Caucazul rusesc fierbe la foc islamic

Standard

Confruntări armate la graniţa dintre Georgia şi Rusia

Confruntări armate la graniţa dintre Georgia şi Rusia. Trei poliţişti georgieni şi 11 membri ai unui grup înarmat venit din Daghestan (Rusia) au fost ucişi miercuri în cadrul acestor confruntări armate.

“Nu ştim încă cine sunt aceşti oameni şi de ce au venit pe teritoriul georgian”, a declarat Nodar Harşiladze, un adjunct al ministrului georgian de Interne, transmite Mediafax. Grupul înarmat a venit din Daghestan, o republică instabilă din Caucazul rus care se confruntă cu o rebeliune armată islamistă.

De exemplu, un militar rus de frontieră a deschis marţi focul într-o cazarmă din regiunea Daghestan, din Caucazul de Nord, ucigându-şi şapte colegi, a anunţat o sursă din ministerul local de Interne. “Un militar de frontieră aflat sub contract a deschis focul cu un kalaşnikov asupra altor soldaţi care păzeau cazarma”, omorând două persoane, a precizat sursa citată. Atacatorul a pătruns apoi în incintă, unde a ucis alte cinci persoane, înainte de a fi el însuşi omorât. Autorităţile ruse au desfăşurat o puternică prezenţă militară în regiune din cauza infracţionalităţii importante şi a insurecţiei islamiste foarte active.

 

Incidentul de marţi ar putea avea legătură cu atentatul sinucigaş produs în aceeaşi zi în Daghestan, în care un lider spiritual islamic şi alte cinci persoane au fost ucise de o femeie kamikaze. Şase persoane, inclusiv un seic moderat, au fost ucise marti intr-un atentat comis de catre o atacatoare sinucigasa in Daghestan, a anuntat ministerul de Interne al acestei republici instabile din Caucazul rus. “In afara de (femeia) kamikaze, sase persoane au murit in explozie, inclusiv seicul Said-Afandi”, a precizat ministerul intr-un comunicat.

Atentatul a fost comis in casa lui Saïd-Afandi, in varsta de 75 de ani, in regiunea Buinaksk, a adaugat aceasta sursa. seicul era un lider religios sufit care promova un islam moderat si indemna la cooperare cu autoritatile ruse, in contextul unei intensificari a islamului radical.

 

 Ziuaveche

 

Reclame

Un anunt important. RomaniaMilitary.RO!

Standard

Incepand cu data de 1 Septembrie sunteti invitati cu toti pe noul RomaniaMilitary.RO! Astfel actualul RoMilitary WordPress se va transforma in noul RoMilitary.RO. Pentru linistea voastra sufleteasca, absolut toate articolele si comentarile, de pe actualul blog, au fost transferate pe noul site si de asemenea, procesul de transfer va continua si cu articolele care vor mai fi publicate aici pana la 1 Septembrie.

Noul site este, in linii mari si mici, destul de asemanator, ca structura, cu actualul blog, asadar nu vor fi probleme de adaptare prea mari, ba as spune ca este mai putin stufos.

In alta ordine de ideei, tot incepand cu 1 Septembrie, intregul trafic va fi redirectionat automat, cu ajutorul WordPress-ului, catre noua adresa.

Astfel orice clik pe RoMilitary WP, sau pe titlul unui articol publicat pe blog, va fi automat transferat catre prima pagina a noului site. Ideea este ca pentru accesare directa trebuie sa cautati:

RumaniaMilitary.ro, pentru o anumita perioada de timp, necesarea indexarii noului site de catre Google.

Deocamdata accesul catre noua adresa este blocat, site-ul aflandu-se in constructie.

Sigla RoMilitary.ro realizata de Cristian Golia

Asa ca: RoMilitary WP si-a facut datoria si cum nimic nu moare, totul se transforma, vorba lui Margineanu…Traiasca RoMilitary.ro!

GeorgeGMT

TEHNICA BLINDATA: BLINDATE FRANCEZE (4)

Standard

Masina blindata, SAURER CAT, aparuta in anul 1928, a fost realizata in numar foarte mic, de doar 20 de unitati, toate destinate CAT (Compagnie Africaine de Transport) din Maroc. Acest vehicul blindat, era realizat pe sasiu de camion, fiind destinat recunoasterii. In Maroc insa, ele au indeplinit in principal rol de escorta a convoaielor companiei CAT, avand urmatoarele caracteristici: lungime 5,97 m; latime 1,96 m; inaltime 2,62 m; echipaj 4 oameni; motor in 4 cilindri, posibil Diesel; putere 35 CP; viteza maxima pe sosea de 45 km/h; blindaj de 8 mm; armament –mitraliera de calibrul 8 mm, Hotchkiss. Se pare ca unele dintre vehicule erau armate cu tun de calibrul 37 mm.

Saurer Cat

Acest vehicul a fost realizat pe sasiu de camion, fiindca filiala franceza a firmei mama elvetiene, Adolphe Saurer AG, din Suresnes –Automobile Industrieles Saurer, infiintata in anul 1909 –fabrica camioane pentru armata franceza (a realizat o productie mare, de diferite tonaje, dar in principal camioane de 5 tone, atat in WW I, cat si in WW II).

