Arhive pe etichete: tr-2000

Va avea Romania un nou tanc? Si daca da, cum va arata?!

Standard

Dupa 2000 nu s-a mai discutat la nivel oficial, al MApN si al Departamentului de Inzestrare, despre o eventuala evolutie a TR-85 M1 sau despre introducerea in inzestrarea armatei romane a unui nou tip de tanc.

Si asta dup ace in anii 90 fusese “la moda” discutia despre noul tanc pe care Romania il va produce in cooperare cu Germania – TR 2000:

TR 2000

Nici macar despre numarul total de TR-85 M1 nu se stie mai nimic, datele variind intre 54 si 93  de bucati. Si, din ceea ce arata datele de pe pagina DPA, productia a fost oprita:

http://www.dpa.ro/simapa/programe/1_ob_ft.shtml

TR-85M1

Asta in timp ce Ucraina, cel mai important vecin al nostru, se da de ceasul mortii sa dea de lucru industriei sale prin  modernizarea T55 in formatul AGM, a T64 Bulat si productia T80UD si a noului sau T84 Oplot/Yatagan in uzina Morozov.

http://www.morozov.com.ua/eng/body/oplot.php

T55 AGM

T84 Oplot/Yatagan

De retinuta este ca ambele concepte ucrainene sunt produse si in variante standard NATO, cu tun 120mm si au componente de origine vestica, inclusiv motoarele, Yatagan fiind o varianta propusa Turciei. De asemenea configurarea lor este extrem de flexibila, continand pachete de arme in blocuri interschimbabile, in functie de cerintele campului de lupta.

De asemenea, alte modernizari ale T55 au fost facute in Serbia si Slovenia.

T55 S sloven modernizat

Rusia, si ea, se pregateste de introducerea unui nou tip de tanc, Armata, dupa oprirea, probabil temporara, proiectului T95 Black Eagle.

T-99 ?

Armata MBT

 Black Eagle


In acest context militar, Romania ar trebui sa reactioneze printr-un program complex de modernizare si pregatire a unui nou model de tanc, prin colaborare cu alte tari partenere in cadrul NATO, Turcia, Coreea, SUA, Franta si Germania fiind exemple de tari cu care avem parteneriate strategice (parteneriatul cu Germania nu este inca parafat, insa au existat colaborari in domeniu)

Potrivit datelor disponibile in Wikipedia, Romania are un parc de tancuri in urmatoarea componenta:

  • 93 de TR-85M1
  • 315 de TR-85
  • 226 deTR-580
  • 560 de T-55AM/2

Aceasta mostenire trebuie gestionata inteligent, astfel ca prin modernizare si modificare sa se asigure un numar suficient de tancuri active in inzestrare iar, pe de alta parte, prin vanzarea la export, sa se asigure macar o fractiune din banii necesari proiectelor viitoare si productiei curente, mentinand astfel un nivel satisfacator de activitate si evolutie tehnologica in industria militara romaneasca.

In acest context, vestea vanzarii de arme i n 2011 in valoare de 127 mil.$ de catre Grupul Romarm, pentru 3 contracte externe, este imbucuratoare si arata ca ceva se misca in aceasta directie:

http://www.wall-street.ro/articol/Economie/98442/Romania-va-vinde-tehnica-militara-de-127-mil-dolari.html

O posibila strategie in aceasta directie ar putea fi urmatoarea:

  • upgrade-uri la cele 300 de TR-85 la TR-85M1 sau eventual chiar si a celor 93 TR-85/M1 la o varianta TR-85 M2, cu un nou tun de 120 mm, preferabil Rheinmetall L55, un nou motor de minim 1200 daca nu chiar 1500 CP si protectie marita, eventual si schimbarea turelei  cu una sistem GIAT, cu autoincarcare sau apelarea la o turela cu profil redus, asemanator sistemului Falcon, in studiu pentru echiparea Challenger-urilor iordaniene. Aceasta din urma ar permite reducerea greutatii tancului cu aproximativ 10 tone, greutate ce va putea fi folosita ca rezerva pentru adaugarea de blindaj suplimentar.

 

Turela GIAT

Turela Falcon

Turela Falcon este produsa cu componente elvetiene si britanice si incorporeaza un auto-incarcator si tun elvetian RUAG Defense Systems 120-mm / L50 smoothbore superior celui britanic L11 120-mm rifled gun. Auto-incarcatorul, in varianta Falcon1 (AB9C4), este capabil sa traga 8 proiectile/minut, iar primele 3 pot fi trase in 10 secunde si poate adaposti 17 proiectile, restul fiind stocate in corpul tancului. In acest moment exista si varianta Falcon2 a turelei, iar Falcon3 este in pregatire, cu un nou auto-incarcator si capacitate marita de stocare a proiectilelor. Mai multe date pe:

http://www.military-today.com/tanks/falcon_turret.htm

  • acelasi sistem de upgrade pentru cele 200 deTR-580-uri in paralel cu propunerea lor pentru export sau pastrarea lor ca tanc de sprijin. Posibil ca aceasta modernizare nu va costa mai mult de 1  mil$ bucata!
  • upgrade-uri la nivel similar T-55AGM pentru cele 560 T-55AM/2 din dotare pentru export sau folosirea unor parti a lotului respectiv pentru conversia in masini de lupta ale infanteriei sau platforme AA si artilerie de camp, la aceste upgrade-uri putand fi re-folosite motoarele 8VS-A2T2M de 860CP de pe TR-85M1, arhisuficiente pentru greutatea unui T55 cu blindaj suplimentar, cu o eventuala modificare a sasiului.

Concept de upgrade pentru T55

  • Tunurile de 100mm recuperate in urma acestor upgrade-uri, pot fi folosite, prin incadrarea intr-o turela cu profil redus si autoincarcare,  la echiparea unor masini de lupta ale infanteriei sau a noului TBT, dupa modelul  Piranha Stryker MGS (Mobile Gun System) :

Stryker MGS

De asemenea, platforma T55 poate fi transformata intr-un transportor greu de trupe, conform variantelor existente in dotarea armatelor israeliene -Achzarit sau chiar intr-o masina de lupta a infanteriei http://www.primeportal.net/apc/andre_patschke/achzarit/ :

Achzarit

Achzarit -MLI

A existat si un concept rusesc, numit BTR-T, care era tot a modificare a T55:

BTR-T

In varianta AA, au existat de asemenea proiecte, cum este proiectul Marksman_SPAAG :

                Polonia foloseste platforma T55 pentru lansator de rachete SA, SC-125 Newa :

Daca, din cele 760 de tancuri T55 si TR-580 , 500 ar fi vandute la export cu un pret aproximativ de 2 mil. $/bucata, ar fi vorba de 1 mld.$ ce vor putea acoperi costurile de upgrade, dar ar ramane bani si pentru proiecte noi sau pentru productia in vederea inzestrarii armatei romane, in locul suportarii efortului de depozitare si casare.

