Arhive pe etichete: industria de aparare

Moreniul este in greva si TBT-ul romanesc in pericol!

Standard

Motivul?! Neseriozitatea, devenita lege, a politicului din Romania! Lansat cu surle si trambite, programul pentru noul transportor romanesc de trupe, TBT 8×8, s-a impotmolit, previzibil aproape, din lipsa finantarii. Desi initial se alocasera 2 milioane de lei si era in curs un precontract in valoare de 1 miliard, pentru asigurarea defacerii produsului, desi vehiculul este prezentat si deja ofertat pe terte piese ( Columbia), vajnicii nostri politicieni au “uitat” ca pentru producerea unui lucru este nevoie initial de investitii.

Astfel faza a II-a a programului TBT, si anume construirea prototipului, care ar fi trebuit deja inceputa, este in stagnare din lipsa cronica de finantare. Statul, in prostia lui fara margini, prefera sa plateasca salarii in cuantum de 75%, somaj tehnic, muncitoriilor care nu fac nimic, in loc sa le plateasca salariile intregi si sa construiasca un produs vandabil, un produs de care Armata Romana are nevoie ca de aer, basca un eventual export.

Deja din cauza imbecilitatii crunte a celor care ne conduc am pierdut un posibil contract foarte valoros cu Irakul, acum suntem pe cale sa pierdem insasi capacitatea Romaniei de a mai produce vreodata transportoare blindate. De ce?! Laitmotivul este lipsa de bani, realitatea este insa: incompetenta, lipsa oricarei viziuni si inteligente economice, crasa nesimtire.

Astfel prototipul SAUR 3 este in acest moment doar pe hartie, lipsind, cel mai probabil cateva milioane de lei pentru constructie si inceperea testelor.

Cum in ultima vreme, cu totul surprinzator as zice, in scena a intrat si IVECO cu al sau transportor in dezvoltare, s-ar putea ca ideea din spatele uciderii lente a Moreniului sa fie un import masiv de transportoare din afara, la care sa punem si noi o oglinda, o antena, un foraibar si astfel sa putem minti cu seninatate ca este o …coproductie. De ce am intra noi cu IVECO in discutii, cand avem propriul proiect?!

IFV Freccia, made by Iveco

Si macheta expusa la BSDA 2012 sub titlul pompos de TBT 8X8

OK vrem sa facem TBT-ul impreuna cu un mare producator, pe model polonez?! Foarte bine! Da de ce am ales IVECO, si mai ales de ce ne-am baga pe un produs care deocamdata este in dezvoltare si nu am lucra cu cei de la Patria, sau nemtii care fac Boxerul?! De ce i-am ales tocmai pe italieni si un produs netestat?!

Sunt bineinteles doar intrebari retorice, nu asteptam ca cineva, pe banii nostri, sa-si faca timp sa si raspunda, putem doar observa ca programul TBT-ului romanesc, foarte promitator la inceput se ingroapa din nou in mlastina incompetentei si a mizeriei care domina politica romaneasca si transcede orice partid.

Acum ar fi momentul ca noul guvern sa ia taurul de coarne, sa-i fugareasca pe aia de la Iveco si sa dea Moreniului cateva milioane de lei pentru prototip. Sa dea de lucru muncitorilor romani, nu celor italieni, sa ajute industria romaneasca sa iasa din criza, nu pe cea italiana!

Sursa: digi24.ro

PS

Si acum hai sa ma explic! Nu este vorba de o colaborare ci de o executie cu public. Este bineinteles doar opinia mea, insa lucrurile stau asa: cu ceva timp in urma Ministerul de Finante a agreat sa semneze un contract prin MApN, contract care se referea la cumpararea, dar si la dezvoltarea liniei de productie pt TBT. Valoarea respectivului contract: 1 miliard de euro parca. Asadar Armata are o linie deschisa de finantare pentru TAB, are asigurat spatele, insa contractul, desi se adreseaza Moreniului si TBT-ului autohton, se poate usor translata spre un alt producator. Motivul?!

Ei dragi mosului,abia aici incepe frumusetea! Desi Armata s-a obligat sa cumpere 600 de TBT-uri si pentru asta are si o linie de finantare deschisa, nu are nici o obligatie sa cumpere, daca Moreniul nu are si produsul gata de vanzare. Asadar contractul cu UM Moreni cade…bine ai venit Iveco, pe usa din spate. Atata timp cat cei de la Moreni nu au un prototip functional si omologabil, se poate invoca acest lucru si se trece la urmatoarea etapa: Iveco.
Nu am nimic cu Iveco, m-as bucura sa-l vad cumparand Moreniul si fabricand acolo ce dracu TBT vor ei, ala romanescul sau Freccia, numai ca nu cred ca este vorba despre asa ceva, ci despre oferirea unui contract gigantic pe la spate.
Dai doua milioane la Moreni sa cerceteze TBT-ul, faci tam-tam cu industria romaneasca, bla, bla, bla, apoi, pe baza acestui scenariu, oferi finantare de un miliard de euro, iar mai apoi, smechereste, le tai la aia fondurile, aia nu pot produce un prototip, nu pot omologa nimic, si brusc apare Iveco, Salvatoare de la Patria, cu un produs nou, netestat, dar care poate fi tesatat si dezvolatat pe banii nostri.
De ce nu vine Iveco la lumina zilei sa cumpere Moreniul, cu un program de fabricatie autohton?! De unde si pana unde TBT-ul se face cu Iveco si SAUR 3 cu Moreniul?! Si mai ales, de cand sunt doua concepte separate?! De cand Iveco a intrat in scena!
Bai fratilor om fi noi naivi, da nici chiar asa! Tot ce trebuiau italienii sa faca era o propunere oficiala, publica, precum ca doresc sa se implice in programul TBT, faceau o oferta de colaborare/preluare la Moreni, si cu asta basta.
Asa, dati-mi voie sa am serioase indoieli cu privire la onestitatea afacerii. Si inca o data ma intreb: de unde pana unde a intrat Iveco in programul TBT, de unde pana unde TBT-ul se dezvolta cu italienii?!
Si apropos de Ucraina, nu trebuie uitat ca irakienii au venit sa cumpere TAB-uri de la noi, in urma cu cativa ani. 400 de bucati vroiau, ca spuneau ei, le stiu, sunt obisnuiti cu ele, etc, numai ca de la Bucuresti li s-a spus sa-si vada de drum ca noi nu putem produce asa ceva. La vremea respectiva, prin 2007-2008 au aparut in presa piedicile puse de anumiti politicieni acestei afaceri
Asadar noi am fost primi pe lista lor, si cum vroiau neaaparat vehicule de tip rusesc, pentru ca le cunosteau, si cum in Rusia clar nu puteau merge, au ajuns la Kiev. Panimaiu?!
Daca TBT-ul, asa cum aparea el la inceput nu va fi, Moreniul este mort si odata cu el si industria de profil de la noi.
Acum sper ca am fost mai clar si imi intelegeti enervarea.

