Conspiratie…
Dupa zile de presupuneri, declaratii, batjocura si insulte legate de participarea locotenentului Alexandru Gheorghe la miscarea de protest recent initiata, m-am gandit sa trag linie si sa adun.
Nici nu e mult de socotit. Ceea ce ar fi trebuit sa se intample nu s-a intamplat. Lumea nu a iesit in strada sa-si ceara drepturile. Drepturi, nu pomana! In schimb, s-au invocat legi, ordine, ierarhie, onoare militara. De la tastatura. Locotenentul a fost desfiintat. I s-a spus idiot, naiv, nu cu toate tiglele pe casa. Hmmmm… Un ofiter de la protectia informatiilor clasificate, de la Baza aeriana 71 Campia Turzii, unde sunt dislocate in fiecare an escadrile americane?
Onoare?
” Diplomatule, onoarea e ceva sub care fiecare isi ascunde murdaria ca si pisica” – Zaharia Stancu, Jocul cu moartea. Citat din memorie. Biblioteca a ramas la Campia Turzii. Noi am plecat in lume cat am vazut cu ochii. Ne-au ramas doar amintirile.Despre oras, despre prieteni, depre uzina.
” Fabrici nu mall-uri ” scria pe o pancarta in timpul protestelor. Precis era un derbedeu platit cel care a scris-o. Doar asa spun cei care au infierat protestele. Probabil ca le plac mai mult mall-urile decat munca. Mai mult a iesi la o barfa, decat de a munci. Sau a gandi. Nu e o rusine sa la faci pe niciuna din aceste doua. Cel putin asa am fost educat eu.
Onoare?
Cine a patat onoarea militara? Locotenentul care a spus ca asa nu se mai poate, sau generalii care tac si se uita nepasatori cum mor locotenentii la bordul unor vechituri?
Care tac si accepta tot, vazand cum Armata Romana si Romania insasi se indreapta spre nefiinta. La fel ca si generalii care au acceptat cedarea Ardealului fara lupta in 1940.
L-au cedat pentru ca erau dotati cu vechituri. Asa au spus atunci. Vad ca retraim istoria.
Oricum, la ce ne mai foloseste Transilvania? Oricum, o conduc altii din umbra. Oricum, resursele Apusenilor au fost date pe nimic. Cu banii acestia ar fi putut fi relansata industria romana de aparare, sau cea aeronautica. Sau, s-ar fi putut face kilometri intregi de borduri supraetajate. Mai aproape de adevar.
Lege?
Legi strambe votate cu cartela parlamentarilor absenti, votand unul pentru doi?
Legi facute sa-i apere pe pradatori, spre exemplu Romania fiind unica tara europeana in care a fost legalizata bancruta frauduloasa?
Legi date peste noapte ad litteram, precum legea …legii martiale, cand faceau in pantaloni de frica minerilor care se indreptau spre Bucuresti si s-au trezit ca nu avem legile pentru apararea tarii? Ca pana atunci dadusera doar ordonante de urgenta pentru …scutiri de taxe vamale?
Ordine?
Ordine sociala?
Am respectat asa ceva insultand un om care si-a distrus cariera? Pe care multi l-au denigrat la ordin? De ce? Asa cum soldatul a mers la atac daca in fruntea lui s-a aflat sublocotenentul, comandant de pluton, asa si romanii ar fi putut iesi in strada daca ar fi avut un lider in care sa creada. Oricum ar fi fost el, dar in care sa creada. Unul care sa poata polariza mania celor ce le-a ajuns cutitul la os. De aceea cei ce conduc cu adevarat Romania, nu marionetele pe care le vedem pe micul ecran in fiecare seara, au tremurat la gratierea lui Miron Cosma, si au recurs la tertipuri pentru a-l aduce inapoi in spatele gratiilor. Asa cum era el, bun sau rau, era un lider pe care l-au urmat multi.
Poate ma lamureste si pe mine cineva, de ce se tem cei mari sa avem un lider adevarat?
Deocamdata avem alternative: votam A sau B. Altceva nu exista.
Poate ma lamureste si pe mine cineva: de ce se intrec toti cei de rand in a-l blama pe cel care spune „pana aici”?
Pentru ca primesc un ordin?
Pentru ca asa e trendy?
Pentru ca viseaza ca vor ajunge si ei odata sus si vor face tot ce doresc fara sa dea socoteala?
Pentru ca nu vad ca se apropie vremuri grele?
Deci trag linie si adun. Rezultatul?
Cred ca scriu in van.
