F-16 in patrula matinala deasupra Coreei de Sud
F-16 si „mersul elefantului”, sau F-16 cat vezi cu ochii. Coreea de Sud, Kunsan Air Base
Raptor deasupra Nevadei
Niste americani, dand cu ceva mortiere dupa cineva. Nu stim cine! Persoane importante…
Nava experimentala FSF-1, langa Panama City
Golful Arabiei pe furtuna
Cu HH-60G la munte sus. Alaska Air National Guard
Foto: Armata lu’ Varu’ Sam, via strategypage
Povesteam ca eram bagat in chestiile nasoale, si erau destule, doar cateva exemple:
Dir. Zamfirescu ma cheama si-mi zice ca trebe sa ma duc la Bacau sa rezolv problema inchiderii trapelor mari din fuselaju anterior. Acolo era instalat echipament electronic si erau doua trape mari de vizitare, trape cu sarniera „cioc de papagal”.
Precizia cu care se lucra nu era foarte mare. In primul rand, la prototip, trasajul, asta inseamna conturul avionului, a fost facut manual pe niste folii mari, la scara 1:1. Multumita lu’ nea Jenica Pirvulescu, un tehnician cu maini de aur. Era o munca foarte grea, se statea cocosat pe planse orizontale, curbele se trasau cu niste betisoare elastice, care se fixau cu greutati. Mai tirziu, un matematician exceptional, Dan Vatui, a reusit sa matematizeze toata suprafata avionului, astfel ca unde puneai degetul, stiam coordonatele in 3D, e drept de abia atunci cand a avut la dispozitie un calculator performant, Cyber. Sarbii au facut ochii ca la melc la asa realizare.
In al doilea rand, la nituire, structura „trage”, se deformeaza. Asta facea ca trapa sa nu se-nchida ca lumea. Facusem toate verificarile de rigoare si m-am prezentat la Bacau. Fabricarea IAR 93 era un mare secret de stat, se intra foarte greu in hala respectiva. Cumva am reusit sa trec peste toate sicanele si peste toti coloneii care dadeau aprobari. M-am dus la inginerul raspunzator, il chema Stefan cel mare, fara misto, un tip tanar cu vro doi ani mai mare ca mine, care m-a trimis la nea Marin, cred ca asa il chema, un muncitor batran. Acesta a luat un fier beton, l-a batut, l-a gaurit, l-a indoit si l-a montat in locul ciocului de papagal. A tot tras de el pana s-a inchis trapa la fix, l-a demontat, l-am luat, l-am masurat, am facut desene de executie, la rosu, s-a executat prin frezare, si totul a fost la fix, toate urmatoarele variante de IAR93 au avut aceleasi desene. Apropos „desene la rosu”, pentru a urgenta fabricarea, toate modificarile se faceau cu creionul rosu direct pe ozalid, candva o echipa mare le-a bagat in desenele pe calc.
Am intrat in echipa de echipare pentru prototip, acesta urma sa fie inzestrat cu senzori de tot felul, care inregistrau fortele pe diferite elemente, se urmarea chiar ridicarea in zbor a polarei avionului, prin lipirea unor furtunase mici pe suprafata aripii, pentru a masura presiunea statica, precum si testarea pct. din diagrama de manevra. Cine nu stie ce-i aia polara e rugat sa caute pe net. A fost facut chiar proiectul instalarii unor rachete de dimensiuni mici, la extremitatea aripii sau a ampenajelor, care urmau sa excite avionul la anumite viteze si inaltimi, prin raspunsul avionului, din accelerometrii respectivi, se obtinea frecventa proprie si forma proprie, lucru extrem de important pentru determinarea vitezei de „flutter”.
Telemetria nu era foarte dezvoltata si semnalele urmau sa se execute secvential si sa se trimita unu dupa altul, inregistrarea urma sa se faca pe un „magnetofon” cu 24 de canale. Magnetofonul era de marca Schlumberger, a fost prima mea intilnire cu o firma straina, la o expozitie la Sala Palatului, Bucuresti. Magnetofonul l-am instalat in cutia de munitii a tunului. Am facut, impreuna cu un coleg, Ionut Ulmanu, zeci de desene de instalare a diferitelor componente si am mers cu ele la Bacau. Era destul de nasol pentru ca toate desenele erau secret de serviciu si daca pierdeam vreunul sau ma imbatam, o pateam rau de tot. Ajung la un colonel, directorul de proiect in fabricatie, unu’ Roventa, mai tarziu director la Turbomacenica, si mai tarziu dat afara din Armata ca ar fi furat blugi din Paris, ii arat desenele, ii povestesc la ce sunt bune, dupa ce ma asculta fro 5 minute se inroseste, imi spune, zbierand, ca el trebe sa dea avionu’ la zbor si ca „se pise pe desenele mele”. Candva s-a instalat totusi, cate ceva din ce proiectasem noi.