GeorgeGMT

Reindustrializarea României

Standard

Si ca sa nu fiu acuzat ca cer marea cu sarea, fara a oferi si solutii, pentru a taia de la inceput faimoasa replica a ratatilor care ne conduc: „Nu „e” bani domne!„, public un articol mai vechi al meu din hydepark.ro, axat exact pe problema duala a economiei romanesti, la 22 de ani de la castigarea dreptului la…dezindustrializare! Distrugerea industriei nationale, atat cea civila, cat si cea militara si cum putem s-o recastigam.

Bani sunt…mintea ar fi necesara!

De revazut oferta economica facut de SAAB pentru dotarea Aviatiei Romane cu avioane multirol. Practic avioanele ne asteapta la usa!

Sau cum să devenim bogaţi pe banii altora Stimularea economică se face prin investiţii! Dar nu orice investiţii se pretează la dezvoltare economică sustenabilă, de lungă durată şi cu adaos de plus valoare în economie.

 

Şi faimoasa borduriadă, sau nesfârşitele asfaltări, tot investiţii sunt pe hârtie! Însă adevaratele motoare economice sunt acele investiţi numite “multiplicatoare”. Mai pe româneşte, investeşti 100 de lei şi în câţiva ani câştigi câteva sute. Poate părea joc de noroc, dar în realitate este simplu. O autostradă are o rată de întoarcere, a investiţiei către bugetul statului, de 5-6 ori valoare ei de construcţie, nu prin taxele de autostradă percepute, ci prin dezvoltarea economică a zonei adiacente, prin economiile rezultate în transporturi, prin noile culoare de transport/comerţ deschise, prin investitile atrase. Exemplul fabricii Mercedes plecate în Ungaria, datorită lipsei unei infrastructuri adecvate, este şi acum foarte dureros!

Întreagă zonă înfloreşte, iar prin taxele plătite către stat, îţi scoţi banii cu vârf şi îndesat. Un alt exemplu este Dacia/Renault cu cele aproape 10% din exporturile României. Şi aici marea afacere provine din industria orizontală, nu direct de la fabrica Dacia.

Acum, revenind la ale noastre, se poate pune întrebarea cum dracu să construiască statul fabrici de autovehicule sau autostrăzi, dacă nu are nici bani şi nici talentul nu prea s-a văzut să-l dea afară din casă?!
Dacă nu îl duce pe el capul, să-i lase pe alţi s-o facă! Cum?! La fel ca toate soluţiile la marile probleme economice, răspunsul este dezarmant de simplu: OFFSET!!!
Armata Română este doar o umbră la ce ar trebui să fie în privinţa dotării: nu avem avioane de luptă, de transport, drone, tancuri moderne, transportoare, flota militară abia pluteşte şi pentru că toate astea să fie remediate, statul român ar avea nevoie de peste 30 miliarde de euro pentru a face din dotarea armatei un program extrem de reuşit.
Acum probabil va gandiţi ca nu sunt în toate minţile! Recesiune, pensii mici, bugetari daţi afară, somaj, etc,etc, iar eu susţin să investim 30 de miliarde, aproape un buget anual, în dotarea armatei?! Da domnilor, exact asta susţin, însa nu oricum.

În comerţul cu arme există o regulă denumită generic offset. Mai clar, daca tu cumpărator dai, să zicem, un miliard pe avioane militare, producătorul respectivelor avioane este obligat să investească minimum 80% din suma în economia ta. Iar dacă negociezi cum trebuie îl poţi convinge să inveastească şi în ce ramură economică vrei tu. Frumuseţea sistemului este că nu Romania trebuie să împrumute bani, la dobândă de 7% pe an, ci producatorul vine cu finanţarea printr-un credit-furnizor, garantat în general de ţara-mamă a companiei. Adică dobânzi de 2-3%, perioade de graţie, asa cum a oferit SAAB Gripen în România, plata se poate lega, ca sume anuale, de creşterea sau scăderea economiei românesti. Merge bine, plătim mai mult, merge prost, plătim mai puţin. Mai mult chiar, se pot face niste aranjamente privind investiţile, astfel încat per total statul să plătească ratele şi să-i mai rămână şi bani.
Mai exact, impozitele şi taxele colectate de buget de pe urma investiţiei, salarii, CAS, CASS, somaj, taxe pe terenuri, etc, să fie mai mari decât rata plătită. De asemenea plata ratelor poate fi legată de îndeplinirea obligaţilor de offset ( sume şi termene), să nu ne trezim cu un alt caz Ford.