Abordari similare au avut canadienii, aducand upgrade-uri la nivel c2 pentru Leopard 1, precum si israelienii, care si-au modernizat vechile tancuri M60 Patton la standardul Sabra, concept folosit apoi si pentru modernizarea tancurilor M60 ale Turciei la standardul M60T Sabra III.

Leopard 1C2

M60T_Sabra3

  Transformari si upgrade-uri interesante au fost facute de Irak, cu T55 Enigma, o varianta mai saracacioasa dar cu adaugare de blindaj frontal , dar mai ales de Africa de Sud cu Olifant 2, o dezvoltare aproape de nerecunoscut a tancului britanic Centurion, plecand initial de la upgrade-uri si ajungand la un nou tanc.

 

T55 Enigma

Olifant 2

Experienta acestui blindaj suplimentar pentru T55 poate fi folosita si in cazul TR-85M1, pentru a-i mari gradul de protectie  si rezistenta la lovituri antitanc.

In ceea ce priveste producerea unui nou tanc, este importanta alegerea unei platforme adaptate conditiilor de teren din Romania, o platforma deschisa catre dezvoltari ulterioare. Aceasta platforma poate fi o dezvoltare a sasiului TR-85M1, peste care se vor putea grefa diverse solutii obtinute prin cercetare in tara, joint-venture cu companii straine sau transfer tehnologic. Noua platforma terbuie sa fie cat mai comuna pentru o gama mare de vehicule: transportor greu de trupe, deminor, lansator de rachete sol-aer, lansator rachete sol-sol (Larom) cu raza scurta si medie, artilerie autopropulsata de diferite calibre (obuzier – vezi Krab/PZH2000, mortier greu), anti-aeriana, vanator de tancuri (rachete AT, vezi BMPT), vehicul de cercetare, vehicul de ingineri, tractor de atilerie, vehicul de comanda, vehicul de lansat poduri, etc. Astfel s-ar maximiza returul pe investitia de cercetare si transfer de tehnologie, reducand si costul pe unitatea de vehicul produs

BMPT

 

PZH 2000

In conditiile in care Fortele terestre au nevoie sa echipeze 6-7 batalioane active si inca 2 in rezerva (rezerva care sa permita si rotatia pentru intretinere sau upgrade, pastrand un numar constant de tancuri active in cadrul batalioanelor), ar trebui produse in jur de 450 de tancuri, estimarea celor active fiind de 350.

Deci 450 de tancuri ar fi minimul necesar pentru a sustine o aparare coerenta permanenta, ca frontiera NATO si UE. In conditii de mobilizare, ca sa poti inzestra si rezervistii specializati in arma tancuri probabil ar mai fi necesare inca vreo 350-400 de tancuri pastrate in rezerva, de obicei vehicule mai vechi sau fara anumite upgrade-uri. In acelasi timp, ar fi nevoie de alte cateva sute de sasiuri pentru vehiculele derivate expuse mai sus, ceea ce ar da de lucru pentru cel putin 10 ani grupului de firme Romarm, fara a contabiliza eventuale exporturi.

Cat despre tip, este de preferat un produs indigen in genul platformei tancului Leclerc, mai usor de intretinut, cu mai putin high-tec si cu tehnologie de constructie simplificata, deci un Leclerc mai putin pretentios si cu o rata de disponibilitate operationala cat mai ridicata. In orice caz, ar fi nevoie de un vehicul mai usor, cu profil mai jos decat un M1 Abrams, Leopard 2 sau Challenger 2. Simplitatea in intretinere, pe langa modularitatea componentelor, ar trebui respectata potrivit filozofiei tancului Chieftain (daca imi amintesc bine), despre care se spunea ca cu o singura cheie cu 2 capete se putea desface orice surub de pe respectivul tanc, facandu-l foarte usor de intretinut de catre echipaj si personal cu pregatire sumara.

Leclerc – varianta propus Turciei

Suprafetele exterioare si design-ul turelei trebuie sa permita adaugari viitoare de diferite kit-uri de blindaj modular dupa sistemul folosit pe Leopard 2, masa totala ar trebui sa fie undeva la 50t, iar suspensia, calea de rulare si transmisia trebuie sa fie dimensionate sa sustina o masa cu 25% mai mare, pentru a lasa loc la evolutii in orizontul urmatorilor 20 de ani. Armele, inclusiv tunul, ar trebui instalate si ele modular si usor de inlocuit/interschimbat (exemplu T84 Oplot/T64 BM Bulat), chiar si pe teren, pentru a lasa loc la customizari si upgrade-uri precum si la intretinere facila.

T64 BM Bulat

Module de armament

Ar fi necesar un motor de 1500CP, avand in vedere ca in industria din domeniu se pregatesc de introducere si motoare de 1800CP, probabil cele mai de incredere fiind MTU-rile germane, motor care sa fie capabil sa foloseasca o gama larga de combustibili, pentru a nu fi afectat de penurie in caz de razboi.  Pozitionarea motorului in partea din fata a sasiului este o optiune deloc de neglijat, deoarece ofera maximul de protectie echipajului si elibereaza accesul in spate pentru o grupa de infanterie sau pentru un sistem de autoincarcare de artilerie autopropulsata cum este cazul PZH2000 – a se vedea si sectiunea Merkava.

Tunul Rheinmetall L55 este cea mai interesanta dotare in acest moment, insa am putea oferi si varianta estica, de 125mm, inclusiv pentru export, avantajul fiind ca in caz de conflict cu tari ce detin astfel de tancuri, majoritatea celor din regiune incadrandu-se la aceasta categorie, se pot refolosi stocurile de munitie capturata. Trebuie prevazuta si studiata si optiunea de a instala ulterior tun de 140mm sau electro-termo-chimic fara modificari excesive ale turelei. Echipajul ar putea fi redus la 3 persoane daca se foloseste tun cu autoincarcare, tinand cont de reducerea efectivelor si a bazei de mobilizare a armatei romane. Se poate opta si pentru 4, in functie de rezultatele sistemului de autoincarcare ce va fi accesibil tehnologic, dar aceasta optiune va creste cu cateva tone greutatea vehiculului.

Turela cu profuil redus si autoincarcare – TTB

O alta inovatie interesanta este suspensia hidro-pneumatica, asa cum intalnim pe Rotem K2 si Type 10 japonez, insa trebuie bine puse in balanta avantajele oferite si costul adaugat la costul total/intretinerea unei astfel e suspensii.

