Arhive pe etichete: iar 330 puma socat

Flota de elicoptere militare a Romaniei

Standard

IAR 330 Puma Socat, nr.38

Tot romanu’ stie ca MiG-21 LanceR este la sfarsit de cariera, cu totii stim, inclusiv cei care nu au nici o pasiune deosebita pentru tehnica militara sau Armata, ca “batranul ” si foarte respectabilul LanceR, face ultimele zboruri, dintr-o cariera cu totul memorabilia.

Asta stim cu totii, am dezbatut, am oferit solutii, insa problema este mult mai profunda si mai dezastruoasa!

Nu numai MiG-21 LanceR mai are putin de trait, ci si alte elemente cheie ale sistemului militar romanesc, sunt aproape de nefiinta. Datorita obtuzitatii si nepasarii celor care ne-au condus pana acum, vom ajunge in situatia cu totul de negandit pentru orice natiune civilizata si cu respect de sine, ca principalele ramuri ale Sistemului National de Aparare, ramura militara, sa se prabuseasca brusc, toate odata si lasand Armata Romana descoperita, in acelasi timp, pe mai multe segmente.

Puma M, nr. 40

Puma L, MEDEVAC, nr.49

Nu vreau sa reiau aici discutile despre flota, sau autotunuri, despre rachetele antiaeriene S-75 care se apropie si ele de ultima suflare, impreuna cu SA-6 KUB, sau SA-8 OSA, de deja vajnicul si neoperationalul HAWK, etc, etc.

Nu! Acum vom arunca o privire asupra unei ramuri foart rar discutata in media, dar care este cu nimic mai importanta, in angrenajul defensiv si tactic al Armatei Romane – elicopterele militare!

Asadar Romania dispune de doua tipuri de elicoptere: IAR-316B Alouette, elicopter usor folosit astazi doar ca aeronava scoala, si IAR-330 Puma, in variantele L (clasic, de transport), MEDEVAC (SAR), M (modernizat) si, bineinteles, Puma SOCAT (de lupta antiblindaj), mandria noastra, cel mai performant elicopter romanesc. Pe varianta SOCAT s-a dezvoltat si Puma Naval, tot un Puma SOCAT, dar ceva mai modern si, evident, adaptat operarii de pe nave de lupta.

Dar cum stam in cazul flotilei de elicoptere? Se zboara, cate mai sunt operationale, si mai ales cat timp vom mai avea elicoptere?!

Aceste intrebari isi vor gasi unele raspunsuri in randurile de mai jos. Raspunsurile, asa cum am reusit sa facem rost de ele, nu sunt poate 100% complete si corecte, dar cam atat se poate afla astazi.

Astfel, repartizarea elicopterelor IAR-330 Puma in tara ar fi urmatoarea:

Escadrila 712 Elicoptere – Giarmata

Escadrila 713 Elicoptere SOCAT – Campia Turzii

Escadrila 862 Elelicoptere – MK

Escadrila 903 Elicoptere – Otopeni

Escadrila 904 Elicoptere SOCAT – Otopeni

Escadrila 952 Elicoptere SOCAT – Bacau

 Puma L, nr. 57

In ultima vreme au fost multe miscari de trupe, asa ca nu mai avem prea multe informatii pertinente, s-ar putea sa fi aparut ceva schimbari. Din cate stim acum, cele 7 SOCAT-uri de pe Otopeni sunt trase pe dreapta, nefunctionale, iar pe Campia Turzii si Bacau sunt cate 8 aparate.

In mod normal se stiau de 60 Pume active:

25 Pume aduse la standardul SOCAT (active 16), doua prabusite.
16 Pume aduse la standardul M
16 Pume L (varianta clasica)
Pume MEDEVAC SAR
Pume N – Grupul de Elicoptere al Fortelor Navale – aerodromul Tuzla
Pume operate de catre SRI (SA-330) – Otopeni

In cazul elicopterului IAR-316B Alouette, mai exista o escadrila pe Boboc (de scoala, formare si antrenament), dotata cu 5 aparate, cu numerele de inmatriculare 54, 57, 70, 118, 122 (113 este cel cazut zilele trecute langa Buzau).

Punctual:

1. – 5 IAR-316B operationale; 54, 57 si 70 au peste 30 ani vechime, celelalte au doar 25; sunt foarte bune ca elicoptere de antrenament, pentru ca sunt relativ simple, usoare si manevrabile, dar foarte vulnerabile la factorii meteo.

2. – 16 SOCAT active, 8 pe Bacau si 8 pe Campia Turzii; vechime intre 35 ani (SOCAT 06) si aprox. 23 ani (SOCAT 102), deci mult, spre foarte mult.

3. – Nici Puma si nici Alouette nu au degivrare pe pale, deci nu pot zbura in conditii de givraj mediu (puternic nici nu se pune problema…) – Puma clasic este un elicopter potrivit misiunilor executate ziua si noaptea in conditii meteo normale.

4. – 16 Puma L, dislocate pe Otopeni, MK, Giarmata si Bacau; vechime intre 35 ani (07) si aprox. 23 ani (103), deci mult…

5. – de zburat, se zboara ceva, dar de tras, nu de prea multe ori pe an – tragerile sunt mai mult cu tunul de bord si PRND, Spike mai putin, ca-s scumpe…

Intrebarile, ale caror raspunsuri le-ati citit mai sus, mi-au venit in minte, cand la BSDA 2012, am avut privilegiul sa stau la masa, dupa expozitie, cu cativa impatimiti in ale aviatiei militare si nu numai. Baietii doxa de carte si informatii pe acest domeniu, o adevarata desfatare sa-i asculti, insa fiecare cu ce-l doare!

SA-330, apartinand SRI, nr. 109

Asa ca am profitat de aceste cunostinte ale colegilor mei si am inceput sa-i intreb. Raspunsurile sunt, ca si in cazul aviatiei de vanatoare, dureroase. Se zboara putin, lipsa de kerosen, aeronavele sunt destul de vechi, unele fiind la limita resursei. Dar nu asta m-a socat, asta desi nu stiam, banuiam macar, socul a venit atunci cand s-a facut comparatie cu elicopterele care apartin Ministerului de Interne!

IAR 316, nr.122

Fratilor am ramas cu gura cascata! Nu numai ca baietii de la MI zboara, dar zboara de tocesc mansele aparatelor, cateodata sar de 300-350 de ore pe an, la limita suportabilitati personalului navigant, au elicoptere moderne, iar in cazul MI-8/17, s-au gasit resurse financiare pentru a fi trimise la revizie, in Ucraina, unde au facut un RK, li s-a prelungit resursa, etc.

Si asta in urma cu 2-3 ani, si este valabila, daca nu ma insel pentru toata flota de MI-8/17. Ori, ceea ce au facut cei de la MI este demn de toata lauda! Asa se face, iar faptul ca pilotii lor zboara mult peste norma, iarasi bravo lor, bine ca fac rost de bani, intrebarea este: ar trebui sa unim Ministerul Apararii cu cel de Interne?! Nu de alta, dar poate asa vom avea si Puma SOCAT revitalizata, vor avea si pilotii militari ore de zbor, trageri de lupta, etc.

Sigur aici imi veti spune ca MI participa si la actiuni de cautare-salvare, interventii la calamitati, bla, bla, bla. Da MApN-ul ce are?! Raie capreasca pe elicoptere?! De ce nu se baga si ei la asa ceva, de ce elicopterele MEDEVAC nu intra si ele, pe timp de pace, in circuitul ISU, ca pana acum nu am vazut prea multe elicoptere MEDEVAC sa transporte ranitii de la accidente!?

Puma M, nr.77, in hangarul de pe Otopeni

Din pacate, ca si in cazul altor ramuri ale Apararii, nici la elicoptere nu mai avem viata lunga! Inca avem destule, avem personal, mai avem o fabrica, insa este foarte clar ca in mai putin de 5-6 ani aparatele cu aripa rotativa ale MApN vor incepe usor, usor, sa ia drumul fierului vechi. Ce vine din urma, avem noi, gandit macar, daca nu pus in aplicare, ceva in loc?! Chiar este imposibil sa cumparam cate 1-2 elicoptere pe an?! Bineinteles ca nu este imposibil, timp inca mai avem, dar daca ar fi sa fac un pariu, as spune ca si in cazul flotei de elicoptere ne va astepta aceeasi soarta ca in cazul aviatiei de vanatoare: vor trage de ele pana in ultima clipa, iar atunci nu va mai trebui sa cheltuim banii pe doua elicoptere pe an, ci va trebui sa punem jos, imediat, sume colosale, pentru achizitia in bloc a multor aparate.

