrau, Lazuri, Lucaceni, Principele Mihai, Colonel Paulian.

 

– La toate crimele, samavolniciile şi holocaustul impotriva populaţiei romaneşti din teritoriul cedat au participat, conform unui plan comun de exterminare, Armata Regală Ungară, prin unitaţi şi sub-unităţi dislocate in teritoriu, coordonate de Biroul 2 al Marelui Stat Major; Magyar Kiralyi Rendorseg-Poliţia regală maghiară, instalată în toate capitalele de judeţ şi in oraşele de subordonare judeţeană; secţia specială din Capitanatul general al politiei, Kozbiztonsagi Osztaly sau secţia siguranţei publice; corpul detectivilor şi serviciul de apărare al statului – ALLAMRENDESZETI OSZTALY. Tot acest eşafodaj al terorii sprijinit activ de organizaţiile paramilitare şi teroriste încadrate cu unguri.localnici şi de informatorii alcătuiţi din preoţi catolici, unitarieri, protestanţi, din invăţătorimea ungurească, funcţionărime şi elementele declasate ale societăţii.

 

– Până la 23 august 1944 totalul expulzaţilor şi al refugiaţilor din teritoriul cedat, Transilvania de Nord, s-a ridicat la peste 500.000 de români.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul de seara-Sisteme de supraveghere

Standard

Un „spion” american, deasupra Buzăului: este vorba despre un aerostat folosit de militari

Deasupra Buzăului a fost înălţat de câteva zile un aerostat dotat cu un sistem de supraveghere terestră care detectează de la peste 500 de metri înălţime tot ce se întâmplă la sol. Echipamentul, proprietatea Forţelor Armate ale Statelor Unite, se află la Buzău într-o unitate specială şi este folosit pentru antrenamentul ofiţerilor români sub directa supraveghere a instructorilor americani.

Aerostatul militar, care are forma unui dirijabil, poate fi urcat până la o înălţime maximă de 900 de metri, este făcut din latex şi suportă o greutate de maxim 180 de kilograme de echipament. Nu are sisteme proprii de propulsie, fapt ce îl diferenţiază de vechile dirijabile, fiind orientat cu ajutorul unei rampe de la sol.

Astfel de sisteme de supraveghere terestră se folosesc pe fronturile din Orientul Mijlociu de trei ani. Până acum, militarii români se deplasau în Statele Unite ale Americii ca să se şcolească pentru utilizarea lor, însă, de curând, armata SUA, finanţatorul cursurilor, a decis să aducă un aerostat de acest tip la Buzău pentru a reduce costurile.

“Operarea pe aceste sisteme este una sigură. Ei vor furniza informaţii care vor salva vieţi în teatrele de operaţie din Afganistan. Prin acest sistem se supraveghează comunicaţia şi se previne atacul insurgent asupra bazelor militare din Afganistan. În ce constă acest instructaj? Instructajul care are loc pe o perioadă de cinci săptămâni constă în reguli de operare, de lansare de recuperare, de rezolvare a incidentelor care pot apărea”, a declarat Bogdan Iorga, ofiţer de relaţii cu presa.

Un număr de 14 militari români învaţă cum să manevreze de la sol un aerostat pentru supravegherea zonelor de conflict. Amplasat în interiorul bazelor militare, acest sistem creşte siguranţa trupelor aflate în misiune.

Sistemul de supraveghere terestră este folosit în misiuni de prevenire a atacurilor asupra bazelor militare NATO din teatrele de operaţie din Afganistan. La Buzău, însă, militarii fac antrenamente observând în detaliu străzile oraşului, spre mirarea buzoienilor care de aproape o săptămână au zărit dirijabilul spion deasupra Buzăului.

Armata Romana a primit de la SUA doua astfel de sisteme cu cateva luni in urma, sisteme care vor fi operate, presupun in Afganistan. RoMilitarya scris atunci depre acest lucru.

Sursa: adevarul

Multumiri lui Ionicaf

Polonia exporta elicoptere

Standard

PZL W-3A

Filipine tocmai ce a primit primul lot de trei elicoptere de transport W-3A, dintr-un total de opt aparate comandate, catre producatorul polonez PZL-Swidnik. W-3 este un elicopter de transport usor, care poate fi folosit si ca platforma pentru arme AT. In principiu este cam aceeasi clasa cu IAR 330 Puma Socat al nostru.

Are insa si cateva avantaje, in sensul ca poate fi blindat si astfel polacii il folosesc in Afganistan, varianta W-3PL ca suport in lupta. Aparatul este modern si are sistem HUD, radar propriu, sisteme anti-racheta, si mitraliera calibrul 12,7mm sub bot. Are de asemenea capacitatea de transporta o varietate destul de mare de arma sub aripioare.

 

PZL W-3PL, varianta militara de suport

Si asta in timp ce fabrica noastra de elicoptere freaca menta! Este IAR 330 Puma Socat comparabil cu aparatul polacilor?! Probabil ca este chiar superior, avand capacitatea de a transporta mai mult de opt oamenii, precum face PZL-ul, este mai mare, iar pe vremea cand Socatul scotea capul in lumea polacii erau destul de departe de noi. Nemaivorbind ca o remotorizare ar face din elicopterul romanesc un aparat cu foarte multe posibilitati in fata.

Asadar de ce nu poate face si IAR-ul export de Pume?! De ce guvernul nostru nu poate face rost de contracte pentru propria industrie?! Polonia nu este o putere economica si politica, dar cu toate astea sunt niste oamenii extrem de seriosi, au o armata de invidiat si o industrie militara de care trag cu dintii…

Destepti polonezi, imbecili politicienii nostri. Polonezi nu sunt in Top10 exportatori de armament, mai prind si ei ceva resturi de la masa celor bogati, intrebarea este de ce ei pot, iar noi nu suntem in stare, in 22 de ani de democratie, sa construim un amarat de transportor de trupe?