Type 10 japonez

Subliniez ca este foarte important sa producem tancul in tara, iar pentru componente sau idei sa colaboram cu tarile cu tehnologii avansate in domeniu, si sa preluam cate ceva de la ei.Eu pledez pentru a incepe un proiect nou sau o continuare a TR2000, iar in urmatorii 3-5 ani pana la finalizarea proiectului, sa facem upgrade in continuare la TR-85M1/2. Pe masura ce productia noului model va livra tancul catre fortele terestre, TR85 pot fi retrase treptat in rezerva.

Interesanta ar fi o colaborare cu Turcia sau Coreea pentru Altay/Rotem K2 Black Panther, unul dintre cele mai moderne tancuri in acest moment iar noi ar trebui sa ne inspiram din asa ceva daca vrem ca in cativa ani sa producem un tanc nou. Mai ales ca Altay este o varianta adaptata regiunii noastre. Sa nu uitam ca Romania are parteneriat strategic, inclusiv militar, cu aceste doua tari, aplicabil si pentru transferuri de tehnologie.

K2 Black Panther

Altay

Problema asimilarii produsului complet este costul licentei: Turcia a platit doar licenta K2 Black Panther cu aproape 600mil. $, deci echivalentul a 100 de tancuri cumparate. Ca sa renteze un asemenea cost, ar fi nevoie de o productie in numar mare, pana la 1000 de tancuri.

O alta varianta pentru studiu este platforma Merkava, Romania avand relatii foarte bune cu Israel, chiar daca acest tanc nu s-a exportat. Merkava, prin pozitia motorului in fata, ofera o protectie maxima echipajului, precum si versatilitate, putand transporta infanterie sau chiar putand fi usor modificat in transportor blindat greu/MLI – Namer. De asemenea, este unul dintre cele mai protejate tancuri, atat pasiv cat si activ, sistemul Trophy fiind deja in curs de instalare, inclusiv prin acord cu General Dynamics. Dezavantajele modelului Trophy sunt incapacitatea de a proteja la 360° cu un singur sistem, ci o singura directie, si lipsa auto-incarcarii, lucruri asigurate de Quick Kill, dar care are o eficacitate mai redusa . Conflictele frecvente reprezinta lectii dure si rapid invatate de catre inginerii israelieni.

Merkava

Namer

Folosirea unei turele cu profil redus ar reduce masa totala a tancului sub 60 de tone ceea ce l-ar apropia de cerintele fortelor terestre romane.

Iata mai jos si un design similar, derivat din Merkava, cu ceea ce s-ar obtine daca s-ar merge in aceasta directie:

Am putea obtine un tanc modificat, mai putin sofisticat si mai usor decat originalul si deci mai ieftin dar totodata adaptat specificului terenului si conditiilor de exploatare de la noi din tara si regiune.

Ar trebui luata in considerarea si colaborarea cu Germania, in special Krauss-Maffei si Rheinmetall, pentru un posibil urmas al TR2000 bazat pe Leopard2. O colaborare a fost semnata la sfarsitul anilor ’90 insa se pare ca a fost “inghetata” in anii urmatori.

Concept TR-2000 derivat din STRV122 Leopard 2

Desi Leopard 2 este un design al anilor ’70, derivat din conceptual comun americano-german MBT-70 – un stramos comun al Leopard2 si al M1 Abrams, evolutiile si upgrade-urile permanente fac din el o platforma matura si inca capabila sa asigure performante si protectie similare tancurilor mai nou aparute.

 

MBT-70

Personal, consider ca pentru Romania ar fi optim un sasiu de talia Leopard1, sau o dezvoltare cu imbunatatirile Leopard 2 aplicate la acest sasiu, care are un tonaj mai redus.

De asemenea, merita mentionat ca Leopard2 a avut si un studiu pentru folosirea unei turele cu profil redus, asemanatoare cu turela Giat a tancului Leclerc despre care am pomenit mai sus:

Concept Leopard 2 cu turela cu profil redus

Nu putem sa ne permitem nici sa dam cu piciorul la oportunitatea unei  donatii de cateva sute de tancuri M1 Abrams din stocurile US Army, dupa modelul Greciei, sau a unor Leopard2, asimiland tehnologia si incercand apoi sa facem upgrade la vehiculele existente pana ce vom reusi sa producem un proiect nou. Aceasta est doar o varianta de tranzit, de luat in considerare doar pentru donatii in numere suficient de mari sau pentru achizitii la pret extrem de redus, cum au fost cazuri rarisime in istorie. Atat Leopard 2 cat si Abrams vor avea in curand noi variante evolutive, atat Germania cat si SUA lucrand actualmente in aceasta directie – Leopard 2A7/NG si Abrams M1A3.

 

M1 A2 Abrams

Leopard 2A4 Revolution

Avantajul Leopard 2 si mai ales M1 Abrams este existenta unui numar mare de tancuri produse si a unor stocuri de piese echivalente. In caz de necesitate de inlocuire a unor pierderi in urma unui conflict sau de cresterea rapida, in cateva luni, a numarului de tancuri disponibile in caz de mobilizare a armatei romane, miile de tancuri M1 Abrams in conservare pot constitui o adevarata mana cereasca. Industria militara romaneasca nu ar putea livra in acest interval mai mult de cateva zeci de tancuri, chiar si in regim de razboi!

Ma opresc aici, cu speranta ca decidentii la nivelului Statului si Armatei Romane vor sti sa ia decizia cea mai potrivita pentru Romania, atat din perspectiva nevoilor de inzestrare cat si din cea a industriei noastre de aparare. Exista zvonuri legate de o posibila continuare a programelor TR2000/ TR-85M2, insa deocamdata nu exista nici o confirmare oficiala.

Reiau poza dintr-un articol mai vechi RomaniaMilitary – posibil proiect romanesc?

 

Sper ca in viitorul apropiat sa auzim numai de bine si dinspre aceasta industrie militara autohtona si sa avem parte de cel putin o surpriza frumoasa!

Marius Zgureanu

Reclame

Arme, pe care le-am fi putut avea!