Şi acum hai să facem un exerciţiu de imaginaţie! Ce am putea să facem noi cu 30 de miliarde de euro?! Câţi kilometri de autostradă, câte slujbe în fabrici care să scoată pe porţi produse înalt manufacturate, cu adaos mare de manoperă, în industrii serioase, nu ca sărăcia aia de Nokia?!
Ce aţi zice de înca 1-2 fabrici auto integrate, de construirea în ţară de bunuri de larg consum, cosmetice, industrie chimică, industrie IT, fabrici care să producă din nou utilaje, industriale şi agricole, în România?! Iar aici mai trebuie luata in calcul şi industria naţională de apărare! În moarte clinică acum, dar puternic revitalizată de o astfel de strategie, pentru că nu mai trebuie adăugat în ce mod ar însufleţi aceasta importantă ramură economică contracte de anvergura celor propuse.
Câte zeci de mii de slujbe bine plătite în industrii noi şi performante?! Cu aceşti bani am putea efectiv să ne apucăm de reindustrializarea România, dar am face-o asa cum vrem noi, în condiţile noastre! La foamea care se lasă peste industria de armament, probabil că s-ar bate între ei pentru contractele noastre şi am putea obţine un offset ametiţor şi ca sumă, dar mai ales ca valoare adăugată pentru viitorul nostru.De ce nu se face acest lucru?! Nimeni nu inţelege! Americanii au chiar o obsesie naţională privind industria militară, ruşii au exact aceleaşi planuri, numai la noi politicienii se plâng că nu sunt bani.
Ori să spui că nu ai bani în bugetul de stat este cea mai mare minciună posibilă! Statul mereu are bani. Sau nu este minciună şi atunci aveam una dintre cele mai proaste clase politice din lume! Pentru că din Europa nu mai am nici-o îndoială.

Aşadar putem obţine o armata dotată ca în cele mai frumoase vise şi o industrializare a ţării, cum niciodată nu am avut de fapt! Şi totul pe banii altora, totul pe gratis!

 

GeorgeGMT

 

Armele viitorului

Standard

In timp ce mandra si…competenta noastra clasa politica, nu i-ar mai muri multi inainte, sta si freaca menta, borborosind si halucinand prostii depre binele Tarii, mintind cu un extrordinar tupeu, despre cat se zbat ei pentru noi, dar in realitate nefiind in stare sa construiasca nici macar o amarata de autostrada spre Brasov, de 150 si ceva de km.

In timp ce imbecilii se chinuie sa cumpere o mana de avioane pentru Armata si nu sunt in stare, de ani de zile, sa faca un obuzier (ATROM), altii, mult mai seriosi si cu clase politice serioase, se gandesc la viitor.

Iata doar cateva exemple de arme ale viitorului:

 

Obuzier NLOS

 

Dragon Fire II

 

Mother of all Bombs

 

 

Delilah Missile

 

Small Diameter Bomb

Romania s-a inteles cu Lockheed Martin?! Da noi de ce nu stim?!

Standard

Desi subiectul viitorului avion multirol al RoAF este arhicunoscut si arhicomentat, disecat pe toate partile posibile, din toate punctele de vedere, este, poate mai mult ca niciodata, cel mai important eveniment care s-ar putea produce in Armata Romana. Si este, se pare, iminent!

Lockheed Martin F-16…

Desi ni se tot spune ca nu sunt bani, iar asta este doar o minciuna, orice producator ar veni cu oferte de finantare fara nici o problema, apar semne, reale sau nu, ca decizia in privinta viitorului avion, ca si problema finantarii, ar fi fost deja rezolvate.

…si unul din motivele pentru care trebuie sa-l cumparam!

Informatia care m-a pus pe ganduri a fost declaratia lui Gabriel Oprea, facuta in fata Comisiei de Aparare, odata cu instalarea guvernului Ungureanu: “In momentul de fata, MApN cred ca poate aloca 100 de milioane de euro, iar daca am mai primi de la Guvern minimum 200 de milioane, am putea sa incepem pregatirea pilotilor. Fortele Aeriene Romane au optat pentru F 16, stiti bine ca a fost hotararea CSAT, a fost pe masa dumneavoastra (n.r. – a Comisiilor de specialitate din Parlament). Asteptam in primul rand resurse”!

Pai cum dracu sa incepi pregatirea pilotilor fara sa ai un contract ferm privind achizitia avionului?! Cum putem noi crede ca americanii vor fi de acord cu antrenamentul pilotilor pentru F-16, DACA noi nu am semnat nimic privind F-16?! Sau cum poate Romania sa arunce 300 de milioane de euro pe pregatirea pilotilor, DACA nu suntem siguri, in sens de contract, pre-contact semnat in vedere achizitiei de avioane de la Lockheed Martin?!

Basescu a fost in SUA si a revenit schimbat! Nu mai vrea avioane sh, ci avioane noi. Ponta a fost si el acum cateva zile si SUA, ExxonMobile tocmai a anuntat ieri descoperirea unui zacamant urias de gaze naturale in Marea Neagra, iar tot ieri bombardiere strategice ruseti, TU-22M, au zburat aproape tangent pe granita noastra maritima, aducand inca un argument in favoare avionului multirol.

Nu stiu daca toate aceste evenimente sunt inrudite, cel mai probabil nu toate, insa declaratia lui Oprea este exploziva prin implicatile sale! Daca MapN cere bani pentru PREGATIREA PILOTILOR PE F-16, asta arata extrem de clar ca la nivel contractual, juridic adica, ceva s-a semnat: pre-contract, contract, etc, Pentru ca altfel este imposibil sa-ti trimiti pilotii sa se pregateasca pe F-16 iar tu sa nu ai nimic concret.

Ba mai mult decat atat, un pilot pregatit sa zboare un anumit tip de avion, trebuie in mod obligatoriu sa aiba acel avion disponibil la el acasa, odata ce a terminat pregatirea de baza. Nu poti pregati personalul si sa cumperi aparatul peste 2-3 ani, pentru ca atunci faci pregatirea degeaba…

Asadar, a semnat MapN-ul ceva cu Lockheed Martin?! Cel mai probabil DA! De ce tin secret acest lucru?! Cea mai plauzibila explicatie ar fi politico-electorala. Asa cum am scris in alt articol, s-ar putea ca anuntul sa se faca in primavara, cat mai aproape de alegeri si sa se bata darabana mai ales pe offset-ul ce vine in spatele acestui contract. Atunci actuala guvernare se va putea umfla in pene cu Siguranta Nationala, cu Parteneriatul Strategic cu SUA, cu mii de locuri de munca create de investitile derivate din offset!