Si iarasi va incepe aceeasi discutie tampa si imbecila: da’ cate ne trebuie, da’ ce sa facem noi cu ele, ca suntem in NATO, da’ oare chiar ne trebuie elicoptere de transport militar si de atac, dar, dar, dar…si tot aceeasi specie de imbecili vor da raspunsurile: Nu, dom’ne, nu ne trebuie!

Aceeasi specie care  monopolizeaza astazi discutile despre multirol! Nu-i stiti?! Oooo, ba ii stiti foarte bine! Sunt “atotcunoscatorii” si “analistii”, care fac turul tembeliziunilor de stiri si-si dau cu parera despre toate alea, de la acceleratorul de particule din Elvetia, la avioane de vanatoare si geopolitica, la economie si cresterea natalitatii!

Sigur ii stiti, sunt aceeasi specie cu Monica Tatoiu, marele nostru geostrateg si analista de renume international, academician doctor inginer, pe mai multe specializari, incluzand aici fizica teoretica si caracteristicile stealth ale MiG-ului 21 LanceR, care isi da cu parerea despre absolut orice o intrebi. Din pacate, in vocabularul acestor oameni, cuvantul “nu stiu”, ori nu exista, ori sunt prea fitosi/snobi sa-l foloseasca!

Va trebui sa avem multa bafta sa scapam cu ceva avioane de vanatoare, pana la urma,  si o mana de elicoptere! Bafta am spus?! Nu bafta bre, ci noroc d’ala chioru’, din aceeasi colectie cu miracolul despartirii apelor Marii Rosii de catre Moise, cu tancurile Faraonului pe urmele sale.

Asadar, daca nu sunteti credinciosi… ar cam fi timpul sa devenit si va rugati!

Ne trebuie un miracol!

PS: Poate ar trebui sa punem si noi pe picioare o secta! Martorii din Urma ai Armatei Romane! Si sa propovaduim Apocalipsa ce va sa vina, numai ca noi, ca oameni seriosi si cu ceva carte, am spune adevarul!

Daca Armata Romana dispare, sau va deveni doar o forta de politie, numita/poreclita pompos armata, ei bine atunci, la un moment dat, cineva destept, cineva cu o armata adevarata, ne va intreba de sanatate!

Iar atunci va veni… Apocalipsa pentru neamul romanesc, incapabil sa-si apere pamantul si viitorul propriilor copii!

GeorgeGMT (cu ajutorul extrem de important al echipei www.aripi-argintii.ro)

Cititi si: “IAR S.A. Brasov – o situatie fara iesire?”

Epopeea avionului multirol romanesc

Standard

Inceputa cu multi ani in urma, epopeea, trista pana acum, a dotarii Romaniei cu avioane multirol noi, se apropie astazi, mai mult de o tragedie greaca clasica, decat de un happy end american.

La sfarsitul aniilor “90 Romania moderniza, cu israelienii de la Elbit, 110 avioane MIG-21, la standardul de MIG-21 Lancer. O afacere care a costat statul roman 500 de milioane de euro, o afacere buna din punctul meu de vedere, si asta daca tinem cont si de recentul exercitiu din Bulgaria, acolo unde, avionica de pe Lancer s-a dovedit superioara MIG-29 bulgar si F-16-lui de la Aviano. Aici ar mai trebui adaugat ca RoAF a fost printre primii beneficiar ai sistemului de senzori pe casca (DASH). Pe atunci nici US Air Forces nu avea acest sistem operativ.

MIG-21 Lancer C, foto:  romanian-spotters.forumer

Asadar ureletele apocaliptice a tot felul de pitpalaci “specialist” in aviatie militara imi provoaca astazi doar greata. Tot in acea perioada IAR 330 Puma a intrat si el loa modernizare(24 de bucati) la stadardul de IAR 330 Puma Socat. Desi cam greoi si initial fiind gandit ca un traspotror usor, avionica, mai ales sistemul de senzori pe casca, mai tarziu dotarea cu racheta AT Spike, face ca si acum elicopterele ramase operartive, undeva la 16-18 aparate, sa fie decente, mai ales din punctul de vedere al dotarii restului Armatei.

IAR 330 Puma Socat, foto: RoMilitary

Ideea din spatele mopdernizarii flotei de MIG-21 avea logica, iar argumentele veneau din numarul mare de aparate disponibile, resursa suficienta de zbor, pregatirea usoara pentru piloti si tehnicieni, piese de schimb berechet. Se astepta ca avioanele astfel modernizate sa ramana operationale maximum 15 ani, timp  suficient pentru ca Romania sa poata, politic si economic, sa achizitioneze avioane noi din Vest.

Mai trebuie mentionat si faptul ca avioanele vizate au fost inca de la inceput americane, insa nu neaaparat F-16. F-18 avea si are in continuare o foarte buna imagine printre pilotii romani, mai ales printre cei care erau activi in anii “90 si

asta datorita intrarii in dotare a escadrilei de MIG-29. Practic baietii nostri doreau pe atunci un bimotor puternic suficient de agil pentru a infrunta Su-27 rusesc.

Ce s-a intamplat de atunci incoace stiti cu toti! Daca la inceput se vorbea de un MINIM  48 de aparate multirol, supersonice, dublat de inca 36-48 de avioane de antrenament-atac la sol, IAR 99 Soim, sau o varianta mai avansata de IAR 99 si toate acestea ar fi avut alaturi 96 de elicoptere de atac Super Cobra AH-1 Dracula, astazi s-a ajuns sa se discute la nivel de o bucata pe an, avion multirol, Bell Helicopters s-a dus mancand pamantul, iar IAR-ul 99 are si el zilele numerate, nevenind nimic din spate.

Odata cu lansarea oficiala a cererii de oferta RoAF a cerut 48 de avioane multirole, si era clar pentru oricine ca in lupta nu erau decat aparate monomotor: F-16 block 50/52, pe model polonez si Saab cu Gripen C/D.

Pana la urma, desi pe crestere economica, falsa dar totusi crestre, guvernul Tariceanu a lasat-o moarta cu avioanele, chiar Tariceanu declarand ca decat tancuri mai bine pensii la popor! Geniu economic acest pitpalac!

Apoi a inceput zona crepusculara, totul mergand pe zvonuri, pareri persionale si un comunicat al CSAT, precum ca F-16 sh, 24 de bucati este tot ce ne permitem acum, urmand ca intr-un viitor incert, dar luminos, sa mai cumparam inca 24 de F-16 noi-noute, iar intr-un viitor de gen Star Trek sa ajungem chiar sa detinem 24 de F-35!!!

F-16 Block 50/52 polonez, foto: www.airplane-pictures.net

Aaaa si am uitat sa va spun, daca initial din cei 4,5 miliarde de euro pusii la bataie de Romania pentru avioane, nu erau de facto toti pentru avioane, ci doar 3.5 miliarde! Un milliard era pentru un sistem AA cu raza lunga. De asta a uitat toata lumea, eu inca nu.

Asadar F-16 block 25 modernizat la 1.3 miliarde, contraoferta Saab, 24 de avioane noi la aceeiasi bani, nu se stie insa daca ofereu si pregatire piloti, armament si mententanta, ca americanii, totusi erau noi.

Lucrurile se schimba dupa vizita lui El Prezidente in SUA, cand discutia despre avioane sh moare subit si se redeschide vorbirea despre avioane noi. De aceasta data insa exclusiv despre F-16.

Bla, bla-ul politicieniilor ca nu avem bani de avioane, este doar bla, bla! Avem bani de tot ce ne da prin cap, doar ratati si prostanacii nu pot face ce vor. Incompetenta, prostie, minte ingusta, sau mai rau, cert este ca astazi RoAF este o simpla umbra a ceea ce ar trebui sa fie. Cu o flota aproape moarta de batranete, cu piloti care zboara foarte rar, cu un exod serios al tineriilor piloti de vanatoare si fara un orizont de timp clar definit, Fortele Aeriene Romane nu mai au astazi capacitatea dorita de a-si apara Tara. 

Iar ceasul continua sa ticaie in defavoarea noastra. Fiecare  luna, fiecare zi de incertitudine, roade capacitate Romaniei de a-si apara spatiul aerian, afecteaza structura interna a aviatie militare, ameninta insasi existaenta aviatie de vanatoare.

Atata timp cat pilotii tineri pleaca spre transportoare, iar cei cu experienta ies din sistem, cine va mai pilota avioanele noastre de vanatoare, daca printr-o minune vom mai avea avioane , intr-un numar cara sa ne perita sa ne numim Tara serioasa?!

