Royal Navy face angajari

Nu este nimic ironic in aceasta afirmatie. Adica nu face, dar ar vrea sa faca! Cu alte cuvinte Royal Navy ii vrea pe britanici, dar britanici nu vor in Royal Navy, mai ales la divizia de sub apa, a flotei Majestatii Sale Britanice. Englezii si nu numai ei, au o mare problema, un pic diferita de problemele noastre, mai dambovitene. Astfel in timp ce noi inca mai avem piloti, da avioane ioc, in timp ce noi avem, de bine de rau, un echipaj pentru submarin, da n-avem submarin, ei bine, doamnelor si domnilor, ironia sortii, sau pedeapsa lui Dumnezeu, ca prea ne-au pacalit cu fregatele alea doua, Royal Navy si Royal Australian  Navy, au submarine, au oferte tentante, stiti voi : “Inrolati-va in marina si veti vedea lumea!”, clientii nu preau insa pentru …croaziere.

Ma rog dintr-un submarin nu prea vezi nimic, asadara este vorba si de un pic de reclama mincinoasa, dar ma rog, ideea este ca britanici si neamurile lor din Australia, stau cu cu sub-urile goale, trase la mal, ca nu au clienti sa umple harabaiele.

Geaba stau tablele agatate de gardurile bazelor engleze de submarine cu anunturi de tipul : “angajam …de toate si orice specializare. PS cunoasterea unui stil de inot este optionala!”, ca nimeni nu se inghesuie, mai clar nimeni nu vrea sa urce la bordul submarinelor Imperiului, nici sa-i pici cu ceara.

Motivele?! Englezii, aia oficiali, se jura sa moara Germania de stiu de ce. Cica chiar nu au mai pierdut un sub pe mare de ceva timp, mancarea este buna, bataile sunt rare, asa ca nu-si explica fenomenul. Faza e ca intradevar lipsa entuziasmului tinerilor britanici pentru lupta subacvatica este cronica. Si nici australienii nu stau mai bine, ba chiar si Varu’ Sam are ceva probleme in a asigura personal specializat pe sub-urile sale.

Acum daca ei au nave, da n-au echipaje, iar noi n-avem nave, da se pare ca am putea face rost de un echipaj?! Nu facem si noi o afacere?! Sa ne dea nou un sub, sa misunam si noi pe la Sevastopol, sa fac Ivan infarct cand om scoate noi, ca niste smecheri ce suntem, periscopul la gagicile lor pe plaja din Crimeea..

Adica stai asa sa ne-ntelegem! Ciumpalaci sa iasa la numar au, ce le lipseste lor este personalul specializat: bucatari, ospatari, stewardese sexi, dansatoare la bara( merge si la periscop). Asadar problema este…spinoasa.

 

Sursa: strategypage

 

GeorgeGMT

Primul submarin nuclear construit in India

Primul sumbarin cu propulsie nucleara construit in India, INS Arihant a iesit din santierele de constructie si a intrat in probe de mare. Planul Indiei este sa lanseze cinci astfel de nave, care vor avea capacitatea de a lansa si rachete. INS Arihant este un sumbarin de atac, cel putin ca dimensiune, 6000 de tone, cu capacitati multirol.

In acest moment Flota Indiana detine, inchiriat, un sumbarin de atac cu propulsie nucleara de la Rusia. In santierele navale indiene se afla, in diferite stadii de constructie nu mai putin de 43 de nave de lupta, printre care portavioane si submarine Scorpene. Acestea din urma  vor avea o prima nava lansata la apa in 2015 si ultima, din cele sase in 2018.

Sursa: defensenews

GeorgeGMT

 

Flota americană de submarine. Parerea rusiilor!

Incendiul care a izbucnit pe submarinul Miami de clasa Los Angeles a atras atenţia la starea flotei americane de submarine

Circumstanţele în care s-a produs incendiul pe submarinul american în noaptea de 23 spre 24 mai 2012 în docul şantierului naval Portsmouth din Kittery (statul Maine) seamănă foarte mult cu cel care s-a produs pe submarinul nuclear rusesc Ekaterinburg pe 29 decembrie 2011, în docul şantierului naval din Rosliakovo, regiunea Murmansk.