Ar fi o buna reclama electorala si o strategie normala. Sper ca asa va fi, sper ca anuntul privind cele 48 de avioane sa fie facut cat mai curand, dar mai ales sunt extrem de curios de preturi, conditii si offset! Extrem de curios!

Iar odata achizitia de avioane rezolvata, ne putem indrepta spatele si privii mai optimisti toate celelalte programe de inzestrare aflate in diferite stadii de pregatire. Avionul multirol Is The King, odata ce am trecut de el, vor urma si restul…

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Offset pentru F-16?!

Standard

Si uite asa americanii se pot mandri ca sunt atat de seriosi si atat de mult iubesc ei Romania, incat offset-ul pentru avioanele multirol se afla deja in derulare, desi guvernul nu semnat nici un contract cu LM. Desigur ExxonMobile, zacamintele de gaz si petrol recent descoperite, ca de altfel, si milionul de dolari cheltuiti zilnic de americanii pentru foraje, nu are nici o legatura cu F-16.

Dar cum yankeii sunt destepti, ne putem trezi cu Lockheed Martin foarte zambitoare anuntand, la o eventuala semnare de contract, ca atat de mare incredere au avut ei in alegerea noastra inteleapta, in materie de airoplane, ca deja offsetul, in industria energetica, a depasit nu stiu cate sute de milioane, si  sa fim fara grija, alte miliarde vor urma.

Si nici nu-mi fac griji! Sunt absolut sigur ca vor urma, in foraje si exploatari in Marea Neagra, gaz de sist, eoliene, etc, etc. Problema este ca nu mi-as dori chiar acest gen de offset si asta pentru ca acesti bani oricum i-ar fi investit si nici mare industrie nu facem cu ei.

Asadar sa vedem articolul din Ziuaveche:

 

Gaze naturale în sectorul românesc al Mării Negre

 

ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited (EMEPRL), o subsidiară a ExxonMobil Corporation, şi OMV Petrom SA au confirmat miercuri o posibilă descoperire semnificativă de gaze naturale în sectorul românesc al Mării Negre, informează un comunicat al OMV.

 

Potrivit OMV, Sonda Domino-1 a întâlnit o acumulare de gaze naturale de 70,7 metri, estimările preliminare evaluând acumularea la 42 până la 84 miliarde metri cubi, informează Agerpres.

 

Sonda Domino -1, este forată cu tehnologie de ultimă generaţie. Ea este situată în blocul Neptun, la 170 kilometri de ţărm, în ape cu adâncimea de aproximativ 1.000 de metri. Operaţiunile de foraj au început la sfârşitul anului 2011 şi sunt în desfăsurare.

 

Se estimează că adâncimea totală a sondei va fi de peste 3.000 de metri sub nivelul mării. Perimetrul Neptun are o suprafaţă de aproximativ 9.900 kilometri pătraţi în ape cu o adâncime ce variază între 50 şi 1.700 metri.

 

Aceasta a fost stirea. Ideea este, ca in urma unor astfel de investiti, industria romaneasca nu se alege cu mare lucru. Sigur, la nivel macroeconomic; taxele, redeventele, siguranta energetica, sunt foarte importante. Romania va vastiga bani seriosi de pe urma acestor zacaminte, insa totlu va fi doar pe termen limitat, ori eu sper ca prin offset-ul pentru avioanele multirol, sa castigam industrial, sa castigam fabrici, care sa fie aici si peste 10 ani, sa primim slujbe inalt-calificate si bine platite.

Nu vreu sa fiu gresit inteles: aplaud descoperirea acestor resurse, ma bucur pentru viitoarele investitii, dar acesti bani oricum intrau in Romania. Sper din toata inima sa ma insel si daca va fi sa fie F-16 si Lockheed Martin, sa fie F-16 V, iar offset-ul sa nu aiba nici o legatura cu petrolul si gazele descoperite recent in Marea Neagra.

 

FOTO: Lockheed Martin

 

Tunuri de bord pentru aeronave, de fabricatie romaneasca

Standard

Conspiratie…

Dupa zile de presupuneri, declaratii, batjocura si insulte legate de participarea locotenentului Alexandru Gheorghe la miscarea de protest recent initiata, m-am gandit sa trag linie si sa adun.

Nici nu e mult de socotit. Ceea ce ar fi trebuit sa se intample nu s-a intamplat. Lumea nu a iesit in strada sa-si ceara drepturile. Drepturi, nu pomana! In schimb, s-au invocat legi, ordine, ierarhie, onoare militara. De la tastatura. Locotenentul a fost desfiintat. I s-a spus idiot, naiv, nu cu toate tiglele pe casa. Hmmmm… Un ofiter de la protectia informatiilor clasificate, de la Baza aeriana 71 Campia Turzii, unde sunt dislocate in fiecare an escadrile americane?

Onoare?

” Diplomatule, onoarea e ceva sub care fiecare isi ascunde murdaria ca si pisica”  – Zaharia Stancu, Jocul cu moartea. Citat din memorie. Biblioteca a ramas la Campia Turzii. Noi am plecat in lume cat am vazut cu ochii. Ne-au ramas doar amintirile.Despre oras, despre prieteni, depre uzina.

” Fabrici nu mall-uri ” scria pe o pancarta in timpul protestelor. Precis era un derbedeu platit cel care a scris-o. Doar asa spun cei care au infierat protestele. Probabil ca le plac mai mult mall-urile decat munca.  Mai mult a iesi la o barfa, decat de a munci. Sau a gandi. Nu e o rusine sa la faci pe niciuna din aceste doua. Cel putin asa am fost educat eu.

Onoare?

Cine a patat onoarea militara? Locotenentul care a spus ca asa nu se mai poate, sau generalii care tac si se uita nepasatori cum mor locotenentii la bordul unor vechituri?

Care tac si accepta tot, vazand cum Armata Romana si Romania insasi se indreapta spre nefiinta. La fel ca si generalii care au acceptat cedarea Ardealului fara lupta in 1940.