Chiar daca intr-un sfarsit cineva va deveni brusc destept si isi va da seama ca ne trebuie 48 de aparate noi, chiar daca va intelege ca de fapt investim in propria economie acesti bani, totul s-ar putea sa fie in van. Romania nu are ce face cu doar 48 de avioane, oricat de multirol ar fi ele, oricat de smechere si asta pentru ca sunt prea putine. Daca vrem sa devenim serioasi ar trebui sa ne intoarecem la planurile de inzestrare ale Armatei din anii “90: 48 de aparate multirol, alaturi de 48 de LCA moderne, dublate de elicoptere de atac dedicate si numeroase, plus un sistem AA modern si suficient ca numar, compus din rachete AA cu raza scurta si medie, impreuna cu baterii de rachete cu raza lunga.

Din tot planul initial ce viza sistemul de aparare aerian al Tarii, doar sistemul de radare s-a materializat si partial cel de razboi electronic, acesta din urma fiind destinat luptei in toate cele trei medii: marin, terestru si aerian.

In rest, pe zi ce trece aviatia si sistemul nostru de aparare AA este din ce in ce mai slab si nefolosibil. Cate MIG-21 Lancer s-ar putea ridica maine in caz de alarma de lupta?! Cati piloti/aparat mai are Romania, mai atingem media NATIO de 1.5 piloti pe avion operativ?!

Cate din rachete Volhov mai zboara, si daca inca mai zboara, ce sanse ar avea sa loveasca ceva?! Aceeasi intrebare pentru sistemul Kub, SA-6…De HAWK nici nu mai vorbesc.

In caz de atac, vom avea privilegiul de a vedea inamicul foarte bine pe radarele noastre moderne, vom avea palcerea de ai praji ceva sisteme si de-ai incurca comunicatiile, cu sistemul nostru de razboi electronic, dar aceaste lucruri nu sunt decat paleative, structurile cu adevarat luptatoare, aviatia si apararea AA sunt practic total handicapate, nu din cauza personalului, ci din cauza batranetii echipamentelor si precaritatii lor.

De ce nu poate Tara noastra sa se apere?! Pai intrebatii pe senatorii si deputatii vostri, si daca va iau cu pensia, bugetarul si avionul multirol, dati-le pe dupa ceafa, pentru pe langa faptul ca sunt prosti, va mai si iau sansa de a avea slujbe multe si bine platite, generate de offsetul pentru echiparea decenta a Armatei voastre.

Unde suntem astazi?! Pai…a inceput campania electorala pentru locale, urmata la cateva luni de alegerile generale. Acum toti sunt preocupati de a-si gasi un os cat mai bun de ros, pentru urmatorii patru ani. Economia este lasata de izbeliste, dotarea Armatei….ei bine de dotarea Armatei Romane sunt absolut sigur ca nici macar nu se mai discuta.

Mai discutam noi pe bloguri, ultimele zvacniri ale unei luciditati nationale, ultimii care care mai vad ca o Armata Romana bine dotata nu este doar garantul linistii si securitatii noastre ca natie, dar poate fi, in mana unor oameni destepti si priceputi, o mare oportunitate de dezvoltare economica si sociala, o mare sansa pentru ceea ce a mai ramas din industria nationala, militara sau civila! Pacat ca suntem atat de putini…

     GeorgeGMT

Polonia exporta elicoptere

Standard

PZL W-3A

Filipine tocmai ce a primit primul lot de trei elicoptere de transport W-3A, dintr-un total de opt aparate comandate, catre producatorul polonez PZL-Swidnik. W-3 este un elicopter de transport usor, care poate fi folosit si ca platforma pentru arme AT. In principiu este cam aceeasi clasa cu IAR 330 Puma Socat al nostru.

Are insa si cateva avantaje, in sensul ca poate fi blindat si astfel polacii il folosesc in Afganistan, varianta W-3PL ca suport in lupta. Aparatul este modern si are sistem HUD, radar propriu, sisteme anti-racheta, si mitraliera calibrul 12,7mm sub bot. Are de asemenea capacitatea de transporta o varietate destul de mare de arma sub aripioare.

 

PZL W-3PL, varianta militara de suport

Si asta in timp ce fabrica noastra de elicoptere freaca menta! Este IAR 330 Puma Socat comparabil cu aparatul polacilor?! Probabil ca este chiar superior, avand capacitatea de a transporta mai mult de opt oamenii, precum face PZL-ul, este mai mare, iar pe vremea cand Socatul scotea capul in lumea polacii erau destul de departe de noi. Nemaivorbind ca o remotorizare ar face din elicopterul romanesc un aparat cu foarte multe posibilitati in fata.

Asadar de ce nu poate face si IAR-ul export de Pume?! De ce guvernul nostru nu poate face rost de contracte pentru propria industrie?! Polonia nu este o putere economica si politica, dar cu toate astea sunt niste oamenii extrem de seriosi, au o armata de invidiat si o industrie militara de care trag cu dintii…

Destepti polonezi, imbecili politicienii nostri. Polonezi nu sunt in Top10 exportatori de armament, mai prind si ei ceva resturi de la masa celor bogati, intrebarea este de ce ei pot, iar noi nu suntem in stare, in 22 de ani de democratie, sa construim un amarat de transportor de trupe?

Intrebarea are evident un singur raspuns: incompetenta clasei noastre politice!

sursa: strategypage

IAR S.A. Brasov – o situatie fara iesire?

Standard

Am incercat sa aflu un raspuns despre ceea ce se intampla cu IAR S.A. Brasov in ultimul timp, deoarece in presa ultimilor ani nu mai “transpira” nimic despre aceasta firma de renume.

Din cate am inteles din presa romaneasca si din ceea ce am reusit sa gasesc pe internet, fostul IAR Brasov a fost impartit astfel:

  1. joint venture IAR-Eurocopter (49-51%) rezultand EC ROMANIA (EUROCOPTER ROMANIA SA), aparent cu 126 angajati:
    http://www.eurocopter.com/site/en/ref/Eurocopter-Romania_370.html
    http://www.eurocopterromania.ro/
  2. S.C. IAR SA Brasov – inca activa in 2011: 72% stat, 28% privat, 858 angajati, hale pe 90.000 m2 si pista aeroport. Repara sau fac upgrade la: IAR SOCAT, IAR 330H si L si am vazut ca au disponibile motoarele MAkila 1A1, de 1742CP
    http://www.iar.ro/index.html
    Au produs si avionul usor IAR46S pt. piata SUA. Pe site-ul lor, raportul trimestrial pe 2011, comparativ cu 2010, nu e de bun augur: http://www.iar.ro/cnvm2011/Raport_trimestrial_3_2011.pdf

Avand in vedere experienta pe acelasi tip de elicoptere, este foarte posibil ca in urmatorii ani, IAR-Eurocopter sa canibalizeze ceea ce a ramas din S.C. IAR SA Brasov, in cazul in care statul roman nu intervine pentru a crea un specific diferit de produse, pe o piata diferita pentru IAR S.A..

Pentru SC IAR S.A., speranta de supravietuire consta fie intr-o colaborare cu Eurocopter, comenzile primite fiind impartite pe activitati distincte intre cele 2 entitati, fie intr-o licenta sau o colaborare pe un alt tip de produs, ce nu exista in portofoliul Eurocopter.

Continua sa existe necesitatea inzestrarii aviatiei romane cu peste 80-120 de elicoptere de atac, precum si posibilitatea de producere a unor elicoptere civile utilitare sau de transport/medivac pentru piata regionala. In contextul acestei necesitati, o posibila strategie ar putea include punctele de mai jos.

Principalele directii sunt fie continuarea traditiei Puma/Alouette 3 fie dezvoltarea/participarea la un noua familie de elicoptere, din care sa poata fi diversificate apoi atat variante militare cat si civile. Aici variantele pot fi numeroase, depinzand de capacitatea de a privatiza sau re-tehnologiza uzina IAR S.A. Ghimbav. Acesta poate fi si un program pe termen mai lung, ce ar putea intra in productie dupa oprirea programelor bazate pe Super Puma.