Interesant este faptul ca firma elvetiana, Adolph Saurer AG, a aparut in anul 1853, in districtul Arbon, cantonul Thurgau, fiind cel mai important producator de camioane grele din Tara Cantoanelor. Datorita calitatii lor deosebite, camioanele Saurer si motoarele ce le echipau (acestea erau extrem de fiabile, cu deosebire cele Diesel, ce dispuneau de injectoare moderne), au fost realizate sub licenta in mai multe tari, precum: Franta, Italia, Austria. Din anul 1915, firma Saurer a avut o colaborare foarte buna cu firma MAN, din Germania.

Saurer Germania

Pe timpul ocupatiei germane, productia firmei Saurer, filiala franceza, a fost destinata in mare parte germanilor, dar si trupelor regimului de la Vichy. Oricum, dupa capitularea Frantei, germanii au capturat un numar mare de camioane ale armatei franceze, printre care si Saurer de diferite tonaje. Pe toate acestea, bineinteles, nu s-au sfiit a le pune in serviciul propriu. Productia insa a fost foarte mare, spre exemplu, numai in anul 1943, s-au realizat 1374 de exemplare de 3-5 tone, pe benzina sau Diesel, avand motoare cu 6-9 cilindrii.

SAURER TYPE 3 -5 TONE

Mare parte dintre acestea erau destinate transportului de trupe si materiale, remarcandu-se insa vehiculele cisterna, ce puteau transporta combustibil sau apa, in rezervoare de 12-18 tone (un numar mic de asemenea vehicule specializate, intre 15-30 de unitati, au fost capturate de la francezi).

Saurer cisterna

Camioanele Saurer, au avut in exploatare germana si un rol sinistru. Un numar incert de asemenea vehicule, rechizitionate ori capturate, dar de uz civil, au fost echipate cu generatoare de gaz (rezultat din arderea combustibilului. Mai bine spus, era vorba de gazele de esapament extrem de toxice, ucigand prin asfixiere. Aceste camioane n-aveau prelata ci suprastructura metalica, in care erau urcate victimele nevinovate si nestiutoare –acestea credeau ca sunt transportate in alt loc, camioanele fiind dotate chiar si cu banci- iar usile se inchideau ermetic, putandu-se deschide doar din exterior. Se dadea drumul la motor, iar gazele de esapament rezultate in urma procesului de ardere al combustibilului era evacuat in interior, victimele sufocandu-se) si utilizate in lagarul de exterminare de la Treblinka, din Polonia (aproximativ 750000 de evrei de diferite nationalitati si 2000 de romi au fost ucisi aici). Cu toate acestea, SS a considerat „procedeul” ca avand „productivitate scazuta”, renuntand la acesta relativ repede. Sinistru, bietii oameni! Au fost folosite in acest rol inclusiv autobuze Saurer, avand motoare de 60-100 CP.

Saurer tip B

O varianta interesanta, dupa parerea mea, de vehicul blindat creat de catre firma Saurer, de aceasta data, filiala din Austria, este autoblindatul RR-7. El a fost realizat pentru armata austriaca, avand ca destinatie tractarea pieselor de artilerie. Doar 12 asemenea vehicule au fost realizate inainte ca Germania sa anexeze Austria (Anschluss) in anul 1938.

SdKfz 254

Dupa anexare, odata cu integrarea armatei austriece in armata germana, vehiculele RR-7 au continuat sa fie fabricate de catre firma Saurer, primind denumirea germana de, SdKfz 254 (cam140 de unitati au fost construite. Cateva zeci au primit motoare germane mai puternice, Daimler-Benz), participand la luptele din Polonia, Franta, Africa de Nord, Rusia si zona Balcanilor. Wehrmacht-ul, le-a folosit atat ca tractoare de artilerie, transportoare de trupe, vehicule de transmisiuni (antena avea forma unui cadru de pat), cat si ca vehicule de recunoastere, ele avand niste caracteristici foarte interesante –erau echipate atat cu roti de mari dimensiuni, cat si cu senile, dar intretinerea lor era destul de anevoioasa.

Cu toate acestea, vehiculul folosea in general rotile atunci cand se deplasa pe sosea ori teren accidentat (bineanteles, daca permitea terenul), economisind carburant si reducand uzura; transformarea roti-senile durand probabil, intre 3-5 minute.
SdKfz 254, avea urmatoarele caracteristici: greutate 6,4 tone; lungime 4,56 m; latime: 2,02 m-pe senile/2,20 m –pe roti; echipaj 7 militari; blindaj cuprins intre 6-15 mm, in functie de dispunere; motor: Saurer SRDV Diesel, in 4 cilindri, 70 CP/Daimler-Benz, Diesel, peste 70 CP; viteza maxima, cu motor Saurer, 60 km/h pe sosea, ruland pe roti; autonomie, cu motor Saurer, 500 km pe roti; armament: o mitraliera calibrul 7,92 mm, MG-34 (Maschinengewehr 34, germana, fabricata in numar mare –cel putin 350000 de unitati, ce putea fi utilizata si ca arma usoara AA –dispunea de un tripod Dreiben, avea racire cu aer si urmatoarele caracteristici: greutate: 12,1 kg, fara trepied/19,2 kg cu trepied; lungime 1219 mm; lungime teava 627 mm; cadenta de tragere cuprinsa intre 800-900 cartuse pe minut; bataia maxima: 4500 m, dar pentru eficacitate, se recomandau 1800-2000 m. Mitraliera putea fi incarcata cu: tambur, ce dispunea de 50/75 cartuse/banda, cu 50/250 de cartuse. Si armata romana a folosit aceasta mitraliera, de captura).
Un alt vehicul blindat francez, ce din pacate nu a intrat in productia de serie, a fost SCHNEIDER-LAURENT, realizat in anul 1928. Acesta era un vehicul amfibiu foarte reusit in acele vremuri, ce dispunea de roti si de senile –trecerea facandu-se in maxim 3 minute, ceea ce era o performanta.

