Arhive zilnice: aprilie 18, 2012

Joi 19 aprilie Consiliul Unirii va sustine o conferinta de presa la Hanul lui Manuc

Standard

la Bucuresti, pe data de 19 aprilie 2012. In cadrul conferintei de presa vor fi abordate trei subiecte:

1. Consiliul Unirii – constituire, membri, scopuri si prioritati.

2. Problema cetateniei romane si initiativele legislative la zi.

3. Propunerile Consiliului Unirii pentru Parlamentul si Guvernul Romaniei in legatura cu implinirea, pe 16 mai 2012, a 200 de ani de la raptul Basarabiei de catre Imperiul Rus, transmite Romanian Global News, citand Serviciul de presa al Consiliului Unirii.

Delegatia Consiliului Unirii, care vine in Romania, ii invita la conferinta de presa si la o discutie pe locuitorii Bucurestiului si ai altor localitati care au aderat la platforma unionista. Sunt invitati si asteptati de asemenea ex-premierul Republicii Moldova, Mircea Druc, presedintele Consiliului National al Reîntregirii, constituit in decembrie 1991, semnatar si al Consiliului Unirii – 2012, precum si ex-deputatul Ilie Ilascu, fost detinut politic al regimului separatist de la Tiraspol, semnatar al Consiliului Unirii – 2012. Sunt invitati si asteptati reprezentanti ai Platformei civice “Actiunea-2012” si reprezentanti ai partidelor din Romania.

Conferinta de presa si intilnirea cu semnatarii Consiliul Unirii vor avea loc intre orele 13.00-15.00 pe Terasa de la Hanul Manuc – hanul unde au avut loc negocierile dintre rusi si turci si unde s-a semnat, pe 16 mai 1812, tratatul prin care Rusia anexa ilegal Basarabia.

Consiliul Unirii ii asteapta la eveniment pe ziaristii din cele doua stare romanesti, care, suntem convinsi, intr-un viitor apropiat, vor deveni un singur stat romanesc, puternic, intr-o Europa unita. Solicitam aderentilor la Consiliul Unirii din Romania sa sensibilizeze presa pentru a oglindi actiunea, ce va fi transmisa si on-line de portalul www.privesc.eu.

 

http://rgnpress.ro/rgn_12/categorii/politic/5372-joi-19-aprilie-consiliul-unirii-va-sustine-o-conferinta-de-presa-la-hanul-lui-manuc.html#Scene_1

Doamna Viorica, istoria IAR 93 Vultur

Standard

Necazurile curgeau lant, oltenii se porneau tare greu, desigur intotdeauna exista conflicte intre proiectant si fabricant da de data asta era extrem. La fiecare neindeplinire de plan se motiva ca documentatia nu e corecta, consecinta, proiectantul sa ia trenul de 5.31 si sa mearga in asistenta tehnica, daca e nevoie, sa bata el nituri. Vara era cum era, ca ne cazam la Hanu Doctorului, chiar langa aeroport si uzina, in prima zi mergea unu in oras si cumpara o ranita de bautura, mai ales tarii ca aveau concentratie mai mare de alcool la volum, dar iarna era groaznic.

Foto: Cartula.ro

Dar erau si probleme tehnice, de exemplu la tragerile cu tunul s-a indoit invelisul, frana de gura a tunului dirija, cu mare presiune, jetul gazelor in invelis, s-a rotit frina de gura cu 45°, desi cam ne era frica de inecarea motorului prin absortia gazelor. Anti skidul de la tren nu a functionat niciodata ca lumea, la fel ca si voletul de bord de atac, daca nu ma-nsel, era volet de manevra, adica nu era scos doar la aterizare-decolare ci si-n zbor pentru a mari portanta. Pana am plecat eu inca nu se rezolvase problema VBA.

Poze oferite de Cristian Stoiciu, IAR 93 INCAS

Prizele de aer, de care eram responsabil, nu ieseau cum trebuie, aveau si o geometrie complicata, la intrare erau lunguiete si la motor perfect circulare. La al doilea sau al treilea avion, la imbinarea dintre tronsoane se-ndoise puternic table, existind pericolul de crapaturi. Tronsoanele erau imbinate la C16, 19, 23, 28 si 30, unde incepea motorul. De rezistenta prizelor era raspunzatoare doamna Viorica Gheorghiu, o femeie tare frumoasa, distinsa si tare desteapta. Una din putinele femei inginere, cunoscute de mine, care intrunea ambele calitati. Calculul de rezistenta se facea initial de mana, folosind formulele cunoscute din rezistenta materialelor (Literatura, Gros, Constructia avioanelor, o carte foarte veche si mai ales Analysis and Design of Flight Vehicle Structures de Bruhn). Mai tarziu s-a calculat cu FEM cu programul Ansys, pe calculator, dar si asta era o munca titanica, reteaua de calcul se facea de mana direct pe desene, unde se defineau nodurile si elementele, mai apoi se scria pe niste formulare de pe care se faceau cartoane cu gauri. In tot acest proces se faceau sute de greseli, care se corectau si candva iesea o imprimanta cu sute de pagini in care se gasea starea de incarcare (eforturile unitare) in fiecare zona.

Foto: mail.Incas

Dar sa revin la prize, am ajuns, doamna Viorica, domnul Mitica Badea si cu mine, la Craiova cu 5,31. Imbinarea prizelor nu arata prea bine, conform documentatiei, invelisul prizei ar fi trebuit sa fie ras in asa fel incat sa ramana un mm joc pentru a permite deformarea, dar in executie fusese lasat prea lung. Ne-am hotarat sa facem mulaje din  ghips si sa dam avionul la zbor, urmind ca dupa cateva ore de zbor sa controlam daca s-a marit deformarea. Pentru asta am intrat eu in priza, nu a fost nici o problema ca eram tare subtire, mai apoi domnul Badea, care cred ca putea sa mearga si-n picioare, apropos la Craiova erau angajati niste pitici care puteau intra in zonele greu accesibile. A intrat si doamna Viorica care, fiind femeie, avea rotunjimile specifice si un centru de greutate ceva mai jos, desi nu era de loc grasa. De intrat a intrat cum a intrat, da nu a mai putut iesi, niste mistocari ziceau sa dam drumu la turbine, ba Ioane, nu da drumu la turbine ca sunt in ea, ba Ioane nu da drumu la turbine ca sunt in ea, ba Ioane nu da drumu la tuuuuuuu. Solutia ar fi fost sa se demonteze posteriorul, nu al doamnei ci al avionului, sa se scoata motorul si doamna sa iasa in fata, prin C30. Ma rog, pan-la urma a reusit sa iasa cumva.

Era clar, pericolul plutea in aer, ne trecuse de prea multe ori glontul pe la ureche, stiam ca se va-ntampla, candva, si s-a-ntimplat! A cazut primul avion.

Articol Neamtu-Tiganu Blog

Rusia pregateste armele pentru PAK FA

Standard

In timp ce PAK FA-ul isi zbarleste penele pe la mitinguri aviatice si da, din ce in ce mai viguros, din aripi, Mamica lui, Maica Rusie, ii pregateste deja baiatului scutul si palosul, toate pe potriva lui si se anunta a fi ceva ce nimeni n-a mai vazut pana acum!

PAK FA, foto: (all-about-military )

Ca orice mama grijulie, Rusia va pune la dipozitia viitorului star, al aeronauticii rusesti, un repertoriu de arme noi si cat mai letale. Asadar de indata ce PAK FA-ul va lua prima gura de jaratic, sabia, arcul si coiful ii vor fi livrate in stare perfect functionala.

Mai pe limba noastra, sistemul tactic avansat de rachete aer-aer, si aer-sol, va fi gata in maximum doi ani, odata cu presupusul majorat al dihaniei. Iar cand spun dihanie o fac cu gandul la pilotii ce vor fi nevoiti candva sa-l infrunte pe cel mai stealth si mortal ivan. Si in mod sigur va fi ambele variante la superlativ!

The development of Kh-35UE (AS-20 Kayak), Kh-38ME, Kh-58UShKE (AS-11 Kilter), and RVV-MD (AA-11 Archer) class missiles will be completed in 2012-2013,” a spus dl. Obnosov directorul KTRV, adica seful baietiilor de-i fac PAK FA-ului pocnitori ucigatoare. Tot Obnosov a mai declarat ca rachetele sunt in probe, unele fiind testate deja pe Su-34.

Su-27 cu AS-11 Kilter, (foto: warfare.ru)

Astfel Kh-35UE racheta antinava, tactica, bate la 250km, iar supersonica Kh-31PD cu specializare pe anti-radar, zboara si ea cam tot 250km. Kh-58UShKE, racheta gandita sa distruga radare Doppler, tot pe la 250km raza, iar nou racheta aer-aer RW-MD va avea raza de 40km.

Tot presa rusa sustine ca PAK FA va deveni pe deplin functional la orizontul anului 2015, dar asta ramane de vazut, mai ales data de intrarea in dotarea Fortelor Aeriene Ruse.

 

Sursa: india-defence.com

 

FRANTA SI ARMA NUCLEARA (6)

Standard

In anul 1959, a fost oficializata propunerea din 1957 a lui Eisenhower de amplasare a armelor nucleare americane in perimetrul aliantei NATO. Ca urmare a acestor acorduri, toate tarile din NATO, cu exceptia Frantei, Norvegiei si Danemarcei, care au pus conditii inacceptabile pentru americani sau au refuzat pur si simplu stocurile de arme nucleare pe teritoriul lor, au fost inzestrate cu arme tactice americane, bombe sau rachete care se aflau sub un sistem de control “cu incuietoare dubla”.

Mai bines pus, toate incarcaturile nucleare alocate NATO urmau sa fie stocate sub control american si puse, in caz de conflict, la dispozitia fortelor combinate. Fiecare tara membra NATO avea sub control propriile “mijloace de transport” (avioane sau rachete), dar incarcaturile nucleare nu puteau fi puse pe vectori fara ordin expres de la americani (fapt cu care francezii nu erau deloc de acord); in plus, armele nu puteau fi activate decat dupa receptionarea unui semnal radio special care trebuia sa fie autorizat de insusi presedintele SUA (un alt aspect cu care Franta nu era deloc de acord).

Acelasi sistem complicat de control “cu incuietoare dubla” a fost aplicat armelor strategice desfasurate in Marea Britanie, Italia si Turcia, singurele tari care in 1959 au consimtit sa permita baze de lansare pentru rachetele americane cu raza medie de actiune “Thor” si “Jupiter”, acceptand bineinteles conditiile impuse de catre americani.  

  Totusi, SUA si-au mentinut hegemonia nucleara in cadrul NATO, avand sub controlul sau unul dintre cele mai mari arsenale nucleare din lume, mentinand in stare de alerta continua 24 de ore pe zi, sub forma bombardierelor care survoleaza in permanenta zonele adiacente sensibile din cadrul “Razboiului Rece” si a submarinelor atomice purtatoare de rachete “Polaris” –pentru care a fost construita o baza in Anglia si alta in Spania.

Sistemul de control impus de catre americani “cu incuietoare dubla” a fost respins de catre de Gaulle si ca urmare in iulie 1960, la sase luni dupa explozia de la Reggane, guvernul Michel Debre a propus un proiect de lege care viza un vast program de modernizare a fortelor armate. In particular, propunerea se referee la crearea unei asa-numite “forte de lovire” sau “de descurajare”, formata atat din arme nucleare cat si din vectorii lor –avioane supersonice, rachete si submarine nucleare.

Oponentii au criticat proiectul ca prea costisitor (ceea ce era adevarat) pentru tara, crezand ca forta de soc ce va rezulta va fi sub nivelul a ceea ce vor putea desfasura celelalte puteri nucleare. Cu toate acestea, in decembrie 1960, legea care oficializa planul pe termen lung a fost adoptata, dupa o serie de dezbateri aprinse. Franta urma sa produca bomba H si diferite tipuri de dispozitive atomice mai eficace si mai putin voluminoase.

Racheta nucleara tactica Pluton (foto: military-today )

Interesant este faptul ca in anul 1961, Kennedy i-a propus lui de Gaulle crearea imediata a unei forte nucleare NATO, oferindu-i rachete “Polaris”, care ar fi urmat sa fie montate pe viitoarele submarine frantuzesti, urmand a fi utilizate exclusiv numai de catre unitatile puse la dispozitia fortei multinationale NATO. Trebuie sa mentionam ca pentru Franta, aceasta oferta “generoasa” a americanilor nu avea nicio importanta, deoarece trebuiau sa mai treaca cativa ani pana cand ea sa dispuna de submarine nucleare de pe care sa lanseze rachete cu ogive nucleare. De altfel, primul submarin nuclear francez “ Le Redoutable” (S-611) a fost lansat pe 29 martie 1967 la santierul naval din Cherbourg, fiind operational timp de 20 de ani (intre 1 decembrie 1971-1 decembrie 1991), avand ca armament 16 rachete balistice nucleare de tipul M4 (din anul 1985, avand sase ogive nucleare de 150 kilotone, cu ghidaj inertial si bataie maxima de 5000 km), patru tuburi lanstorpila de 533 mm de tip F-17/L-5.

Primul bombardier supersonic francez a fost Mirage IV P, care a fost operational intre anii 1964-1996, ce utiliza initial bomba nucleara AN-11 (probabil peste 60 de exemplare, de 1500 kg si 60 kilotone, operationala din anul 1964), la care s-a adaugat in perioada 1967-1988 si bomba nucleara AN-22 (aproximativ 40 de exemplare, de 700 kg si 70 de kilotone). Din anul 1986, in dotarea Mirage IV P, ulterior Mirage-2000 N si Rafale F-3, a intrat ASMP –racheta nucleara supersonica cu bataie medie-de 860 kg, 300 kilotone, operationala intre 80-300 km.

Racheta nuclera Hades, foto: (astro-notes )

In totala opozitie fata de oferta americana, de Gaulle si-a declarat hotararea ca Franta sa aiba propria ei forta de descurajare. El considera ca “a pune resursele noastre de lupta intr-o forta multilaterala sub comanda straina ar fi impotriva tuturor principiilor apararii si politicii noastre”. De Gaulle a declarat apoi ca posibilitatea teoretica “de a lua inapoi in mainile noastre, in situatii extreme elementele noastre din forta nationala” ar fi practic nerealizabila “in momentele fara precedent ale unei apocalipse atomice”. Cu alte cuvinte, de Gaulle nu putea accepta ofertaamericanaatata timp cat ea era restrictiva, ingradind libertatea Frantei de a utiliza liber armele ei nucleare; oferta pe care o considera incompatibila cu ideea de independenta si suveranitate nationala.

Ca urmare, Franta si-a continuat desfasurarea de teste nucleare, efectuate initial in atmosfera la Reggane intre 1960-1961, apoi in subteran la Hoggar (zona din Sahara) intre 1961-1966, continuand deasupra Pacificului (atolurile Mururoa si Fangataufa din Polinezia Franceza) intre anii 1966-1996 (peste 40 de bombe in atmosfera si aproximativ 150 in subteran), cu scopul de a studia incarcaturi termonucleare (prea puternice ca sa poata fi explodate in subteran).

ASMP, foto: ( fas/org/nuke )

La inceputul anilor *60, Franta a inceput sa cocheteze cu ideea construirii bombei cu hidrogen (cunoscuta si ca bomba H). Astfel, Comisariatul pentru Energia Atomica al Frantei (CEA) a preluat studierea, elaborarea si realizarea focoaselor nucleare. Bombele erau concepute pentru a fi lansate de bombardierele Mirage IV (am vorbit despre acestea in randurile de mai sus), pentru submarinele lansatoare de rachete nucleare si pentru silozurile de rachete din podisul Albion, din Provence, sud-estul Frantei (rachete Pluton –SRBM, in serviciu intre anii 1974-1993, avand bataia maxima de 120 km si o greutate de 2423 kg, 15/25 kilotone si ghidaj inertial, avand ca platforma de lansare sasiul tancului AMX-30; aceasta racheta a fost urmata de Hades –SRBM –rachete balistice cu raza scurta de actiune (racheta putea fi dotata si cu ogive clasice), intre anii 1991-1996, cu ghidaj inertial de 80 kilotone si aproximativ 500 km autonomie, avand o greutate de 1850 kg. Aceste rachete puteau fi lansate si din buncare subterane –nu se stie cu certitudine cate asemenea buncare avea Franta- dar pe la sfarsitul anilor *90, toate unitatile echipate cu rachetele cu rază scurtă de actiune, Pluton şi Hades, au fost desfiinţate, rachetele fiind casate.

Mirage 2000N, foto: (primerportal )

Franta se bazeaza astazi exclusiv pe componenta aeriana si submarina, formata din avioane Mirage 2000 N, Rafale F-3 si submarine purtatoare de vectori nucleari, din clasa Le Triomphant (4 asemenea unitati se afla in serviciu: Le Triomphant, Le Temeraire, Le Vigilant, Le Terrible), ultimul (Le Terrible -S 619) a intrat in serviciu activ în 2010 (16 rachete moderne M51 in serviciu din 2010, avand intre 6-10 ogive nucleare de 100 kilotone, cu bataie maxima de peste 10000 km si lansare de sub apa). Celorlalte 3 SSBN din clasa  LeTriomphant (Le Triomphant (S 616), Le Temeraire (S 617), Le Vigilant (S 618), fiecare dispunand de 16 rachete M45, ce vor fi inlocuite vechile rachete pana in anul 2018 cu racheta mai moderna M51. PrimulSLBM ce va fi modernizat este Le Vigilant, lucrarile demarand in 2011.

Rafale F3, foto: (infos.fncv..com )

Pentru presedintele Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle, bomba H avea o importanta capitala; in acelasi timp dorea ca tara sa stapaneasca tehnologia prin efort propriu. In timp ce refuza oferta presedintelui Kennedy de a studia conditiile politice si tehnice ale unui posibil ajutor american pentru programul frantuzesc de inarmare, de Gaulle le marturisea colaboratorilor sai cei mai apropiati: „Daca mi-ar fi oferit planurile bombei H, nu le-as fi acceptat, oricare ar fi fost pretul!”. Franta si-a urmat calea si la 24 august 1968, a fost detonat la baza de testare din Pacific primul dispozitiv termonuclear frantuzesc. El se afla intr-o nacela suspendata cu ajutorul unui balon la o inaltime de 270 m. Prin folosirea deuterurii de litiu, s-a putut obtine o putere cu mult peste doua megatone.

Prima serie de teste aeriene a avut loc in 1966, si generalul de Gaulle a fost prezent la unul. Cu exceptia anului 1969, testele au continuat in fiecare an pana in 1974 deasupra a doua atoluri, Mururoa si Fangataufa, in partea de sud a insulelor Tuamotu din Pacific. Printre altele, aceste teste au permis punerea la punct a unui focos cu o putere de aproximativ o megatona pentru rachetele de pe submarine.

Cu totul, Franta a efectuat in atmosfera peste 40 de teste deasupra Pacificului, cu toata opozitia intampinata si efectele grave asupra mediului si populatiilor indigene. Dar toate acestea in capitolul urmator!

  WW

Sursa: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol. 

Surse poze si caracteristici tehnice: Wikipedia–Enciclopedia libera; Internet.