Pentru ambele cazuri, folosind un procentaj ridicat de componente comune (probabil undeva la 70% ), la SC IAR S.A. Ghimbav s-ar putea produce:

  1. Elicopter civil utilitar monomotor de mici dimensiuni, un continuator al traditiei Alouette/Gazelle, ce poate fi adaptat si intr-o versiune de recunoastere si atac usor, similar cu Gazelle.
  2. Un elicopter succesor al IAR 330 Pumavarianta civila de transport, medivac. Aici variantele pot fi multiple, depinzand de parteneriat, si voi incerca sa intru in detaliu la sfarsitul enumerarii.
  3. Un succesor al IAR330 Socat – varianta militara/“de asalt”, bazat pe experienta Socat, insa pornind de la noua platforma si sisteme noi de arme, cu posturile de lupta si pilotaj modificate si protejate noilor cerinte si cu rampa de incarcare spate, ce ar facilita mult accesul in zona cargo (vezi MI-17, dar si KAH Surion). Ar rezulta o aeronava asemanatoare lui MI-24, insa cu un salt de tehnologie de 40 de ani. Alte elemente candidate spre inglobare: blindaj suplimentar (probabil modificarea formei cabinei la varianta militara pentru o mai buna protectie), re-motorizare, elice din materiale compozite, elice anticuplu fenestron sau sistem NOTAR (No Tail Rotor), capacitate si dimensiuni eventual marite cu 20% eventual adaugarea unor aripioare portante pt. reducerea consumului, cu piloni suplimentari de acrosaj, electronica si contramasuri modernizate. De asemenea, variantele sunt multiple, depinzand de parteneriate si de versiunea aleasa la punctul anterior (2).
  4. Un proiect de elicopter de atac, cu capacitati antitanc, de lupta aeriana si de recunoastere si cu profil radar redus, elicopter care sa preia foloseasca o platforma comuna cu aeronavele de la punctele anterioare. Exemplu: programul elicopterului de atac Rooivalk, din Africa de Sud, construit pe platforma Puma. Un elicopter de atac similar cu Rooivalk, in colaborare cu Denel, bazat pe platforma Super-Puma, cu un mix de tehnologie americano-israelian, care ar putea fi superior proiectului AH-1Dracula si cu costuri mai reduse fata de acesta! O alternative, este prefectarea programului lui AH-1Dracula, actualizat la nivelul variantei AH-1Z. Dar si aici voi incerca sa detaliez in continuarea materialului.

Toate cele 4 programe de mai sus se pot obtine prin licente si cooperare tehnica cu firme din UE (Eurocopter), SUA (Lockheed si Bell Helicopters), Africa de Sud (Denel), Coreea de Sud (KAI) sau Israel.

Astfel, daca ar exista vointa si la nivel politic si economic, conform cu punctele expuse mai sus, IAR SA ar avea, cu sprijin guvernamental, optiunile:

  • Un joint venture cu Denel, cu care a colaborat in trecut la programul Oryx,  pentru Rooivalk (program in impas si care asteapta un partener pentru relansare) si Super-Puma/Oryx.

Bell Helicopters  – pe platforma Puma

Atlas Oryx – Puma sud-africana

  • Reluarea  negocierii cu Bell Helicopters pentru proiectul AH-1 Dracula, produs evident modernizat la nivelul AH-1Z si tinand cont de situatia economica din Romania si regiune.  Colaborarea cu Bell ar da acces si la tehnologia pentru elicoptere de transport, cum este UH1-Y Venom, Bell 412 sau Bell 214ST.

AH-1Z – ultimul si cel mai capabil membru al familiei AH-1 Cobra

  • Tot pentru mentinerea si dezvoltarea programului Puma/Super-Puma si a derivatilor, program ce ar necesita si o licenta de productie (cred ca pretul unei asemenea licente nu ar fi exagerat, deoarece platforma este destul de veche), ar fi posibila si o colaborare cu Coreea de Sud, ce dezvolta Surion-ul (EC725) in cateva variante: KAI KAH(Korean Atack Helicopter) si KUH (medivac, amphibious). Cel mai interesanta ar fi crearea unui joint-venture “tripartit” intre IAR S.A/Eurocopter – KAI – Denel .

Surion

Si varianta sa de atac – KAH…

  • O alternativa ar fi si orientarea catre

    TAI-129 Mangusta

    , un produs al concernului Agusta-Westland, dar interesant datorita pretului mai scazut si al implicarii Turciei in program. Turcia a platit 3.2 mld $ pentru un program de 60 de elicoptere si transfer de tehnologie (ceea ce inseamna un cost de 53 mil$/elicopter), ceea ce este ceva mai scump decat programul AH-1 Dracula, unde costul era estimat la 1.5mld $ pentru 96 de elicoptere. Evident, pretul actualizat al acestui program (AH-1) ar putea sa ajunga la 2mld $, ceea ce ar insemna un 20 mil$/elicopter fata de 13mil. $ cat era oferta initiala.

TAI-129 Mangusta

In cazul colaborarii cu Westland-Agusta, ar fi interesanta explorarea aeronavelor pe care le au in portofoliu, pe filiera Lockheed, cum ar fi Lockheed Martin VH-71 Kestrel/ AgustaWestland AW101, un posibil inlocuitor pentru Super-Puma, dotat cu 3 motoare de 2100-2500 CP fiecare.

AgustaWestland AW101

Sunt convins ca o potentiala piata de desfacere exista in regiune: Turcia, Polonia, Croatia, R. Moldova, Cehia, Slovacia si poate si Bulgaria, ar putea fi interesate sa achizitioneze astfel de derivate precum si modernizari ale IAR330M la nivel Super-Puma/Socat. Pentru Puma/Super-Puma exista un numar mare de parate in uz, in diferite tari, chiar daca se intra in concurenta cu Eurocopter. Ideea ar fi existenta unui pachet suplimentar sau diferit de echipamente fata de standardul Super-Puma la Eurocopter.

EC725 Super-Cougar/Caracal – un nume predestinat

  • In ceea ce priveste elicopterul monomotor cu valente utilitare dar si militare, un produs ieftin, cu intretinere minima, capabil sa transporte 3-5 persoane si sa aterizeze in spatii restranse, o experienta interesanta ar fi dezvoltarea unui derivat al Aerospatiale SA 341/SA 342 Gazelle sau Eurocopter AS350 Ecureuil, in care experienta Alouette 2 a personalului de la uzinele IAR ar conta destul de mult. Pe langa colaborarea cu Eurocopter, o oportunitate este faptul ca Serbia si tarile din fosta Yugoslavie detin un numar important de aeronave Gazelle, deci ar fi direct interesati de un astfel de proiect.

Gazelle britanic

  • Dezvoltarea unei variante militare a elicopterului monomotor, ar putea suplini lipsa unui elicopter antitanc dedicat in Fortele Aeriene Romane, indeplinind rolul suplimentar de escorta a elicopterelor de transport Puma si, dupa eventuala aparitie a elicopterului antitanc, completarea arsenalului aerian cu un elicopter de recunoastere si atac usor, usor de ascuns si capabil sa opereze cu intretinere sumara, arma ce ar putea fi o surpriza foarte incomoda pentru un adversar superior numeric si mai bine echipat. Un astfel de elicopter ar putea fi produs la 60-70% din pretul unui Bell AH-1 Dracula si ar putea imprumuta tehnologia Puma Socat, deci investitia tehnologica ar fi destul de redusa, bazata pe echipamente existente. La o masa ceva mai mare decat a unui Gazelle, care avea un motor de 590 CP, echiparea cu un motor de 1800-2200 CP si cu o elice mai performanta, ar permite protectia cu blindaj si adaugarea unei sarcini utile importante, apropiate de cea a unui AH-1.

Redau mai jos un design deja cunoscut fanilor Gazelle, vedeta a filmului “Blue Thunder” de la inceputul anilor ’80 ai secolului trecut. Probabil ca designul nu este in intregime functional, mai ales d.p.d.v. al armelor – ce sunt doar imitatii, existand insa 2 elicoptere ce au fost modificate pentru film si chiar au zburat. Importanta este ideea in sine!

Si cateva poze:

Revenind cu picioarele pe pamant, la realitatea imediata, pentru a sustine SC IAR S.A. pe termen scurt, statul roman ar putea da spre modernizare la Brasov cele 23 Puma Socat + cele 35 IAR 330, pentru aducerea la standardul EC 725 SuperPuma:
– motoarele, de la 2 × TURMO IV B1400CP fiecare la 2 × Turbomeca Makila 2A1 de 2,382 fiecare
– electronica si comenzile
– noul tip de rotor si poate elice anticuplu fenestron
– reamenajarea spatiului interior
– upgrade la protectie

As fi incantat daca cei de la conducerea IAR Brasov S.A. ar putea sa ne precizeze cat sunt de exacte datele despre contractul AH-1 Dracula si daca un astfel de contract ar putea fi relansat, tinand cont de facilitatile si pregatirea oamenilor ramasi in patrimoniul SC. IAR Brasov S.A.