L-au cedat pentru ca erau dotati cu vechituri. Asa au spus atunci. Vad ca retraim istoria.

Oricum, la ce ne mai foloseste Transilvania? Oricum, o conduc altii din umbra. Oricum, resursele Apusenilor au fost date pe nimic. Cu banii acestia ar fi putut fi relansata industria romana de aparare, sau cea aeronautica. Sau, s-ar fi putut face kilometri intregi de borduri supraetajate. Mai aproape de adevar.

Lege?

Legi strambe votate cu cartela parlamentarilor absenti, votand unul pentru doi?

Legi facute sa-i apere pe pradatori, spre exemplu Romania fiind unica tara europeana in care a fost legalizata bancruta frauduloasa?

Legi date peste noapte ad litteram, precum legea …legii martiale, cand faceau in pantaloni de frica minerilor care se indreptau spre Bucuresti si s-au trezit ca nu avem legile pentru apararea tarii? Ca pana atunci dadusera doar ordonante de urgenta pentru …scutiri de taxe vamale?

Ordine?

Ordine sociala?

Am respectat asa ceva insultand un om care si-a distrus cariera? Pe care multi l-au denigrat la ordin? De ce? Asa cum soldatul a mers la atac daca in fruntea lui s-a aflat sublocotenentul, comandant de pluton,  asa si romanii ar fi putut iesi in strada daca ar fi avut un lider in care sa creada. Oricum ar fi fost el, dar in care sa creada. Unul care sa poata polariza mania celor ce le-a ajuns cutitul la os. De aceea cei ce conduc cu adevarat Romania, nu marionetele pe care le vedem pe micul ecran in fiecare seara, au tremurat la gratierea lui Miron Cosma, si au recurs la tertipuri pentru a-l aduce inapoi in spatele gratiilor. Asa cum era el, bun sau rau, era un lider pe care l-au urmat multi.

Poate ma lamureste si pe mine cineva, de ce se tem cei mari sa avem un lider adevarat?

Deocamdata avem alternative: votam A sau B. Altceva nu exista.

Poate ma lamureste si pe mine cineva: de ce se intrec toti cei de rand in a-l blama pe cel care spune „pana aici”?

Pentru ca primesc un ordin?

Pentru ca asa e trendy?

Pentru ca viseaza ca vor ajunge si ei odata sus si vor face tot ce doresc fara sa dea socoteala?

Pentru ca nu vad ca se apropie vremuri grele?

Deci trag linie si adun. Rezultatul?

Cred ca scriu in van.

Chiar si despre tehnica militara ce a fost produsa in tara aceasta.

Poate ca nici nu mai are rost sa arat ce am fost, din moment ce putini isi arata prin fapte dorinta de a fi macar ce am fost. Sau chiar mai mult de atat.

Iata ce am fost :

 

 

Tunuri de bord pentru aeronave, de fabricatie romaneasca

 

In domeniul calibrului 20 mm, contributia romanesca a fost modesta, limitandu-se doar la fabricarea munitiei necesare  tunurilor  M 621, montate in turela mobila TLH-20 la bordul elicopterelor IAR 330 Puma SOCAT . Turela dispune de 120 de lovituri.

 

 

 

 

 

 

 

 

In domeniul tunurilor de 23 mm, insa industria romaneasca a avut un succes mai mare. Dupa vremuri. Astfel, la Uzina mecanica Cugir a fost introdus in fabricatie tunul GSh-23, sub licenta sovietica, munitia de calibru 23×155 mm fiind fabricata la Uzina mecanica Plopeni.

Tunula fost produs in 2 variante: GSh-23, fara frana de gura, si GSh-23L dotat cu frana de gura, care controleza in acelasi timp si ajectia gazului din teava. Tunul functioneaza pe principiul imprumutului de gaze, fiind alimentat din banda, din dreapta sau din stanga. Masa este de 50 kg. Lungimea tunului GSh-23 este de 1387 mm ( 1537 mm GSh-23L ), latimea 165 mm, inaltimea 168 mm, lungimea tevii fiind de 1000 mm la ambele variante. Cadenta de tragere este de 3000-4000 lov/minut, iar viteza initiala de 715m/s. Forta de recul a lui GSh-23 este de 3,5 kgf ( 2,9 kgf  la GSh-23L ), cu o lungime de recul de 18 mm ( 14 mm la GSh-23L ). Durata de viata a tunului este de 4000 de lovituri.

In Romania a fost produs pentru inlocuirea tunurilor de pe avioanele MiG-21, MiG-23 si L-39ZA cu resursa de functionare epuizata ( in teorie ) si pentru dotarea avioanelor noi de productie romaneasca. Spre exemplu, IAR-93 utiliza doua tunuri GSh-23L , amplasate simetric stanga-dreapta in fuselaj, sub prizele de aer, alimentate cu cate 200 de lovituri fiecare.

 

 

 

 

 

 

In cazul avionului IAR-99, s-a optat pentru solutia unui container acrosat de pilonul central de sub fuselaj. Pentru aceasta s-a realizat la Intreprinderea de Avioane Craiova containerul tip S 91.33, omologat in  anul 1987. Containerul este dotata cu un tun GSh-23L, cu o rezerva de 200 de proiectile. Tensiunea de comanda este de 27 V +/- 10%.

 

 

 

 

Un alt tip de container cu tun de 23 mm realizat in tara este cel montat pe structura elicopterului IAR-330 Puma ( cate 2 bucati pe un elicopter , montate simetric stanga-dreapta, la nivelul podelei cabinei de pilotaj. Era dotat, conform surselor straine,  cu cate un tun tip NR-23, existent in stocul de piese de schimb al avioanelor MiG-15 casate, impreuna cu munitia aferenta. O solutie practica si care a adus mari economii.

 

 

In domeniul calibrului 30 mm, Uzina mecanica Plopeni a asimilat in productie munitia necesara tunului GSh-30 de pe avionul MiG-29. Actualmente, specialistii uzinei lucreaza la transformarea acestei munitii, devenita inutila dupa retragerea din exploatare a acestor avioane, in munitie destinata tunurilor navale tip AK-630.