SCHNEIDER-LAURENT

Vehiculul, destinat recunoasterii, avea o turela echipata cu un proiector si o mitraliera de calibrul 8 mm, Hotchkiss, si urmatoarele caracteristici: echipaj 3 militari; motor Diesel V8, 100 CP; lungime 5,99 m; latime 2,18 m; inaltime 2,44 m, pe roti; blindaj 15 mm; greutate 10 tone; viteza maxima pe sosea: pe roti, 45 km/h/pe senile, 30 km/h; viteza maxima pe apa 16 km/h; autonomie pe sosea, ruland pe roti, 40 km.

D’ARRET, a fost un tanc greu ce a avut mai multe variante propuse. El a aparut ca urmare a propunerii generalului Estienne de a se realiza un tanc de 40-50 tone, cu blindaj redutabil -60/70 mm, echipat cu un tun cu tragere rapida, calibrul 75 mm. Acest tanc, urma sa fie destinat distrugerii tancurilor inamice, dar si atacului pozitiilor fortificate, putand fi transportat pe calea ferata. S-a luat in considerare si dotarea cu doua tunuri de calibrul 75 mm, ce ar fi putut trage 12-15 proiectile/minut, la viteza initiala a proiectilului de 700 m/s; tancul, in aceasta varianta urmand a atinge viteza maxima in teren de 5-6 km/h –ceea ce era foarte putin, iar blindajul ar fi avut grosimea de: 10-15 cm, in partea frontala si dorsala a vehiculului; 60-70 cm, in partile laterale. Tancul avea greutate foarte mare, ce se apropia de 100 tone, ceea ce-i scadea extrem de mult mobilitatea.

Tancul D’arret

Pentru scaderea greutatii, a fost luata in considerare si o varianta simplificata, cu blindaj de 10 cm si greutate redusa la 70-80 de tone. Aceasta varianta urma sa dispuna de doua motoare electrice pentru turela echipata cu doua tunuri calibrul 75 mm. Intr-un final s-a optat pentru o varianta de 60-65 tone, inarmata doar cu un singur tun de calibrul 75 mm, in turela fixa, blindaj de maxim 12 cm frontal si 5-6 cm lateral, dispunand de un motor de 270 CP, ce teoretic permitea viteza maxima de 6 km/h in teren, si o autonomie probabila de 80 km.

Acest tanc, avea post de conducere dublu, iar tunul nu putea fi orientat in lateral –tancul nu dispunea de turela rotativa, ceea ce era un handicap major. Interesant este faptul ca turela in care se aflau cei doi membrii ai echipajului (comandantul si conductorul, ce stateau unul langa altul), frontal era inclinata, deviind loviturile inamice. In aceasta turela fixa, comandantul -care se afla in partea stanga – opera si tunul, dispunand de fante de observatie blindate si de un periscop pentru observarea campului de lupta.

Insa, datorita lipsei de fonduri, se preconiza ca inceperea productiei de serie sa debuteze abia in anul 1931, dar pana atunci, in iunie 1929, a fost luat in considerare un nou proiect. Acest nou proiect, era in mare parte diferit, urmand a fi dotat cu un tun mai mare, de calibrul 120 mm (viteza initiala a proiectilului fiind de 400 m/s), motor de 500 CP, viteza maxima in teren de 12 km/h, transmisie hidraulica, greutate 65 tone, blindaj – 50 mm, turela; 35 mm, partea frontala; 30 mm, partea dorsala; 15 mm, partea superioara. Acesta urma sa fie un distrugator de tancuri, dar a ramas ca si celelalte variante, doar la stadiul de proiect.

Desi proiectele tancului D’ARRET nu s-au materializat, experienta castigata de catre FCM (Forges et Chantiers de la Mediterranee) a dus la un nou proiect, realizat la sfarsitul anilor *30. Acest nou tanc, numit FCM F-1, era unul urias pentru acele vremuri (asta in conditiile in care Franta dispunea deja de un tanc greu, CHAR 2C, in serviciu din anul 1921, de aproximativ 70 de tone. Despre acesta vom vorbi intr-un articol urmator), avand aproximativ 140 de tone greutate si blindaj de 100 mm grosime.