Da am avut si o mare satisfactie, un adevarat orgasm, umbland prin fabrica am vazut cateva piese proiectate de mine, petalele de la containerul parasutei, parafocu din fuselajul posterior, apropos, motoarele nu erau paralele ci convergente, cu un unghi de 1.5°, lucru ce a complicat enorm proiectarea peretilor parafoc. Am avut pur si simplu orgasm, eram gata sa le fur sa le iau acasa, m-am dus la muncitorii care le montau, i-am intrebat daca se potrivesc, era bine, le-am spus ca eu le-am proiectat, le-am aratat mandru numele din desene.
P.S La postarile cu IAR 95 am vazut ca mai multi baieti au pus diferite intrebari, voi incerca sa raspund, putina rabdare.
Un articol original Neamtu-Tiganu Blog
Foto: RoAF
Coreea de Nord a finalizat în ultimele zile “etape suplimentare” în vederea lansării rachetei sale Unha-3, iar forţele de apărare antirachetă ruse sunt gata să doboare racheta dacă va exista riscul ca aceasta să se prăbuşească pe teritoriul Rusiei.
Unha 2
Purtătorul de cuvânt al Pentagonului a declarat că Phenianul a finalizat în ultimele zile “etape suplimentare” în vederea lansării rachetei sale Unha-3, care ar urma să se producă între 12 şi 16 aprilie, informează AFP, preluat de Moldpres. Nord-coreenii “au finalizat etape suplimentare în vederea unei posibile lansări”, a afirmat oficialul american, fără să ofere mai multe detalii. El a reamintit că lansarea acestei rachete ar constitui “o violare a obligaţiilor internaţionale asumate de Coreea de Nord”.
Foto: stiintasitehnica
Racheta ar urma, potrivit anunţurilor oficiale venite de la Phenian, să plaseze pe orbită un satelit civil de observaţie terestră. Forţele de apărare antirachetă ruse sunt pregătite să doboare racheta.
Oficiali ai Statului Major al armatei ruse au declarat, marţi, pentru Interfax, că forţele de apărare antirachetă ale Rusiei sunt gata să doboare racheta nord-coreeană în cazul în care aceasta se va abate de la traiectoria sa iniţială şi va exista riscul prăbuşirii acesteia pe teritoriul Federaţiei Ruse. Cu toate acestea, Moscova nu planuieşte în acest context să ia măsuri speciale privind transferul la un nivel superior de pregătire de luptă a sistemului său de apărare antirachetă şi antiaeriană.
Japonia şi Coreea de Sud au avertizat deja că vor doborî racheta nord-coreeană dacă traiectoria acesteia va trece prin spaţiul lor.
Articol Ziuaveche
Locotenent aviator VASILE TĂRIAN
La poale de Semenic, acolo unde Nera întâlneşte primul afluent, Pătăşelul, şi pe unde pătrunde în vestita Vale a Almăjului, se află localitatea Pătaş, localitate unde a văzut lumina zilei, în 1904, Vasile, unicul fiu a lui Ştefan şi al Paraschivei Tărian, urmaşi ai bravilor grăniceri bănăteni.
Copilăria şi–o petrece în localitatea natală, unde şi urmează şcoala primară, după care absolvă cursurile gimnaziale şi liceul la Hunedoara, sub atenta supraveghere a unchiului său din partea mamei, Gheorghe Serafin, înalt functiuonar la combinatul siderurgic din aceeaşi localitate.
De mic, Vasile Tărian a fost atras de „minunea secolului – aeroplanul“. Din amintirea unor bătrâni ai satului, este cunoscut faptul, că împreună cu alti copii, a încercat să transforme într-un aeroplan o maşină de curătat porumb, prin ataşarea unei elici, cu ajutorul căruia să rezolve disputa dintre copii din satul natal şi satul vecin Borlovenii-Vechi. Visul lui a început să prindă contur atunci când a fost admis la şcoala de ofiteri aviatori, pe care a absolvit-o la 12 octombrie 1929, obtinând Brevetul de Pilot Militar nr. 775.
A fost repartizat la Flotila de Hidroavioane, cu baza pe lacul Sutghiol, Mamaia, unde şi-a desfăşurat activitatea fără întrerupere până în anul 1933. De mentionat că, la aceea dată, hidroaviaŃia începea să devină fortă distinctăîn aviatia română, astfel că la 21 iulie 1920, în portul ConstanŃa a avut loc primul
zbor a unui hidroavion, la 15 august 1925, cu prilejul Zilei Marinei, a avut loc primul zbor a hidroavionului românesc GETTA-S.T.G, iar la 15 august 1928, cu prilejul Zilei Marinei, Regele Mihai I a botezat primele patru hidroavioane de provenientă italiană Savoia-Marchetti. Ulterior, în dotarea hidroaviatiei au intrat alte şapte hidroavioane Savoia Marchetti S59 bis. şi 12 hidroavioane CANT Z 501
etc.
În aceste conditii, tinerii piloti desfăşurau o activitate de pionierat în cunoaşterea şi dobândirea de abilităŃilor în pilotarea acestor tipuri de hidroavioane, precum şi în formare şi definirea ca armă distinctă în aviaŃia românească şi o categorie specializată indispensabilă Marinei Militare. Ca orice pionierat, acesta îşi cere jertfele sale, care nu au fost putine, printre acestea numărându-se şi cel din ziua de sâmbătă 14 octombrie 1933, când echipajul format din lt. aviator TĂRIAN VASILE pilot; lt. FUICĂ VASILE; slt. STAMATESCU GRIGORE şi slt. CUJBĂ au plecat în misiune ordonată cu hidroavionul CANT Z –501 de la baza aviatiei hidro aflată pe lacul Sutghiol.
Era o zi cu vânt puternic şi valuri mari. În tipul decolării, când avionul dezvoltase viteza necesară desprinderii de pe luciul apei, un val a acoperit botul hidroavionului, provocând capotarea acestuia. În urma acestui eveniment, echipajul şi-a pierde viata, cu exceptia slt. CUJBĂ care a scăpat cu răni uşoare.
Înmormântarea lt. aviator VASILE TĂRIAN a avut loc la 21 octombrie 1933, în localitatea Pătaş, jud. Caraş-Severin, iar ca un omagiu adus acestui tânăr zburător de numai 29 de ani, mormântul lui a fost aşezat în curtea bisericii din satul natal, slujba de înmormântare fiind savârşită de preotul Petru Popoviciu, prieten bun cu ofiterul.
Din nefericire, în Pătaş, rudele apropiate ale ofiterului s-au stins din viată, memoria acestuia rămânând numai în amintirea celor foarte bătrâni şi a celor care trec pe lângă mormântul din curtea bisericii şi se închină în fata crucii de marmură albă pe care sunt câteva fotografii a celui decedat in uniformă şi unde pot să citească:
Pe aripi de otel ca vultur te’năltai
Visând tu fiu al tarii a Ei Nemurire
Şi-n năzuinta-ti „De a ajunge unde avem de ajuns”
Tu ai murit…
Trecând la nemurire!
Ca un respect pentru jertfa sa, numele său, alături de ale celorlalti membrii ai echipajului, stă scris la loc de cinste pe una din plăcile de bronz aflate la baza monumentului Eroilor Aerului din Bucureşti, partea dinspre nord.
Col. (rezervă)
Gheorghe Popoviciu
Bibliografie:
Proiecte de modernizare a marinei militare romane de la războiul de independentăpână la al doilea război mondial.
Autor : Cpt. Comandor Marian Moşneagu
Aviatori.ro istoric Tudor Vasile
Hidroavionul CANT Z 501 in Marina Romana
Intrat in dotarea Marinei Romane in 1940 CANT Z 501 era deja considerat depasit, la inceputul WW2. Dat in exploatare in 1934, aparatul era folosit pentru patrulare maritima, salvare pe mare si atac contra submarinelor, beneficiind de o raza de solida de actiune.
In principiu putea sta in aer pana la 12 ore. Romania a achizitionat 12 astfel de aparate in cadrul incercariilor de dotare si modernizare a Fortelor Sale Armate in preajma inceputului de razboi mondial.
Desi depasit, CANT Z 501 este, din punctul meu de vedre un avion superb, splendid proiectat si care seamana cu mai celebrul sau omolog, cel mai frumos avion din WW2…PBY Catalina american.
In dotarea noastra aparatele au facut parte din Escadrila 101 Hidroaviatie, stationata la Mamaia pe lacul Siutghiol.
|
Top: Escadrilla 101 Hidroaviatie – Mamaia-Siutghiol, during 1942. |
|
Z.501B Specifications |
| General |
| Type: Reconnaissance Flying-Boat Crew: 5 |
| Engine |
| Isotta-Fraschini Asso 750 R | 750 hp | Pistons |
| Dimensions/Masses |
| Length: 14.95 m | Width: 22.50 m | Height: 4.43 m Weight: 3850 kg | Max. Combat Weight: 5950 kg |
| Performances |
| Max. Speed: 275 km/h | Ceiling: 7000 m | Range: 2600 km |
| Armament |
| MG: 3 x 7.7 mm MG Bombs: 640 kg of bombs |
Foto: http://ww2drawings.jexiste.fr/Files/2-Airplanes/Axis/4-Others/03-Romania/CANT-Z501/CANT-Z501B.htm
Cu multumiri deosebite prietenului Ionicaf
RomaniaMilitary 