În ambele cazuri, incendiul a durat câteva ore şi a început în partea din faţă a submarinului. În ambele cazuri, cel mai degrabă, el a izbucnit din cauza nerespectării normelor de securitate în timpul efectuării lucrărilor de reparaţii. În ambele cazuri nu au fost victime, însă, în Rusia, 9 pompieri, iar în Statele Unite, 7 pompieri au suferit din cauza fumului.

Foto:  Vesti.ru

Cu aceasta, asemănările se încheie, încep deosebirile. Incendiul de pe submarinul rusesc a fost localizat în partea din faţă a submarinului, el nu s-a extins asupra corpului şi în secţii. În cazul submarinului american, incendiul a cuprins două secţii din partea din faţă: prima secţie (de locuit şi camera torpilelor) şi a doua (punctul de comandă). În legătură cu aceasta, au fost expuse diferite opinii referitoare la oportunitatea şi posibilităţile de reparaţii ale submarinului Miami.

Submarinul nuclear SSN-755 Miami este de tipul Los Angeles modernizat. El a intrat în dotarea flotei americane în 1990. Pe şantier, submarinul era supus unor operaţiuni de întreţinere şi de modernizare, după care urma să rămână în dotarea flotei până în 2025. Primele submarine Los Angeles sunt retrase din flotă şi sunt înlocuite cu submarine noi clasa Virginia.

Noile submarine au posibilităţi mai vaste. Pe lângă armamentul standard: patru complexe de lansare de torpile şi sisteme de lansare pentru rachete de croazieră, sas pentru „scafandri uşori”, dispozitiv de fixare pe punte pentru containere sau un submarin ultra-uşor. Din echipamentul submarinului fac parte aparate subacvatice nelocuibile.

Submarinele de această clasă au posibilitatea să lupte împotriva ţintelor subacvatice şi au un potenţial foarte ridicat pentru efectuarea de operaţiuni speciale, ceea ce face ca valoarea lor să crească în conflictele locale în care anterior ele au fost folosite, practic, numai ca purtătoare de rachete de croazieră.

Principala calitate a submarinelor Virginia este preţul relativ scăzut şi simplitatea proiectului care permite construirea lor în serii mari. În prezent, perioada de construcţie este de circa doi ani. În total, în dotarea flotei americane se află 8 submarine Virginia, cel de-al nouălea li se va alătura la începutul lunii iunie anul curent. Alte patru submarine se află în diferite stadii de construcţie. În total, urmează să fie construite 30 de submarine nucleare de acest tip.

Aproape de sfârşitul perioadei „războiului rece” Statele Unite intenţionau să înlocuiască submarinele nucleare de clasa Los Angeles cu altele mai mari, cu viteză mai mare şi de mai mare adâncime de tipul Sea Wolf, însă după destrămarea URSS s-a considerat că preţul lor este nejustificat de mare.

Rusia nu a reuşit să deocamdată să obţină asemenea rezultate. Pentru Flota Militară a Rusiei se construiesc submarine proiectul 885 Iasen, care au fost create ca rivali ai Sea Wolf: mari, grele, de mare viteză şi de mare adâncime. Construcţia crucişătorului Severodvinsk a durat circa 17 ani (1993-2010) şi în prezent se încheie testările lui. Construcţia a durat atât de mult din cauza problemelor legate de finanţare, drept care în anul 2000 proiectul a fost revizuit şi prevede echipamente noi, ceea ce a mărit timpul de construcţie. Durata de construcţie a submarinelor în serie trebuie să se mărească. Lansarea la apă a celui de-al doilea submarin este planificată pentru anul viitor şi el va intra în dotarea flotei în 2014.

Iasen va fi mai mare şi mai scump ca Virginia, ceea ce, ţinând cont de diferenţa bugetelor Rusiei şi Statelor Unite, pare absolut nejustificat. O variantă optimă ar fi limitarea seriei submarinelor Iasen la un număr redus (2-4), la fel cum s-a procedat în Statele Unite în legătură cu Sea Wolf, şi proiectarea unui submarin nuclear pentru Flota Militară a Rusiei care să fie relativ ieftin, universal de generaţie nouă.