Dar in domeniul munitiilor cel mai important mi se pare realizarea proiectilelor tip cargo,de 23 si 30 mm. Desi nu se spune nimic despre ele, focosul de temporizare seamana mult cu cel de pe proiectilele AHEAD. Iar daca au intr-adevar capacitatea de a ejecta pe traiectorie submunitiile, atunci avem de a face cu ceva de nivel mondial. Asa cum sunt si proiectilele AHEAD de cal. 76 mm, produse tot la Uzina Mecanica Plopeni, pentru dotarea tunurilor navale AK 176 si AK  726.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie

– emisiunea Pro Patria, TVR 1

http://www.roaf.ro

http://www.mapn.ro

http://rft.forter.ro/2011_2_i/07-arm/06.htm

– Viata Militara

– Observatorul Militar

– prospecte Romarm si Romtehnica

– Wikipedia

http://www.airwar.ru

http://www.mycity-military.com/Avijacija-i-PVO/J-22-Orao.html

 

Nicusor

Istoria artileriei romane – aruncatoarele (I)

Standard

                     ARMELE ARMATEI ROMANE: ARUNCATOARELE (I)

   De la aparitia primei baterii de artilerie la 10 noiembrie 1843, urmata la 21 decembrie 1860 de primul regiment de artilerie, comandat de catre maiorul Tobias Gherghel si pana la 21 iulie 1862, cand la Arsenalul Armatei si Pirotehniei, infiintat cu doar cateva luni inainte (1 ianuarie 1862) a fost turnat primul proiectil de artilerie ce a fost daruit domnitorului Alexandru Ioan Cuza; drumul dezvoltarii Artileriei a fost rapid intr-o perioada relativ scurta de timp. Astfel, de la tunuri si guri de foc extrem de moderne in epoca, la proiectile de artilerie performante, de diferite tipuri, calibre si destinatii, Artileria si-a continuat in permanenta drumul de formare ca Arma, destinatie, tehnica si tehnologii specifice, raspandindu-se in toate corpurile armatei, de la Infanterie pana la Aviatie si Marina.

O categorie aparte de mijloace de foc artileristice au reprezentat-o mortierele si aruncatoarele de bombe, ce au culminat in epoca moderna, dupa anul 1960, cu lansatoarele de proiectile reactive nedirijate. Despre toate acestea vom vorbi in continuare, fiind extrem de interesant faptul ca Romania a avut o preocupare constanta in a realiza pe plan local, prin licenta sau proiecte proprii, asemenea mijloace de foc, care fara niciun dubiu, n-au fost si nu sunt inferioare, sistemelor similare straine.

Primul mortier aparut in Armata Romana a fost cele cunoscut ca “Mortier de 58 nr.2”, de fabricatie franceza ce a aparut pe frontul romanesc de la Marasesti. Acest mortier era extrem de fiabil si performant, avand lungimea tevii de 550 mm; greutatea de 401 kg; camp de tragere vertical de la 45-80 de grade; camp de tragere orizontal de 35 grade; greutatea bombelor: 16 kg cea din otel, 40 kg bomba D, 18 kg bomba LS, 35 kg bomba DLS, 20,5 kg bomba 1917, tip A; bataia in functie de bomba folosita era de 650/445/930/550/1550 m. Bombele aveau ampenaj mare, in teava introducandu-se doar ampenajul cu incarcatura de azvarlire. Armata Romana a achizitionat din Franta intre anii 1916-1917, un numar de 130 de astfel de aruncatoare, ce au fost in dotarea bateriilor de mortiere din diviziile de infanterie.

Un aspect inedit al acelor vremuri, in care industria ori cercetarea militara romaneasca erau ca si inexistente, este faptul ca in 1916, colonelul Gabriel Negrei a reusit sa construiasca integral intara, un mortier de calibrul 250 mm. Acest mortier nu era cu nimic inferior celor franceze sau germane, avand teava dispusa pe un afet cu rol de tragere de pe sol, inclusiv cu rol de deplasare, iar pe latura opusa avand fixate o osie cu doua roti. In partea din spate mortierul avea doua roti mici metalice, ce aveau rolul de a executa ochirea usoara a piesei in directie. Pentru ochirea in inaltime, mortierul dispunea de un volan cu cremaliera. Nu se stie cate asemenea mortiere au fost construite.

Din anul 1930, in procesul de modernizare al Artileriei -inclusiv in crearea unei industrii nationale cu specific militar- demarat atunci (si care din pacate a avut parte de scandaluri rasunatoare in epoca, cu “ecou” ori…”continuitate” chiar si-n zilele noastre, precum afacerea SKODA. Despre toate acestea intr-un articol special!) s-au realizat aruncatoarele de calibrul 60/81/120 mm cu munitia aferenta, astfel ca la inceputul WW II, Armata Romana avea in componenta sa 42 de plutoane de aruncatoare de 81,4 mm, 72 de plutoane de aruncatoare de 60 mm si un numar redus de aruncatoare grele de 120 mm.

  Cel mai raspandit aruncator era modelul BRANDT, calibrul 60 mm, model 1935, utilizat atat de catre batalioanele de infanterie, cat si de catre vanatorii de munte si cavaleristi. In 1942 in organigrama fiecarui regiment de infanterie apareau un numar de 27 de aruncatoare, iar la divizia de vanatori de munte 75 de aruncatoare.

Aruncatorul BRANDT era net superior celui german calibrul 50 mm, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 60,7 mm; lungimea tevii 725 mm; regimul de foc 20-25 lov/min; greutate 19,7 kg; viteza initiala 158 m/s; greutatea bombelor explozive: usoara 1,33 kg, grea 2,2 kg; bataia maxima: 100-1700 m cu bomba usoara, 100-950 m cu bomba grea. Acest aruncator a fost fabricat intarasub licenta cu munitia aferenta.