Intrebarea are evident un singur raspuns: incompetenta clasei noastre politice!

sursa: strategypage

SOLDATUL VIITORULUI, INTRE A FI SI…S.F!

Standard

   Soldatul Viitorului, este un subiect incitant si de viitor. Desi marile puteri au in derulare asemenea proiecte, de departe se remarca cel al SUA –despre care se stiu putine lucruri, aflandu-se inca in dezvoltare.

Desi se cunosc extrem de putine date despre proiectul american, ceea ce se cunoaste este de domeniul SF, ireal chiar! Si totusi este REAL, luptatorul beneficiind de tehnici de lupta, camuflaj si supravietuire, foarte avansate.

Luptatorul pe langa arme avansate deja cunoscute, precum noile modele bazate pe M-16, v-a avea in dotare un pistol cu cinci tevi de calibrul 15 mm, echipat cu proiectile inteligente ghidate laser (un sistem asemanator bombelor ghidate dar mult mai mic), termoviziune si infrarosii. Aceasta arma se afla inca in faza de dezvoltare, dar promite sa fie extrem de performanta!

Echipamentul luptatorului va fi unul extrem de avansat, stratul exterior, izolant termic si impermeabil, isi va putea schimba culoarea in functie de mediul in care se afla luptatorul, chiar si mediu arctic. Nu se stie cu siguranta cum si prin ce mijloace se va obtine mimetismul, dar se lucreaza la nanoparticule cu care se va impregna costumul. Aceste nanoparticule de carbon, vor putea detecta apropierea unui glont, generand impulsuri electrice ce vor opri proiectilul, intregul corp fiind protejat, inclusiv organele vitale. Acest costum prevazut cu armura deosebit de futurista formata din nanoparticule, se afla in dezvoltare la Agentia Pentru Proiecte Avansate a Pentagonului, si va avea in componenta sa si nanofibre musculare, aplicabile pe sub costum, care maresc rezistenta musculara a soldatului.

FOTO: DpA

De asemenea, costumul va fi capabil sa mareasca performantele fizice ale soldatului. El v-a avea un sistem integrat de “articulatii” inclus in armura, ce ii permite acestuia sa transporte pe distante mari, in mana, cantitati impresionante de armament, provizii sau echipament, cu pretul folosirii a doar 10% din energia si forta proprie. Pana acum, Pentagonul ar fi ajuns la un rezultat de 200 kg in fiecare mana!!!

Casca soldatului este la randul ei extrem de futurista, avand in componenta sa masca de gaze si respirator atasat (ce se adapteaza automat tipurilor de noxe sau germeni detectati), camere stereoscopice pentru vedere pe timp de noapte ci imagini si date tactice proiectate in interiorul vizetei rezistenta la intemperii si socuri; comunicatii via-satelit inalt securizate; comenzi vocale pentru diferite parti ale echipamentului; translator instantaneu ce permite comunicarea in orice limba (sistemul se afla deja in teste).

Nu se stie cu siguranta cand va fi acest sistem gata si operational 100%, dar se estimeaza ca undeva in aria 10 ani. Dupa unele surse, Pentagonul ar fi cheltuit deja o suma colosala pentru dezvoltare!

 

FOTO: MApN

Singurul sistem operational deja este cel francez, FELIN, achizitionat recent de catre Rusia. Cu toate acestea, el, alaturi de programele celorlalte state, precumGermania(IdZ) si Italia (Soldato Futurro), sunt simple gadgeturi pe langa cel american.

Unde se situeaza Romania acum, fiindca este stiut faptul ca si Armata Romana, prin ACTTM, are in dezvoltare un asemenea program? Datele sunt extrem de putine, dar din ceea ce cunoastem, Soldatul Viitorului Roman va fi un hibrid intre cel german si cel francez. El este un proiect de cercetare-dezvoltare în derulare, finanţat în cadrul Programului Naţional RELANSIN, destinat să furnizeze capabilităţile necesare ducerii acţiunilor de luptă în comun cu trupele NATO şi asigurarea facilităţilor de comandă şi control pentru asigurarea exercitării comenzii. Sistemul integrat unitar cuprinde: cască integrată, computer, radio, armament, echipament individual de protecţie şi echipamente optoelectronice. A fost definitivat acest concept pe baza cerintelorSMFT, prototipul fiind deja in teste, cuprinzand: set audio/video; retea locala wireless; computer; legatura radio personala; arma multicalibru –nu se stiu date despre ea (o parte dintre aceste sisteme sunt de conceptie romaneasca), surse de alimentare cu greutate redusă –autonome; conectare sincronă senzor-trăgător pentru localizarea, identificarea şi atacarea ţintelor de mare însemnătate, critice din punct de vedere temporal; identificare şi interoperabilitate în condiţiile operaţiunilor de luptă comune cu alte forte amice şi achiziţia ţintelor; dispozitive uşoare, compacte, portabile pentru furnizarea imaginii operaţionale comune; interconectivitatea şi conceptul „Universal Plug and Play”.