De asemenea, ar fi interesant sa cunoastem viziunea oamenilor de acolo asupra potentialului inca nevalorificat al SC IAR S.A. Brasov, deoarece sunt constient ca multe lucruri stau altfel in realitate decat am reusit sa desprind din presa nationala…

In orice caz, sper ca SC IAR S.A. sa nu devina doar un muzeu in care sa ne ducem copii si sa le spunem ce industrie aeronautica am avut odata, in speranta ca unii dintre ei vor ajunge candva sa-si ia revansa in numele nostru, re-infiintand aceasta ramura cu indelungata traditie a industriei romanesti.

Marius Zgureanu

Tunuri de bord pentru aeronave, de fabricatie romaneasca

Standard

Conspiratie…

Dupa zile de presupuneri, declaratii, batjocura si insulte legate de participarea locotenentului Alexandru Gheorghe la miscarea de protest recent initiata, m-am gandit sa trag linie si sa adun.

Nici nu e mult de socotit. Ceea ce ar fi trebuit sa se intample nu s-a intamplat. Lumea nu a iesit in strada sa-si ceara drepturile. Drepturi, nu pomana! In schimb, s-au invocat legi, ordine, ierarhie, onoare militara. De la tastatura. Locotenentul a fost desfiintat. I s-a spus idiot, naiv, nu cu toate tiglele pe casa. Hmmmm… Un ofiter de la protectia informatiilor clasificate, de la Baza aeriana 71 Campia Turzii, unde sunt dislocate in fiecare an escadrile americane?

Onoare?

” Diplomatule, onoarea e ceva sub care fiecare isi ascunde murdaria ca si pisica”  – Zaharia Stancu, Jocul cu moartea. Citat din memorie. Biblioteca a ramas la Campia Turzii. Noi am plecat in lume cat am vazut cu ochii. Ne-au ramas doar amintirile.Despre oras, despre prieteni, depre uzina.

” Fabrici nu mall-uri ” scria pe o pancarta in timpul protestelor. Precis era un derbedeu platit cel care a scris-o. Doar asa spun cei care au infierat protestele. Probabil ca le plac mai mult mall-urile decat munca.  Mai mult a iesi la o barfa, decat de a munci. Sau a gandi. Nu e o rusine sa la faci pe niciuna din aceste doua. Cel putin asa am fost educat eu.

Onoare?

Cine a patat onoarea militara? Locotenentul care a spus ca asa nu se mai poate, sau generalii care tac si se uita nepasatori cum mor locotenentii la bordul unor vechituri?

Care tac si accepta tot, vazand cum Armata Romana si Romania insasi se indreapta spre nefiinta. La fel ca si generalii care au acceptat cedarea Ardealului fara lupta in 1940.

L-au cedat pentru ca erau dotati cu vechituri. Asa au spus atunci. Vad ca retraim istoria.

Oricum, la ce ne mai foloseste Transilvania? Oricum, o conduc altii din umbra. Oricum, resursele Apusenilor au fost date pe nimic. Cu banii acestia ar fi putut fi relansata industria romana de aparare, sau cea aeronautica. Sau, s-ar fi putut face kilometri intregi de borduri supraetajate. Mai aproape de adevar.

Lege?

Legi strambe votate cu cartela parlamentarilor absenti, votand unul pentru doi?

Legi facute sa-i apere pe pradatori, spre exemplu Romania fiind unica tara europeana in care a fost legalizata bancruta frauduloasa?

Legi date peste noapte ad litteram, precum legea …legii martiale, cand faceau in pantaloni de frica minerilor care se indreptau spre Bucuresti si s-au trezit ca nu avem legile pentru apararea tarii? Ca pana atunci dadusera doar ordonante de urgenta pentru …scutiri de taxe vamale?

Ordine?

Ordine sociala?

Am respectat asa ceva insultand un om care si-a distrus cariera? Pe care multi l-au denigrat la ordin? De ce? Asa cum soldatul a mers la atac daca in fruntea lui s-a aflat sublocotenentul, comandant de pluton,  asa si romanii ar fi putut iesi in strada daca ar fi avut un lider in care sa creada. Oricum ar fi fost el, dar in care sa creada. Unul care sa poata polariza mania celor ce le-a ajuns cutitul la os. De aceea cei ce conduc cu adevarat Romania, nu marionetele pe care le vedem pe micul ecran in fiecare seara, au tremurat la gratierea lui Miron Cosma, si au recurs la tertipuri pentru a-l aduce inapoi in spatele gratiilor. Asa cum era el, bun sau rau, era un lider pe care l-au urmat multi.

Poate ma lamureste si pe mine cineva, de ce se tem cei mari sa avem un lider adevarat?

Deocamdata avem alternative: votam A sau B. Altceva nu exista.

Poate ma lamureste si pe mine cineva: de ce se intrec toti cei de rand in a-l blama pe cel care spune „pana aici”?

Pentru ca primesc un ordin?

Pentru ca asa e trendy?

Pentru ca viseaza ca vor ajunge si ei odata sus si vor face tot ce doresc fara sa dea socoteala?

Pentru ca nu vad ca se apropie vremuri grele?

Deci trag linie si adun. Rezultatul?

Cred ca scriu in van.

Chiar si despre tehnica militara ce a fost produsa in tara aceasta.

Poate ca nici nu mai are rost sa arat ce am fost, din moment ce putini isi arata prin fapte dorinta de a fi macar ce am fost. Sau chiar mai mult de atat.

Iata ce am fost :

 

 

Tunuri de bord pentru aeronave, de fabricatie romaneasca

 

In domeniul calibrului 20 mm, contributia romanesca a fost modesta, limitandu-se doar la fabricarea munitiei necesare  tunurilor  M 621, montate in turela mobila TLH-20 la bordul elicopterelor IAR 330 Puma SOCAT . Turela dispune de 120 de lovituri.

 

 

 

 

 

 

 

 

In domeniul tunurilor de 23 mm, insa industria romaneasca a avut un succes mai mare. Dupa vremuri. Astfel, la Uzina mecanica Cugir a fost introdus in fabricatie tunul GSh-23, sub licenta sovietica, munitia de calibru 23×155 mm fiind fabricata la Uzina mecanica Plopeni.

Tunula fost produs in 2 variante: GSh-23, fara frana de gura, si GSh-23L dotat cu frana de gura, care controleza in acelasi timp si ajectia gazului din teava. Tunul functioneaza pe principiul imprumutului de gaze, fiind alimentat din banda, din dreapta sau din stanga. Masa este de 50 kg. Lungimea tunului GSh-23 este de 1387 mm ( 1537 mm GSh-23L ), latimea 165 mm, inaltimea 168 mm, lungimea tevii fiind de 1000 mm la ambele variante. Cadenta de tragere este de 3000-4000 lov/minut, iar viteza initiala de 715m/s. Forta de recul a lui GSh-23 este de 3,5 kgf ( 2,9 kgf  la GSh-23L ), cu o lungime de recul de 18 mm ( 14 mm la GSh-23L ). Durata de viata a tunului este de 4000 de lovituri.

In Romania a fost produs pentru inlocuirea tunurilor de pe avioanele MiG-21, MiG-23 si L-39ZA cu resursa de functionare epuizata ( in teorie ) si pentru dotarea avioanelor noi de productie romaneasca. Spre exemplu, IAR-93 utiliza doua tunuri GSh-23L , amplasate simetric stanga-dreapta in fuselaj, sub prizele de aer, alimentate cu cate 200 de lovituri fiecare.

 

 

 

 

 

 

In cazul avionului IAR-99, s-a optat pentru solutia unui container acrosat de pilonul central de sub fuselaj. Pentru aceasta s-a realizat la Intreprinderea de Avioane Craiova containerul tip S 91.33, omologat in  anul 1987. Containerul este dotata cu un tun GSh-23L, cu o rezerva de 200 de proiectile. Tensiunea de comanda este de 27 V +/- 10%.

 

 

 

 

Un alt tip de container cu tun de 23 mm realizat in tara este cel montat pe structura elicopterului IAR-330 Puma ( cate 2 bucati pe un elicopter , montate simetric stanga-dreapta, la nivelul podelei cabinei de pilotaj. Era dotat, conform surselor straine,  cu cate un tun tip NR-23, existent in stocul de piese de schimb al avioanelor MiG-15 casate, impreuna cu munitia aferenta. O solutie practica si care a adus mari economii.

 

 

In domeniul calibrului 30 mm, Uzina mecanica Plopeni a asimilat in productie munitia necesara tunului GSh-30 de pe avionul MiG-29. Actualmente, specialistii uzinei lucreaza la transformarea acestei munitii, devenita inutila dupa retragerea din exploatare a acestor avioane, in munitie destinata tunurilor navale tip AK-630.