Modelul mai mare de calibrul 81 mm, a inceput sa fie fabricat sub licenta odata cu achizitionarea sa in anul 1935. BRANDT calibrul 81 mm a fost fabricat ca si fratiorul sau mai mic de 60 mm, la uzinele “Voina” din Brasov, aflandu-se in dotarea trupelor de infanterie, vanatori de munte si cavalerie. El avea urmatoarele performante: calibrul 81,4 mm; lungimea tevii 1267 mm; regimul de foc practic 15-18 lov/min; greutate 58,5 kg; camp de tragere vertical de la 45-85 grade; camp de tragere orizontal de la 8-12 grade; bataia maxima: 1000-1900 m; tragea cu bombe standard de 3,25 kg, bombe cu greutate dubla si cu bataie mica de 6,9 kg, bomba cu fum; era deservit de 5 militari.

In anul 1942 uzinele romanesti “Resita” au reusit fabricarea unui aruncator de 120 mm foarte modern si fiabil, ce a avut rezultate foarte bune la toate testele la care a fost supus. Aceste uzine capatasera experienta necesara proiectarii si realizarii unei asemenea arme grele si complexe, deoarece fabricau deja tunul antiaerian de 75 mm. La realizarea aruncatorului, specialistii romani dintre care s-au remarcat profesorul inginer Lazar Stoicescu (proiectantul si realizatorul tunului antiaerian de 75 mm, despre care vom vorbi intr-un alt articol) si general-maior Valerian Nestorescu (proiectantul unui tun fara recul, cunoscut sub numele de “Tunul Nestorescu” despre care se spune ca puteai sa pui pe afet in timpul tragerii un pahar cu apa, acesta ramanand…intact! Nu se cunosc date certe cu privire la acest tun, dar se pare ca in anul 1944 ar fi fost realizat un prototip, fara insa a intra in productia de serie.), s-au inspirat din aruncatorul de fabricatie sovietica, de captura, PM -38 (acesta era la randul sau o copie a celui francez BRANDT), dar cel romanesc era superior calitativ. Pana la sfarsitul razboiului au fost realizate putine aruncatoare de 120 mm model “Resita”, in principal datorita indeciziei si ezitarilor factorilor de decizie militari (parca ne suna cunoscut si-n ziua de astazi, nu-i asa!?), multe dintre ele fiind pierdute pe front. Cu toate acestea cele care au supravietuit, datorita fiabilitatii, performantelor ridicate si a rezistentei, au ramas in inzestrare pana in anul 1982, ceea ce spune multe despre profesionalismul si priceperea inginerilor, cercetatorilor si muncitorilor romani din acele timpuri, maziliti si deportati pe nedrept, din ura si prostie, de catre “civilizatorii rosii” si slugoi lor comunistii autohtoni, de ei creati si pusi in “slujba” poporului, dupa anul instaurarii “marii democratii populare”, 1945, avand grija insa de a lua (mai bine zis au furat fara nicio rusine) ca “despagubiri”, tot ceea ce industria romaneasca avea si crease, inclusiv mijloace tehnice si armament superioare calitativ din inventarul Armatei Romane, considerata pe nedrept ca facand parte din tabara invinsilor. Mama lor de jigodii rosii, ca ne-au dat inapoi cu cel putin 100 de ani!

Aruncatorul de 120 mm “Resita” avea urmatoarele caracteristici: calibrul 120 mm; lungimea tevii 1862 mm; latimea 1300/1360 mm; greutatea bombei 16 kg; greutatea pentru mars 480/555 kg; greutatea pentru lupta 286/285 kg; camp de tragere vertical cuprins intre +45/+80 de grade; camp de tragere orizontal cuprins intre +45/+53 miimi; viteza initiala 272 m/s; bataia maxima 5700 m.

Aceste aruncatoare performante, dupa anul 1965, cand Romania a trecut la refacerea industriei militare distrusa dupa WW II de catre sovietici, au avut urmasi. Astfel, in anul 1977 a fost realizat aruncatorul de bombe calibrul 82 mm, ce se afla si astazi in dotare. El este destinat sprijinului cu foc al subunitatilor de infanterie, neutralizarii personalului si a mijloacelor de foc usor adapostite sau neadapostite, iluminarii terenului (cea mai moderna bomba de iluminare este cea realizata recent de catre specialistii romani la MIRSAND-Brasov, dotata cu fuzee electronica de timp produsa la AEROFINA, FET 1T, inclusiv pentru bombele de 120 mm. Bomba dispune de un programator ETF-P, aflandu-se deja in dotare) si mascarii prin fumizare a fortelor proprii. Se afla in dotarea companiilor de infanterie, vanatori de munte, parasutisti, FOS, IM, etc. Aruncatorul se gaseste montat si pe TABC-79, avand cadenta mare de tragere, de aproximativ 20 lov/min. Are urmatoarele caracteristici: calibrul 82 mm; lungimea tevii 1220 mm; camp de tragere vertical cuprins intre +45/+85 de grade; camp de tragere orizontal: fara mutarea bipiedului de la +/-3 grade, cu mutarea bipiedului dela +/-360 grade; bataia minima 100 m; bataia maxima 4460 m.

Aruncator calibrul 82 mm, model 1977

Cel mai mare aruncator ce se afla astazi in dotarea Armatei Romane, desi nu este clar daca el se mai afla inca in fabricatie, este cel de 120 mm, model 1982. Acesta a inlocuit aruncatoarele “Resita” si PM-43 (sovietic), interesant fiind faptul ca poate folosi munitia ramasa, inca excedentara dupa unele surse, de la cele doua vechi aruncatoare! Aruncatorul de 120 mm, model 1982, este montat si pe MLVM si MLI (nu stim sigur daca asemenea vehicule rare in dotare, mai sunt inca operationale), avand greutate scazuta si putand fi transportat cu caruciorul, camionul DAC 665T sau samarizat (de catre VM in teren greu accesibil, fiind totodata una dintre cele mai grele arme din dotarea acestora. Pe zapada VM il deplaseaza pe sanii –akie-iar samarizat, aruncatorul+munitia formata din bombe explozive, de iluminare, incendiare si fumigene, este transportat de 6 caluti de rasa pur romaneasca Hutul, cu 6 samare). Aruncatorul de bombe are urmatoarele caracteristici: calibrul 120,1 mm; greutatea bombei 16 kg; greutatea pentru mars 480 kg; greutatea pentru lupta 280 kg; camp de tragere vertical cuprins intre +45/+80 de grade; bataia maxima 5775 m; echipaj 6 militari.