 

Articol Vocea Rusiei

 

Documentare: astazi USS Virginia

USS Virginia, cel mai modern submarin american, cu rol multiplu in cadrul US Navy

Documentare: Typhoon, mandria Flotei ruse de submarine strategice!

Incepem astazi o serie lunga de documentare, care vor avea in obiectiv tehnica de lupta. Nu orice tehnica insa, ci numai aceea care a facut istorie, sau promite sa faca.

Incepem cu ceva intradevar deosebit, din cam toate punctele de vedere: cel mai mare submarin construit vreodata, cel mai tehnologizat aparat militar construit de sovietici, pumnul nuclear al URSS si acum al Rusiei: puternicul si impunatorul Typhoon!

 

Sper sa va placa!

 

 

 

Primul submarin indian purtator de rachete

India a anunţat că este pregătită să dea în exploatare în anul 2012, primul submarin nuclear „Arihant” cu rachete balistice la bord. După cum informează ziarul rusesc „Izvestia”, până în prezent, flota indiană a submarinelor era formată din submarine diesel ruseşti, germane şi franceze.

Wikipedia

Potrivit specialiştilor, submarinul „Arihant” este creat în baza proiectului sovietic „Skat”. Inginerii indieni au folosit, de asemenea, elemente ale proiectului mai modern al submarinului diesel rusesc „Varshavyanka”. Marinarii indieni cunosc foarte bine aceste două proiecte. Primul submarin, echipat cu rachete balistice trebuie să fie dat în exploatare anul viitor. El va modifica serios echilibrul de forţe din regiune, devenind primul submarin purtător de rachete al Flotei Militare  indiene.

Foto: marinebuzz

Rusia contribuie activ la consolidarea flotei indiene: se ştie că echipajele pentru „Arihant” şi viitoarele submarine nucleare indiene vor fi instruite la bordul submarinului rusesc „Nerpa”, închiriat de India la sfârşitul anului 2011, a menţionat reprezentantul „Rosoboronexport”, Veaceslav Davâdenko.

„Înţelegem că procesul creării flotei militare este întotdeauna un proces îndelungat, costisitor, însă tocmai el duce la creşterea şi consolidarea capacităţii de apărare a Indiei, în calitate de mare putere maritimă”.

Caracteristicile submarinelor „Skat” şi „Varshavyanka” pot fi văzute foarte clar în submarinul indian, care are corpul dublu la pupa şi de 1,5 la prora şi aceeaşi  construcţie ca şi „Skat”.  Sunt similare reactorul, turbina şi arborele portelice. De la „Varshavyanka” s-au luat conturul prorei, unde este amplasat sonarul şi şase tuburi de torpile. După cum se menţionează în articolul din ziarul „Izvestia”, aici submarinul indian este o copie exactă a arhitecturii sovietice.

Totodată, în construcţia submarinului există şi elemente noi. Pentru a plasa armamentul principal – rachetele balistice cu rază medie de acţiune K-15 „Sagarika” – inginerii indieni au introdus în corpul submarinului un compartiment suplimentar cu patru puţuri de lansare.  În fiecare din aceste puţuri pot fi instalate trei rachete K-15, prevăzute pentru distrugerea ţintei la o distanţă de 700 de kilometrii. A fost schimbată şi construcţia postului central de comandă. Spre deosebire de submarinele sovietice citate, ale căror cârme de adâncime  erau instalate pe corp, la submarinul indian, cârmele de adâncime sunt instalate pe postul central de comandă.

Foto: shaktiraj25.blogspot.com

Cu toate acestea, submarinul indian nu poate fi considerat o simplă repetare a prototipurilor sovietice, consideră expertul naval şi autorul manualului „Vasele şi navele flotei ruse” Aleksandr Mozgovoi. Desigur, indienii au folosit proiecte bine studiate, deoarece submarinul nuclear K-43 din proiectul 670, a fost închiriat în perioada 1988-1991 de Flota Militară a Indiei, iar în prezent, baza flotei de submarine a Indiei este formată din 10 submarine „Varshavyanka”. Însă, el se deosebeşte serios în ce priveşte destinaţia şi armamentul principal: „Arihant” – este un analog al „strategilor” ruşi şi americani, a menţionat expertul rus. Potrivit lui Aleksandr Mozgovoi, India are nevoie în prezent de un submarin, capabil să lanseze un atac nuclear asupra teritoriului Pakistanului sau Chinei. Iar „Arihant” este potrivit pentru aşa ceva, consideră Aleksandr Mozgovoi.