Dar in domeniul munitiilor cel mai important mi se pare realizarea proiectilelor tip cargo,de 23 si 30 mm. Desi nu se spune nimic despre ele, focosul de temporizare seamana mult cu cel de pe proiectilele AHEAD. Iar daca au intr-adevar capacitatea de a ejecta pe traiectorie submunitiile, atunci avem de a face cu ceva de nivel mondial. Asa cum sunt si proiectilele AHEAD de cal. 76 mm, produse tot la Uzina Mecanica Plopeni, pentru dotarea tunurilor navale AK 176 si AK  726.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie

– emisiunea Pro Patria, TVR 1

http://www.roaf.ro

http://www.mapn.ro

http://rft.forter.ro/2011_2_i/07-arm/06.htm

– Viata Militara

– Observatorul Militar

– prospecte Romarm si Romtehnica

– Wikipedia

http://www.airwar.ru

http://www.mycity-military.com/Avijacija-i-PVO/J-22-Orao.html

 

Nicusor

Aripi romanesti : Elicopterele Romaniei…

Standard

Arme de razboi – IAR 330 Puma Socat…

                  IAR 330 Puma Socat cu lansatoare de rachete Spike ER                                                   

    Dintre elicopterele pe careRomania le-a fabricat sub licenta, se remarca de departe, IAR-330 PUMA SOCAT.

                                                         IAR 330 Puma Socat

Acest program de modernizare a debutat in anul 1995 si s-a impus ca urmare a dreptului castigat de Romania, la Conferinta Pentru Limitarea Armamentelor Conventionale de la Viena din anul 1990, care “aloca” Armatei Romane un numar maxim de 120 de elicoptere de atac.

Ca urmare a faptului caRomanianu dispunea de elicoptere de atac, programul SOCAT s-a derulat in parallel cu AH-1 RO DRACULA (AH-1W SUPER COBRA, facut sub licenta si pe specificatiile noastre la IAR Brasov; program ce din pacate a fost anulat).

Programul, ce din fericire s-a finalizat cu succes, a dus la modernizarea unui numar de 24 de elicoptere IAR-330 cu Sistemul Optoelectronic de Cercetare si Lupta Antitanc (SOCAT); modernizare ce s-a facut cu suportul firmei ELBIT-ISRAEL. Gradul de implicare al industriei nationale a fost ridicat, firme precum AE Electronics, Simultec, Straero, Comoti si Aerofina, participand cu echipamente, componente si chiar simulatoare de zbor, la dezvoltarea programului. De asemenea elicopterul dispune de echipamente foarte moderne produse de firme de renume, precum: Rafael si Elisra (Israel), GIAT/AXON/LEACH (Franta), GEC Marconi (Anglia), Honeywell/Litton/Mason (SUA).

Modernizarea s-a axat pe urmatoarele obiective:

-cresterea capacitatii platformei in combaterea blindatelor, obiectivelor fortificate si a fortelor terestre inamice;

-adaugarea de capabilitati de supraveghere si cercetare aeriana in conditiile campului de lupta modern;

-posibilitatea de a executa misiuni de escortare si asalt;

-posibilitatea de a executa misiuni de aparare aeriana, incluzand aici posibilitatea acrosarii de rachete AA;

-cresterea nivelului de autoprotectie in mediul inamic (ce la vechiul elicopter era inexistenta), echipamente chaff/flare;

-adaugarea capacitatii de zbor in orice conditii meteo, ziua si noaptea, cu armament modern, de ultima generatie, compatibil NATO;

-reducerea substantiala a incarcarii de lucru a pilotilor, prin adaugarea de senzori de navigatie, elemente sistem electrooptic, de ultima generatie. Elicopterul se bazeaza pe concepte moderne de avionica integrate si databus de comunicare MIL-STD 1553 B –toate echipamentele, sistemele si avionica sunt legate strans la calculatorul central HMRC (Helicopter Multi-Role Computer), pentru comanda si control. Aceasta configuratie permite integrarea sistemelor de bord intr-o retea computerizata gestionata de HMRC.

Elicopterul are o interfata moderna “om-masina”, bazata pe conceptual EFIS (Electronic Flight Instrument System), ce asigura transmisia rapida si eficienta a informatiilor: din campul tactic, functionare echipamente, gestionarea acrosajelor, comunicatii, etc –catre piloti.

Sistemul SOCAT se compune in principal din:

-sistem integrat de comanda si control al zborului, precum si a misiunilor de lupta;

-calculator central pentru controlul si comanda sistemelor;

-databus dual de comunicare 1553 B;

-statii de comunicare V/UHF cu salt de frecventa, secretizate;

-sistem de navigatie INS/GPS integrat;

-sistem HOCAS pentru controlul sistemelor prin mansele de comanda;

-manse GRIPS pentru control armament si element electrooptic (EOP). Acesta este girostabilizat si include sistem de vizualizare in infrarosu (camera termala,FLIR), camera video CCD, sistem telemetric cu laser (LRF) si poate fi comandat de la mansele GRIPS sau se aliniaza dupa linia de vizare a castii pilotului/copilotului.EOPpermite tragatorului sa detecteze, localizeze, identifice si sa stabileasca tintele prioritare.

Odata selectate tintele se activeaza automat functia de autotracking, initiindu-se sistemele de ghidare ale rachetelor AT SPIKE-ER;

-sistem de vizualizare pe timp de noapte NVIS;

-display multifunctional pilot/copilot, format din doua ecrane interactive MFD (Multi-Functional Display) si un ecran central MFCD (Multi-Functional Colour Display), pe care sunt afisate datele de navigatie, datele tactice si imagini ale obiectivelor inamice, starea armamentului de bord si a sistemelor. Harta digitala a zonei avand optiunea de selectare a scarii, pozitia aeronavei, situatia tactica a campului de lupta, relief, obstacole, obiective, etc (toate permitand zborul fara probleme la nivelul solului –zbor MoE –Map of the Earth, cu evitarea obstacolelor si a zonelor inamice), sunt afisate pe ecranul central.

Un echipament deosebit aflat in dotarea SOCAT este casca pilot/copilotHMD(Helmet Mounted Display), de provenientaIsrael. Aceasta dispune de display-uri integrate ce permit vederea pet imp de noapte si afisarea informatiilor de navigatie si tactice esentiale, precum si vizarea si tragerea asupra tintelor cu tunul de bord doar prin simpla privire a acesteia de catre pilot/copilot, fara a mai fi necesara manevrarea elicopterului.

De asemenea elicopterul dispune de o unitate de transfer date (DTS) foarte moderna, ce permite inainte de decolare incarcarea in memoria HMRC a planurilor de misiune prelucrate in statiile de la sol; planuri ce pot fi adaptate si actualizate cu informatii culese in timpul zborului. De asemenea SOCAT are capacitatea de a transmite si receptiona informatii asupra campului de lupta prin semnale radio digitale codificate; toate informatiile au flux liber intre aeronava si statiile de la sol, fara a mai apela la comunicatiile verbale. Elicopterele participante la misiune pot schimba instantaneu informatii legate de o imagine tactica completa a campului de lupta, precum si de la/ si cu, statiile de sol.

Tunul de bord este de tip GIAT THL 20 LT (asemanator celui de pe TIGER) si are urmatoarele caracteristici:

-masa maxima 123kg;

-forta de recul redusa sub 250 daN;

-fiabilitate ridicata a subsistemelor si a software-ului;

-dispune de doua servomotoare electrice ce permit orientarea tunului dupa linia de vizare a castii tragatorului sau a sistemuluiEOP, ce pot opera intre +/-110 grade in azimut si +21/-50 grade in elevatie.

De asemeneaPUMASOCAT poate acrosa doua rachete AA si blocuri de lansare PRND. Dar principala sa arma ramane racheta AT SPIKE-ER, ce poate distruge vehicule blindate si tancuri, la o distanta cuprinsa intre 400-8000 de metri.

Capabilitatile rachetei SPIKE-ER sunt extrem de moderne, facand din IAR-330 PUMA SOCAT o platforma letala; elicopterul putand acrosa pana la 8 asemenea rachete containerizate, usor de montat.

SPIKE este un sistem tactic integrat C4ISR, avand domeniu interactiv, uşor de folosit care oferă:
-limbaj comun şi simplu între diferite forţe (racheta poate fi montata inclusiv pe vehicule terestre fara modificari majore –deci elicopterul poate fi aprovizionat cu rachete de la orice alt vehicul terestru care are montat acest sistem ER);
-creste capacitatea de riposta si atac a elicopterului, racheta fiind agila şi precisa;
-dispune de senzori proprii de cercetare şi  atac;
-autodiagnosticare si incarcare misiune înainte de lansare;
-dispune de management de incendiu foarte avansat, prevenind accidentele, dispunand de sisteme de siguranta si anulare misiune in caz de urgenta;
-este integrabila cu orice capacitatea existenta in reţeaua de comunicaţii a MapN.
Racheta dispune de capabilităţi moderne, precum:
-misiunea şi planificarea acesteia se face automat dar si manual in caz de defectiuni;
– capabilitati de navigatie de tip „Trage si Uita”, minimizand expunerea fortelor proprii si marind sansele de supravietuire in mediul ostil, al elicopterului si echipajului acestuia;
-poate fi folosita cu succes in sprijinul fortelor proprii, in distrugerea diferitelor tipuri de tinte, altele decat cele blindate, racheta avand diferite tipuri de focoase;
-afiseaza automat situaţia sistemului, starea rachetelor, gestionand acrosajele;
-sistemul face automat/manual achizitia ţintelor si aloca pe cele prioritare;
-misiunea poate fi revizuita oricand, in functie de situatia campului tactic intalnita de elicopterele in misiune.
Sistemul poate fi încorporat în forţele speciale şi operaţiuni urbane de război, fiind foarte precis, dar montat pe un trepied usor de instalat in greutate de 30 kg.

SPIKE-ER: racheta de tip „Trage si Uita”; Link fibra optica; senzori electro-optici CCD / IIR sau duali; poate fi echipata cu o varietate de focoase; lungime în canistră-1670 mm, diametru exterior -170 mm, greutate în recipient – 33 kg.

SOCAT dispune de echipamente chaff/flare foarte moderne, de conceptie romaneasca. Acestea sunt destinate contraactiunii procedurale in domeniul radiatiilor electromagnetice in gama infrarosu/ cu incarcatura termica. Distanta de activare este cuprinsa intre 5-10 metri de la lansator, iar persistenta incarcaturii termice/IR este de 10-15 secunde –timp suficient pentru bruiajul rachetelor AA. Fiecare lansator cuprinde minim 30 de unitati.

Cu toate acestea IAR -330 PUMA SOCAT, nu reprezinta decat un hibrid, o combinatie extrem de reusita intre un elicopter de transport si unul de atac. El nu este totusi un elicopter de atac pursange.

Randurile urmatoare, legate de ceea ce-ar fi trebuit sa devina ELICOPTERUL DE ATAC pursange al Armatei Romane, IAR AH-1 RO DRACULA, le scriu cu mahnire si parere de rau, datorita faptului ca acest proiect ar fi adus Romaniei 96 de elicoptere de atac, multe beneficii si locuri de munca, daca s-ar fi concretizat. Sunt convins insa ca si dumneavoastra veti avea un gust amar dupa ce veti citi acest articol!

Acest proiect a debutat odata cu programul SOCAT si s-a desfasurat dupa SPECIFICATIA TEHNICA a MapN, urmand a se fabrica la IAR Brasov, prin acordarea de catre firma Bell Helicopter Textron (SUA), a LICENTEI de fabricatie a elicopterului AH -1 W SUPER COBRA (versiunea cea mai performanta la acea vreme). Deci, punctez inca o data, ACORDAREA LICENTEI, ceea ce insemna foarte mult pentru industria autohtona, aceasta avand astfel acces la tehnologie de varf din domeniul aeronautic!

Cu toate ca negocierile cu firma Bell au fost complexe si s-au incheiat cu rezultate pozitive pentru NOI, din pacate asa cum se intampla mereu in spatiul mioritic, s-au gasit „specialistii” de serviciu din presa si aiurea, care s-au napustit asupra acestei initiative a MapN, de a construi in tara un elicopter de atac ultramodern. Acestia s-au apucat sa „desfiinteze” acest contract, fiindca trebuie sa mentionez, au existat contracte interdependente incheiate si parafate, spunand acelasi lucru: mita, fier vechi, lipsa implicare industrie autohtona, elicopter aflat la sfarsit de cariera (sau „inselat” gugustiucii fiindca COBRA zboara si-n prezent si va mai zbura inca multi ani de-aici incolo), etc. Lucruri cunoscute, repetabile, nu-i asa?

Ciudat cum apar toti „specialistii” astia, atunci cand se vorbeste despre contracte mamut si industria locala!

AH-1 RO DRACULA, cum era el numit de catre FAR, urma a fi realizat in conformitate cu cerintele operationale ale acestora, la IAR Brasov in cadrul unui program de transfer de licenta, scolarizare, asistenta tehnica, livrare de materiale, echipamente, piese de schimb, subansamble, inclusiv program de integrare a fabricatiei. Bell acceptase inclusiv ca Romania sa dezvolte in viitor platforma, ceea ce era absolut extraordinar pentru industria si cercetarea romaneasca. Integrarea fabricatiei in Romania ar fi redus substantial dependenta fata de furnizorii straini, o intretinere usoara si ieftina a elicopterului. Armata Romana ar fi avut astfel in dotare un elicopter de atac foarte performant, ce dispunea de avionica similara SOCAT, fiind total compatibil si standardizat cu acesta.

La o prima evaluare costul per aparat se ridica la 13 milioane de dolari, mult sub cel de 30 milioane pentru Apache (acesta a si fost luat in consideratie pentru fabricare locala, dar industria nationala ar fi avut un grad de implicare scazut –Boeing neacceptand transfer masiv de tehnologie- la care sau adaugat costurile mari de operare), urmand ca Aviatia Romana sa cumpere nici mai mult, nici mai putin de 96 de elicoptere! Da, dragi cititori, 96 de aparate…

Datorita faptului ca 96 de elicoptere de atac in dotarea FAR ar fi reprezentat o forta de descurajare teribila, Romania a fost supusa la mari presiuni externe, in special din partea Rusiei si a Ucrainei, aliatul sau (pe atunci nu eram inca in NATO). Deh, vechile metehne nu se uita, mergandu-se pana acolo in a ne acuza de „pretentii teritoriale” si „supra-inarmare”!!! Asta cu concursul lichelelor bine infipte SUS, de la noi…

Chiar si vecinii, precum Ungaria, Bulgaria, Cehia si chiar Polonia, ne admirau si ne invidiau totodata, pentru REUSITA noastra, unii fiind chiar interesati in a cumpara elicopterul. Am fi ajuns astfel, cu perspective viabile, exportatori de tehnologie inalta. Un vis frumos spulberat insa de incompetenta, servilism si „diplomatie” prost inteleasa si aplicata, asta ca sa nu mai zicem de lipsa de patriotism si aport la INTERESUL NATIONAL.

Da, dragi cititori, INTERESUL NATIONAL! Fiindca, in urma analizelor economice si de perspectiva facute de catre MapN si Ministerul Industriilor (pe atunci), au reiesit urmatoarele avantaje conexe acestui contract:

-ROAF s-ar fi dotat cu 96 de elicoptere de atac noi, la un pret minim de 13 milioane de dolari/bucata; bani ce erau investiti in industria nationala;

-86% din manopera aferenta derularii programului de facea in societati romanesti, precum: IAR Brasov. Turbomecanica (ce urma sa construiasca sub licenta General Electric, motoarele T 700-GE-401, ce aveau o putere instalata de 3380 CP; DRACULA avand doua asemenea motoare), Straero, Arsenalul Armatei, Ratmil, Simultec (urma a construi simulatoarele de zbor pentru DRACULA), Comoti, Aerofina, Aeroteh. Mii si mii de locuri de munca si transfer de tehnologie de ultima generatie, duse pe apa sambetei…Conform studiilor, la fiecare 3 dolari cheltuiti pentru achizitia elicopterelor, 2 dolari s-ar fi intors in industria noastra. Pacat de „trenul” pierdut!

-industria aeronautica romaneasca ar fi beneficiat de tehnologie de varf, modernizari, transfer de know-how si investitii din partea companiilor Bell si General Electric, iar IAR Brasov s-ar fi aliat cu un producator de renume mondial in domeniu (Bell urma sa cumpere 70% din actiunile IAR Brasov); devenind astfel centrul activitatilor acestor companii pentru Europa de Est in ceea ce priveste elicopterele;

-Bell ar fi sustinut IAR Brasov in valorificarea la export a elicopterului DRACULA, in special pe pietele fostelor state ex-Varsovia.

Avem toate motivele sa le „multumim” celor ce-au anulat acest contract, absolut benefic pentru industria nationala si Armata Romana…Deci, MULTUMIM!

Elicopterul AH -1 RO DRACULA, ar fi fost capabil sa execute o gama larga de misiuni, precum:

-distrugerea mijloacelor de lupta blindate si de transport logistic inamice;

-distrugerea amenajarilor genistice;

-apararea aeriana impotriva elicopterelor si avioanelor;

-supravegherea si cercetarea aeriana, cu transmiterea in timp real a datelor tactice;

-autoprotectie in mediu inamic, prin: avertizarea echipajului asupra iradierii radar si laser, lansarea unor elemente de bruiaj pasiv, blindarea cabinei si a partilor laterale ale aeronavei, tratarea suprafetelor exterioare ale aeronavei pentru diminuarea amprentei radar si in infrarosu (capabilitati stealth, ceva nou in Armata Romana pe atunci), protectie NBC;

-indeplinirea misiunilor de atac si de cercetare in orice conditii meteo, ziua si noaptea, in zbor tactic la joasa inaltime;

-rezervoare suplimentare de combustibil, largabile;

-zbor la nivelul solului cu avertizare asupra obstacolelor terestre (cabluri, antene, poduri, pomi, diverse obiective);

-armament de ultima generatie compus din: tun turelat GIAT de 20 mm, identic cu cel de pe SOCAT; rachete inteligente AT SPIKE –ER, in doua versiuni, in functie de blindajul si tipul tintei; rachete aer-aer  cu ghidare termica, infrarosu, camera video; lansatoare PRND si de bombe;

-elicopterul ar fi dispus de doua motoare de tip GE T 700-GE-401, cu o putere nominala de 3380 CP, putand decola/ateriza si cu un singur motor, avand o viteza ascensionala de 10 m/s.

Aceste performante extraordinare cerute de catre MapN situa DRACULA peste cea mai moderna varianta de COBRA, aflata in exploatare AH-1W SUPER COBRA, lucru recunoscut dealtfel de catre firma Bell.

Elicopterul AH-1 RO DRACULA, ar fi avut urmatoarele performante:

-greutate maxima 6700 kg;

-sarcina utila 2800 kg;

-viteza maxima 300 km/h;

-viteza ascensionala 10 m/s, printre cele mai agile pe atunci;

-plafon practic 5000 m;

-raza de actiune complet echipat, cu rezervoare interne, peste 550 km.

Anularea contractului a venit din senin si a deszamagit profund. Credibilitatea Romaniei in afaceri a scazut, inclusiv in fata firmelor de renume. De ce s-a intamplat asta? In mare parte datorita presiunilor externe. Ce va urma? Nu stim! Inca…

Stim doar ca ROAF nu are inca elicoptere de atac si totodata stim sigur caPUMASOCAT se apropie de pensionare.

Si mai stim ceva! Armata Romana isi doreste cu ardoare un asemenea elicopter…

WW

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Azi : Ziua Aviatiei Romane. Memento…

Standard

                          Vlaicu II-Ziua Aviatie

Astazi am stat, cu mare placere, cateva ore bune, alaturi de cativa prieteni, la fel de „fundamentalisti” ca si mine, privind cu incatare un spectacol magnific oferit de RoAF si de Aviatia Civila. Spectacolul…magnific. Inca o data spun foarte TARE: avem piloti EXCELENTI, foarte dedicati profesiei lor.

MIG-urile 21 LanceR au fost din nou vedeta, iar capacitatea aviatorilor de se juca cu aceste aparate…fabuloasa.IAR 330Puma Socat, simulare SARS, Spartan-ul, MEDEVAC, toate au fost impresionante si toate m-au facut sa privesc cu sentimente amestecate, aceasta etalare de forte, a Aviatiei Militare.

Am stat si am privit si m-am gandit, cat de imbecila poate fi clasa politica romaneasca?!Cat de obtuzi si de antiromani, pot fi niste saltimbanci propulsati in functii inalte prin coruptie si lingarism?! Cat de slugarnic poate fi un ministru al apararii sa-si lase proprii piloti sa zboare aceste avioane vechi si riscante?!

                               Muzeul Aviatie ! Motto:  …prostia unui general.

Faimoasa fraza ca nu sunt banii, este doar dovada incapabilitatii lor si a prostiei fara margini de care, se pare sunt foarte mandri!

Necesarul de finantare pentru o Armata Romana moderna este undeva la 20 miliarde de euro. O suma enorma pentru orice tara, daraminte pentru Romania! E… nu chiar asa. Adica este o suma mare, dar daca esti destept poti face cea mai buna afacere din istoria Romaniei!

Sa ma explic! Daca contractele pentru inarmare sunt urmate de un offset, conform legii, 80% din suma, rezulta ca in economia romaneasca vor intra 16 miliarde de euro…

Un offset pe care il poti dirija acolo unde vrei tu, ca cumparator, in zonele economiei care pot aduce cele mai mari profituri si cea mai buna si sanatoasa dezvoltare economica pe termen lung.Adica daca negociezi investitile in infrastructura, in industria prelucratoare, in turism, poti genera sute de mii de locuri de munca si venituri, catre bugetul statului, care sa acopere si ratele la imprumuturi si sa ai si ceva profit. Basca dezvoltarea economica sanatoasa si de durata.

Un lucru foarte cunoscut in dezvoltarea infrastructurii, este faptul ca o autostrada, poate genera venituri de 5-6 ori mai mare decat investitia initiala, in maximum 6 ani. Aceste investitii se numesc „investitii multiplicatoare”, pentru ca odata facute, zona respectiva se dezvolta foarte mult si foarte bine.

Acum inchipuiti-va ca 16 miliarde de euro ar intra in tara, in 5-6 ani, si mai inchipuiti-va ca aceste fonduri ar fi diraijate in puncte cheie si multiplicatoare ale economiei nationale…doar ganditi-va. Si bineinteles Romania nu ar trebui sa se imprumute de pe piata libera de acesti bani, la dobanzi de 5-6%, ci ar obliga furnizorii sa adcuca finantare, prin credite furnizor cu dobanzi de 3%.

Cel mai bun, exemplu in acest sens, este oferta celor de la SAAB, pentru inzestrarea RoAF cu avionul mutirol Gripen E/F. Conditile suedezilor sunt extrem de bune pentru noi, astfel:

-finantarea achizitiei cu ajutorul guvernului suedez, prin credit furnizor, cu dobanda de 3%

-rambursarea se va face in functie de cresterea economica a tarii

-offset industrial, generator de locuri de munca si export………

Datorita reducerilor bugetelor apararii in toata Europa, producatorii de armament ar face orice pentru contracte, inclusiv ar aduce ei finantarea necesara si ar fi foarte maleabili in privinta investitilor generate de offset!

Asadar de ce nu se fac aceste lucruri?! Din motivele enumarate mai sus. Suntem condusi de imbecili si incompetenti, de oamenii care sunt slab educati si ajunsi in posturi de decizie pe unicul criteriu al carnetului de partid si al relatilor personale.

Coruptia ?!O gluma domne, o gluma proasta! Nu coruptia tine tara pe loc, si incompetenta si lasitatea liderilor de azi ai Romaniei. Sunt pur si simplu foarte prosti. Il mai tineti minte pe ministrul educatiei…Adomnitei?! Domne ala era atat de prost ca nu stia nici cate stele sunt pe steagul UE…Iar blonda de la dezvoltare, consiliera pentru afaceri externe, candva, a presedintelui, habarnavea ca Norvegia are Rege si nu face parte din UE.

Iar aceste exemple sunt parfum de lamaita fata de adevaratul iceberg al incompetentei din administratia romaneasca. Sa speram ca acest iceberg nu va putea sa ne faca noua ce a facut un alt iceberg, unei nave foarte celebre in noapte de 14 aprilie 1912, ora2340!

In general ma feresc sa comentez politica, dar astazi…pur si simplu am simtit nevoia de spune ceva. Si apropos de aviatie. Muzeul Aviatie Romane, un loc istoric pentru RoAF, va fi ciopartit din ordinul aceleiasi blonde celebre, pentru a face blocuri ANL! Cina va locui in Baneasa, in blocurile ANL?! Raspunsul il stie si cel mai prost cetetean roman…politrucii si neamurile lor…

DAR…speranta moare ultima si trebuie sa speram! Oricum Romania este a noastra si nu lor, noi, cei multi si modesti, suntem eterni, ei doar efemeri si putrezi!

„Cum nu vii tu,Tepes Doamne, ca punand mana pe ei,

Sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei,

Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,

Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni !”

                    Muzeul Aviatie-replica IAR 80. Nu foarte buna, din pacate…