Aruncator (mortier) calibrul 120mm, model 1982

Oficial, viitorul TBT va avea si o varianta echipata cu aruncator de 120 mm. Se intentioneaza ca aceasta sa fie complet automatizata (partea de incarcare, vizare si tragere), iar sistemul avut in vedere ar fi de fabricatie franceza (nu se stie insa cu siguranta). Posibil, daca nu probabil, sistemul sa fie asimilat intarasi adaptat actualului aruncator de 120 mm de fabricatie romaneasca, fiindca asa ar fi normal, existand capacitatea de a-l integra. Vom vedea insa ce va fi pana la urma, asteptam inca cu interes aparitia TBT nr. 1, care speram sa fie pe masura asteptarilor si dorintelor noastre, inclusiv ale militarilor nostrii.

Insa, de departe, cele mai mari aruncatoare ce s-au aflat in dotarea Armatei Romane, sunt cele de fabricatie sovietica de 160/240 mm. Aruncatorul MT-13, calibrul 160 mm, model 1943, a intrat in inzestrare in anul 1950, mai intai la Brigada 74 Artilerie Roman, si ulterior la Brigada 17 Artilerie Barlad. Nu se stie cate asemenea aruncatoare a avut armata in dotare. Insa, datorita masivitatii sale, bomba se incarca pe la culata prin bascularea lagarului cu teava catre inainte. Datorita reculului mare, aruncatorul era dotat cu amortizor de atenuare a acestuia, fiind transportat cu ajutorul ochiului de imperechere dispus la gura tevii, inlaturandu-se in timpul tragerii.

Aruncatorul MT-13 de 160 mm avea urmatoarele caracteristici: calibrul 160 mm; greutatea bombei F-852, 40,8 kg; greutatea pentru lupta 1170 kg; camp de tragere vertical cuprins intre +45/+80 de grade; camp de tragere orizontal de 25 de grade; viteza initiala 245 m/s; bataia maxima 5150 m; bataia minima 630 m; lungimea tevii 3030 mm; regimul de foc optim era de 3 proiectile/minut.

Aruncator calibrul 160mm MT-13

Tot in anul 1950, a intrat in dotare cel mai mare aruncator pe care armata l-a avut, pana in prezent, in dotare, M-240 de calibrul 240 mm. Acest urias in adevaratul sens al cuvantului, a ramas in dotare pana in anul 1995, la Brigada 74 Artilerie Roman (divizionul de aruncatoare mixt 160 si 240 mm), Brigada 175 Artilerie Galati (12 aruncatoare) si la Brigada 17 Artilerie Barlad ce facea parte din Rezerva General Strategica. Este interesant faptul ca acest aruncator masiv se mai afla inca in dotarea unor state ca: Bulgaria, Ungaria, China, India,  Vietnam, etc, iar din anul 1975 are si o varianta autopropulsata 2S4 TULPAN (bataie extinsa la 20 km), neachizitionata insa de catre Romania. Desi era inca performant, decizia retragerii acestuia din dotare s-a datorat proiectelor LAROM si ATROM, dupa unele surse, si s-ar afla stocate si conservate.

Aruncator calibrul 240mm M-240

Datorita masivitatii sale, acest aruncator, in anii *50, era tractat de autotractoare de fabricatie sovietica AT-P/L/S, care duceau totodata 11 oameni si munitia aferenta acestuia. Dupa anul 1955, cand in inzestrare au inceput sa intre autocamioanele de fabricatie romaneasca “Carpati” si “Bucegi”, aruncatorul era deservit inclusiv de catre acestea.

Aruncatorul era un adevarat mastodont fiind greu de manevrat si amplasat. Putea fi amplasat doar pe teren sau sol tare, fiind compus din: teava cu inchizator dispusa pe un afet cu sistem de atenuare a reculului cu arc, ce proteja aparatele de ochire si evita afundarea in pamant a placii de baza (aceasta cantarea nici mai mult, nici mai putin de 685 kg!), iar ochiul de imperechere pentru tractarea cu autotractorul, detasabil in timpul tragerii, cantarea…65 kg. Un adevarat monstru, am putea spune!

Bomba aruncatorului F-864, era si ea “micuta”, cantarind 130,7 kg (34 kg reprezenta numai incarcatura de trotil) si avea o inaltime de 1,6 m. Operatia de incarcare era laborioasa si greoaie, fiind executata de catre 5 militari antrenati in acest sens. Ea decurgea in felul urmator: teava aruncatorului se rabata in pozitie orizontala cu inchizatorul deschis; bomba se aducea pe un carucior langa teava fiind ridicata cu doi clesti metalici care se fixau pe corpul acesteia, fiecare cleste fiind manuit de catre doi militari; bomba era ridicata de cei 4 militari la inaltimea umerilor si asezata pe suportul de usurare a incarcarii, dupa care era impinsa in teava de cel de-al cincelea militar. Datorita acestui procedeu complicat si greoi, un echipaj bine antrenat si… rezistent, ajungea sa traga un foc/minut. Mult sau putin nu conteaza, fiindca efectul la tinta era devastator!

Aruncatorul M-240 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 240 mm; greutatea pentru lupta 3610 kg; greutatea pentru miscare 4230 kg; lungimea tevii 5340 m; inaltimea in pozitie de mars 2120 m; camp de tragere vertical cuprins intre +45/+80 de grade; camp de tragere orizontal de 25 de grade; bataia maxima 9700 m.

 

Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SI IMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru); WIKIPEDIA –Enciclopedia libera; Internet.

Sursa poze: Wikipedia

 

 

Va urma,

 

WW