Articol Vocea Rusiei

FRANTA SI ARMA NUCLEARA (5)

  Cei doi primi-ministri care au urmat dupa caderea guvernului Mollet in mai 1957, Bourges-Maunoury si apoi Gaillard, au fost clar pentru inarmarea atomica a Frantei. In aprilie 1958, la sase ani dupa adoptarea planului sau de 5 ani, Gaillard a luat o decizie privind etapele initiale necesare, asa ca prima serie de explozii nucleare experimentale urma sa fie efectuata la inceputul lui 1960, la o baza aflata in constructie in Sahara inca de la mijlocul anului 1957.

In iunie 1958, generalul de Gaulle a revenit la putere, mai intai ca prim-ministru, apoi, peste sapte luni, ca sef al statului. El a acordat imediat intregul sau sprijin programului armelor atomice, cat si datei anticipate pentru prima explozie experimentala, la inceputul lui 1960.

Prima bomba atomica frantuzeasca a fost detonata la 13 februarie 1960 la Reggane, la vreo 2000 km sud de Alger, care abia isi revenise in urma serioaselor tulburari politice din ianuarie. Ea a fost de trei ori mai puternica decat fiecare dintre primele bombe, americana si englezeasca si, ca si acestea, folosea plutoniu.

A doua explozie frantuzeasca a avut loc sase saptamani mai tarziu, la 1 aprilie. Cu totul, la Reggane au fost efectuate patru teste atmosferice diferite, intre februarie 1960 si august 1961. Masurile de siguranta luate au limitat, la doze abia detectabile, iradierea la care a fost supusa populatia locala. Cu toate acestea protestele tarilor africane vecine au mers pana la blocarea temporara a proprietatilor frantuzesti sau in cazul Nigeriei, pana la ruperea relatiilor diplomatice.

Ca urmare a acordurilor pentru independenta Algeriei, incheiate la Evian, Franta, in 1962, noul guvern algerian a permis continuarea testelor frantuzesti cu arme atomice pana in 1966; pe aceasta baza au fost efectuate aproximativ 20 de experimente subterane in regiunea Hoggar.

Interesant este faptul ca Franta era interesata sa obtina submarine nucleare din SUA! SUA, dandu-si seama de imensul potential strategic si militar al submarinului nuclear, inca din anul 1958 aveau in constructie sau pe planseta aproximativ 50 de bucati. Aceasta flota cuprindea atat unitati de atac cat si “platforme” lansatoare de rachete capabile sa lanseze, fara a iesi la suprafata, rachete “Polaris” prevazute cu focoase nucleare si avand o raza de actiune de peste 2500 km. Asemenea submarine, purtand pana la 16 rachete, care puteau ramane in imersiune luni de zile, ascunse in largul coastelor inamice, aveau sa reprezinte o arma redutabila de intimidare sau represalii. Lucru evident, inclusiv pentru francezi!

Si asta fiindca Franta (in afara Marii Britanii) a fost singurul aliat care a informat guvernul american de interesul ei imediat in ceea ce priveste submarinul nuclear. Acest interes era la momentul respectiv cu atat mai mare cu cat proiectul national francez de a construi un motor de submarin folosind uraniul natural si apa grea tocmai fusese abandonat din cauza nereusitelor.

Triomphant class, submarin lansator de rachete francez, cu propulsie nucleara.

Pe atunci, atmosfera relatiilor cu americanii era relaxata, si francezii chiar credeau momentan ca ar putea capata un ajutor transatlantic pentru programul lor de producere a armelor atomice. Astfel, la inceputul lui 1958, presedintele Comisiei pentru Energia Atomica a SUA (CEA), Strauss, unul din putinii lideri americani care nu credeau ca detinerea de catre Franta a bombei atomice, ar face mai dificila mentinerea influentei americane in Europa, a autorizat in secret ca o misiune franceza sa faca o vizita detaliata la terenurile de experimentare ale SUA, din Nevada. In urma acestei misiuni, care purta numele frantuzesc de cod “Aurore”, francezii au comandat in SUA o serie de aparate delicate si extrem de scumpe, multe dintre acestea aflandu-se sub embargou, necesare pentru a exploata la maximum rezultatele viitoarelor testari ale armelor nucleare frantuzesti.