FCM-F1

Acest tanc, dispunea de doua turele; turela principala avea un tun de calibrul 90 mm, iar cea secundara, continea un tun de calibrul 47 mm, la care se adaugau 6 mitraliere de calibrul 7,5 mm. Desi era o matahala de aproximativ 140 de tone, tancul atingea pe sosea viteza rezonabila pentru greutatea sa, de 20 km/h (24 km/h, dupa unele surse), fiind propulsat de doua motoare Renault V12, fiecare generand 550 CP, si o autonomie estimata la 200 km pe sosea. Acest tanc, datorita masivitatii sale, nu era destinat luptei cu tancurile inamice, ci doar distrugerii acestora din pozitii ascunse sau fortificate, dar si a atacarii fortificatiilor inamice. Din pacate insa, francezii n-au apucat sa construiasca decat un singur prototip, ce se pare ca a fost capturat si studiat de catre germani, inspirandu-i probabil (conform francezilor, dar informatia este interpretabila) in realizarea propriei matahale blindate, Panzer VIII Maus (Soarecele –o denumire simbolica, chiar hazlie. Tancul avea 188 de tone si blindaj cuprins intre 190-460 mm, arma principala fiind un tun de calibrul 128 mm). Germanii au ramas uimiti de acest proiect, cu atat mai mult cu cat Blitzkrieg-ul –Razboiul Fulger, doctrina militara ce a surprins complet Aliatii in prima parte a WW II, nu se potrivea deloc cu mobilitatea extrem de scazuta a F-1.

Desi era un proiect depasit de evolutia blindatelor, cu deosebire a celor germane (create in deplina concordanta cu doctrina „razboiului-fulger”, rapide si concentrate in mari unitati –cel putin in prima parte a razboiului. Francezii, aveau sa plateasca scump faptul ca nu erau organizati in mari unitati de blindate; blindatele existente, multe net superioare ca armament si blindaj celor germane, fiind alocate in numar mic pe la unitatile de infanterie ca forta de sprijin), tancul FCM F-1 era totusi impresionant: greutate de aproximativ 140 de tone; lungime 10,53 m; latime 3,10 m; inaltime 4,21 m; echipaj 9 militari; blindaj de 100 mm. Cele doua turele, erau echipate cu tunuri cu tragere rapida; turela din spate fiind mai inalta, pentru a permite tragerea fara probleme peste turela din fata.

FCM-2C

De parca nu era destul, si acest proiect a avut intarzierile de rigoare, obisnuite dealtfel in industria franceza pe atunci, datorate schimbarii dese a cerintelor operative si a proiectelor, dar si implicarii a mai multor firme concurente –fiecare cu propria viziune, propriile proiecte si interese, nefiind exclusa mita si scandalul. Astfel, la sfarsitul anului 1939, se avea in vedere montarea unui tun de calibrul 105 mm. Ca urmare, firma Schneider, colaborand cu alte doua firme, AMX si ARL (aceste doua firme intentionau ca in cel mai fericit caz, sa debuteze cu productia de serie a acestui tanc, abia la sfarsitul lui 1941), a primit sarcina de a realiza turelele pentru tunurile de calibrul 75/90/105 mm (unele surse vorbesc doar despre calibrele de 90/105 mm).

Dar, in ianuarie 1940, firma Schneider livrase firmei ARL doar patru turele, procesul tehnologic fiind complicat si costisitor, depasind posibilitatile de productie ale firmei, necesitand chiar noi utilaje si noi echipamente pe linia tehnologica. Si-asa, etapa de proiectare si dezvoltare a acestui tanc, cu numeroasele sale variante si schimbari de planuri si cerinte, papase din buget, nici mai mult, nici mai putin, intre 50-55 milioane de franci –o suma enorma in acei ani, aici intrand si platile catre firmele participante la proiect!

In luna martie 1940, comisia ce se ocupa cu achizitiile militare a aflat ca cele 90 de tunuri de calibrul 105 mm+turelele aferente, erau gata doar pe hartie, ceea ce a facut ca firma AMX sa fie inlaturata din program datorita „intarzierilor”. Oricum, intentia de a avea incepand cu luna iulie 1941, un ritm de productie de 3-4 tancuri pe luna, era mult prea optimista, iar varianta unei infrangeri in fata Germaniei, nici nu era luata in calcul. Ba din contra, Comandamentul Francez, chiar se gandea la o ofensiva impotriva trupelor germane, odata ce acestea ar fi deschis ostilitatile si s-ar fi „infundat” la Linia Maginot. Despre Blitzkrieg si cooperarea deplina intre Infanterie, Blindate si Aviatie, inca n-aveau habar; pacat, fiindca chiar au avut blindate moderne.

Interesant este faptul ca in februarie 1940, Societe d’Etudes et d’Aplication Mecanique, a propus Ministerului Apararii un proiect de tanc ce depasea cu mult posibilitatile tehnice ale industriei franceze si cerintele militarilor. Acest proiect, apartinea unui polonez, printul Andre Poniatowski, tancul fiind cu adevarat urias: greutate 220 de tone; urma sa dispuna de doua motoare Hispano-Suiza, capabile sa scoata 925 CP, provenind din industria aeronautica; latimea fiind estimata la 5 m, iar inaltimea la 12 m. Datorita masivitatii sale, tancul urma sa fie demontabil in doua parti –partea superioara ce cuprindea turelele si armamentul/partea inferioara ce cuprindea senilele, motorul, etc. Bineanteles, acest proiect a fost respins de catre autoritatile militare, dar el a existat ca intentie. Si daca ne gandim la asta, „Soarecele” german era cu adevarat „mic”! Va urma…

 

WW

 

 
Surse date si poze: WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA; INTERNET

www.chars-francais.net/…/index.php?…

  www.reocities.com/Pentagon/…/armcar1.ht

 philippe.boursin.perso.sfr.fr/autohi3b.htm –

 www.lesfrancaisaverdun-1916.fr/theme-cha

 www.warwheels.net/…/WFVFrance3HAUG

 militaires-d-hier.forumgratuit.org/t13…Franța

http://www.landships.freeservers.com/

http://www.tankhistory.com/

http://www.landships.freeservers.com/romfell_info.htm

forum.worldoftanks.com/index.php?/topic/…

http://www.militaryphotos.net/…/showthread.php?…

 

Scutul anti-aerian S-400

Standard

 Baterie S-400 Triumf

Relatiile dintre Rusia si Iran s-au ,,racit” dupa ce Kremlinul a anulat livrarea sistemelor S-300. Teheranul a fost maniat si a rupt contractul. Ba mai mult i-a si dat in judecata pe rusi. Tranzactia a fost oprita de Consiliul de Securitate ONU.

Rusii au continuat cercetarile si se vor dota cu o versiune mai sofisticata. (Dupa parerea mea Iranul a gresit, embargoul interzicea S-300 nu a pentionat si S-400 🙂 , puteau sa-si incerce norocul si aici).

Conceput pentru a intercepta elicoptere, avioane si rachete, sistemul S-400 poate localiza si lovi aproape orice tip de obiect zburator. Modul de operare se desfasoara in trei etape: prima este depistarea tintei, apoi stabilirea traiectoriei si faza a III-a este decizia comandantului de a trage sau nu.

Un mare avantaj al sistemului este mobilitatea. Acesta poate fi instalat oriunde pe pamant in doar 5 minute, iar pregatirile sunt realizate doar de 3 soldati.

S-400 urmeaza sa inlocuiasca fratele sau mai batran. Producerea lui S-300 a fost incheiata.

In prezent S-300 si Pantsir S1 protejeaza spatiul aerian al Moscovei, Sankt Petersburg si regiunea industrializata din centrul tarii.

Analistii sustin ca nu este necesar sa te poti apara doar impotriva atacurilor aeriene, ci si impotriva celor din spatiu si acesta este motivul pentru care a fost conceput S-400.

Noul sistem poate identifica tinta pe o raza de 600km si poate sa o loveasca atunci cand aceasta se apropie la mai putin de 400km. Asta inseamna ca S-400 este de 5 ori mai performant decat MIM Patriot.

Planurile de export nu s-au luat in calcul, astfel Rusia spera sa detina un avantaj pentru urmatorii 20 de ani.

 

 

NeroFlash

Royal Navy face angajari

Standard

Nu este nimic ironic in aceasta afirmatie. Adica nu face, dar ar vrea sa faca! Cu alte cuvinte Royal Navy ii vrea pe britanici, dar britanici nu vor in Royal Navy, mai ales la divizia de sub apa, a flotei Majestatii Sale Britanice. Englezii si nu numai ei, au o mare problema, un pic diferita de problemele noastre, mai dambovitene. Astfel in timp ce noi inca mai avem piloti, da avioane ioc, in timp ce noi avem, de bine de rau, un echipaj pentru submarin, da n-avem submarin, ei bine, doamnelor si domnilor, ironia sortii, sau pedeapsa lui Dumnezeu, ca prea ne-au pacalit cu fregatele alea doua, Royal Navy si Royal Australian  Navy, au submarine, au oferte tentante, stiti voi : “Inrolati-va in marina si veti vedea lumea!”, clientii nu preau insa pentru …croaziere.

Ma rog dintr-un submarin nu prea vezi nimic, asadara este vorba si de un pic de reclama mincinoasa, dar ma rog, ideea este ca britanici si neamurile lor din Australia, stau cu cu sub-urile goale, trase la mal, ca nu au clienti sa umple harabaiele.

Geaba stau tablele agatate de gardurile bazelor engleze de submarine cu anunturi de tipul : “angajam …de toate si orice specializare. PS cunoasterea unui stil de inot este optionala!”, ca nimeni nu se inghesuie, mai clar nimeni nu vrea sa urce la bordul submarinelor Imperiului, nici sa-i pici cu ceara.

Motivele?! Englezii, aia oficiali, se jura sa moara Germania de stiu de ce. Cica chiar nu au mai pierdut un sub pe mare de ceva timp, mancarea este buna, bataile sunt rare, asa ca nu-si explica fenomenul. Faza e ca intradevar lipsa entuziasmului tinerilor britanici pentru lupta subacvatica este cronica. Si nici australienii nu stau mai bine, ba chiar si Varu’ Sam are ceva probleme in a asigura personal specializat pe sub-urile sale.

Acum daca ei au nave, da n-au echipaje, iar noi n-avem nave, da se pare ca am putea face rost de un echipaj?! Nu facem si noi o afacere?! Sa ne dea nou un sub, sa misunam si noi pe la Sevastopol, sa fac Ivan infarct cand om scoate noi, ca niste smecheri ce suntem, periscopul la gagicile lor pe plaja din Crimeea..

Adica stai asa sa ne-ntelegem! Ciumpalaci sa iasa la numar au, ce le lipseste lor este personalul specializat: bucatari, ospatari, stewardese sexi, dansatoare la bara( merge si la periscop). Asadar problema este…spinoasa.

 

Sursa: strategypage

 

GeorgeGMT

Rusia se pregateste pentru razboiul virtual

Standard

Ne amintim cu totii de revoltele din Republica Moldova, care au  fost denumite ,,Revolutia Twitter” si continuand  cu „Primavara Araba”. In aceste actiuni disidentii regimurilor si manifestantii isi coordonau miscarile prin intermediul retelelor de socializare.

Iranul a fost nevoit sa inchida pentru o perioada servarele, pentru a  bloca retelele de socializare si astfel a combatut revoltele.

In aceste zile Serviciul Rus de Informatii Externe a demarat procedurile pentru achizitia a 3 programe, ce au ca scop perturbarea si chiar manipularea unor revolutii coordonate pe retele de socializare.

Aceste softuri vor posta automat mesaje false, ce au ca scop derutarea manifestantilor sau, dimpotriva,  sa-i ajute, in caz ca interesele rusilor cer acest lucru.

Oficial, cele trei programe destinate manipularii retelelor de socializare au fost comandate de o unitate militara rusa.

Surse din presa sustin ca in spatele unitatii respective se afla Serviciul Rus de Informatii Externe, candva parte a KGB-ului.

Dintre cele trei softuri cel mai important este Storm-12 care este o masina de postat comentarii pe Twitter, Facebook si bloguri, in sectiunea comenturilor. Programul patrunde in retele si posteaza automat mesajele editate de rusi. In functie de aceste mesaje, protestatarii pot fi ajutati sau manipulati pentru a gresi.

Al doilea program, Distribu, are mai mult un rol de analiza. El afla cum se propaga o informatie pe internet si poate afla cine a publicat-o primul si astfel apare un mod foarte simplu de a afla care  sunt liderii revolutiilor.

Monitor, este al treilea program si este cel folosit pentru coordonarea agentilor si specialistilor rusi ce manipuleaza revolta.

Cele trei softuri vor costa aproximativ 1 milion de dolari si vor fi produse de o companie privata din Rusia. Programele vor fi livrate cel mai tarziu in 2013.
Cel mai probabil programele achizitionate de serviciul rus vor fi utilizate in exterior.

Sursa: Ora de business  min 28:01-20:44

 

 Nero Flash

Editorial – Demnitate nationala sau avioane second-hand?! Suedia are o oferta…

Standard

Un mini-interviu acordat de catre domnul Richard Smith, responsabilul de marketing al Gripen pentru Europa, blogului RoMilitary, prin intermediul Cook Comunication.

In urma cu mai multe zile Richard Smith, a aparut brusc in media romaneasca cu o declaratie publica care pe mine m-a uimit. Nu este nici un secret ca in ultima vreme eram chiar mahnit si un pic revoltat, datorita faptului ca, in opinia mea, Saab-ul a renuntat prea usor la un eventul contract in Romania.

Tot atat de adevarat ca si ai nostri au o idee fixa si paguboasa, cu avioanele F-16 sh olandezo-portugheze, asadar atitudinea Saab, mi se parea, pana la urma, normala: nu poti face afaceri cu forta, nu poti face cuiva un bine prin forta. Daca noi nu vrem avioane noi, nu avem mandrie nationala, nu ne duce capul sa ne relansam economia, prin afaceri decente si profittabile, asta e!

Numai ca declaratia lui Richard Smith m-a lasat, o spun inca o data, perplex! Nu atat cuvintele din declaratie, ci sensul ei.

In respectiva declaratie dl. Smith isi arat uimirea asupra faptului ca in Romania se discuta numai despre varinta sh a avioanelor F-16, renuntandu-se cu totul la ideea de avioane noi, decente, de investiti prin offset. Adica, pentru numele lui Dumnezeu, un roman a inventat zborul cu motor si tot un roman a inventat avionul cu reactie…chiar atat de jos am ajuns, sa nu ne permitem o flota de avioane militare noi?! Bineinteles ca ne permitem, dar sa revenim la declaratia responsabilului pentru Gripen pentru Europa.

Mai zicea domnul Smith ca Saab este gata oricand sa ofere un program financiar si de investiti, care sa sustina statul roman in achizitia de avioane noi, moderne, iar compania suedeza este gata oricand sa revina cu o oferta foarte serioasa si bineinteles negociabila si adaptata atat situatiei Romaniei, din punct de vedere economic, cat si situatiei sale militare. Adica o oferta care sa ne permita sa avem o aviatie militara sustenabila economic si eficienta militar.

Astfel, si aceste aprecieri imi apratin, Saab-ul, prin intermediul si cu ajutorul Guvernului Suedez, ar putea oferi diferite variante de achizitie si finantare, pentru un nou avion de lupta, inclusiv o varianta intermediara, avioane Gripen A/B sau C/D, inchiriate, pana cand aparatele noi vor fi gata de livrare.

Pachetul financiar oferit, in sustinerea achizitiei, are in continuare intregul suport al Guvernului Majestatii Sale Suedeze, sprijin care se poate materializa prin inchiriere de avioane mai vechi, si bineinteles, prin acordarea unei finantari flexibile si mai ales suportabile pentru economia romaneasca actuala.

Programul de offset este si el negociabil si poate fi adus la un numitor comun cu dorintele partii romane, astfel incat ambele parti sa aiba de castigat din achizitia de avioane Gripen.

Sincer m-a mirat declaratia, si tot sincer nu credeam ca Saab mai este interesata de Romania, numai ca se pare m-am inselat. Saab-ul doar asteapta un semn prin care sa aratam ca in sfarsit incepem sa mai si gandim.

In urma acestei declarati, am luat legatura  cu Cook Comunication, pentru cateva lamuriri suplimentare, iar cei de acolo, intr-un mod foarte amabil, au trimis intrebarile mele, domnului Richard Smith, care la randul lui, a avut bunavointa sa-mi raspunda.

Iata mai jos raspunsurile domniei sale, la cele trei intrebari puse de RomaniaMilitary

1. In cazul unei achizitii, de catre Romania a unui numar de avioane Saab Gripen noi, sa zicem 24 sau chiar 48, indiferent de suma platita, care va rezulta in urma negocierilor, care este procentul de offset, din suma totala, pe care Saab ar considera ca il poate face in economia romaneasca?!

Richard Smith : Nu se poate face o comparatie intre contractele de offset intre diferite tari, deoarece acestea variaza in termeni de continut, de rata si tipuri de obligatii, cum ar fi investitiile din offsetul direct, precum si in termenii implementarii programelor de pre-offset. In tari diferite exista legislatiii diferite in privinta offsetului, si noi ne vom conforma legilor din Romania privind offsetul.

Saab are o experienta neegalata in privinta livrarii de offset/cooperare industriala. Offsetul aduce beneficii economice, deoarece aduce investitii industriale, comerciale si financiare substantiale, in acelasi timp creand noi locuri de munca si sustinandu-le pe cele existente. Calitatea si cantitatea legate de furnizarea offsetului Gripen au fost un motiv fundamental pentru care Ungaria si Republica Ceha au ales Gripen.

2. Exista posibilitatea sa aflam, tot procentual bineinteles, cam cat anume din rata anuala, ar fi acoperita de impozitele si taxele generate de investitiile Saab, in cazul unui contract?! Sau daca nu se poate pe cazul teoretic al Romaniei, putem afla ca cam cat, in procente, din sumele anuale platite de Cehia si Ungaria, catre Saab, se intorc la bugetul celor doua tarii, in urma offsetului executat de suedezi?!

Richard Smith: Este greu de estimat o suma, dar bazandu-ne pe experienta noastra, consideram ca investitiile pe care Saab si partenerii sai le-ar putea aduce in Romania, precum si cooperarea industriala, comenzile pentru industria Romaniei, ar crea mii de locuri de munca si ar genera o contributie substantiala la bugetul de stat. Achizitia si operarea avioanelor de lupta sunt costisitoare, si acesta este motivul pentru care noi nu oferim doar avioane de lupta, ci un pachet complet, care va ajuta Romania sa suporte aceste costuri cu un impact minim asupra finantelor sale. O achizitie de avioane Gripen cu Cooperare Industriala de la Saab si finantare pe termen lung din partea guvernului suedez ar minimiza costurile pentru contribuabilul roman, spre deosebire de orice alta alternativa. Este de important de notat, totodata, ca Gripen este de departe avionul de lupta cu cel mai scazut cost de operare, fapt care a fost confirmat in mod repetat de operatorii Gripen actuali si de evaluatori independenti.

3. Si intrebarea mea mai veche, de ce Saab nu face o reclama mai agresiva in Romania, centrata numai si numai pe beneficiile economice oferite, slujbe, taxe platite catre Stat, investitii de miliarde astazi, cand investitiile straine in Ro s-au cam prabusit?! Sunt absolut siguri ca pista avioanelor noi este inchisa pentru noi?!

Richard Smith declara: Saab si Suedia au fost intotdeauna deschise in privinta ofertelor pentru Romania si au sustinut mereu un proces de achizitie transparent si competitiv, care ar servi cel mai bine interesele strategice ale Fortelor Aeriene Romane, aducand totodata si beneficii semnificative pentru economia Romaniei.

 

Intrebarea care s-ar putea pune este: „cum este oare mai bine –  ca Romania sa investeasca acum, in mod substantial, in avioane la mana a doua fara programe industriale( fara offset si finantare, n.r.), ca apoi sa investeasca din nou masiv, peste alti cativa ani, cand aceste avioane second hand vor fi scoase din depasite, – sau sa gaseasca modalitati inovatoare de a finanta achizitia unui sistem de avioane de lupta de tehnologie de varf, cum sunt avioanele Gripen, care sunt cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor de achizitie si operationale pe ora de zbor, si prin aceasta sa aduca beneficii industriale importante si pe termen lung pentru intreaga tara”?!

 

Daca raspunsurile vi se par prea…oficiale, ei bine atunci gresiti! Eu le consider chiar foarte directe, mult mai directe si mai la obiect dacat as fi sperat. Nu trebuie uitata pozitia oficiala, de reprezentant al Saab pentru Gripen, pe zona europeana, a lui Richard Smith, astfel ca domnia sa nu-si permite sa spuna ce pot eu sa spun.

Astfel EU pot traduce ceea ce Richard Smith spune, destul de clar de altfel, printre randuri:

1. Procentul investitilor prin offset va atinge, cel mai probabil 100%. Atat in Cehia, cat si in Ungaria, problema respectarii angajamentelor economice de offset,  nu a fost discutata nici macar o singura data. De ce?! Pentru simplul motiv ca Saab si-a onorat IN AVANS obligatiile asumate. In avans inseamna  bani mai multi la bugetul de stat!

2. Din informatiile pe care eu le-am obtinut, in cazul Ungariei, sumele castigate de bugetul de stat consolidat, au fost undeva in jur de 70-80% anual din suma pe care Ungaria o plateste pentru cele 14 avioane Gripen. Insa nu pot fi sigur asupra cuantumului. Dar chiar si 50%, ar fi o afacere extrem de buna, insa sumele sunt categoric mult mai mari.

3. Raspunsul la a treia intrebare este oarecum o intrebare la intrebare. Oficial, Saab-ul nu poate raspunde la asa ceva, insa intrebarea pusa de Richard Smith, este aceeasi pe care o punem si noi pe aici de cateva luni bune: De ce sa investim sute de milioane de euro, in niste avioane batrane deja, cu o rata de disponibilitate redusa si susceptibile la reparatii costistoare si dese, care oricum am lua-o, vor avea o viata scurta, de ce sa investim resurse pe care oricum nu le avem, in infrastructura, piloti si tehnicieni, pentru niste avioane deja vechi, cand in mod clar mai avem o alternativa?! Si mai ales, de unde banii pentru o astfel de idee? Ne ofera cumva Portugalia sau Olanda finatare pentru achizitia si modernizarea aparatelor?!

Daca pana acum eram in cumpana, in privinta interesului  Saab fata de Romania, acum stim, dintr-o sursa oficiala, ca Suedia este gata, ca impreuna cu Saab, sa vina pe masa cu o oferta serioasa si angajanta, o oferta demna, pentru mandria noastra.

Suedia ofera cam tot ce am putea noi cere: ofera finantare si program negociabil de offset, ofera avioane noi, din cea mai noua generatie, Gripen E/F, ofera de asemenea si solutia intermediara, inchiriere de avioane de la aviatia Regala Suedeze, pe o perioada determinata, pana la sosirea avioanelor noi, sau chiar un mix de avioane mai vechi, insa incomparabil mai putin vechi decat F-16 A/B portugheze, cuplate cu avioane noi, de ultima generatie.

Si toate aceste acompaniate de solutii foarte flexibile de finantare care sa sustina achizitia.

Asadar Suedia ofera avioane, intr-o arhitectura deschisa, cu o finantare transparenta si foarte avantajoasa, Suedia ofera mii si mii de slujbe, romanilor lasati pe drumuri de criza economica, Saab-ul ofera industriei  de aparare o sansa serioasa de supravietuire, intr-o perioada in care investitile straine in Romania au scazut dramatic!

Iar pe suedezii ii putem crede pe cuvant.

Daca ne aducem aminte, Saab-ul a mai avut doua oferte concrete pentru Romania:

1. Achizitia de avioane noi, 48 de bucati, cu finantare interguvernamentala, adica cea mai ieftina posibila, cu perioada de gratie de 2-3 ani, si apoi rate de rambursare flexibile legate de cresterea sau descresterea economiei romanesti.

2.Sau a doua varianta-24 de Gripen C/D NOI-NOUTE la un miliard de euro, cu aceeasi varianta de finantare.

In cazul in care RoAF ar achizitiona 48 de aparate Gripen E/F, am putea, eventual, sa negociem ca o parte din offset sa mearga catre industria noastra aeronautica, catre ce a mai ramas din ea, si astfel, poate, sa devenim parteneri, alaturi de Suedia si Elvetia, in programul Gripen E/F. Am putea sa realizam si noi anumite subansamble, sa zicem 10-15% dintr-un avion, si astfel sa profitam de orice vanzare ulterioara a avioanelor suedeze. Am avea slujbe foarte bine platite, intr-o industrie high-tech, slujbe sigure si sanatoase…am putea.

Ce vom alege in cele din urma?! Ce vor alege mai marii nostri, nu stiu, pot doar sa sper ca macar in ultima clipa vor alege sa fie atat demni, cat si destepti. Pentru ca alegerea unui avion nou sau second-hand, nu este doar o optiune militara, ci este, mai ales, o optiune de demnitate nationala, de coloana vertebrala, de mentalitate de om liber si mandru.

Poate ca achizitia de avioane ar putea fi un inceput, o recladire a unei industrii militare si civile noi, ar fi un prim semn ca si noi romanii putem ridica capul si merge drepti printre fratii nostri europeni!

Pentru ca respectul pe care ceilalti ti-l arata, este pana la urma doar o reflectie a respectului pe care tu insuti il ai si il arati, fata de tine si de ai tai. Poarta-te demn si vei fi tratat ca un egal…Daca te apuci insa sa scurmi prin gunoaie, nu te astepta sa te considera nimeni egal.

Acest articol a fost realizat cu sprijinul deosebit al celor de la Cook Comunication si in special al Roxanei Dascalu si a lui Alexandru Alexe care, impreuna cu colegii lor, au muncit foarte mult timp, pentru ca acest interviu sa poata fi realizat.

Le multumesc, atat lor, cat si companiei Cook, pentru amabilitatea dovedita, si speram impreuna, ca la un moment dat, sa desfacem o sticla de sampania, atunci cand Romania va anunta clar si fara tagada ca are in vedere achizitia de avioane de lupta noi. Si numai noi!

GeorgeGMT

 

Interviul a fost preluat si de cotidianul ZiuaVeche-LINK