Standard

Ca orice copil, si noi pasionatii de arme si tehnica militara, ne bucuram atunci cand Armata noastra primeste “jucarii” noi. Pacat insa ca acest lucru se intampla extrem de rar in ultimii ani, desi a fost o perioada candRomaniase ingrijea si de Armata sa, intre anii 1995-2005. Atunci, sau nascut proiecte si contracte, care in marea lor majoritate n-au dus, din pacate, nicaieri! Multe articole de pe acest blog, precum cele ale lui Vali ori Nicusor, foarte bine documentate, ne demonstreaza ca s-a putut dar nu s-a vrut…

Insa, ca orice pasionat, traim cu speranta ca lucrurile se vor indrepta, iar asteptarile noastre, care coincid in mod cert cu cele ale militarilor nostrii, sa se implineasca. Poate un nou Guvern sa aduca schimbari in bine in domeniul militar? Vom vedea, si…speram! Ca astazi Armata Romana se afla undeva la periferia interesului politic, nimic nou pentru noi; asa este de peste 20 de ani. Ca de mult timp, politicul trece mult prea usor peste nevoile si cerintele Armatei, iar noi asteptam de prea mult timp “sfarsitul reformelor” care ar trebui sa ducaRomaniaacolo unde ne-o dorim, nu mai reprezinta deloc o noutate in “specificul” romanesc. De atata timp, ne-am obisnuit cu totii!

In timp ce rezultatele dotarii Armatei in acesti ani, obtinute cu mari sacrificii, in timp mult prea indelungat si marcate in esenta lor, de scandaluri si acuze, sunt relativ subtiri (exceptie facand anumite domenii, precum Comunicatiile si Informatiile, radare, LAROM, MLI-84M1…), proiectele pe care Armata le-a initiat si dezvoltat, erau ambitioase –unele dintre acestea, poate prea ambitioase.

Vom face in acest articol o scurta trecere in revista a catorva dintre aceste proiecte, cunoscute ori mai putin cunoscute, facand mentiunea ca Armata a avut intotdeauna VOINTA si DORINTA, lipsindu-i insa SPRIJINUL si FONDURILE, astfel ca esecul acestor programe nu i se datoreaza in totalitate.

MIG-29 SNIPER, un program ambitios, care ar fi asigurat astazi un avion inca performant ROAF. Un singur exemplar a fost modernizat (este vorba de avionul cu numarul 67, monoloc, ce apartinea de Grupul 57 Aviatie Vanatoare “Constantin Bazu Cantacuzino” de pe Mihai Kogalniceanu; avion cedat de catre ROAF in vederea demararii programului SNIPER), acesta facandu-si debutul pe 5 mai 2000, decoland la ora 17.11 minute si revenind la sol la ora 17.53 minute (a zburat fix 42 de minute!). Interesant este faptul ca acest avion a fost primit cu mare entuziasm de catre militarii (ulterior, rasul si veselia, optimismul si increderea, s-au estompat rapid. Cum zice zicala: “N-a fost rasul lor!”) si cu mare tam-tam de catre politicieni. La zborul inaugural participand autoritati locale, membrii ai Guvernului si Parlamentului Romaniei de atunci, diplomati, ziaristi, etc. Deci, cu alte cuvinte, se anunta un proiect de succes, ROAF asteptandu-l cu bratele deschise!

MIG-29 Sniper. Cum ar fi aratat astazi RoAF cu 24 de Sniper-e?! Am fi putut cumpara Mig-29 din Basarabia, poate chiar am fi putut exporta versiunea noastra de modernizare! Poate, poate…poate daca am fi avut si politicieni patrioti!

Avionul era extrem de modern, atragand invidia si admiratia vecinilor nostrii, care si ei il zburau, dar totodata si supararea Moscovei (ca de, ei il facusera), dispunand de o noua interfata om-masina si un nou pachet de avionica; intregul avion fiind supus unui program de prelungire a resursei (au fost schimbate cablajele; au fost instalate noi componente mecanice si electrice, mult mai performante decat cele originale; noi antene. Multe dintre aceste echipamente aveau capacitate LRU, ele putand fi schimbate foarte usor la linia de avioane, usurandu-se astfel substantial intretinerea si mentenanta).

Avionul era la acea data cel mai modern FULCRUM din lume, modernizat in afara Rusiei, si dispunea de: doua display-uri color multifunctionale MFCD cu cristale lichide LCD (152×203 mm) destinate afisarii informatiilor referitoare la situatia orizontala, navigatie, acrosaje, stare tehnica, imagini video de bord, etc; vizor HUD cu unghi mare de vizare, cu panou de comanda frontal UFCP; comenzi HOTAS; display pentru receptorul de avertizare de radiolocatie RWR; calculator digital de misiune MMRC; calculator de date aerodinamice ADC; sisteme moderne de comunicatie, navigatie si identificare CNI; sistem de navigatie hibrid –inertial INS LISA/receptor GPS: sisteme de radionavigatie VOR/ILS/DME; doua statii de radio AM/FM UHF/VHF securizate si cu salt in frecventa; transponder IFF; sistem de transfer de date DTS, sistem video de cabina CTVS, inregistrator video de bord VTR. La data anularii sale se studia posibilitatea montarii a unui nou radar (acesta urma sa fie de productie israeliana) si a unui sistem de generare a oxigenului la bord OBOGS, precum si a unor acrosaje capabile sa sustina armament modern de productie SUA siIsrael. Era acesta un avion inferior celor existente pe plan mondial, asa cum il acreditau unii de pe la noi? Cu siguranta, NU! Ar fi dispus ROAF de un avion capabil? Cu siguranta, DA! Dar, ca multe altele, n-a avut noroc! Si rau este cand te “nasti” fara niciun dram de noroc…

AH-1RO DRACULA, elicopterul romanesc de atac, este un alt esec rasunator pentru Armata si inzestrarea sa. Un esec care nu i se datoreaza insa! Fiindca, desi toate guvernele ce s-au perindat pe la conducerea Romaniei, din 1990 incoace, “constientizau” ca apararea nationala este o problema de importanta nationala, iar Romania avand dreptul de a dispune de 120 de elicoptere de atac (trist, dar nici astazi nu dispune de asa ceva. Si ma intreb si-acum, DE CE?), in urma Conferintei Pentru Limitarea Armamentelor Conventionale de la Viena, din 1990; n-au facut nimic!

Cum ar fi aratat astazi Romania cu 96!!! de elicoptere de atac moderne?!

FOTO: airliners.net

Desi proiectul ajunsese intr-o faza finala, inerenta demararii productiei de serie, cu costuri si cerinte operationale bine definite si calculate “la liniuta” de catre specialistii militari, care doreau un numar cert de 96 de elicoptere pentru ROAF; totul, dar absolut totul a fost in van! Unele voci au sustinut pe atunci caRomania ar fi fabricat un elicopter vechi, depasit, aparut in timpul razboiului dinVietnam (este vorba de celebrul COBRA, taticul celui nenascut, AH -1RO DRACULA), scump si cu performante scazute (multi cretini si idioti utili sunt inRomania asta!). Era oare acest proiect prost, inutil si depasit din start? Pai haideti sa vedem ce calculasera specialistii aia, care pana la urma au fost ignorati, iar industria aeronautica romaneasca, in loc sa se dezvolte, a ajuns pe marginea prapastiei!

DRACULA, ar fi costat statul roman intre 12-14 milioane de dolari per bucata, si ar fi fost facut in proportie de 80% intara. 80%, dragi cititori! Si asta prin transfer de tehnologie de la Bell Helicopters, implicand in program societati autohtone, precum: IAR Brasov, Turbomecanica, Aerostar, Straero, Ratmil, Simultec, Comoti, Aerofina, Aeroteh, si altele. O duc astazi aceste societati bine, in marea lor majoritate? Cu siguranta, NU! Daca acest proiect reprezenta mult sau putin, pentru industria aeronautica romana si nu numai, judecati dumneavoastra!

Era un proiect prost si depasit? Cu siguranta, NU! Fiindca, acesta avea la baza platforma structurala si ansamblele mecanice specifice AH -1W SUPER COBRA, care si astazi este considerat unul dintre cele mai eficiente elicoptere de atac din lume. Mai mult decat atat, il faceam sub licenta avand drept de dezvoltare si export, dar, ca multe altele, nici acesta n-a avut noroc! Punct, si de la capat…

Dintre proiectele mai putin cunoscute, dar de care Armata era interesata, a facut parte si EAGLE IV. La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005; insa pana acum…NIMIC! Batranul ARO, are inca “o sansa de viata”. Prea lunga, spunem noi!

FOTO: mci-forum

Masina, in greutate de 7,6 tone, are o sarcina utila de pana la 2400 kg si o putere de 250 CP; fiind la acea data considerate de catre experti –inclusiv de catre cei romani-unul dintre cele mai performante din clasa sa, a blindatelor usoare tot-teren. Armata il avea in vedere pentru diverse misiuni, precum: recunoastere, supraveghere, patrulare, comanda si control, comunicatii, asalt, politie militara, forte speciale, etc; urmand a-l dota cu sisteme specifice fiecarei misiuni, inclusiv arme de calibru mic si mijlociu + seturi de protectie suplimentara, balistice si antimina. Ar fi fost astazi un asemenea vehicul, util baietilor nostrii din A-stan? Cu siguranta, DA, cu atat mai mult cu cat un asemenea vehicul chiar a fost testat de catre expertii MApN, acestia fiind foarte multumiti de performantele si capacitatile vehiculului. Dar, ca multe altele, n-a avut noroc!

Despre MLI-2000, ATROM, TR-2000, IAR-XT, rachete si munitie de precizie, nici nu mai vorbim, ele fiind mult prea cunoscute. Nici acestea, desi erau necesare si dorite, unele definitivate, chiar prototipuri, n-au avut noroc!

Prima versiune a ATROM

FOTO: military-today

Un alt proiect uitat este cel al sistemului de tun naval, MILENIUM GDM 008. In legatura cu acesta se dorea de catre Oerlikon Contraves, Elvetia, implicarea Romaniei si a Armatei sale in proiect! Armata, dorea ca acest tun sa intre in viitor, in dotarea noilor nave ale Marinei, dar cu implicarea firmelor romanesti. Se dorea ca la Dragomiresti S.A, sa se fabrice cea mai performanta munitie AHEAD de 35 mm (inclusiv pentru VIFOR), dar pana acum nu exista semnale certe ca s-a si facut ceva. Cert este doar faptul ca MILENIUM GDM 008, nu se fabrica la noi, desi s-ar fi putut asta; dar ca multe altele, n-a avut noroc!

Multe se puteau realiza in Romania postdecembrista, pe linia industriei militare si a inzestrarii armatei. Multe, foarte multe! Sunt sigur ca au existat, ori poate mai exista, proiecte de care cu siguranta n-am aflat. Multi dintre noi, pasionatii de tehnica militara si Armata in general, suntem sceptici (si este normal sa fim asa, fiindca mersul lucrurilor la noi ne-a facut sa fim asa!) dar cu siguranta, informati atat cat s-a putut. Jucam jocul dea ESTE/VA FI/NU ESTE, cu placere si entuziasm amestecate cu furie si neputinta, asumandu-ne curajul implicarii indirecte in problemele Armatei si nu numai.

Daca cei indreptatiti si platiti pentru a se implica direct, nu o fac, atunci macar noi s-avem curajul de a ne implica, desi suntem constienti de faptul ca n-avem nici o putere. Putem insa sa le reamintim acestor “domni” sus-pusi, platiti din banii nostrii sa faca ceva pentru Armata siTara ca, CURAJUL este o trasatura de caracter indispensabila unei personalitati puternice. Au EI asa ceva? Pana acum n-au demonstrat-o, ezitand sa ia decizii vitale pentru bunul mers al Armatei si inzestrarii sale, iar situatia catastrofala se adanceste pe zi ce trece. Pana cand, nimeni nu stie! Si, in mare parte, aceasta stare de fapt nu se datoreaza Armatei si specialistilor sai. Acestia au facut si fac inca, ceea ce pot in conjunctura politico-financiara de astazi! Dar, sa-i intrebam pe EI, cei de sus, de ce acesti specialisti nu sunt ascultati, nu sunt luati in seama ci doar ignorati, chiar nu cred ca mai are rost!

Ce putem face noi, cei cu adevarat interesati de soarta Armatei Romane? Prea putin! Putem doar sa ne reamintim de ceea ce-am fi putut fi, de ceea ce-am fi putut face; putem doar sa ne mentinem mintea vie si iscoditoare, iar atentia asupra a tot ceea ce se intampla, marita. S-auzim de bine in viitor!

 

                                                                                                                          

  WW

 

 

Daca eu as fi Mos Craciun II

Standard

Daca eu as fi Mos Craciun ce as aduce Armatei Romane, in asa fel incat nu numai sa fie foarte moderna si puternica, dar procesul de dotare sa fie un bum extrordinar pentru intreaga economie romaneasca? Adica sa ne si dotam, iar in acelasi timp, sa devenim si o tara mai bogata?! Sa ne dotam la superlativ, dar pe banii lor, si cum noi suntem saraci, sa facem in asa fel incat ratele la armamentul cumparat sa fie mai mici decat taxele si impozitele platite  prin offset-ul realizat, incat sa avem si profit?!

Putem face o asa mare minune, ca dintr-o campanie de inarmare cum nu a fost alta pe pamantul Romaniei, sa ne alegem cu o superarmata, o supereconomie si cu o gramada de bani?! Bre stiu ca suna a reclama la jocuri tip Caritas, dar credeti-ma ca este atat de usor incat orice student  la finante de anul II, bine pregatit, stie raspunsul…

Sa va spun cum:

PARTEA I: BANII

Aici lucrurile sunt atat de simple incat nu prea am ce sa spun, altceva decat ce am scris de atatea ori! Raspunsul pentru gasirea fondurilor necesare dortarii la nivel de top a Armatei sta in doua cuvinte mari si late: CREDIT FURNIZOR!!!

Acest sistem de finantare obliga vanzatorul, producatorul armamentului, sa vina pe langa oferta propriuzisa de hardwere si cu o banca sau consortiu bancar care sa asigure finantare. Bineinteles ca se poate opta si pentru oferirea de garantii da catre statul-mama al constructorului pentru obtinerea de catre Romania a unui credit sindicalizat de pe piata libera la o dobanda egala practic cu dobanda la care se imprumuta tara-mama a furnizorului de armament.

Un exemplu in acest sens ar fi tancurile. Daca vom cumpara/coproduce tancuri germane, am putea primii un imprumut la o dobanda de maximum 2,5-3% in euro, Germania imprumutandu-se acum cateva luni cu sub 2% de piata libera. Si acesta este doar un exemplu. Practic problema finantarii nu poate fi pusa decat daca esti extrem de idiot sau politician roman. Sinonimia termenilor poate fi observata cu ochiul liber. Asadar avand banii asigurati mergem mai departe!

PARTEA aII-a: RAMBURSAREA RATELOR LA CREDITE SI DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI

Pai nici aceasta parte nu este foarte dificila. Cine zbiara ca Romania este saraca si nu-si poate permite sa cumpere…avioane, sa zicem este un biet idiot! Respectivul ar trebui de fapt sa spuna ca Romania este condusa de imbecili si de aceea nu-si permite nici avioane de lupta, nici autostrazi, nici industrie, nici un nivel de trai decent!

Pantru ca acesta este adevarul, lipsa banilor fiind un lait motiv, de la revolutie incoace, pentru incapacitatea si incompetenta clasei noastre politice!

Astfel, daca am fi si noi condusi de oameni normali problema banilor nu ar mai exsita. Lucrurile sunt foarte simple! Pentru fiecare producator de armament de la care Romania doreste sa cumpere ceva, se poate gasi o nisa economica pe care sa-l pui s-o dezvolte! Cati kilometri de autostrada credeti voi ca se pot face din 7-8 miliarde de euro, bani care ar trebui bagati numai in aviatie?! Probabil ca daca respectivii kilometri de autostrada ar fi construiti de un privat pe banii lui (parteneriat public-privat)… ar iesi destul de multi, undeva la 900-1000 km. Surplusul la PIB adus de o astfel de investitie ar fi serios si de lunga durata. Autostrazile sunt investiti multiplicatoare, care in 10 ani pot aduce la buget, prin taxe si impozite generate de afacerile deschise pe langa autostrada, de economiile facute de transportatori, de alte investiti conexe, etc, etc, de 4-5-6 ori bani investiti. Suna neverosimil?! Va asigur ca doar in limba romana suna asa. In germana, engleza, franceza suna…normal!

Bumul economic al Germaniei in anii “30 si cel al SUA in anii ”50 s-a bazat pe un program mare de constructie de autostrazi… Program care a dus ambele tari intr-un varf industrial nemaivazut.

Daca am dota armata la un nivel 20-25 miliarde euro in 10-15 ani, am avea din offset investiti echivalente in ramuri economice alese de noi. Offset-ul este reglementat la 80% din contract, de legea romana si la maximum 100% de UE, dar negocierile pe sub masa, in astfel de contracte, se pot face fara probleme.

Ganditi-va ce ar insemna o intrare de 10 miliarde de euro in dezvoltarea agriculturii eco si industriale! In exploatatii mari agricole, in depozite de unde produsele romanesti ar putea, in sfarsit, sa domine supermarket-urile, in irigatii, etc! Incercati sa va inchipuiti cum ar arata industria romaneasca daca s-ar injecta 7-8 miliarde numai in ramuri care aduc o prelucrare inalta a produselor, adica numai in industria inalt tehnologizata. Cum ar arata salariile intr-o industrie care ar produce in Romania bunuri de consum cu adaos mare de inteligenta!? Ce taxe si impozite si ce consum individual ar genera salarii decente in ramuri industrial inalt tehnologizate?!

Marele avantaj al timpurilor pe care le traim, pentru ca in orice lucru rau sta si un bine, este foamea foarte mare a tuturor producatorilor de armament. Peste tot se taie din buget in general, si din cele ale apararii in special, se micsoreaza comenzile, se intarzie livrarile, absolute peste tot. Acum chiar ca ar fi momentul sa intram puternic, pentru ca am avea o pozitie de negociere extreme de solida, acum ei sunt cu spatele la zid. Astfel am putea impune destul de punctual unde si catre ce ramura sa mearga preponderent sumele din offset.

Ceea ce propune SAAB, ar propune orice companie, numai sa-si vanda produsele, iar pe de alta parte si tarile mama ale producatorilor ar fi foarte interesate sa spijine o oferta cat mai buna. Au si ei locuri de munca de aparat, taxe de colectat, si pana la urma ar castiga bani frumosi intr-o vreme deloc prielnica afacerilor. De asemenea banii necesari nu ar fi problema noastra, ci a companiei furnizoare.

Cine plange crezand ca nu vom putea sa achitam ratele, sau ca plata acestora ne va seca bugetul…nu stie ce vorbeste! Investiti cu cap acesti bani ar avea rolul de multiplicatori masivi de PIB, multiplicatori de bunastare. Din taxele si impozitele colectate de pe urma lor Romania ar putea plati ce are de platit si i-ar ramane si profit.

Practic plata ratelor poate fi legata, asa cum a propus SAAB, de nivelul realizat al investitilor respective, de eficenta acelor investiti, adica de o serie de criterii de performanta, prinse in caietul de sarcini al licitatilor de achizitii. Adica: nu-ti faci planul de investitii, sau investitia ta nu intra in parametri economici negociati…nu pupi un leut!

Acum problema economica fiind rezolvata, haideti sa ne destrabalam!

Fortele Terestre

 

Leopard A2 A7, sau TR 150 Bizon II, daca am fi destepti

Leopard A2A6-7, integrat in industria romaneasca, practic o dezvoltare romaneasca pe baza tancului german                                                                                                          –  600 bucati

MLI2000, este obligatoriu sa avem o masina de lupta a infanteriei-600 bucati, in principiu tot cu germani

SAUR-3, asa cum se promite arata bine                                                  –800 de bucati

Artilerie autotractata. ATROM 155                                                          -250 de bucati

Sisteme AA cu raza lunga ASTER 15 si 30

Sisteme AA cu raza scurta si medie VL MICA

Dotarea cu sisteme UAV de la nivel de grupa in sus

Dotarea cu peste 2500 de autovehicule blindate si neblindate, construite in tara de tip Humvee

 

Fortele navale

 

Modernizarea celor doua fregate britanice strict pe rolul lor natural: vanatoarea de submarine rusesti.

Construirea in tara a inca doua fregate mari cu sistem AEGIS incorporat, cu caracteristici stealth, cele mai bune care sunt pe piata.

Construirea in tara a 6 corvete stealth dotate pentru lupta anti-nava si AA.

Construirea in tara a noi vanatoare de mine, nave auxiliare pentru flota.

4 submarine moderne

Submarin tip U 214 apartinand Coreeai de sud, „parcat” langa USS Nimitz

Nave noi cu caracteristici stealth pentru fortele de Dunare.

Elicoptere dedicate si avioane pentru Flota. 12-14 elicoptere in afara celor de la bordul navelor si o escadrila dedicata si specializata de avioane pentru atacul anti-nava si protectia flotei.

2 avioane de supraveghere maritime P-3 Orion sau echivalente.

Baterii de rachete anti-nava mobile cu lansare de pe tarm

Infiintarea a inca unui batalion al Infanteriei Marine.

 

Fortele Aeriene

 

Avioane

36 de aparate Eurofighter Typhoon Tranche III, cu radar AESA si tractiune vectorizata, dedicate in special supramatiei aeriene.

60 de aparate multirole F-16 50/52 sau Gripen E/F, as prefera Gripen E/F.

36-48 de avioane tip LCA trasonice si scoala produse local prin asociere.

8-10 Hercules C-130 J

10 C-27J Spartan pe langa cele 7 care au fost déjà comandate

2 sisteme AWACS

2-3 cisterne aeriene

 

Elicoptere

Reluare contractului pentru constructia in tara a unui elicopter de atac si comandarea lui in cel putin 60 de exemplare. AH-1 Z Viper ramane o variant ca si A-129 Mangusta.

                                                  AH-1 Z Viper

Inlocuirea elicopterelor de transport cu unele rezistente la tirul inamic, cel mai probabil UH-60 Black Hawk in numar de peste 80.

16-20 elicoptere grele de transport CH-53

CH-53

…………………………………….

In mod sigur fiecare dinte voi mai poate adauga cate ceva, poate avea diversi favoriti, insa un program croit in linii mari pe aceste cantitati ar necesita o suma care nu cred sa depaseasca 25 de miliarde de euro. Si chiar daca ar depasi, care sa fie problema atata timp cat fiecare leu cheltuit pe inarmare s-ar transforma in venituri si productivitate economica crescuta?!

Desi acest program poate parea o utopie desfid pe oricine sustine ca nu poate fi aplicat. Daca lasam la o parte vaicareala si ne uitam pe cifre, problema aparenta a dotarii foarte slabe a Armatei, ni se dezvaluie ca fiind de fapt o mare oportunitate de dezvoltare economica si de reindustrializare a tarii, de data aceasta pe baze economice solide si profitabile.

 

Inteligenta romaneasca:Tr-85M1, asa cum este…

Standard

   Arme de razboi: TR-85M1, pumnul de otel al Romaniei…

  Despre TR-85M1 sau spus multe! Unele adevarate altele neadevarate…O anumita conceptie, ce din pacate bantuie inca societatea romaneasca, este aceea ca tot ceea ce-i facut in tara, este automat prin definitie…prost.

Industria nationala a avut capacitatea dea produce o gama larga de produse militare. Aceasta experienta anterioara Revolutiei, a permis continuarea la o alta dimensiune, noi conceptii si cu noi tehnologii, a dezvoltarii si modernizarii tehnicii autohtone din dotarea Armatei. Printre aceste modernizari, s-a numarat si TANCUL ROMANESC al carui debut a avut loc la sfarsitul anilor *70, pornindu-se de la platforma T-55.

Astfel, la jumatatea anilor *90, Armata si-a pus problema modernizarii parcului de tancuri, mai ales a celor realizate recent in tara –tancuri relativ noi- si aducerea acestora la nivelul noilor cerinte operativ-tactice, ce rezultau din dorinta de a accede in NATO, precum si din deschiderea economiei nationale catre colaborari si proiecte comune cu tari dezvoltate tehnologic prin firme de renume mondial, candva inamice.

TR-85M1, este daca vreti, rezultatul cercetarii militare romanesti si reprezinta, pana acum, maximul atins de industria nationala de profil in constructia de tancuri.

La debutul sau, TR-85M1 a reprezentat cel mai modern tanc din fostele state ex-Varsovia, actuale state membre NATO.

Afirmatia nu este deloc gratuita, datorita faptului ca „BIZONUL”, asa cum este el numit in Armata Romana, incorporeaza tehnologii moderne, unele dintre acestea fiind rodul cercetarii romanesti in domeniu. Caracteristicile tancului sunt urmatoarele, prezentandu-va totodata si principalele sisteme din componenta sa: greutate 50 de tone, 17 CP/T; tun de 100 mm, mitraliera coaxiala cu tunul de 7,62 mm, mitraliera antiaeriana de 12,7 mm, lansatoare de grenade.

Tancul are sisteme imbunatatite de supravieţuire, precum:
-armura suplimentara pasiva;
– senzori de avertizare la iluminare laser;
-sistem rapid de stingere a incendiilor, atat in compartimentul motor cat si in compartimentul echipajului;
-protecţie NBC;
– lansatoare grenade fumigene si de protectie IR si RL.
Are de asemenea o mobilitate imbunatatita, un motor puternic de 860CP/2300 RPM, cu 8 cilindrii, turbo cu injectie directa, diesel, iar amortizoarele sunt cu hidro-gaz, senilele avand articulatii metal-cauciuc.
Sistemul electrooptic de la bordul tancului este foarte modern, compunandu-se din:
-camera ALIS-pentru tragator zi/noapte, facand parte din a doua generaţie de intensificatoare de lumină, de provenienta SAGEM-Franta;
-aceasta poate fi independent direcţionaat către ţintă;
-asigura vedere termica imagistica, de tip pasiv;
Armonizata cu vederea pe timp de zi, faciliteaza utilizarea deplină a armei principale, atât ziua cât şi noaptea;
-are integrat telemetrul cu laser, SCF CICLOP-M, îmbunătăţit, inclusiv calculator balistic.
Sistemul de stingere al incendiilor are un timp de reactie foarte rapid, folosind Halonul, o substanta non-toxica; se protejează atât echipajul, cât şi de compartimentul motor;
Pentru imbunatatirea ratei de supravietuire, tancul dispune de contramasuri electronice Chaff/Flare, realizate de industria nationala, foarte performante.

Munitia este de tip multirol, cu 2 incarcaturi speciale IR si RL. Incarcatura IR realizeaza tinte false in infrarosu pentru perturbarea capetelor de dirijare a rachetelor antitanc, iar incarcatura RL creaza capcane cu dipoli pentru bruierea sistemelor radar de detectie, urmarire si dirijare a munitiei antitanc. Munitia este lansata dintr-un tub lansator dispus pe turela vehiculului blindat. Lansarea se executa automat sau manual de la unitatea de comanda si decizie care este sesizata de sistemul de avertizare si detectie. Dupa lansare prin arderea incarcaturii IR se realizeaza tinta falsa in IR iar prin formarea norului de dipoli se realizeaza capcana pentru RL.

Un alt sistem foarte performant de conceptie romaneasca integrat pe TR-85M1, este sistemul de navigatie terestra cu GPS. Acesta are la baza hardware si software, legat de integrarea tancului in sistemul C3I de management al campului de lupta si anume comunicarea automata si continua a pozitiei si misiunilor de lupta sau de mars intre tancuri.

Acest sistem asigura:

-afisarea hartii digitizate si a simbolisticii de stat major pe monitorul tactic;

-afisarii pe harta digitizata, sub forma de pixeli luminosi, a pozitiei tancului si a coordonatelor aferente, receptionate prin GPS in mod continuu;

-transmisia de date, de navigatie terestra, prin radio intre  tanc si alt sistem, de acelasi tip, omolog –echivalentul esalonului superior. Prin date de navigatie terestra se inteleg coordonatele GPS, azimutul(unghiul dintre directia nord si axa longitudinala a tancului), unghiul dintre axa longitudinala a tancului si directia punctului de destinatie, conform misiunii tancului;

-conducerea tancului in teren dupa unghiurile furnizate de centrala de navigatie terestra;

-afisarea sub forma de pixeli luminosi, pe harta digitizata, a unor tinte descoperite de catre echipaj.

Sistemul de navigatie terestra cu GPS al tancului, furnizeaza urmatoarele date:

-pozitia orizontala in coordonate UTM ED 50, WGS 84 sau alte coordonate ale nordului, estului, emisferei si zonei bazate pe date topogeodezice;

-azimutul geografic al vehiculului, in miimi;

-distanta, directia si deviatia pentru un punct de mars ales;

-informatii despre starea si functionarea componentelor proprii;

-unghiurile de tangaj si ruliu ale vehiculului;

-distanta parcursa, viteza vehiculului, altitudine, data si ora.

Tancul are proiectile performante, inclusiv proiectile de tip SAGEATA –de provenienta Israel, putand angaja o tinta la 4000 de metri distanta.

O varianta specializata, dedicata deminarii, este DMT-85 M1 –o masina reusita bazata pe platforma TR-85 M1.

Aceasta acopera o nisa importanta a dotarii, cea a vehiculelor cu destinatie speciala, de care Armata avea neaparata nevoie, in contextul noilor sale misiuni, a noilor provocari, intalnite in teatrele de operatii. Acest vehicul are caracteristici asemanatoare TR-ului clasic si echipamente de protectie identice cu acesta, particularitatea sa constand in echipamentele specifice operatiunilor de deminare, precum:

-platforma(in loc de turela), echipata cu mitraliera de 7,62 mm, controlata din interiorul vehiculului deminor;

-modul de observatie zi/noapte;

Deminorul dispune de un sistem electromagnetic de deminare DEMETER II(Giat Industries –Franta), cu urmatoarele caracteristici:

-viteza maximă de deplasare a dragei pentru eficienţă maximă 16 km / h;
-forta maximă generată de inducţie este de 8 qt vârf la vârf, la 6 m în faţavehiculului.
Sistemul de marcare a modului trecere deminare, se poate face prin:
-marcare de steaguri;
-numărul de steaguri 2×20 buc;
-steagurile sunt lansate de către cartuşe pirotehnice.
Deminarea mecanica se face cu plugul PEARSON ENGINEERINGLTD-Anglia; una dintre cele mai bune firme in domeniu:
-adâncimea maximă de deminare 300 mm;
– viteza de deminare  1-12 km / h;
-forma de lăţime completă;
-latime de trecere in mod curăţate 3900 mm;
-forma de lăţime caterpilar;
-lăţimea modurilor de trecere curăţate 2×1377 mm;
-lăţimea modurilor de centrale pasaj necurăţate 1146 mm.
CONDUCEREA OPERATIUNILOR se face din interiorul vehiculului, printr-un joystick si touch- screen incorporat modulul optic, cu camera de zi si camera de culoare de noapte termică cu răcire.
CLIMATIZAREA- se face cu agent de racire R134, puterea de racire fiind de 650 metri cubi / h.
Vehiculul dispune de un modul optic zi/ noapte, de tip EOS-Australia, cu urmatoarele caracteristici:
-camera de zi, de tip culoare, zoom optic continuu, rezoluţie mare;
– camera de noapte, tip termica cu mare rezoluţie si răcire.
Instalaţia de transmisiuni se compune din:
-radio staţie de unde ultra scurte (VHF), cu frecvenţă inteligenta;
-telefon cu două emiţătoare.

Greutatea vehiculului echipat pentru deminare este de 44,2 tone, avand o putere de 19,5 CP/t.

Ca orice pasionat si iubitor al Armatei Romane, ne punem fireasca intrebare: „Ce va urma?” Din pacate, probabil nimic! Desi a existat un proiect de realizare in tara in colaborare cu Germania, in speta firma KMW(cea care a dat nastere formidabilului tanc LEOPARD 2), a unui nou tanc sub denumirea de TR-2000. Din pacate lipsa banilor si dezinteresul, mai ales din partea forurilor conducatoare, a minat si in final a anulat acest proiect. Pacat!

S-a pus problema modernizarii la nivel M2 a TR-85 M1, dotandu-l cu un tun de 120 mm, motor mai puternic de 1200 CP si chiar cu blindaj reactiv. Insa datorita crizei si a lipsei de bani…nimic!

Cu toate acestea pe BIZON asa cum este el acum, suntem siguri ca-l vom vedea inca multi ani in dotarea Armatei. Speram insa ca acestuia sa i se alature un frate mai mare si mai modern, un vis atat pentru pasionati cat si pentru militari si anume LEOPARD 2!

In incheiere noi nu spunem decat atat: viata lunga TR-ului si da Doamne Leo 2!

sursa poze:MApN

WW & George GMT