Sistemul vizual de instruire si simulare va fi foarte modern si realist, avand graficaONYX2/PC (Quantum 3D –se numeste firma selectata in acest program), asigurand virtual instruirea zi/noapte/orice conditii meteo, simuland aeroporturi, orase, zone tinta, tinte aeriene si terestre, etc. Aceasta firma este implicata si in realizarea simulatoarelor pentru ROAF si Fortele Terestre. Firma Quantum3D (SUA), este deplin implicata in dezvoltarea sistemului-soldat, in special pe latura de procesare video mobila in timp real, captura si grafica 2D/3D, asigurand calculatoare cu greutate redusa, de mare mobilitate, ce pot fi purtate de catre oameni sau montate pe vehicule. Sunt impresionante performantele de procesare grafica ale acestora, foarte avansate, retelistica prin fir si fara fir, optiuni de interfata multiple, asigurand soldatului procesare tactica video in timp real, asigurand fuziunea senzorilor pentru a afisa informatia necesara factorilor de decizie si operatorilor din punctele de comanda –C4ISR (Command, Control, Communications, Computers, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance).

Armata Romana are in vedere dezvoltarea acestui sistem, care va constitui noua generatie de soldati terestrii, adaptati noilor conditii de ducere a razboiului (razboi bazat pe retea, actiuni in mediul urban, lupta impotriva terorismului).

Sistemul-soldat trebuie sa asigure mijloacele necesare prin care soldatul sa stie situatia in ansamblu: unde ma gasesc acum eu; unde se gasesc fortele aliate; unde se gaseste inamicul; care este misiunea mea; care este situatia curenta; de unde pot primi ajutor. De asemenea sistemul trebuie sa asigure capacitatile operationale necesare pentru: integrarea in cadrul sistemului de comanda si control C4I; realizarea efectului letal fata de fortele si mijloacele inamicului; asigurarea posibilitatii de orientare in spatiul de lupta; asigurarea mobilitatii in zona de lupta; asigurarea capacitatii de a supravietui; sustinerea reciproca a luptatorilor echipei sau a subunitatii fata de factorii distructivi ai zonei de operatii militare si nemilitare de mica, medie si mare intensitate. Stiu dragi cititori, ca totul suna incredibil, dar va pot asigura ca acest concept se afla in dezvoltare, in prezent fiind in faza de testare prototip.

Cand v-a apare Soldatul Viitorului la noi si cum v-a arata acesta, nu se stie cu siguranta. Dar avem capacitatea de a scoate produse de top cu nimic inferioare celor straine. Sa speram ca asa va fi!

 

WW

 

 

Surse: INTERNET.

 

ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: TRACTOARELE DE ARTILERIE

Standard

Tractoarele de artilerie au constituit in Armata Romana o categorie aparte de tehnica, fiind destinate in principal, tractarii pieselor de artilerie grele. Desi exista anumite informatii precum ca acestea s-ar fi aflat in dotarea armatei in WW I fiind capturate de la inamic, nimic nu este cert.

Oficial, primul ar fi fost autocamionul SKODA 6 (STP 6L/6 ST 6T), aparut in 1936, odata cu achizitionarea de catre Romania a 45 de baterii de obuziere SKODA calibrul 150 mm (180 de piese), la care s-au adaugat si 62 de baterii de obuziere de 100 mm, de aceeasi marca.

Skoda 6T                 Foto:kfzderwehrmacht

Autocamionul SKODA 6 era destinat in principal tractarii obuzierului greu de 150 mm (acesta, pe perioada WW II, a fost cel mai modern pe care l-a avut armata romana in dotare, avand o greutate de 6 tone) si avea o greutate de 7 tona, capacitate de remorcare de 5,5 tone si un cabestan cu capacitate de tractare de 5 tone. Armata Romana ar mai fi avut in dotare la inceputul razboiului si tractoare de artilerie pe sasiu autocamion, de fabricatie italiana FIAT (probabil de tipul FIAT-SPA TL37), intr-un numar mic.

Ford Marmon                     FOTO: Cartula

 

Tatra T 93                                FOTO: Tatraportal

Oricum, in perioada 1939-1941, la uzinele ROGIFER-Bucuresti s-a realizat sub licenta franceza (dupa modelul RENAULT UE) senileta MALAXA UE, cu rol in tractarea tunurilor antitanc SCHNEIDER calibrul 47 mm, dar si a celor BOHLER siBREDAde acelasi calibru. Senileta avea doi membrii in echipaj, care nu puteau comunica intre ei neexistand echipamentul necesar, avand capul acoperit cu o calota metalica prevazuta cu vizori (datorita inaltimii mici a seniletei, de doar 1,25 m). Au fost produse peste 120 de exemplare ce aveau urmatoarele caracteristici: blindaj de 9 mm; motor de tip RENAULT 85 (38 CP); greutate de 2,64 tone; lungime 2,8 m; latime 1,74 m; capacitate de transport: 350 kg in lada de transport, 950 kg la remorca; viteza maxima de 30 km/h; rezervor de combustibil de 56 litri; raza de actiune de 100 km.

Senilata Malaxa tip UE

Dupa anul 1950, in inzestrarea armatei au inceput sa intre in inzestrare tractoare de fabricatie sovietica, precum ATS-59. Acestea erau destinate in principal tractarii tunurilor obuziere grele de fabricatie sovietica, ce tocmai intrasera in inzestrare.

Acest tractor a inceput sa fie inlocuit incepand cu anul 1970 de modelul ATS-59G (tractor senilat mijlociu de artilerie, la care trenul de rulare era “imprumutat” de la T-55, fiind fabricat in Cehoslovacia). Acest tractor era destinat tractarii tunurilor sovietice, ulterior si a celor de fabricatie romaneasca calibrul 130 mm, model 1982 (cea mai mare piesa de artilerie cu o bataie de aproximativ 28 km, ce s-a produs inRomania. Era o copie cu licenta dupa modelul chinezesc “Type 59-I” –la randul sau o copie dupa cel sovietic M-46 din 1954- ce s-a fabricat la Resita si a iesit din inzestrare pe la sfarsitul anilor *90) si a tunului-obuzier de 152 mm, model 1985 (cea mai grea piesa de artilerie ce a fost vreodata construita in Romania, avand o greutate de 7,5 tone). Tractorul de artilerie ATS-59G avea urmatoarele caracteristici: greutate 13750 kg; lungime 6280 mm; inaltime 2620 mm; capacitate de incarcare 3000 kg; consum 120 l/100 km; capacitatea de tractare 14 tone; viteza pe drum 30 km/h; numarul de locuri: in cabina 6, pe platforma 12; putere motor 300 CP. Armata Romana a avut in dotare de-a lungul timpului, aproximativ 400 de tractoare de fabricatie sovietica si cehoslovaca, ATS-59/ATS -59G.

Tractor de artilerie ATS 59G

Interesant este faptul ca incepand cu jumatatea anilor *70,Romaniaa inceput sa fabrice la Mizil, tractoare usoare de artilerie TAR-76, ulterior TMA-83. Alaturi de acestea au inceput sa fie fabricate si macaraua hidraulica pe senile MHS-125, masinile de sapat santuri MSS 600/1200, autoatelierele AIRA-U si s-a trecut la reparatii pentru autotractoarele TATRA 813/815 aflate in inzestrare (printre cele mai grele vehicule pe care le avea armata pe atunci, cu motoare V12, intrate in inzestrare pe la sfarsitul anilor *60. Si astazi se mai gasesc pe la unitati asemenea autotractoare, in numar mic).

TMA-83, cu obuzierul de 152mm         FOTO: Wikipedia

Atat TAR-76 cat si TMA-83, au fost de conceptie exclusiv romaneasca si n-au fost lipsite de probleme tehnice. Nu erau foarte fiabile avand probleme cu ambreiajul si transmisia, iar consumul de carburant era extrem de mare, mai ales in conditiile penuriei de carburant din anii *80. In realizarea lor, inginerii romani au folosit piese de T-55, in special trenul de rulare si erau destinate tractarii pieselor de artilerie grele, precum tunul-obuzier model 1985 (152 mm) si a celui de 130 mm (model 1982). TMA-83 avea urmatoarele caracteristici: motor D-199, 12V Diesel; 360 CP; autonomie 530 km; viteza maxima de 52 km pe sosea, fara incarcatura/42 km pe sosea cu incarcatura/25 km pe teren cu incarcatura; echipaj 8 oameni; lungime 6880 mm; latime 2700 mm; inaltime 2680 mm. S-au construit aproximativ 200 de asemenea tractoare la care s-au adaugat 100 de TAR-76, ce au iesit definitiv din productie, datorita faptului ca nu erau economice si fiabile, in anul 1990.

TAR 76

De asemeneaRomaniaa mai avut in dotare un numar mic de tractoare de artilerie grele ATS-712, destinate exclusiv tractarii pieselor grele.

Incepand cu jumatatea anilor *80, tractoarele de artilerie au inceput sa fie inlocuite cu autocamionul DAC 665T, fabricat la ROMAN-Brasov, mult mai fiabil si economic. Intr-un final, DAC 665T a devenit dominant, fiind in inzestrare si astazi, dar avand motoare MAN/DEUTZ, mult mai fiabile (nu toate insa, exista inca in inzestrare multe asemenea camioane, ce au inca vechile motoare romanesti).

Autocamioane DAC 665T

Un proiect interesant ce viza inlocuirea tractoarelor de artilerie cu un autotractor puternic de fabricatie autohtona, a fost DAC 21410 DFAEG cu tractiune 8×8, aparut pe la sfarsitul anilor *80. Cu acesta se intentiona inlocuirea, pe langa tractoarele de artilerie si a autotractoarelor de fabricatie cehoslovaca TATRA. Din pacate insa, acesta n-a intrat masiv in inzestrare, ci in numar mic (probabil intre 10-20 exemplare), dar se afla inca in gama de produse oferita de catre ROMAN-Brasov, sub denumirea de DAC 31320 VFAEG, echipat cu motor MAN (nu stim insa daca armata a achizitionat acest camion).

Astazi, Armata Romana nu mai are in inzestrare tractoare de artilerie senilate si nici nu credem ca acestea ar mai fi utile, fiindca in voga este artileria autopropulsata, mult mai mobila si eficienta. Din pacate, proiectul romanesc ATROM exista, dar lipseste cu desavarsire! De ce? Lipsa de fonduri si dezinteres, desi calibrul 155 mm, inexistent astazi, este cuprins in Strategia de Inzestrare!!!

 Tatra 813

Tatra 815

Un alt aspect dezolant este situatia parcului auto al MApN: camioane si vehicule invechite, avand revizii peste revizii, care de mult trebuiau casate. Acestea mai merg inca doar datorita profesionalismului tehnicienilor si a priceperii romanului de a face din rahat bici! Cat or mai putea si ei saracii…

Cu un necesar de cateva mii de autocamioane in diferite configuratii si tonaje, dar cu o fabrica autohtona care culmea, are export, Autocamioane Brasov, ne este greu sa pricepem DE CE nu se misca nimic!? Cu achizitii de cateva camioane pe an (si nu intotdeauna), cat i-ar trebui Armatei sa-si modernizeze parcul auto? Si daca oferta romaneasca nu-i “buna”, exista si cea a firmelor MAN si MERCEDES, care spera si ele la un contract cuRomania. Spera, ca si Autocamioane Brasov! Doamne-ajuta de mai bine, fiindca de rau ne-am saturat!

 WW

ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: ARUNCATOARELE (II)

Standard

Un capitol aparte in dotarea Armatei Romane, l-au constituit “Aruncatoarele de proiectile reactive”. Acestea, prin puterea lor de foc si de distrugere, dar si datorita mobilitatii, au reprezentat si inca reprezinta, mijloace de foc eficiente si versatile.

Primele aruncatoare de proiectile reactive pe care le-a avut armata noastra, au fost cele de tipul R-2, calibrul 130 mm, incepand cu anul 1950. Aruncatorul era de fabricatie cehoslovaca, montat insa pe autocamioane sovietice ZIS-151 cu 3 punti motoare, avand 32 tuburi de lansare rachete nedirijate. Greutatea aruncatorului cu toate cele 98 de rachete era de 10330 kg, iar numai cu rezerva (66 rachete) de 9700 kg. R-2 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 130 mm; greutatea fara munitie 7575 kg; lungimea aruncatorului 7000 mm; latimea 2380 mm; inaltimea in pozitie de mars 2180 mm; rachetele erau de tipul ORNNG cu focos NZ-60, in greutate de 24 kg, viteza initiala 420 m/s, lungimea 815 mm, timp de ardere-motor cu 8 ajutaje de 0,67 s; camp de tragere vertical de la 0-50 grade; camp de tragere orizontal stanga/dreapta de 120 grade; bataia maxima 8200 m.

Cabina autocamionului ZIS-151 era rezistenta la socul produs de lansarea rachetelor, iar timpul mediu pentru tragerea unei salve era de 12,4 s; viteza de deplasare a instalatiei in teren accidentat era de 10 km/h, iar pe drum de 40 km/h. Romania a avut in dotare putine asemenea instalatii si aproximativ 600 de rachete ORNNG, ce s-au aflat in dotarea Brigazii 74 Obuziere Roman (12 aruncatoare) si Brigazii 175 Aruncatoare Galati (12 aruncatoare), pana pe la jumatatea anilor *60, cand au inceput sa soseasca in tara instalatiile mult mai moderne si complexe de tipul BM-21 GRAD (GRINDINA) de calibrul 122 mm.

Aceste instalatii extrem de raspandite in lume, montate pe o multitudine de vehicule pe roti sau senilate si construite sub licenta ori copiate, de o multime de state, sunt inca performante. BM-21 GRAD a intrat in dotarea Armatei Romane alaturi de punctul de comanda, masinile de transport si reancarcare 9 T254, masina de legare topogeodezica si altele; vehicule ce erau moderne in acele timpuri.

BM-21

Varianta initiala achizitionata de catre Romania la sfarsitul anilor *60, era montata pe camioane de tip URAL 375E (la origine acestea erau camioane civile!), echipate cu motoare V8 pe benzina, avand 180 CP, viteza maxima pe drum 75 km/h, raza de actiune fara realimentare de 750 km; tractiune 6×6 si sistem de umflare a rotilor in mers CTIS (pe atunci aceasta era o noutate in armata noastra), trecea vaduri adanci de 1,5 km, putand traversa zone greu accesibile prin modificarea presiunii in pneuri. La acea data, URAL375E era de departe cel mai modern mijloc auto pe care-l avea Armata Romana!

Si sistemul de lansare era extrem de modern, BM-21 putea lansa rachetele din cabina camionului cu ajutorul dispozitivului de dare a focului 9 V170 sau de la distanta printr-un sistem de control si cablu cu lungimea de 64 m. Rachetele puteau fi lansate la interval de 0,5 s, lansatorul putand fi reincarcat manual in aproximativ 10 minute de catre 5 servanti.

Rachetele GRAD erau de tipul M 21-OF de 66 kg greutate, avand bataia maxima de 20,4 km, si erau mentinute pe traiectorie cu ajutorul blocului stabilizator cu ampenaj. BM-21 s-a aflat in dotarea regimentelor de artilerie de divizie –cate un divizion a cate 18 lansatoare si avea urmatoarele caracteristici:  calibrul 122,4 mm; greutatea cu servanti si munitie 13,7 tone; greutatea fara servanti si munitie 10,8 tone;  lungimea aruncatorului 7350 mm; latimea pentru miscare 3010 mm; inaltimea in pozitie de mars 3090 mm; camp de tragere vertical: stanga 105 grade/dreapta 70 grade.

Ca multe alte state precum Polonia, Cehoslovacia, Egipt, Iugoslavia, Coreea de Nord, Etiopia, Iran, Pakistan, China, etc, si Romania a asimilat in fabricatie, sub licenta, sistemul GRAD. Primul sistem fabricat la noi, a intrat in dotare pe data de 02.07.1975 sub denumirea de APR-21, fiind montat pe sasiul camionului SR-114R “Bucegi” de 4 tone si 140 CP (era in dotarea armatei incepand cu anul 1964), 4×4, avand 21 de tuburi de ghidare (3 randuri a cate 7 tuburi). Interesant este faptul ca  lansatorul romanesc a avut succes la export, fiind intalnit in tari dinAfrica, unde s-a comportat foarte bine, astfel incat unele dintre aceste tari au importat ulterior si varianta mai moderna APRA-40 (precumMaroc, Iran, Irak, Nigeria, chiar si in fosta Iugoslavie). APR-21 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 122,4 mm; greutatea cu servanti si proiectile 8650 kg;  lungimea aruncatorului 6170 mm; latimea 2480 mm; inaltimea 2720 mm; camp de tragere vertical de la 0-155 grade; camp de tragere orizontal: stanga 110 grade/dreapta 70 grade; timpul pentru tragerea unei salve era de 15,6 s; bataia fara inel de franare 20750 m/ cu inel mare de franare 11980 m; racheta era de tipul M-210 F (9 M22U), de calibrul 122 mm, 66,6 kg greutate, dintre care aproximativ 20 kg reprezinta incarcatura de lupta.

APRA – 40

Incepand cu anul 1978, instalatiile de tip APR-21 au inceput sa fie inlocuite de catre mult mai modernul APRA-40 (daca APR-21 este bunicul LAROM-ului, APRA-40 este taticul acestuia), ce are 40 de tuburi de ghidare rachete cu lungimea de 3 m si folosea aceeasi racheta de tip M-210 F GRAD (la inceput, ulterior industria romaneasca a asimilat in fabricatie racheta M-210 F, modernizand-o). APRA-40 de inceput era montat pe platforma camionului DAC 665T, cu tractiune 6×6 (astazi acest camion este dotat cu motoare MAN, mult mai puternice si fiabile) si dispunea de o masina de transportat munitie pe sasiu DAC 665G, in caroseria caruia erau dispuse 2 stelaje pentru 80 de proiectile. Incarcarea se executa manual, APRA-40 fiind deservit de catre 6 servanti, care puteau fi transportati in cabina (ceea ce la APR-21 nu era posibil din lipsa de spatiu in cabina). APRA-40, ca si predecesorul sau, APR-21, a avut succes la export. Astfel, state care au cumparat vechiul model au achizitionat si APRA-40, ceea ce spune multe despre profesionalismul si calitatea cercetatorilor si producatorilor romani.Maroc,Nigeria,Iran, Irak,Etiopia,Croatia,Bosnia(in aceste doua state, APRA-40 era cunoscut sub denumirea de SVLR 122 GRAD), sunt doar cateva dintre tarile ce au achizitionat acest lansator.

Dupa 1985, APRA-40 a fost modernizat, aparand in inzestrare (lansatoarele existente au fost si ele aduse la noul standard) cu un pachet ghidaje rachete separat in doua module, a cate 20 de tuburi, ceea ce usura incarcarea, avand in dotare si o macara de 6 tone + remorca RM-13. Masina de realimentare putea transporta 6 module (120 proiectile -3 salve complete a cate 40 de rachete) si se afla inca in dotare, bineanteles modernizate, deservind inclusiv LAROM. Modernizarea initiala s-a facut la URA Bacau, actuala Aerostar S.A (ce astazi produce LAROM). Astazi, datorita modernizarii, APRA-40 este capabil sa lanseze si rachetele containerizate LAR 160, dar racheta de 122 mm, cu suport israelian, are acum capabilitati cargo, fuzee electronica de timp, un numar de 25 submunitii, fara a-i fi afectate greutatea si raza de actiune, acestea ramanand neschimbate. Noua racheta 122 mm CARGO, este fabricata de catre C.N ROMARM in colaborare cu IMI. LTD. ISRAEL si se afla in dotare.

APRA-40, in varianta originala, are urmatoarele caracteristici: calibrul 122,4 mm;  lungimea 7390 mm; latimea 2150 mm; inaltimea 3250 mm; camp de tragere vertical de la 0-55 grade; camp de tragere orizontal: stanga 100 grade/dreapta 80 grade; bataia fara inel de franare 20750 m/ cu inel de franare 11980 m; incarcarea se facea in aproximativ 15 minute; viteza pe drum/camp: 80/25 km/h.

Un derivat al APRA-40 a fost lansatorul AURORA APR, creat pe la jumatatea anilor *80, dar care n-a intrat niciodata in productia de serie, desi a fost prezentat publicului strain in 1989, la o expozitie de armament in Irak. Nu se stie cu certitudine daca, in afara prototipului, au mai fost fabricate si alte sisteme, dar acesta era montat pe sasiul autovehiculului tot-teren ARO, avand 12 tevi de lansare, folosind racheta M 21-OF-S (aceasta se pare ca era o varianta mai scurta a rachetei originale, de aici si semnificatia literei S=scurt/simplificat). Ultima oara, dupa unele surse, cand a fost vazuta AURORA, a fost in anul 1995 la o prezentare de tehnica in fata conducerii MApN de atunci. Totusi, in 1999, se pare ca mai exista prototipul la fabrica AEROSTARS.A.

AURORA pe sasiu de ARO

Cel mai modern sistem ce se afla in dotarea armatei este LAROM, incepand din 2002. Pana acum in dotarea Fortelor Terestre se afla doar o brigada LAROM. Despre acesta, performantele si caracteristicile sale, am vorbit deja pe larg pe blogul RoMilitary LAROM. Se pare ca si LAROM este in proces de modernizare, dar nimic nu este oficial si sigur. S-ar intentiona dotarea acestuia cu racheta EXTRA produsa de catre IMI Israel, mult mai performanta si cu raza de actiune cuprinsa intre 20-150 km, avand o acuratete de 10 m CEP! Racheta este containerizata (un container contine 4 rachete) si teoretic ar fi usor de integrat pe LAROM. Sa speram ca asa va fi! Pentru mai multe detalii, aici: Viitorul LAROM

 

AG-urile, 7 si 9

O arma foarte versatila, extrem de cunoscuta si raspandita, este RPG. Aceasta arma a aparut in inventarul Armatei Sovietice in 1960-1961, fiind produsa si astazi in diferite variante. RPG este o arma pe care atat cei care au facut armata, dar si pasionatii, o cunosc foarte bine, sub numele de AG-7. Fara a fi deloc complicata si relativ ieftina, “vedeta” incontestabila a gruparilor teroriste, gherilelor de tot felul, luptatorilor pentru “libertate” din toate colturile planetei, anarhistilor, nebunilor si a tot felul de descreierati, etc., RPG este o arma pe care doar cine n-o vroia, n-o avea! Ea este usor de construit, fiind fabricata in multe tari, precum:China,Bulgaria,Serbia, Cehia, Slovacia,Filipine,Vietnam, Coreea de Nord, etc. Pana si gruparea terorista HAMAS din Liban (mai precis Brigada Hamas Izz ad-Din al-Qassam –ce nume au bre si gorobetii astia!) o fabrica in mici ateliere sub denumirea de YASIN! SiRomania a asimilat in fabricatie RPG sub denumirea de AG-7, inclusiv munitia necesara, iar in dotare a aparut prin anii *60, probabil intre 1963-1965. Se afla inca in dotare.

AG-7

O arma la fel de cunoscuta, ce se afla si ea inca in dotare, este AG-9, fratiorul mai mare al AG-7. Acest aruncator a inceput sa fie fabricat la noi in anii *70 (anii 70-80, au fost anii de varf in ceea ce priveste relansarea industriei de aparare. In aceasta perioada au fost asimilate in fabricatie categorii de tehnica, unele mentionate in aceste articole, ce se afla si astazi in dotare, fiind modernizate succesiv de-a lungul timpului. Interesant de mentionat este faptul ca in anul 1978, s-au achizitionat sisteme si instalatii deosebite, inexistente pana atunci in dotare, precum: statia de radiolocatie pentru artilerie SNAR-10 -8 asemenea instalatii, statia meteorologica ARMS 3 -2 instalatii, si statia de radiolocatie RMS 1M -2 instalatii, destinate plutoanelor meteorologice; toate acestea fiind de fabricatie sovietica) sub licenta dupa aruncatorul sovietic SPG-9 KOPYE, inlocuind in dotare tunurile fara recul B-10/11. AG-9 se afla in dotare din anul 1980 la companiile antitanc din batalionul de infanterie, vanatori de munte si parasutisti (compania antitanc, cate 3 plutoane cu 9 aruncatoare).

Aruncatorul AG-9 este montat pe afet-trepied si dispune de tren rulor in vederea transportului. Are si o varianta montata pe autoturismul tot-teren ARO-26M, aparuta pe la jumatatea anilor *90, dar se pare ca nu se mai este in uz.

AG-9M, este ultimul venit in familie, fiind facut la CARFIL/Brasov, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 73 mm; greutate 52,1 kg; lungime 2110 mm; latime in pozitie de lupta 900 mm; zona periculoasa din spatele ajutajului este de -90×30 m; inaltimea maxima a trepiedului este de 850 mm; bataia maxima: cu proiectil cumulativ 1,5 km, cu proiectil exploziv de fonta 4,5 km, cu proiectil exploziv de otel 5,4 km; cadenta de tragere 4-6 lov/min; 4 servanti.

AG-9 utilizeaza lovituri cumulative PG-9 cu putere de penetrare blindaj de 400 mm, lovituri explozive OG-9, incendiare si cu fragmentatie, dar cel mai performant este cel termobaric cu mare putere de distrugere (de fabricatie romaneasca). Dupa aprinderea incarcaturii de azvarlire (cu un sistem de dare a focului electric), proiectilul este propulsat din teava lisa cu viteza de 250-400 m/s, iar cand acesta ajunge la distanta de 15-30 m de lansator, se initiaza motorul de propulsie cu combustibil solid care mareste viteza proiectilului la aproximativ 700 m/s. AG-9, este inca performant si va ramane inca mult timp in dotarea armatei, iar pentru mai multe detalii, aici: Lovitura Termobarica

 

WW

 

Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SI IMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru); WIKIPEDIA –Enciclopedia libera; Internet.

www.rwd-mb3.de/pages/snar10.htm

Sursa poze: Wikipedia

Proiectile reactive nedirijate – PRND

Standard

In panoplia de armament a aparatelor de zbor ale aviatiei militare romane un loc important l-au avut proiectilele reactive nedirijate, sau PRND. Importate la inceput din Uniunea Sovietica, au fost asimilate treptat in productie in tara, alaturi de lansatoarele necesare, atat pentru nevoile interne cat si pentru export, ca offset pentru cumpararea de tehnica militara din tarile membre ale Tratatului de la Varsovia sau pentru alti clienti.

La Uzina Mecanica Filiasi au fost produse proiectilele reactive nedirijate tip S-5M si S-5K, sub denumirea de PRN-57.

S-5M era un proiectil calibru 57 mm cu incarcatura tip exploziv cu schije. Lungimea era de 822 mm, iar masa de 3,86 kg.. Motorul de propulsie era un motor racheta cu combustibil solid tip PRTF 121 si propulsa proiectilul cu o viteza maxima de 645 m/s. Incarcatura exploziva ( amestec tip A IX-2 ) era detonata de un focos tip V-5M sau V-5M 1.0.

S-5K era un proiectil de acelasi calibru  dar cu incarcatura cumuativa. Lungimea era de 830 mm, iar masa de 33,55 kg. Motorul racheta cu combustibil solid tip PRTF 111 propulseaza proiectilul cu viteza maxima de 536 m/s. Incarcatura cumulativa, cu o capacitate de perforare de 100 mm ( amestec tip A IX-1 ) era detonata de un focos tip V-5K .

Ambele proiectile dispuneau de un focos de autodistrugere cu o temporizare de 6 secunde. Temperatura de utilizare era cuprinsa intre -50ºC….+50ºC.

Pentru utilizarea in lupta a acestor proiectile au fost realizate in tara, dupa modele sovietice dar cu tehnologie proprie, lansatoarele de proiectile reactive nedirijate de tipurile:

– LPR-57-32, dupa modelul sovietic UB-57-32, cu 32 tuburi de lansare, cu masa de 225 kg incarcat ( 226,5 dupa alte surse ), universal,  pentru avioane si elicoptere

– LPR-57-16, dupa modelul sovietic UB-57-16, cu 16 tuburi de lansare   cu masa de 126

kg incarcat, universal, pentru avioane si elicoptere

– LPR-57-12, original, cu 12 tuburi de lansare, vazut in dotarea elicopterelor

IAR-317 Airfox si IAR-316B Alouette III, unele surse indicandu-l ca fiind destinat si pentru dotarea unor avioane usoare (in fotografii nu apare in dotarea lui IAR 823 )

LPR-16-57

 

 

 

 

 

 

De mentionat ca aceste proiectile reactive nedirijate au fost mult utilizate in aviatia romana si cu alte tipuri de lansatoare de productie sovietica ( diferite versiuni ale familiilor UB-16-57, UB-32-57 , UB-4-57 , ORO-57K ) . Totusi, aviatia sovietica a renuntat la ele dupa rezultatele slabe obtinute in razboiul din Afganistan.

MIG-21 LanceR cu LPR-16-57

 

 

 

 

 

 

IAR 93 Vulturul, cu LPR-16-57

 

 

 

 

IAR 93 cu LPR-32-57

 

IAR 99 cu LPR-16-57

 

 

 

IAR 99Soim cu LPR-32-57

 

IAR 330 Puma Socat cu LPR-16-57

 

 

 

 

 

 

IAR 316 Alouette cu LPR-16-57

 

 

IAR 823 UB-4-57

 

Un alt tip de proiectil reactiv nedirijat este PRN-80, produs la Electromecanica Ploiesti dupa modelul de referinta sovietic S-8KO sau S-8KOM. Era un proiectil calibru 80 mm, cu incarcatura de lupta combinata, cumulativa si cu schije. Lungimea proiectilului cu aripioarele de stabilizare pliate este de 1556 mm, iar in zbor, cu ele extinse este de 1445 mm,  anvergura fiind de 374 mm. Masa este de 11,15 kg . Incarcatura de lupta de tip combinat ( cu o camasa prefragmentata in jurul incarcaturii cumulative ) are o masa de 4 kg, cu o capacitate de perforare de 420 mm, la explozie rezultand si cca. 500 de schije cu masa aproximativa de 3 g.

Altitudinea de lansare este cuprinsa in mod normal intre 330-1090 m, cu o distanta maxima de tragere eficace de 2050 m.  Alte surse dau o altitudine de lansare maxima de 5000 m (oricum, odata trasa, tot la mult-rabdatorul pamant trebuie sa ajunga).Viteza maxima a vionului la lansare poate fi de 305m/s. Temperatura de utilizare -50ºC…..+50ºC .

 

PRN-80 

 

 

 

 

O dezvoltare interesanta a acestei arme este proiectilul reactiv dirijat semiactiv laser STAR-80L . A fost dezvoltat sub acronimul LRDL ( lovitura reactiva dirijata laser in sprijinul actiunilor antiteroriste in zonele urbane aglomerate, cu participarea Electromecanica, INCAS si UPB ) si a fost realizat prin montarea unui cap de dirijare laser de productie israeliana ( ELBIT ) pe proiectilul PRN-80. Masa a crescut la 12,5-13,5 kg in functie de incarcatura de lupta utilizata care va avea o masa cuprinsa intre 2,6-3,5 kg .

A fost prezentat pentru prima data la Expomil 2005, lansat de instalatia mobila blindata tip ML-A95M, pe sasiu TAB-C 79, dotata cu un dispozitiv electronooptic de descoperire,urmarire si iluminare de fabricatie israeliana. Daca modelul initial avea inca turela cu echipaj de o persoana, noul model prezentat in 2007 are o turela comandata de la distanta, de catre comandantul vehicului.

De mentionat ca STAR-80 poate fi lansat si pe pe vectori aerieni, avioane ( cu pilot sau fara ) sau elicoptere. Totul depinde de utilizarea unui sistem optoelecronic compatibil. Electromecanica Ploiesti a facut cunoscut existenta unui program de realizare a unor lansatoare acrosate cu 8, 10 si 12 tuburi de lansare pentru PRN-80. Deocamdata a prezentat doar lansatorul cu 2 tuburi pentru STAR-80.

STAR 80L

 

 

 

 

CA 95M Expomil 2007

 

 

 

Proiectilul reactiv nedirijat de cel mai mare calibru produs in Romania, de Uzina mecanica Tohan, este PRN-122. Despre acesta se stie mai putin desi se afla de multi ani in dotare. Calibrul 122 mm si bataia maxima de 10 000 m. Este lansat de pe lansatorul tip LPR-122, prevazut cu 2 sine de lansare. Masa lansatorului incarcat cu 2 proiectile este de cca 160 kg .

PRN-122

 

 

 

 

 

 

 

Surse :

– Album Expomil realizat de Ionica Fonos

– emisiunea Pro Patria, TVR 1

– Observatorul Militar

– Viata Armatei

– Aeromagazin

– prospecte ROMARM

– Wikipedia

http://www.elmec.ro

http://www.romarm.ro

http://www.mapn.ro

http://www.roaf.ro

http://www.airwar.ru

http://mycity-military.com/Avijacija-i-PVO/J-22-Orao.html

 

Nicusor