Chiar si despre tehnica militara ce a fost produsa in tara aceasta.
Poate ca nici nu mai are rost sa arat ce am fost, din moment ce putini isi arata prin fapte dorinta de a fi macar ce am fost. Sau chiar mai mult de atat.
Iata ce am fost :
Tunuri de bord pentru aeronave, de fabricatie romaneasca
In domeniul calibrului 20 mm, contributia romanesca a fost modesta, limitandu-se doar la fabricarea munitiei necesare tunurilor M 621, montate in turela mobila TLH-20 la bordul elicopterelor IAR 330 Puma SOCAT . Turela dispune de 120 de lovituri.
In domeniul tunurilor de 23 mm, insa industria romaneasca a avut un succes mai mare. Dupa vremuri. Astfel, la Uzina mecanica Cugir a fost introdus in fabricatie tunul GSh-23, sub licenta sovietica, munitia de calibru 23×155 mm fiind fabricata la Uzina mecanica Plopeni.
Tunula fost produs in 2 variante: GSh-23, fara frana de gura, si GSh-23L dotat cu frana de gura, care controleza in acelasi timp si ajectia gazului din teava. Tunul functioneaza pe principiul imprumutului de gaze, fiind alimentat din banda, din dreapta sau din stanga. Masa este de 50 kg. Lungimea tunului GSh-23 este de 1387 mm ( 1537 mm GSh-23L ), latimea 165 mm, inaltimea 168 mm, lungimea tevii fiind de 1000 mm la ambele variante. Cadenta de tragere este de 3000-4000 lov/minut, iar viteza initiala de 715m/s. Forta de recul a lui GSh-23 este de 3,5 kgf ( 2,9 kgf la GSh-23L ), cu o lungime de recul de 18 mm ( 14 mm la GSh-23L ). Durata de viata a tunului este de 4000 de lovituri.
In Romania a fost produs pentru inlocuirea tunurilor de pe avioanele MiG-21, MiG-23 si L-39ZA cu resursa de functionare epuizata ( in teorie ) si pentru dotarea avioanelor noi de productie romaneasca. Spre exemplu, IAR-93 utiliza doua tunuri GSh-23L , amplasate simetric stanga-dreapta in fuselaj, sub prizele de aer, alimentate cu cate 200 de lovituri fiecare.
In cazul avionului IAR-99, s-a optat pentru solutia unui container acrosat de pilonul central de sub fuselaj. Pentru aceasta s-a realizat la Intreprinderea de Avioane Craiova containerul tip S 91.33, omologat in anul 1987. Containerul este dotata cu un tun GSh-23L, cu o rezerva de 200 de proiectile. Tensiunea de comanda este de 27 V +/- 10%.
Un alt tip de container cu tun de 23 mm realizat in tara este cel montat pe structura elicopterului IAR-330 Puma ( cate 2 bucati pe un elicopter , montate simetric stanga-dreapta, la nivelul podelei cabinei de pilotaj. Era dotat, conform surselor straine, cu cate un tun tip NR-23, existent in stocul de piese de schimb al avioanelor MiG-15 casate, impreuna cu munitia aferenta. O solutie practica si care a adus mari economii.
In domeniul calibrului 30 mm, Uzina mecanica Plopeni a asimilat in productie munitia necesara tunului GSh-30 de pe avionul MiG-29. Actualmente, specialistii uzinei lucreaza la transformarea acestei munitii, devenita inutila dupa retragerea din exploatare a acestor avioane, in munitie destinata tunurilor navale tip AK-630.
Dar in domeniul munitiilor cel mai important mi se pare realizarea proiectilelor tip cargo,de 23 si 30 mm. Desi nu se spune nimic despre ele, focosul de temporizare seamana mult cu cel de pe proiectilele AHEAD. Iar daca au intr-adevar capacitatea de a ejecta pe traiectorie submunitiile, atunci avem de a face cu ceva de nivel mondial. Asa cum sunt si proiectilele AHEAD de cal. 76 mm, produse tot la Uzina Mecanica Plopeni, pentru dotarea tunurilor navale AK 176 si AK 726.
Bibliografie
– emisiunea Pro Patria, TVR 1
– http://www.roaf.ro
– http://www.mapn.ro
– http://rft.forter.ro/2011_2_i/07-arm/06.htm
– Viata Militara
– Observatorul Militar
– prospecte Romarm si Romtehnica
– Wikipedia
– http://www.airwar.ru
– http://www.mycity-military.com/Avijacija-i-PVO/J-22-Orao.html
Nicusor
RomaniaMilitary 