Avand echipamente de ultima generatie, Franta si-a continuat eforturile pentru producerea primelor ei arme nucleare, submarinul nuclear nefiind uitat! Astfel, in februarie 1959, o misiune franceza s-a deplasat la Washingtonin acest scop. Succesul a fost insa partial…Si asta fiindca US Navy dar si multi senatori americani erau ostili oricarei afaceri de acest gen cu Franta, fiind impotriva furnizarii unui motor de submarin, a datelor tehnice cu privire la un asemenea motor sau a oricaror date cu privire la submarinul propriu-zis. Chiar amiralul Hyman G.Rickover, parintele submarinului nuclear (este vorba de Nautilus), i-a convins pe membrii Comitetului mixt ca sovieticii erau mult in urma in acest domeniu si ca era necesar ca americanii sa-si pastreze avantajul si sa evite orice risc de divulgare ca rezultat al comunicarii de informatii Frantei. Efectul asupra Frantei a fost insa cu totul altul decat cel scontat de americani, chiar daca acest lucru a insemnat o intarziere de cativa ani in dezvoltarea programului nuclear naval!

Necesitatea de a reinventa si de a realiza din nou atat de multe proiecte si programe de cercetare de mult finalizate de catre SUA, care acum refuza sa-i comunice rezultatele, a insemnat pentru Franta un efort substantial in cresterea potentialului stiintific si industrial, incurajand-o si mai mult sa mearga pe drumul independentei fata de americani. In mod inevitabil, atitudinea Frantei fata de NATO (dominat de catre SUA) a inceput sa se schimbe treptat.

Astfel, primul pas catre retragere a fost facut la o luna dupa esecul misiunii franceze de achizitionare a submarinelor nucleare americane. In martie 1959, guvernul francez a notificat Consiliului NATO decizia sa ca fortele navale franceze din Mediterana sa treaca in caz de razboi sub comanda nationala (pana atunci ele se aflau sub comanda NATO, deci implicit a SUA).

Facem o paranteza insa, pentru a vedea ca nu in acelasi mod s-au “purtat” americanii cu englezii. Anglia, in 1958 si 1959, a semnat o serie de acorduri care ii asigurau “relatia speciala” cu SUA, ca aliat nuclear cu acces la secretele si materialele militare americane (si asta, fara a intampina nicio opozitie din partea Armatei sau a Guvernului SUA). In plus, a obtinut un motor pentru primul submarin nuclear englezesc, prototipul unei serii construite ulterior de industria britanica sub licenta americana. Unul dintre acorduri prevedea livrarea de uraniu -235 american pentru armele englezesti, in schimbul plutoniului produs de reactorii britanici.

Revenind la Franta, unde cu toate ca relatia cu SUA nu mergea deloc bine, la inceputul lui mai 1959, a fost semnat si apoi aprobat de catre Congres acordul prin care SUA urmau sa furnizeze Frantei uraniu imbogatit pentru prototipul motorului de submarin. In cele din urma, Washingtonul a furnizat numai jumatate din cantitatea de uraniu-235 prevazut in acord, dar chiar si aceasta cantitate a redus cu cativa ani timpul necesar francezilor pentru elaborarea motorului.

Fidela ideii de independenta nucleara, Franta si-a creat propriul sistem de control al armamentului nuclear, diferit de cel NATO. Chiar generalul de Gaulle a spus raspicat aceasta intr-un discurs tinut la “Ecole Militaire” (Academia Militara) la 3 noiembrie 1959, declarand:”Desigur, daca va fi cazul, sistemul frantuzesc de aparare se va uni cu cele ale celorlalte tari. Aceasta sta in natura lucrurilor. Dar este indispensabil sa avem un sistem de aparare care sa fie al nostru, in asa fel incat Franta sa se poata apara prin fortele ei si in propriul ei mod”.

Insa, despre ceea ce a facut Franta in aceasta directie si despre sistemul NATO “cu incuietoare dubla”, vom vorbi in articolul urmator!

 

WW

 

Sursa: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol.